Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Se inchid minele ca sa cumparam scump energia de la vecini!

Cu citeva zile in urma Guvernul PSD PNL USR UDMR a adoptat OUG 42/2025, prin care se stabilește închiderea etapizată a minelor din Valea Jiului – Lupeni, Lonea, Livezeni și Vulcan – să fie închise etapizat până în 2032. Pentru această închidere, statul român va cheltui aproape 800 milioane euro până în 2032, bani direcționați exclusiv pentru siguranța subterană, plăți compensatorii și ecologizare. Din această sumă, pentru anul 2025 sunt prevăzute cheltuieli de aproximativ 120 milioane euro!!!

Se invocă deseori poluarea acestor termocentrale ca justificare pentru închidere. Este adevărat că arderea huilei sau lignitului produce emisii de CO₂, gaze de ardere și microparticule. Însă soluția nu era închiderea, ci retehnologizarea. Există deja tehnologii performante de filtrare și captare a particulelor, de reducere a emisiilor de oxizi de sulf și azot, precum și soluții moderne de captare și transformare a dioxidului de carbon. Costurile de implementare sunt mari, dar energia produsă rămâne în sistem, locurile de muncă se păstrează, iar România își consolidează securitatea energetică.România avea și are infrastructură de cercetare și ingineri capabili să dezvolte astfel de soluții, dar în loc să investim în tehnologii de depoluare, am ales să finanțăm doar închidere și ecologizare. Rezultatul este că pierdem deopotrivă resurse, locuri de muncă și capacitate energetică, în loc să transformăm sectorul minier într-unul modern și mai curat.

Dar iata cum stau lucrurile, in profunzime:

Închidere înseamnă pierderea unei resurse strategice, cu rezerve estimate la zeci de milioane de tone, capabile să asigure zeci de ani de securitate energetică. Energia produsă de huilă, chiar dacă redusă ca volum, este energie sincronă, esențială pentru stabilitatea sistemului energetic național. Atunci când ponderea hidro, nuclear și termo scade sub 25–30% din producția totală, sistemul intră într-o zonă de risc. Un dezechilibru brusc – un nor peste un parc fotovoltaic sau oprirea unui parc eolian – poate duce la devieri de frecvență periculoase in sistemul energetic, exact cum s-a întâmplat recent în Spania. În câteva secunde, rețeaua poate ajunge la marginea unui blackout regional sau chiar național.

Evident că nu există un plan strategic pentru a înlocui aceste capacități pierdute. În loc să investim în retehnologizare și tranziție echilibrată, România alege varianta cea mai dureroasă: închiderea, fără alternative mature.

Polonia și Germania nu au procedat astfel – ba chiar și-au menținut sau redeschis exploatări pentru a garanta siguranța rețelei.

Iar cifrele oficiale confirmă dimensiunea problemei:

- Valea Jiului (OUG 42/2025 + OUG 13/2025): buget total aprobat până în 2032 – ~aprox. 800 milioane euro din care pentru acest an sunt prevăzute circa 120 milioane euro.

- Complexul Energetic Oltenia (lignit): prin Planul de decarbonizare, până în 2032 sunt prevăzute cheltuieli de închidere și ecologizare de peste 4 miliarde euro.

Per ansamblu România: dacă adunăm huilă + lignit + cariere, costurile totale pentru decarbonizare și ecologizare se ridică la 10–15 miliarde euro până în 2032–2040.

Toți acești bani sunt plătiți de statul român, fără să producă niciun MWh. În loc să finanțăm retehnologizarea, plătim miliarde doar pentru a închide și a ecologiza.

România avea și are infrastructură de cercetare și ingineri capabili să dezvolte astfel de soluții, dar în loc să investim în tehnologii de depoluare, am ales să finanțăm doar închidere și ecologizare. Rezultatul este că pierdem deopotrivă resurse, locuri de muncă și capacitate energetică, în loc să transformăm sectorul minier într-unul modern și mai curat.

România are nevoie de un plan strategic real.

Menținerea unui minim de capacități convenționale, instalarea de baterii și rețele grid-forming, investiții în hidro cu pompaj și reguli stricte pentru stabilitatea rețelei sunt măsuri urgente.

Fără aceste soluții, închiderea minelor nu înseamnă doar pierderea unui sector industrial, ci și vulnerabilizarea gravă a sistemului energetic național.

AUR va implementa acele măsuri optime pentru retehnologizare, nu pentru închidere. Vom susține soluții de depoluare și modernizare, care să salveze locurile de muncă, resursele strategice și securitatea energetică a României.

Eu garantez cele mai sofisticate soluții de depoluare si de control prin resuscitarea sistemului național de cercetare fundamentală si aplicativa in sectorul energetic si al dinamicii atmosferei terestre. Pentru aer curat si energie ieftina.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - 8 miliarde pierdute din PNRR

România a pornit în 2021 cu un PNRR de 29 de miliarde de euro. Ulterior, suma s-a diminuat cu aproape 8 miliarde: 2 miliarde au fost tăiate de Comisia Europeană după recalcularea PIB-ului și 5 miliarde au fost abandonate de guvernele de la București, care nu au fost capabile să le folosească. În realitate, au rămas doar 21,6 miliarde de euro.

Până acum, România a primit 9,4 miliarde de euro, dar a reușit să cheltuiască efectiv doar aproximativ 7,5 miliarde. Restul fondurilor trebuie absorbite până în august 2026. Dacă nu, sunt pierdute! Ritmul actual este însă defectuos: licitații greoaie, birocrație excesivă, întârzieri și tergiversări.

În loc să fie prioritară, Moldova a rămas cu investiții firave, iar infrastructura mare – în special autostrăzile – a fost mereu blocată sau împinsă pe planul doi.

Riscul este dublu: pe de o parte, să pierdem sume uriașe pentru că nu reușim să le cheltuim la timp; pe de altă parte, să facem investiții fără valoare reală, doar pentru a bifa jaloane. Mai mult, multe contracte au fost subevaluate artificial încă de la început, pentru a da impresia că sunt pornite cât mai multe proiecte în fața electoratului. Acum, se amestecă din nou în aceeași „căciulă” și se scot câteva câștigătoare, indiferent de priorități și indiferent că altele sunt deja în execuție, cu grade diferite de progres. Rezultatul? Firme împinse spre faliment, incapacitate de plată, muncitori rămași fără locuri de muncă. Pentru că, în România, nimic nu mai este predictibil.

Ineficiența pregătirii și organizării PNRR se vede clar și din ceea ce am semnalat încă din 2021:

– N-am văzut proiecte majore de cercetare (energie, biotehnologii, nanomateriale, industrii prelucrătoare, medicină de frontieră, etc).

– N-am văzut investiții în industrii și tehnologii de vârf, care să aducă valoare pe termen lung.

– N-am văzut infrastructuri capabile să ridice nivelul tehnologic al țării.

– N-am văzut nici pentru Moldova proiecte strategice reale: infrastructura mare a fost din nou blocată sau împinsă pe planul doi.

În schimb, PNRR a fost construit pe jaloane birocratice, pe capitole, nu pe contracte. Iar pentru guverne slabe a fost exact rețeta perfectă pentru a ieși… o varză „a la România”.

Așa ne-am procopsit cu bani puțini, pierduți pe drum. Investiții mici, fără plus-valoare tehnologică. Moldova – din nou sacrificată.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - România – țara contrastelor, resurse de energie proprii, potențial uriase dar cu cele mai scumpe facturi din UE incepind din luna iulie!

 

România – țara contrastelor, resurse de energie proprii, potențial uriase dar cu cele mai scumpe facturi din UE incepind din luna iulie! Cum este posibil ca o țară cu resurse proprii semnificative – hidro, eoliene, solare – să se afle în topul european la prețul energiei electrice, raportat la veniturile populației?

România are:

Potențial hidroenergetic generos – peste 3.000 MW instalați, Zone întinse de vânt constant – Dobrogea, Moldova, Banat

Expunere solară de peste 1.300–1.600 kWh/m²/an

Rețea națională în mare parte deja amortizată

... și totuși, din iulie 2025, vom plăti 1,6 lei/kWh, adică 0,32 euro/kWh, mai mult decât în Franța, Belgia sau Polonia!

O factură de 200 kWh/lună în România va costa peste 64 euro (320 lei), adică 13,5% din salariul minim net. Cel mai mare procent, cea mai mare povara din toata Europa! În Franța, același consum înseamnă doar 3,5% din salariul minim! La fel, in toate tarile europene (Italia- 6.4%, Marea Britanie 3.8%, Belgia 3.9%, Olanda 3.7%, Austria 5.1%, Polonia 5.2%, Germania 5.5%, etc). Unde este logica?

Ce împinge România spre acest dezastru tarifar?

Costuri uriașe de transport și distribuție – deși infrastructura este, în mare parte, veche și deja plătită prin tarife ani la rând;

Suprataxare mascată prin TVA și certificate verzi;

Lipsă de transparență în formarea prețului final;

Piață „liberalizată” doar formal, dar lipsită de competiție reală;

Interese politice și carteluri între producători, furnizori și reglementatori.

Dublarea prețului la energie înseamnă:

Scădere a puterii de cumpărare;

Scădere a competitivității pentru firme și producători;

Creșteri în lanț ale prețurilor la bunuri și servicii;

O povară uriașă asupra micilor gospodării și asupra industriei autohtone.

Cum putem reduce prețul?

Separarea reală a producției de distribuție și comercializare;

Introducerea unui plafon la costurile de transport/distribuție;

TVA mic la energie pentru consumul de bază.

Susținerea prosumatorilor reali, nu a companiilor mascate.

Într-o țară cu energie din vânt, apă și soare, e inadmisibil ca cetățenii să fie pedepsiți cu cele mai mari facturi. România trebuie să redevină independentă și echitabilă energetic, altfel riscăm să ne autodistrugem economic.

Iar cercetarea este la baza piramidei tuturor masurilor si tehnologiilor folosite in tara. Daca o dezvoltam vom avea resurse mult mai ieftine, mai multe, mai stabile, mai sigure.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - E bine de știut ...

 

E bine de știut ... 

Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) atrage atenția furnizorilor de energie să atragă atenția consumatorilor casnici că, de acum în 5 luni, mai precis, din 1 martie 2025, nu vor mai exista compensări la facturile de energie. Deci, prețul din factură va fi cel stabilit de piață. Adică, un preț cu n% mai mare decât cel compensat. 

Eu atrag atenția celor care vor să uite: 

-o treime dintre români, deși lucrează, nu se ajung cu banii de la lună la lună; din martie 2025, acest procent va crește simțitor; 

-o treime dintre pensionari nu au primit nimic la pensie, ba chiar au „primit” reduceri (compensate cu un fel de ajutor social care va dispărea cu timpul); o altă treime a primit „majorări” cu 1 - 60 de lei; încă un sfert dintre pensionari au primit majorări de maxim 600 de lei. 

💥PS Săptămâna aceasta depunem primele 5 dosare colective privind pensiile, dosare care privesc peste 650 de persoane.💥

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Plafonarea prețurilor la energie a fost atât de „bine” gândită și de „utilă” socialmente încât România a ajuns să practice al doilea cel mai mare preț din UE la energie.

 

Plafonarea prețurilor la energie a fost atât de „bine” gândită și de „utilă” socialmente încât România a ajuns să practice al doilea cel mai mare preț din UE la energie.

Sărăcirea prin creșterea aberantă a ratelor bancare și a taxelor și impozitelor și prin înghețarea veniturilor din salarii și din pensii normale nu a fost suficientă.

Mai era “nevoie” și de sărăcirea prin prețuri aberante la energie.

Românii au pierdut mult pentru ca cineva să câștige enorm de mult.

Există o firmă, Tinmar, care prin ianuarie 2021 plângea public că, dacă guvernul introduce plafoane și compensări la energie, biata de ea, firma, intră în faliment și lasă fără energie sute de mii de consumatori.

Așa de rău i-a fost acestei amărâte de firme în 2022 încât a avut o cifra de afaceri de 9,2 miliarde de lei (cu 157% mai mult ca în 2021) și un profit de 524 de milioane de lei (cu 266% mai mult ca în 2021). Bănuiesc că cifra de afaceri și profiturile au fost și mai pricăjite în 2023, când marii guvernanți au ajuns să declare că nu mai e nevoie de plafonări/compensări. Doar că prețurile, anterior, nu se plafonase/compensase la nivelul posibilităților de plată ale consumatorilor, ci la prețuri care să asigure aceste profituri atât de pricăjite ale noilor băieți dăștepți din energie.

Nu e tot.

Tinmar deține o filială, Solprim, care a făcut afaceri de 771 de milioane de lei în 2022 și un profit de 103,5 milioane de lei. Diferențele? Cifră de afaceri cu 18.346% mai mare și profit cu 3.298% mai mare ca în 2021.

Șocul e și mai mare dacă vom observa că Solprim are un singur angajat: patronul Tinmar și acționarul “minoritar” al Solprim, Augustin Oancea.

Pariu că aceste profituri aiuritoare au fost mâncate de “pierderile” reportate din cei cinci ani anteriori. Deci, nu s-a prea plătit impozit. Căci, nu-i așa, optimizarea fiscală e în floare...

Acestea sunt cazurile pe care dl. Ciolacu, luptătorul anti-evaziune și anti-cash de modă nouă nu vrea să le vadă. Vede, însă, un moș Grigore sau o baba Veta care comit curent evaziune când achită 100 de lei peste plafonul de casă al alimentarei din colț.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Romania are nevoie de capacitati mari de productie a energiei electrice

Romania are nevoie de capacitati mari de productie a energiei electrice

Ma uit la productia energetica din resursa hidro. In perioada asta, capacitatea de productie a scazut cam de 2 ori fata de lunile aprilie, mai, iunie. Atunci, in loc sa ne protejam rezervele, noi exportam energie. Sa vedem unde ajungem.

Daca seceta continua in asa fel, daca vint nu va fi, posibil sa fie necesar sa importam foarte mult. Asta inseamna costuri. Logic, costutile de import sunt mai mari decit costurile de productie interna.

Este incredibil. Noi, dupa anii 90, aveam o productie de aproximativ 17000 MW, fara foto, fara eoliene. Acum, cu foto, cu eoliene, abia acoperim din productie, circa 6000 de MW si mai importam si circa 1000 MW. Diferenta de la 7000 la 17000 este industria (lipsa ei). Industria grea (combinate, topitorii, etc) sunt istorie. Nu mai avem nimic. Tot minereul, toate deseurile metalice se duc in Turcia.

Noi, daca va trebui sa resuscitam o industrie mai serioasa, cu ce sa o intretinem? Noi n-avem curent in tara nici pentru consumul populatiei. Asadar, se impun noi capacitati de productie. De urgenta, macar 2 reactoare nucleare ~ 2000 MWh, refacerea/retehnologizarea/ cresterea capacitatii centralelor pe carbune + gaz.

Pe fond, trebuie sa stim ca daca nu investim in tehnologie, multa vreme nu vom rezista. Panourile, eolienele au eficienta cind sunt conditii de mediu. Cit nu, trebuie sa avem capacitati complementare, inovative.

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui

Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - nodul de distributie a energiei electrice centrala Zaporije

 

Am cautat sa vad ce linii de la Zaporije alimenteaza Ucraina sau teritoriul controlat acum de Rusia. Ce vedeti cu roz/maron, inca din prima figura, totul, reprezinta teritoriul controlat de Rusia. Acesta include si centeala de la Zaporojie. In zona centralei, intreg teritoriul controlat de Rusia este separat, de teritoriul ucrainean, de Nipru. Din zona centralei, avem un nod care alimenteaza prin doua linii, partea Ucraineana (le vedeti alaturat, prin zoom google earth) pe o distanta de 5 km iar alte doua sectoare de linii (albastru) merg mai spre sud, deci in zona controlata de rusi. 

La o asa suprafata mare, controlata de rusi, cred ca centrala a fost un element strategic de alimentare cu energie a acestei zone. Implicit, cred ca asta e raspunsul la numeroasele intrebari pe care le-am primit, inclusiv la Antena3 la Sinteza Zilei, cu Mihai Gidea. Teoretic, alimentarea se face si peste Nipru insa, in aceste conditii de razboi, cred ca rusii au taiat liniile alea, pastrind doar energie pentru zona roz de pe harta (un plan, zic eu, strategic). 

Centrala ar putea ramine o reduta strategica in acest razboi. Posibil, din acest motiv, sa fi fost lupte grele acolo si, probabil sa mai continue. Din pacate, nu este o centrala oarecare de energie, un parc eolian, o  termocentrala si chiar doar o hidrocentrala. Este, scenariul, cum nu se poate mai grav. O centrala nucleara foarte mare. Conflictele militare trebuie evitate, acolo. La toate aceste negocieri, intilniri, la nivel inalt, trebuia sa se cada de acord, sa se asigure un scut uman de forte internationale neutre/independente, in zona centralei, pentru a o proteja. Pentru a-i proteja pe toti. Vad ca se lasa totul in voia sortii. Si ne poate costa foarte mult. 

Norocul fie cu noi! 

Sursa harti:

1. Ukrainian energy sector evaluation and damage assessment - II (as of September 24, 2022)
   
2. www.saveecobot.com
   
3. earth.google.com
   

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Piața de energie electrică din România nu e o piață concurențială. Caveat emptor (sau consumatorul să deschidă ochii) .

 

Piața de energie electrică din România nu e o piață concurențială

Caveat emptor

(sau consumatorul să deschidă ochii)

Pe segmentul producție există 3 mari întreprinderi, deținute de stat: Hidroelectrica, Centrala Atomică de la Cernavodă și CEO (termoelectrică, bazată pe consumul de combustibili fosili). Toate acestea sunt deținute de stat. Există câteva centrale pe co-generare (energie termică și electrică, pe gaz metan), cum ar fi Elcen București, dar sunt mai mult moarte decât vii. Multe dintre ele s-au închis, fără logică economică și geopolitică. De exemplu, Mintia și Paroșeni. Există și câteva capacități de producție din panouri solare și eoliene, dar nesemnificative.

Pe segmentul transport pe magistrale de 110 mii de volți există un singur operator: Transelectrica. Aparține tot statului.

Pe segmentul furnizare există (încă) cca 80 de întreprinderi, unele mari și în faliment de facto (Enel, Electrica Furnizare, Tinmar), altele, firme de apartament, care speculează prețuri și portițe legale (multe încadrabile la categoria “băieți deștepți” din energie). Nici aici nu se poate vorbi de concurență reală, pentru că fie se acționează în cartel, fie se practică abuzul de poziție dominantă.

Pe segmentul distribuție (curent casnic, la tensiune de 220 sau 380), există doar patru operatori, care și-au împărțit “frățește” piața. Au fost vânduți de stat, fără înțelepciune, pe doi lei. Distributorii ar trebui să fie cei care citesc contorul, dar lasă asta pe seama … poștașului, ca pe vremuri, sau pe seama contoarelor “inteligente”. De aici și aberațiile și abuzurile consumurilor estimate, diferite de cele reale, și mereu contra intereselor consumatorilor.

Pur și simplu, pe segmentele 1-2 și 4, nu există alternativă (TINA, there is no alternative).

De fapt, ce se întâmplă în domeniul utilităților nici nu ar trebui să se numească piață. Energia electrică este aproape la fel de necesară ca și apa și aerul: nu se poate trăi în condiții de secol XXI fără energie electrică. Cam la fel stau lucrurile și în cazul celorlalte utilități citadine: apă curentă, canalizare, energie termică, salubritate, transport în comun. De aceea, ideea “europeană” a liberalizării prețurilor și tarifelor la utilități trebuie urgent revizuită, căci cauzează sărăcie și foamete, slăbind încrederea în economia de piață și chiar în democrație.

Până atunci, însă, cetățeanul obișnuit trebuie să fie conștient de drepturile și interesele sale în calitate ce consumator, protejat fiind, direct, de legislația consumului și, indirect, de legislația concurenței.

De exemplu, întrucât între consumator și comerciant există o cvadruplă inegalitate (economică, tehnico-informațională, juridică și de rezerve de timp necesar consumului/derulării afacerii), legea instituie mai multe drepturi și facilități favorabile consumatorului:

- informarea corectă, promptă și adecvată nivelului de cunoștințe ale omului obișnuit (facturile imposibil de citit sunt ilegale din acest punct de vedere); avertizarea asupra riscurilor economice (de exemplu, sărăcirea energetică), juridice (de exemplu, executarea silită și deconectarea) și tehnice; consilierea;

- protecția contra defectelor produselor sau serviciilor;

- autoritățile competente pot fi sesizate direct cu petiții și plângeri contra comercianților abuzivi sau incorecți ori prin asociații pentru protecția consumatorilor; autoritățile se pot și auto-sesiza; măsurile aplicate pot fi deosebit de drastice în cazul furnizorilor de utilități; acestea pot fi amenzile de până la 4% din cifra de afaceri, suspendarea sau încetarea activității, stornarea facturilor, restituirea sumelor ilegitim încasate etc.; important de reținut: dacă e vorba de o problemă care privește un mare număr de consumatori, încetarea practicilor incorecte sau eliminarea din contract a clauzelor abuzive profită tuturor consumatorilor de același fel;

- în procese, nu există taxe de timbru; o serie întreagă de prezumții joacă în favoarea consumatorilor; de exemplu, prezumția de lipsă a negocierii contractelor (care sunt contracte de adeziune/forțate), prezumția de lipsă a informației necesare unei corecte formări a consimțământului, prezumția de dezechilibru contractual etc.; în fața acestor prezumții, comerciantul acuzat de abuz sau de practici comerciale incorecte trebuie să probeze contrariul;

- consumatorii pot acționa în consorțiu procesual (class action), ceea ce egalizează armele judiciare, reduce costurile legale și judiciare per capita, crește încrederea și curajul, asigură o presiune pozitivă, inclusiv în mass media, asupra sistemului judiciar (de regulă, favorabil marilor corpirații), precum și o diluare în mulțime a responsabilității și o blurare a identității, pentru a nu fi ținta șicanelor/răzbunării comerciantului pârât;

- în caz de cartel sau abuz de putere dominantă, consumatorii pot cere despăgubiri de la comercianții vinovați și în baza legislației concurenței.

Pentru a nu deschide și mai mult punga, trebuie doar să deschidem ochii. Caveat emptor.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea