Avocat Elena Radu - Sunt presedinta asociatiei Coalitia pentru Apararea Statului de Drept.

Ca sa ne fie clar:

sunt presedinta unei asociatii pe drepturile omului, stat de drept si democratie, care se numeste Coalitia pentru Apararea Statului de Drept.

Fata de ceea ce se intampla in Romania, eu am facut apel la cei din institutiile militarizate din Romania sa isi respecte jurământul față de țară.

Orice actiuni impotriva carora celor care isi respecta juramantul, pe care acestia le consideră represiune nedreaptă le voi face publice.

N-am cum să accept si cum sa ii las baltă pe cei care vor ca România să fie o țară democratică.

Avocat Elena Radu

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Atrag atenția celor care se consideră prejudiciați de recalcularea conform noii legi a pensiilor că au la dispoziție doar 45 de zile pentru a ataca decizia în justiție. După ce aceste 45 de zile trec, decizia devine definitivă și inatacabilă.

 

Dacă, în urma procesului de recalculare, primiți decizii de majorare a pensiilor cu sume între 2 lei și 99 de lei, sunteți rugați să îmi scrieți în privat și să îmi dați copii de pe decizii. Tot în privat vă voi da, în schimb, modele de acțiuni individuale contra statului. 

Dacă vor fi existând reclamanți, vom organiza și procese colective contra statului.

Notă ulterioară: și reducerea pensiei e ilegală.

În diaspora vor fi cele mai multe ilegalități și neregularități, pe motiv de certificat de viață. Poate nu știți, dar românii pensionari din diaspora trebuie să trimită măreței birocrații din România certificate emise autoritățile străine că sunt vii și încă mai mișcă…

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Părinții și bunicii noștri au strâns din dinți, a suferit, au tăcut, dar au fost obligați de regimul comunist la toate restricțiile și obligațiile posibile pentru ca România să își achite toate datoriile externe, istorice și curente. S-a întâmplat în 1988.

 

Părinții și bunicii noștri au strâns din dinți, a suferit, au tăcut, dar au fost obligați de regimul comunist la toate restricțiile și obligațiile posibile pentru ca România să își achite toate datoriile externe, istorice și curente. S-a întâmplat în 1988.

Azi, prostocrația cleptomană care ne conduce destinele de 34 de ani a ajuns la “performanța” unei covârșitoare datorii de 178 de miliarde de euro. Peste jumătate din PIB…

Mă întreb ce-o fi în sufletul acelor oameni care văd acum, retrospectiv, că suferința și abnegația lor, care le-au marcat tinerețea, au fost degeaba.

Mult mai important este, însă, ce se întâmplă cu generațiile copiilor și nepoților noștri. Oare cei care au trecut de majorat or fi fiind conștienți de ceea ce se întâmplă? Că ei și copiii lor vor fi buni de plată timp de 30 de ani de acum încolo? Că vor trăi într-o țară aservită creditorilor? Că datoriile s-au făcut pentru himere pseudo-științifice? Că s-a furat cu miliardele de euro? Că vagoane de bani s-au aruncat pe fereastră pe achiziții imbecile? Oare or ști că premierul de azi al României nu știe ce s-a întâmplat cu 100 de mld lei (20 mld euro) împrumutați cu hiper-dobânzi în plandemie?

Probabil că nu.

Apatia și concentrarea pe iluzii și simulație îi oprește pe mulți să vadă realitatea de mai sus.

Dar unii ca mine îi vor trage de mânecă. Poate se vor trezi.

De unde și strigătul: hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Avocat Elena Radu - Romania nu a renuntat niciodata la suprematia Constitutiei României in favoarea dreptului UE.

Romania nu a renuntat niciodata la suprematia Constitutiei României in favoarea dreptului UE.

Hotararile CJUE prin care a statuat o pretinsă supremație a dreptului UE putem spune că sunt un ”fals juridic”, ele intemeindu-se pe Declaratia nr. 17 la ”Actul final al conferintei reprezentantilor statelor membre”, Act final care nu a fost niciodata ratificat de catre Romania.

Potrivit Legii nr. 590/2003 privind tratatele:

Articolul 1

Pentru scopurile prezentei legi, prin:

a) TRATAT se înțelege actul juridic, indiferent de denumire sau de formă, care consemnează în scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la nivel departamental, având scopul de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi și obligații juridice sau de altă natură, guvernat de dreptul internațional public și consemnat într-un instrument unic ori în două sau în mai multe instrumente conexe;

k) DECLARAȚIE se înțelege MENȚIUNEA FORMULATĂ CU OCAZIA semnării, RATIFICĂRII, aprobării, aderării sau acceptării UNUI TRATAT MULTILATERAL, PRIN CARE SE INTERPRETEAZĂ UNELE PREVEDERI ALE TRATATULUI DE CĂTRE PARTEA ROMÂNĂ sau prin care partea română efectuează notificările cerute de tratat; DECLARAȚIILE FORMULATE LA SEMNARE TREBUIE CONFIRMATE LA RATIFICARE sau la aprobare.

Articolul 22

(1) TRATATELE SE RATIFICA, se aprobă, se acceptă sau se aderă la ele PRIN LEGE ori se aprobă, se acceptă sau se aderă la acestea prin hotărâre a Guvernului, după caz.

(5) ACTUL NORMATIV DE RATIFICARE, aprobare, aderare sau acceptare a unui tratat multilateral poate CUPRINDE SI UNUL SAU MAI MULTE ARTICOLE CONTINAND rezerve și/sau DECLARATII ALE PĂRȚII ROMÂNE, care se fac cu respectarea strictă a prevederilor tratatului.

Articolul 25

( 8 ) ÎN CAZUL ÎN CARE RATIFICAREA, aprobarea, aderarea sau acceptarea S-A FACUT CU rezerve sau/și DECLARATII, CONȚINUTUL ACESTORA, ASTFEL CUM ESTE REDAT ÎN ACTUL NORMATIV DE RATIFICARE, aprobare, aderare sau acceptare, VA FI INCLUS CA ATARE ÎN TEXTUL INSTRUMENTULUI DE RATIFICARE, aprobare, aderare sau acceptare ori în notificarea privind îndeplinirea procedurilor interne vizând ratificarea, aprobarea, aderarea sau acceptarea.

Prin Legea nr. 13/2008, Parlamentul României a ratificat NUMAI Tratatul de la Lisabona, FARA DECLARATII LA ACESTA.

Așa că Hotărârile CJUE nu pot fi aplicate în România, Romania neratificand nici Actul final si nici declaratia nr. 17 la actul final (indiferent daca ar sustine vreunii ca este declaratie la Tratatul de la Lisabona, deoarece nu a fost ratificata niciodata de Romania, neexistand un articol in acest sens in Legea nr. 13/2008).

Am formulat solicitare catre MAE in acest sens.

Cu toate că nu a raspuns in concret la fiecare solicitare, raspunzand la modul general, a confirmat ca Actul final nu a fost ratificat si ca a fost ratificat numai Tratatul de la Lisabona (nu si declaratii la acesta).

Surprinzator este ca MAE a refuzat sa raspunda in concret si sa imi comunice notificarile pe care le-a trimis depozitarului, pentru a verifica daca falsul a inceput de la MAE (daca a notificat depozitarul Italia că Actul final a fost ratificat potrivit legilor interne ale Romaniei). In mod teoretic, daca MAE nu ar fi notificat in fals sub acest aspect, Actul final nu putea sa fie publicat in Jurnalul Oficial al UE, deoarece nu era ratificat de una dintre părți.

Binenteles că nu mi-a răspuns nici cu privire la publicarea sau nu a Ordinelor ministrului afacerilor externe in Monitorul Oficial, ordine prin care să se anunțe ptrivit legii că Tratatul si/sau Actul final au intrat in vigoare, deoarece astfel de ordine nu au fost publicate niciodată in Monitorul Oficial.

Cei care nu au formulat apărari in senul acesta, in fata CJUE, ar trebui să răspundă.

Predoiu trebuie sa isi dea demisia din orice functie publica, deoarece a sustinut că România ar fi renuntat la suprematia Constitutiei in fata dreptului UE.

PS: aici gasiti fisa Legii nr. 13/2008 Proiect de Lege pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007

PS2: atasez si extras din Decizia CCR nr. 148/2003 (privind constituţionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României, in vederea aderarii Romaniei la UE si NATO), decizie emisa inainte de referendumul din 2003, ca sa vedeti interpretarea constitutionala a actualului art 148 din Constitutia Romaniei (ca sa nu se incalce caracterul independent al statului Roman), nu aberatiile sustinute de Predoiu &Co: DECIZIE nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constituţionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României

”Consecinţa aderării pleacă de la faptul ca statele membre ale Uniunii Europene au înţeles SA SITUEZE AQUISUL COMUNITAR - tratatele constitutive ale Uniunii Europene şi reglementările derivate din acestea - PE O POZITIE INTERMEDIARA INTRE CONSTITUTIE SI CELELALTE LEGI, atunci când este vorba de acte normative europene obligatorii.”

Deci, interpretarea constitutionala a actualului art 148 din Constitutie:

1. Constitutia Romaniei

2. dreptul UE

3. celelalte legi adoptate de Romania

Avocat Elena Radu

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Despre patriotism și alte animăluțe pe cale de dispariție.

Despre patriotism și alte animăluțe pe cale de dispariție

Patriotismul a fost dezavuat sau chiar batjocorit timp de 34 de ani în România. Familia, națiunea, credința și libertatea au fost obiect de discuții triviale și, mai ales, ținte ale criticilor progresiste. Cine era atașat acestor valori, era stigmatizat drept medieval. Azi, lucrurile stau chiar mai rău. Țara nu e bună, căci nu e „ca afară”. Cu toate acestea, țara te vrea prost, vorba cântecului.

Birocrați, politicieni cinici, „intelectuali” abonați la banul public îngemânat cu banii oengeurilor gloabaliste, formatori de opinie rău intenționați și pedagogi contaminați cu mesianism progresist, toți le-au prescris românilor să plece și să-și disprețuiască țara, familia și tradițiile, pentru a se putea „realiza” în străinătate. Iar românii chiar au urmat îndemnul – sunt peste 5 milioane de oameni care au migrat către zone „civilizate” ale Europei și ale lumii, unde și-au găsit, foarte probabil, propășirea materială, dar nu și rădăcini spirituale. Vestea proastă e că totalitarismul poate îmbrăca și forme mai confortabile, mai chinezești, mai sofisticate decât comunismul gregar sau nazimul troglodit. Azi, acest totalitarism de catifea este tușa clar – obscură a „ordinii mondiale liberale bazate pe reguli”.

Organizațiile quasi-non-guvernamentale (quango), în parte private, în parte statale, sunt extensii ale unor guverne străine, cum ar fi SUA, Rusia sau China, și sunt menite a influența și manipula ideologic popoarele din (semi)colonii. Quango au făcut dintotdeauna politica deznaționalizării și a desprinderii individului de rădăcinile tradiției, culturii și istoriei naționale, pentru ca oamenii să poată fi transformați mai ușor în plante în ghiveci pe rotile, transportabile din loc în loc, pe principiul ibi patria, ubi bene. Quango au reușit în mare măsură să desprindă omul de rădăcini și să-l deprindă cu ideea că acolo unde îi este bine, este patria lui.

Recent, în 17 ianuarie 2024, Uniunea Europeană, o organizație supra-statală care s-a supus treptat quango, a emis o recomandare și un plan de măsuri menite să determine abandonul treptat al ideii naționale, în favoarea unei „identități europene”, supra-naționale. Acesta este nimic mai puțin decât visul Uniunii Sovietice de a reuni popoarele Rusiei și din jurul Rusiei într-un singur popor, sovietic, proletar, compus din oamenii noi de tip comunist, egali în sărăcie, și din privilegiații intangibili ai nomenklaturii conducătoare.

Pe acest val, timp de peste 30 de ani părinții români și-au educat odraslele în „spiritul” migrației. Plecați, plecați mâncând pământul – le-au zis și le zic ei copiilor lor. Știu, nu sunt prea multe motive să li se spună altceva, căci lumea noastră a fost sub cizma de neam prost a prostocraților din politica românească și cu falca la doi centimetri de pumnul de fier în mănușă de catifea a quango, a birocraților europeni, a experților și a specialiștilor care se cred mâna zeului pseudo-științei pe Pământ. Dar fenomenul socio-cultural al disprețului față de națiune, familie, credință și libertate există, e chiar dominant în societatea noastră.

Iar acum, dintr-o dată, ce ni se întâmplă în mod cu totul paradoxal?

Uniunea Europeană și, în trena aceasteia, establishmentul românesc, ne înspăimântă cu războiul iminent și durabil (sustenabil) și cu trecerea în modul supraviețuire, adică, trecerea la economia de război, unde drepturile și libertățile sunt congelate, precum și cu revenirea la serviciul militar obligatoriu.

Cu cine se va duce acest război, ce armată se va putea asambla pentru un asemenea război, ce resurse are Europa pentru a pregăti și susține economic așa ceva?

Nu de alta, dar europenii s-au obișnuit cu pacea – și e foarte bine să s-au obișnuit astfel. Sunt 80 de ani de la ultimul mare război. Europenii sunt pe chill, vor să reușească în viață, vor să trăiască mult, să fie sănătoși mai mult. Ei nu au treabă cu războiul americanilor și al rușilor. Uniunea Europeană însăși s-a constituit, în 1957, pentru a evita ca europenii să mai ajungă vreodată să se războiască și să se ucidă între ei. A fost o motivație bună, creștinească: dacă oamenii vor coopera, dacă lumea se va concentra pe ceea pe familie, bunăstare, solidaritate, împărtășire și nevoia de ajutor a celui de lângă noi, lumea nu va mai avea motivații pentru război.

Ce s-a schimbat atât de fundamental încât europenii să vrea din nou război? Cum de europenii s-au infantilizat atât de rapid, abandonând maturitatea și responsabilitatea aferentă și uitând ororile celor două războaie mondiale ale secolului XX, ambele pornite în Europa. Mai ales, cum de am uitat deja învățămintele transmise nouă de bunicii și străbunicii noștri, care au trăit acele orori?

Întrebarea mai grea și mai sâcâitoare este : pentru ce ar merge la război bărbații români în vărstă de 18 – 60 de ani? Pentru Ursula von der Leyen, Iohannis, Ciolacu, Ciucă, Lidl, Raiffeissen, Pfizer, Monsanto?

Reamintesc că, în urmă cu 2 ani, când Rusia a atacat Ucraina, cozile la pașapoarte erau interminabile, iar în sondaje doar 20% dintre români erau deciși să meargă la război ...

Mi-e tare teamă că, în acest ritm, cu acest trend, veți ajunge toți să ziceți, ca și mine:

Hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Poate că aliații României din NATO, precum și celelalte 26 de state membre ale UE ar trebui să știe că actuala clasă politică, aflată la guvernare în România de 34 de ani

 

sidro.ro

Poate că aliații României din NATO, precum și celelalte 26 de state membre ale UE ar trebui să știe că actuala clasă politică, aflată la guvernare în România de 34 de ani:

(i) se școlește politic și administrativ în Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), moștenitoarea fostei Academii „Ștefan Gheorghiu”, care pregătea nomenklatura comunistă a României de dinainte de 1989, și

(ii) se „perfecționează” la Academia de Informații „Mihai Viteazul”, care este înființată și este gestionată de Serviciului Român de Informații, adică de principalul serviciu secret.

De altfel, cele 3 partide care s-au succedat la guvernare, sub diverse denumiri, în ultimii 34 de ani, nici măcar nu se pot numi partide. Aceste entități sunt, de fapt, niște sucursale ale partidului unic colectiv al nomenklaturii, al sekuriștilor și al odraslelor lor de a doua sau a treia generație. Cam la fel este și organizația etincă a maghiarilor din România.

Așadar, establishment-ul de azi, care se vrea la putere încă cel puțin 20 de ani de acum încolo, în numele „stabilității”, este de sorginte totalitară.

Academia comunistă era formatorul ideologic marxist al nomenklaturii de ieri. Așa-zisa școală națională de politicieni este formatorul neo-marxist al prostocrației cleptomane de azi.

Ironic, așa-zisa școală națională de politică și administrație a fost fondată și încă este controlată de fosile comuniste, cum ar fi numitul Paul Dobrescu.

Sarcastic, rectorul acestei „școli naționale” a fost găsit vinovat de corupție, numai că justiția română, care s-a mișcat ca ochiul mortului, l-a iertat de răspundere penală prin aplicarea prescripției. Se numește Pricopie și se erijează în reper etic al politologiei.

Problematic pentru democrație și libertate este că, în jurul acestei pepiniere de politicieni cu „competențe” totalitare și securistice s-a creat o adevărată rețea de hoți de Adevăr. Cu finanțare de la stat și utilizând logistica și studenții acestei „școli naționale”, exponenții neo-totalitarismului românesc au creat o sumedenie de oengeuri și grupuri de lucru care nu fac altceva decât să vâneze „dezinformarea” (=tot ceea ce contrazice doctrina oficială și „știința stabilită”) și să oculteze opiniile sau chiar informațiile factuale care contrazic narativul oficial.

Întrucât s-a manifestat foarte activ și abundent în plandemie, acest păienjeniș de rețele de hoți de Adevăr s-au transformat, pe față, și în criminali de Sănătate și în demolatori ai Încrederii în oameni, știință (care nu se confundă cu pseudo-știința ideologizată de birocrația globalistă de azi) și adevăr. Interzicând opiniile contrare, reducând până la neutralizare distribuirea publică a opiniilor dizidente și aplicând stigmate personalităților științifice și liderilor de opinie care puneau la îndoială „știința” medicală canonică (=de necombătut), acești hoți de Adevăr au cauzat decese, suferințe inutile, depresii, atacuri de panică, segregare socială, dezrădăcinare. Aproape că au ucis democrația.

Să nu le trimitem „dragostea” noastră de valentainsdei sau de Dragobete?

PS Nu există nicio îndoială că SNSPA deține cadre didactice respectabile, iar majoritatea studenților merg acolo să învețe și să încerce să își facă un viitor, iar nu să se îndoctrineze. Dar eu mă refer la uscături, iar nu la pădure. Ca să nu mai vorbim că pădurea ar trebui regândită, ca fond dendrologic - în loc de sălcii conducătoare și plopi profitori să se planteze stejari în jurul cărora să crească esențe iubitoare de libertate și CO2, pentru a produce sustenabil oxigen.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Câteva reflecții de început de an 2024

 

Câteva reflecții de început de an 2024

(I)

Atât în Occident, cât și în restul lumii, există sute de milioane de case goale și miliarde de oameni fără de adăpost. S-a construit mult, inutil, prost, cu risipă incredibilă de resurse și cu îndatoarea nebunească a lumii la bănci.

În China, țară cu populalație încă majoritar rurală și săracă (în ciuda imaginii high – tech pe care MSM i-au construit-o) se construiseră, la nivelul anului 2022, peste 180 de milioane de locuințe excedentare, dintre care 100 de milioane cumpărate (majoritar pe credit) și nelocuite. China este, la propriu, o țară de orașe fantomă, anul ăsta urmând a deveni și o țară de mari companii imobiliare sau bancare – fantomă.

Acest rocambolesc stoc de case inutile s-a constituit, în ani de zile, cu consum de ciment, nisip, fier-beton, cabluri, țevi, canalizare, șosele către nicăieri, bitum, ferestre din termopan sau lemn, plastic, izolatori, energie electrică, apă și credite, extrem de multe credite, precum și bani publici aruncați din avion. Continente de bani s-au făcut de pe urma acestui galop către niciunde – bănci, fonduri de investiții, politicieni, consultanți, avocați etc. Se estimează că acest efort prostesc a consumat deja jumătate din resursele corespunzătoare ale Terrei.

Acum cca un an și jumătate circula știrea că, atît la nivel global, cât și la nivelul României, nu prea mai există nisip. Nu vorbim de nisipul de pe plajă, din deșert sau din capul birocraților și al oengiștilor globaliști de la Bruxelles/Washington, ci de nisipul de construcții, care nu se găsește decât în sau pe lângă albiile răurilor și ale fluviilor.

Una dintre cele mai prospere și nocive afaceri din România este cariera de nisip. Se derulează în foarte puține cazuri cu autorizații corespunzătoare de mediu sau de la apele române. Se fură cu furie, se consumă în stil de termită. Suplimentar, dispariția nisipului înseamnă și erodarea sau chiar dispariția cursurilor râurilor. Apele dulci seacă în România (și se pare că asta se întâmplă peste tot în lume). Este pentru că „recoltarea” nisipului distruge filtrul natural al albiilor râurilor. La asta se adaugă și construcția de lacuri de acumulare și de (micro)hidrocentrale. Secarea apelor are puțin sau deloc de-a face cu celebra încălzeală global(ist)ă.

Și nu și-a pus nimeni problema să investească în alte materiale de construcție, pentru a prezerva acest nisip.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Globalizarea poate avea avantajul transformării lumii într-un sat global în care toți suntem interconectați și, teoretic, avem acces la produse și servicii de aceeași calitate, dar poate determina consecințe nocive din multiple perspective

Globalizarea poate avea avantajul transformării lumii într-un sat global în care toți suntem interconectați și, teoretic, avem acces la produse și servicii de aceeași calitate, dar poate determina consecințe nocive din multiple perspective, cum ar fi:

(i) polarizarea economică și socială - un sat global în care o minoritate foarte redusă deține marea majoritate a resurselor și a bogățiilor, imensa majoritate a „sătenilor” neavând ca „bogăție” decât propria forță de muncă, nu este chiar o lume dezirabilă;

(ii) redistribuirea injustă a bogățiilor și resurselor dinspre marea masă a „sătenilor” către un număr redus de privilegiați ai satului global;

(iii) emanația unor monștri economici globali, care nu mai pot fi evitați, pentru că nu mai lasă alternativă (there is no alternative – efectul TINA), prin achizițiile ostile, agresive și chiar asasinatele economice;

(iv) protecționismul de stat, permis în mod „natural” în privința „campionilor” industriali, comerciali și tehnologici care își au sorgintea în statele cu economie puternică și militarizată (SUA, China) ori cu cetățeni care încă au putere mare de cumpărare (Japonia, Canada, Australia, economiile puternice ale UE, cum ar fi Germania, Franța și Olanda), dar interzis statelor cu economii slabe sau în perpetuu curs de dezvoltare.

În urmarea unei concentrări economice autorizată și, ulterior, încununată de succes, rezultă o întreprindere mai mare și mai puternică, un pol de interese economic, social, politic și chiar cultural care creează „gravitație proprie”, ceea ce poate explica efectul Matei* în ceea ce le privește, adică succesul implicit, în ciuda oricărei greșeli, a lipsei de calitate și de merit și a eforturilor concurenților și, respectiv, ale micilor întreprinzători. Unele concentrări economice, în ciuda faptului că sunt, în prealabil, autorizate, se dovedesc ulterior a fi mari eșecuri, din rațiuni sociale și judiciare (concedierile aferente nu sunt acceptate ușor și sunt atacate în justiție, cu efectul negativ de imagine consecutiv) sau chiar culturale (fuziuni transfrontaliere teoretic de succes se dovedesc a fi mari dezastre din cauza incompatibilităților culturale ale salariaților, ale administratorilor și ale stakeholders-ilor). În fine, unele concentrări economice de facto se dovedesc a fi de succes în ciuda faptului că nu fuseseră autorizate inițial, iar unele concentrări economice se realizează fără aprobarea autorităților, sub cuvânt că ar fi exceptate de la proceduri – este cazul concentrărilor din domeniul big pharma și din domeniul big tech care se realizează prin achiziționarea concurenților sau a brandurilor inovatoare, deseori cu intenția de fi închise definitiv.

Globalizarea a antrenat fenomenul asasinatelor economice și „sportul” preluărilor ostile perfectate de așa-numiții „vânători de control”, care sunt extrem de nocive pentru economiile mici și în curs de dezvoltare, mai ales pentru că determină, prin corupție și conflicte de interese, furtul masiv de resurse și captivitatea salariaților, obligați să muncească forțat și pe remunerații de mizerie.

În altă ordine de idei, globalizarea este generatorul dilemei dacă un stat cum este România, ca membru al UE, ar trebui să faciliteze sau nu crearea de campioni economici care să poată concura de la egal la egal cu campionii economici regionali sau globali. Cu condiția ca întreprinzătorii obișnuiți să nu fie afectați din perspectiva independenței economice în raport de campionii economici, sub raportul competiției și al inovației și sub raportul calității și al bunăstării consumatorilor prin prețuri rezonabile și accesibile, se poate accepta că o bună politică economică în domeniul concurenței ar putea facilita crearea de campioni economici.

(extras din referatul final privind teza de doctorat care se va susține la Facultatea de Drept a UB în data de 27 septembrie 2023, teză elaborată de doctorandul Andrei Alecu, sub coordonarea mea)

*Conform lui N. N. Taleb (Lebăda neagră, Editura Publica, 2010) compară acest efect al concentrării economice cu parabola dintr-un verset biblic, pe care îl regăsim în Evanghelia după Matei : cine are, i se va mai da; cui nu are, i se va lua și ceea ce nu are ...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Romania are nevoie de capacitati mari de productie a energiei electrice

Romania are nevoie de capacitati mari de productie a energiei electrice

Ma uit la productia energetica din resursa hidro. In perioada asta, capacitatea de productie a scazut cam de 2 ori fata de lunile aprilie, mai, iunie. Atunci, in loc sa ne protejam rezervele, noi exportam energie. Sa vedem unde ajungem.

Daca seceta continua in asa fel, daca vint nu va fi, posibil sa fie necesar sa importam foarte mult. Asta inseamna costuri. Logic, costutile de import sunt mai mari decit costurile de productie interna.

Este incredibil. Noi, dupa anii 90, aveam o productie de aproximativ 17000 MW, fara foto, fara eoliene. Acum, cu foto, cu eoliene, abia acoperim din productie, circa 6000 de MW si mai importam si circa 1000 MW. Diferenta de la 7000 la 17000 este industria (lipsa ei). Industria grea (combinate, topitorii, etc) sunt istorie. Nu mai avem nimic. Tot minereul, toate deseurile metalice se duc in Turcia.

Noi, daca va trebui sa resuscitam o industrie mai serioasa, cu ce sa o intretinem? Noi n-avem curent in tara nici pentru consumul populatiei. Asadar, se impun noi capacitati de productie. De urgenta, macar 2 reactoare nucleare ~ 2000 MWh, refacerea/retehnologizarea/ cresterea capacitatii centralelor pe carbune + gaz.

Pe fond, trebuie sa stim ca daca nu investim in tehnologie, multa vreme nu vom rezista. Panourile, eolienele au eficienta cind sunt conditii de mediu. Cit nu, trebuie sa avem capacitati complementare, inovative.

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Presa financiară zicea zilele astea că în România sunt 581 de aziluri de bătrâni operate de companii private.

Presa financiară zicea zilele astea că în România sunt 581 de aziluri de bătrâni operate de companii private. 

Aproape toate aceste companii vor intra în faliment cu “ocazia” scandalului curent. Au devenit adevărate nomina odiosa în numai o săptămână. Toată lumea fuge de ele ca de dracu’. 

Cică se plătesc lunar, de către “aparținători”, 2500-7000 mii lei pe fiecare bătrân în parte. Înțeleg că sunt și subvenții din bani publici sau din programe de protecție socială - cca 1,2 miliarde de euro anual. E clar că multe astfel de afaceri au fost clădite și cu credite bancare. Din această listă de finanțatori, o mare parte își vor retrage banii, iar băncile vor începe executări silite și falimente în exact momentul în care va începe exodul de bătrâni din aziluri. 

Toți cei implicați vor avea probleme, inclusiv penale, dar “aparținătorii” îi vor lua de acolo urgent pe bătrâni. Unde îi vor duce? Acasă? Poate, dar numai pentru maxim 3-4 luni. Până când vor ieși certuri între soți/frați și divorțuri. Deci, toți acești “aparținători” se vor vedea obligați să îi trimită înapoi, în aziluri. 

Care aziluri? Alea de stat? Sunt doar 118 în toată țara… 

Vă spun eu: adevărata bombă socială a acestui domeniu de protecție socială de-abia se amorsează. Va exploda la iarnă, când vor mai rămâne în ființă doar câteva zeci de aziluri private, pe motiv de faliment generalizat al domeniului. 

După care vor veni 2-3 corporații nordice, deținute de BlackRock & Vanguard, care vor cumpăra tot ce ca mai rămâne din ruinatele afaceri cu azilurile de bătrâni și vor “colecta” toți bătrânii care trebuie găzduiți cumva, undeva, și îngrijiți. Îi vor “colecta” cu tot cu averile lor imobiliare, în rețelele de care giving & hospice care funcționează atât de “bine” în Scandinavia, Germania, Olanda, SUA și Canada, încât nimeni nu mai poate scăpa acestei captivități.

Bănuiam asta: Kovesi bagă capul în poza scandalului “azilelor groazei”, la insistențele USR și ale ex-“luptătorilor” contra corupției, care ies în stradă mâine, sub același gen de slogan cu care ne-au obișnuit - “corupțea ucide”. Nu și corupțea lor, desigur… 

Pe această platformă, Kovesi va candida la președinție. 

Așa cum am spus și azi, la prânz, la o tv, și această nenorocire va fi instrumentalizată politic. 

După ce vor fi extras tot profitul necesar, URS & haștagrezist vor uita total de problemă și se vor întoarce la bănoasa lor consultanță pe trotinete și scule de apartheid sanitar, ca în plandemie, când erau la butoane. 

PS Parchetul European ar avea competențe de anchetă doar dacă ar fi vorba de bani europeni, iar nu doar de bani privați.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Piața de energie electrică din România nu e o piață concurențială. Caveat emptor (sau consumatorul să deschidă ochii) .

 

Piața de energie electrică din România nu e o piață concurențială

Caveat emptor

(sau consumatorul să deschidă ochii)

Pe segmentul producție există 3 mari întreprinderi, deținute de stat: Hidroelectrica, Centrala Atomică de la Cernavodă și CEO (termoelectrică, bazată pe consumul de combustibili fosili). Toate acestea sunt deținute de stat. Există câteva centrale pe co-generare (energie termică și electrică, pe gaz metan), cum ar fi Elcen București, dar sunt mai mult moarte decât vii. Multe dintre ele s-au închis, fără logică economică și geopolitică. De exemplu, Mintia și Paroșeni. Există și câteva capacități de producție din panouri solare și eoliene, dar nesemnificative.

Pe segmentul transport pe magistrale de 110 mii de volți există un singur operator: Transelectrica. Aparține tot statului.

Pe segmentul furnizare există (încă) cca 80 de întreprinderi, unele mari și în faliment de facto (Enel, Electrica Furnizare, Tinmar), altele, firme de apartament, care speculează prețuri și portițe legale (multe încadrabile la categoria “băieți deștepți” din energie). Nici aici nu se poate vorbi de concurență reală, pentru că fie se acționează în cartel, fie se practică abuzul de poziție dominantă.

Pe segmentul distribuție (curent casnic, la tensiune de 220 sau 380), există doar patru operatori, care și-au împărțit “frățește” piața. Au fost vânduți de stat, fără înțelepciune, pe doi lei. Distributorii ar trebui să fie cei care citesc contorul, dar lasă asta pe seama … poștașului, ca pe vremuri, sau pe seama contoarelor “inteligente”. De aici și aberațiile și abuzurile consumurilor estimate, diferite de cele reale, și mereu contra intereselor consumatorilor.

Pur și simplu, pe segmentele 1-2 și 4, nu există alternativă (TINA, there is no alternative).

De fapt, ce se întâmplă în domeniul utilităților nici nu ar trebui să se numească piață. Energia electrică este aproape la fel de necesară ca și apa și aerul: nu se poate trăi în condiții de secol XXI fără energie electrică. Cam la fel stau lucrurile și în cazul celorlalte utilități citadine: apă curentă, canalizare, energie termică, salubritate, transport în comun. De aceea, ideea “europeană” a liberalizării prețurilor și tarifelor la utilități trebuie urgent revizuită, căci cauzează sărăcie și foamete, slăbind încrederea în economia de piață și chiar în democrație.

Până atunci, însă, cetățeanul obișnuit trebuie să fie conștient de drepturile și interesele sale în calitate ce consumator, protejat fiind, direct, de legislația consumului și, indirect, de legislația concurenței.

De exemplu, întrucât între consumator și comerciant există o cvadruplă inegalitate (economică, tehnico-informațională, juridică și de rezerve de timp necesar consumului/derulării afacerii), legea instituie mai multe drepturi și facilități favorabile consumatorului:

- informarea corectă, promptă și adecvată nivelului de cunoștințe ale omului obișnuit (facturile imposibil de citit sunt ilegale din acest punct de vedere); avertizarea asupra riscurilor economice (de exemplu, sărăcirea energetică), juridice (de exemplu, executarea silită și deconectarea) și tehnice; consilierea;

- protecția contra defectelor produselor sau serviciilor;

- autoritățile competente pot fi sesizate direct cu petiții și plângeri contra comercianților abuzivi sau incorecți ori prin asociații pentru protecția consumatorilor; autoritățile se pot și auto-sesiza; măsurile aplicate pot fi deosebit de drastice în cazul furnizorilor de utilități; acestea pot fi amenzile de până la 4% din cifra de afaceri, suspendarea sau încetarea activității, stornarea facturilor, restituirea sumelor ilegitim încasate etc.; important de reținut: dacă e vorba de o problemă care privește un mare număr de consumatori, încetarea practicilor incorecte sau eliminarea din contract a clauzelor abuzive profită tuturor consumatorilor de același fel;

- în procese, nu există taxe de timbru; o serie întreagă de prezumții joacă în favoarea consumatorilor; de exemplu, prezumția de lipsă a negocierii contractelor (care sunt contracte de adeziune/forțate), prezumția de lipsă a informației necesare unei corecte formări a consimțământului, prezumția de dezechilibru contractual etc.; în fața acestor prezumții, comerciantul acuzat de abuz sau de practici comerciale incorecte trebuie să probeze contrariul;

- consumatorii pot acționa în consorțiu procesual (class action), ceea ce egalizează armele judiciare, reduce costurile legale și judiciare per capita, crește încrederea și curajul, asigură o presiune pozitivă, inclusiv în mass media, asupra sistemului judiciar (de regulă, favorabil marilor corpirații), precum și o diluare în mulțime a responsabilității și o blurare a identității, pentru a nu fi ținta șicanelor/răzbunării comerciantului pârât;

- în caz de cartel sau abuz de putere dominantă, consumatorii pot cere despăgubiri de la comercianții vinovați și în baza legislației concurenței.

Pentru a nu deschide și mai mult punga, trebuie doar să deschidem ochii. Caveat emptor.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Comisia Europeană cere României să impună pentru sezonul rece o temperatură de maxim 19 grade în instituțiile publice. Începând cu spitalele, școlile, universitățile, instanțele și administrațiile fiscale sau locale, desigur, sclaveții noștri din administrație se vor conforma.

Comisia Europeană cere României să impună pentru sezonul rece o temperatură de maxim 19 grade în instituțiile publice. Începând cu spitalele, școlile, universitățile, instanțele și administrațiile fiscale sau locale, desigur, sclaveții noștri din administrație se vor conforma. Ba unii vor face exces de zel și vor fi fericiți în România. Plicușor Ban și ceilalți primari progresiști, care dădeau apă caldă în reclame, sunt salvați - nu mai e nevoie de apă caldă. Fiecare își va fierbe un ibric de apă pe aragaz, timp de 4-5 minute, și se va spăla doar prin părțile corpului mai dispuse la murdăreală și emanații olfactiv-deceptive. Să vedem, totuși, cine mai deschide vreun geam pentru aerisirea necesară combaterii valului șapte al plandemiei, totuși. Sunt curios cum se va mai putea face distincția între mucii copilului și noua variantă ultra-rapidă a încă-necunoscutului, dar mult așteptatului agent patogen al valului șapte.

Germania și Franța închid iluminatul public, stabilesc programe de “sobrietate” energetică și alimentară (raționalizare) și, în mod foarte onest, solicită statelor UE care, aparent, au mai multe rezerve și resurse de acest gen, să le pună în comun, la nivel european, ca să ajungă la toți, inclusiv până in fund la doamna taxatoare oiropeană. Evident, România este vizată în mod primordial, căci noi avem, se pare, rezerve și resurse (chiar dacă noi, vulgul, nu știm asta și nu o vedem pe facturi rezonabile). Adică, Germania și Franța pretind solidaritate de la săracii Europei, acum, când au dat de greu, cu toate că,

- primo, și-au creat singure dependența față de resursele energetice ruse, extinzând dependența la nivel european,

- secundo, au creat penurie energetică și alimentară, impunând nebunescul green deal,

- terzo, au sărăcit populația proprie împrumutându-se halucinant și determinând scăderea puterii de cumpărare a banilor prin tipărirea de bani suplimentari, ieftini, aruncați din elicopter în capul marilor și falimentarelor lor corporații frauduloase.

La greu, hai să le luăm săracilor și puținul pe care îl au. La bine, nu îi acceptăm pe săraci nici la masa firimiturilor rămase după festinul granzilor: sunt corupți prin definiție, sunt medievali, sunt risipitori, nu prea le au cu “valorile” oiropene, deci îi ținem în viteza a treia sau a patra, la periferia colonială a centrului. Noi, centrul, motorul, Frankereich und/et Allemagne, sprintăm (către zid) cu prima viteză, cu 400 km/oră.

Ca în Evanghelia după Matei : cui are, i se va mai da; cui nu are, i se va lua și puținul pe care îl are.

Să fie clar: de vreme ce

- România nu a putut să își salveze nicio întreprindere de teama cerberilor ajutorului de stat (excepție face Oltchim, salvat de mine, iar nu de stat - am înfrânt Comisia Europeană la ea acasă în această luptă), în timp ce corporații frauduloase franceze sau germane au fost cadorisite cu zeci și sute de miliarde, uneori cu prețul falimentului unor țări ca Grecia,

- țara asta, a noastră, a fost transformată în colonie de consum,

- stăm de 12 ani, în mod ilegal, sub monitorizarea MCV, cu consecința ștampilei de sistem judiciar corupt și riscant,

- drepturile și libertățile și tradițiile noastre ne-au fost furate sub pretextul “luptei” contra diverselor plandemii și crize artificiale și programate,

eu nu sunt de acord cu această punere în comun, la mezat, a resurselor energetice ale acestei țări. Nu pot fi solidar cu cei care au experimentat marea resetare. Nu pot fi solidar cu bogătașii pentru care milioane de cetățeni români plecați la muncă în străinătate au devenit iobagi.

Nici voi nu ar trebui să fiți de acord. Vorbiți, strigați, protestați, nu vă mai lăsați umiliți și obidiți.

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Avva Credo Gălățan - În România există lupul și oaia

 

În România există lupul și oaia 

Lupul este politicianul care se naște, crește și se dezvoltă în haită primind obiceiurile și tendințele haitei, iar oaia este cetățeanul cu drept de vot care paște tâmp, visător și plin de speranțe, pajiștile verzi ale României. Pentru oaie, speranța nu moare niciodată deși, lupul îi dovedește cu orice ocazie că în România nu există speranță. Haitele de lupi se întrec între ele și se acuză reciproc de cele mai abominabile atacuri la staulul oilor tihnite și vaccinate, făcând cele mai cutremurătoare prăpăduri. Haitele uită de năravurile lupului școlit de literatura folclorică a  nestematelor noastre opere economice și sociale.

Lupul promite oii schimbări fundamentale din 4 în 4 ani, iar oaia merge la vot încântată de abjectele promisiuni. Nu poți să-i ceri prea mult, e doar o oaie. Deși se aude săptămânal de câte o oaie mâncată de lup, oaia continuă să voteze haita, surdă și oarbă.

Se mai ivește câte un lup carpatin care se arată viteaz pe tarlaua orizontului românesc și devine instantaneu șeful incontestabil al haitei, care gurmand fiind, mănâncă lipsit de scrupule câte o oaie la masă și averea acesteia lăsată ei moștenire de către Bunul Dumnezeu. Haita se simte puternică, iar oile cicisbei plini de speranțe. Deși se supără că au ajuns să fie sistematic tunse la zero de lup în locul ciobanului, după elementare promisiuni de schimbare de viziuni în ceea ce privește viața turmei, se liniștește și continuă să pască cuminte și la locul ei.

Haita promite turmei câini ciobănești pe care nu-i vede niciodată, promite asfalt de la staul la pășune și iarbă pentru 1000 de ani. Oaia ajunge în culmea fericirii.

La alegeri de haite, se miră oarecum că pe liste nu sunt lei, sau tigri, sau urși. Aceștia, desigur, nu suportă haita, dar nici haita pe ei. Cine nu e lup, nu are ce căuta în haită. Lupul mai face compromisuri electorale și politice cu hiena și șacalul care sunt buni vânători ai turmei.

Cu toate acestea, oaia votează tot o altă haită cu aceiași lupi, crezând în naivitatea ei că vreunul va primi chipul uman și tendințele domestice ale turmei.

Avva Credo Gălățan