Doamne. Ia-mi vălul de pe ochi
şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta.
Doamne arată-mi mie cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale!
Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, cunoscută și ca Biserica Învierii, a fost construită inițial sub împăratul roman Constantin cel Mare.
Construcția a început în jurul anului 326 d.Hr., după ce mama lui Constantin, Sfânta Elena, a identificat locul crucificării și mormântului lui Iisus, iar biserica a fost sfințită pe 13 septembrie 335 d.Hr.
Structura inițială includea o bazilică mare și o rotondă (Anastasis) peste mormânt.
De-a lungul istoriei, biserica a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori.
Forma actuală datează din secolul al XII-lea (perioada cruciaților), fiind consacrată în 1148, dar rezultă și din restaurările de după incendiul din 1808 (finalizate în 1810).
Principalele evenimente care au afectat-o, de-a lungul timpului:
- Distrusă de perși în 614 d.Hr. și reconstruită în 630.
- Distrusă complet în 1009 de califul fatimid Al-Hakim; reconstruită parțial între 1027–1048.
- Modificări majore efectuate de cruciați în sec. XII.
- Incendiu devastator în 1808; restaurată în 1810.
A fost de multe ori închisă, dar niciodată definitiv.
- După distrugerile majore (ex. 614 sau mai ales 1009–1048) – accesul a fost imposibil timp de ani întregi.
- După cucerirea lui Saladin din 1187 – accesul creștinilor a fost restricționat sau condiționat.
- În anul 2018 liderii bisericilor (ortodox, catolic, armean) au închis-o temporar în semn de protest împotriva politicilor fiscale și a discriminării din partea autorităților israeliene.
- În anul 2020 a fost închisă publicului din 25 martie până pe 24 mai din cauza pandemiei de covid (ceva similar se întâmplase în 1349, pe vremea Ciumei Negre; atunci, clerul a continuat rugăciunile în interior).
- În prezent, este închisă, din 28 februarie 2026, din motive de securitate, în contextul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu (atacuri cu rachete și tensiuni regionale). Accesul public și liturghiile au fost suspendate o perioadă prelungită (fără precedent recent ca durată continuă), deși clerul a continuat slujbe limitate.
Se întâmplă, însă, în preajma Paștelui catolic și ortodox.
Există riscul să rămână închisă de Paște.
Vom fi privați de lumina sfântă de la Ierusalim, dar vom aprinde lumina în suflet.
Premierul socialist al Spaniei, Pedro Sánchez, a lansat oficial HODIO, adică :
„Huella del Odio y la Polarización”,
tradus în română Amprenta Urii și Polarizării.
Este un instrument guvernamental de cenzură bazat pe inteligența artificială, creat și lansat în urmă cu o săptămână pentru monitorizarea discursului urii și a polarizării pe rețelele sociale mari (Instagram, TikTok, X, YouTube, Facebook).
Ce face acest HODIO?
Măsoară prezența, evoluția și impactul conținuturilor care promovează ură, xenofobie, misoginie, antisemitism etc. (evident, nu se focusează deloc pe discursul săracofob, flâmândofob sau totalitarofil) și generează rapoarte publice periodice care compară cât de multă „ură” circulă pe fiecare platformă.
HODIO va fi administrat de Oberaxe (Observatorul Spaniol împotriva Rasismului și Xenofobiei) din cadrul Ministerului Incluziunii.
Vă invit să zăboviți un pic pe aceste denumiri: Amprenta Urii, Observatorul Rasismului, Ministerul Incluziunii. Cei ce ați apucat să citiți aceste cărți, gândiți-vă: nu sună aceste expresii exact la fel ca în „1984”, de George Orwell sau ca în „Minunata lume nouă”, de Aldous Huxley?
Sánchez a comparat acest HODIO cu „amprenta de carbon”, spunând că, „atunci când măsurăm ceva, devine vizibil și putem cere responsabilitate”. La fel a fost și cazul certificatului „verde” de vaccinare – cei nevaccinați urmau a fi aruncați extra muros, în afara zidurilor cetății. La fel este și cazul „portofelului digital” – cei fără avatar digital nu vor mai scânteia online, deci, nu vor mai exista online. Birocrații UEropeni de rang înalt (în special, unii ca Timmermans, anchetat azi pentru corupție, sau ca Breton, suspectat azi de conflicte de interes) au zis-o pe șleau: dacă avem aceste instrumente, de ce să nu le folosim? A mers în România, cu anularea alegerilor, deci poate merge și în Spania, Franța sau Germania ...
Permierul spaniol este un fel de vedetă europeană acum, pe motiv că i-a refuzat lui Trump cererea de a utiliza în războiul din Iran bazele americane de pe teritoriul Spaniei. El a făcut public anunțul referitor la lansarea lui HODIO la un „forum împotriva Urii” din Madrid. Ca de fiecare dată, progresiștii comunistoizi și totalitarofili văd ură peste tot, cu excepția discursurilor și programelor proprii.
Opoziția spaniolă - Vox, Se Acabó La Fiesta, conservatorii – precum și voci independente numesc pe față HODIO drept instrument de cenzură, Big Brother sau Ministerul Adevărului. Ura nu are o definiție obiectivă clară, așa că, în concepția acestor totalitari, ura este tot ceea ce vine dinspre opozanții sistemului ori dinspre dizidenți oridinspre noi toți, cei care nu avem atribuția sau puterea de a defini ce aanume este această „ură” pe care trebuie să o combată inteligența artificială și ce anume este conținutul ilegal pe care trebuie să îl elimine platformele și social media.
Ironic, HODIO apare exact când Sánchez este presat de scandaluri de corupție (soția sa, Begoña Gómez, este în centrul unui scandal de corupție). Sánchez vrea, de fapt, să reducă criticile online la adresa sa, la fel cum vrea și cazul lui Macron (acesta, la rândul său, a inițiat un demers de eliminare a tot ceea ce nu este conform cu știrile oficiale, știri spuse doar la câteva posturi tv sau radio, fidele sistemului).
Criticii spun că HODIO va fi folosit ca să preseze platformele să șteargă conținut de dreapta (anti-imigrație, anti-guvern) sub pretextul „luptei cu ura”. La fel a fost cazul luptei cu covid, al luptei cu clima și al luptei cu Putin (mai nou, lupta cu Trump are șanse să devină main - stream).
Media de dreapta din Spania sau din UE prezintă HODIO ca pe un model de „cenzură comunistă” sau de „derivă autoritară”. Guvernul și presa de stânga (El País, RTVE) spun, în schimb, că HODIO e doar monitorizare transparentă, iar nu cenzură directă – platformele vor fi trase la răspundere, dar nu se șterge automat conținut.
Spania are deja legi stricte anti-ură. HODIO nu este decât o altă escaladare a cenzurii de tip totalitar: Spania trece de la reacție la monitorizare proactivă sistematică. HODIO va putea fi utilizat și la „prevenție” – criticii, opozanții, influencerii care sunt targetați de HODIO vor fi neutralizați încă din faza de intenție prezumată, fără a mai fi nevoie de fapte. Ce să mai vorbim de judecată ...
Sunt câteva reacții virale pe X și Instagram, de gen „Sánchez vs. libertatea de exprimare”, meme-uri cu „HODIO = odio” etc., dar reacția este neașteptat de moale și leșinată, ceva similar cu ceea ce s-a întâmplat cu nazipass – ul din plandemie, cu amprenta de carbon și cu portofelul/identitatea digitală. Ca și Ursula von der Leyen, Macron sau Starmer, și spaniolul Sánchez foloște strategia pașilor maximali. Deciziile sale sunt șocante, reacția oamenilor, moale sau inexistentă, tăcerea valoarează acceptare, deci se trece la următorul pas maximal. Când lumea va percepe că este într-o colivie digitală, va fi fost prea târziu.
Conduce, comandantul suprem al forțelor armate, luptătorul neabătut cu rușii în războiul hibrid, păpușa emoțională a lui Macron & Ursula von der Leyen, doi “buni” aliați ai SUA…
Participă:
- ministrul apărării, cel care a declarat că România tre’ să trimită trupe în Groenlanda, ca să o apere de invazia lui Trump…
- ministrul de interne, cel care face parte din echipa de vis care a fabricat anularea alegerilor din noiembrie 2024, un lucru foarte “apreciat” de vice-președintele SUA, J.D. Vance…
- șefii serviciilor secrete, cele care au băgat suspiciunile cu ingerința străină în alegeri, dar nu le-au probat nici până acum…
- ministrul justiției, un tip acuzat de plagiat…
- consilierii prezindențiale care nu văd utilitatea ca președintele să meargă teleleu prin lume, respectiv, care sunt în relații mai mult decât strânse cu declic & all the other members of the industrial complex of censorship.
Apropo, sunt mai mult decât curios să văd reacția ong - urilor progresiste și pro(st)-europene când vor vedea că CSAȚ se supune cerințelor administrației Trump… Pentru aceste elite de proști fuduli, Trump = Putin…
Despre săracofobie, flămândofobie și despre ultimul război mondial
Atât ONU, cât și UE, au stabilit mărețe planuri de reducere la zero a privării de apă potabilă, a sărăciei și a foametei până în 2030.
Și mai ambițios, cele două organizații falimentare și-au stabilit ca țintă neutralitatea climatică până în 2040. Peste 150 de orașe ale lumii și-au stabilit o cursă către zero și aleargă până acolo până în 2040.
Între timp…
Liderii actuali ai lumii aflate din ce în ce mai la apus sunt din ce în ce mai războinici, în promisiuni și fapte.
În 2024, cheltuielile militare globale au atins un record de 2.718 miliarde USD, cu o creștere reală de 9,4% față de 2023 – cea mai abruptă din ultimii peste 30 de ani. Este a 10-a creștere consecutivă, cu salturi majore în Europa și Orientul Mijlociu. Top 5 (SUA, China, Rusia, Germania, India) reprezintă 60% din total.
Nu uităm că suntem în 2026, iar războiul din Iran a utilizat, numai de partea SUA, de două ori mai multe arme decât totalul armelor utilizate în războiul din Irak de acum 23 de ani.
Așadar, cifra este mult mai mare în 2025 și 2026.
Statele lumii, în special cele din UE, se împrumută ca să se înarmeze.
Nu se cheltuie bani pentru ca liderii lumii să spună: iată, am redus substanțial sărăcia și foametea, oamenii și animalele nu mai suferă de sete, toată lumea are energie ieftină și internet ieftin la dispoziție, copiii au acces gratuit la educație, tinerii au șanse reale să obțină venituri din ocupații decente.
Se cheltuie bani împrumutați pentru ca liderii lumii să se laude că au cea mai distrugătoare navă de luptă, cel mai letal tip de avioane hiper-sonice, cel mai al dracu’ submarin, cea mai șmecheră rachetă balistică… Zici că toți sunt din filmul Dictatorul de Charlie Chaplin.
Între timp: 100 de milioane de europeni, cetățeni ai UE, cândva cei mai bogați oameni din lume și istorie, sunt acum săraci.
În lumea largă, peste 2,3 miliarde de oameni sunt lipsiți de surse curente de apă. Dacă cineva are ideea măreață de a ataca instalațiile de desalinizare a apei oceanice amplasate pe coastă în toate țările din Golf, zeci de milioane de oameni rămân fără apă. Orașul Riad, de exemplu, cu 10 milioane de oameni, dispare în 10 zile fără asemenea instalații.
Sărăcia extremă în 2024 afecta peste 839 de milioane de oameni în 2024, adică 11% din populația globului.
Plandemia a cauzat de una singură 125 de milioane de săraci situați la extremă.
Educația este în cădere liberă, dar nu pentru că ne-am digitalizat și am lăsat IA să ne facă temele : astea sunt bașca. Nu mai investește lumea în educație. Probabil că excepția este China, dar este ca și când ai lăsa lumea să se sprijine doar pe un picior.
Cei care încă se află pe linia de plutire vor sărăci. Energia devine din ce în ce mai scumpă. Inflația, recesiunea și șomajul cresc simțitor (=stagflație) au aruncat lumea noastră într-un cerc vicios din care nu se va ieși prin cheltuieli militare făcute pe credit și nici prin ratașarea dopului de plastic la pet - ul de apă și pepsi/coke.
În mod aberant, au apărut deștepți care cer “tokenizarea” apei, aerului, pădurilor, resurselor energetice sau minerale etc., în așa fel încât omul să existe și să fie liber doar pe bază de licență.
În fine…
Aberația maximă:
Oamenii de “elită”, oamenii care țipă tare pe social media, pe bani publici, votanții progresiști și-au dezvoltat două fobii foarte interesante: săracofobia și flămândofobia. Ura față de pleava societății. Disprețul față de știrbi, medievali, pupători de moaște.
Exact asta s-a întâmplat și acum 90 de ani.
Atunci, totul s-a resetat cu al doilea război mondial.
Pe 5 martie 2026, autoritățile maghiare (NAV, ajutată de TEK – Forțele Antiteroriste) au oprit în Budapesta două vehicule blindate de transport valori, aparținând băncii de stat ucrainene Oschadbank.
Au fost reținuți 7 cetățeni ucraineni (printre care un fost general din serviciile de informații ucrainene, care coordona transportul). În vehicule se aflau 40 milioane dolari, 35 milioane euro și 9 kg de aur în lingouri.
Traseul: Austria → Ungaria (tranzit) → Ucraina.
Acesta nu a fost un caz izolat.
Ministrul de Externe maghiar, Szijjártó Péter, a făcut un anunț oficial (inclusiv printr-un post pe X din 6 martie 2026) și a confirmat că, din ianuarie 2026 până acum, adică în doar două luni, pe teritoriul Ungariei au fost tranzitate din și către Ucraina 900 milioane dolari, cash, 420 milioane euro, cash și 146 kg de aur, în lingouri.
În doar 2 luni!
Să ne imaginăm câte alte miliarde au curs în cei 4 ani de război pe care l-am finanțat noi…
Notă: este evident că mafioții se pregătesc de pace, securizând-și taxe de protecție pentru viitoarele afaceri și procese.
Ungaria a cerut răspunsuri imediate de la Kiev privind aceste transporturi uriașe de numerar care trec prin Ungaria și ridică întrebări serioase despre o posibilă legătură cu mafia de război ucraineană.
Ce spune ministrul maghiar: dacă este într-adevăr o tranzacție între bănci, de ce nu s-a făcut prin transfer bancar? De ce se mută asemenea sume enorme în numerar prin Ungaria?
Notă: nu vă așteptați la astfel de poziții din partea lui Nicușor, Bolojan și Țoiu - pentru ei, regimul mafiot kievean e sfânt.
Ungaria investighează acum aceste transporturi sub suspiciunea de spălare de bani.
Guvernul maghiar cere explicații urgente privind:
- Originea banilor
- Scopul real (de ce atâta numerar fizic și aur?)
- Dacă banii doar tranzitează sau se opresc/utilizează parțial în Ungaria
- Legătura cu persoane din serviciile secrete ucrainene
Până la primirea răspunsurilor, ancheta va continua „cât mai profund posibil”.
Ungaria a expulzat rapid cei 7 ucraineni după notificarea consulatului, dar a păstrat banii și aurul.
Ce spune Ucraina?
Banca de stat Oschadbank și ministrul de externe ucrainean Andrii Sybiha susțin că:
- Este un transport bancar de rutină între Raiffeisen Bank (Austria) și Oschadbank (Ucraina).
- Scopul: aprovizionarea pieței ucrainene cu numerar (cetățeni și firme au nevoie de cash fizic, mai ales că spațiul aerian ucrainean este închis din cauza războiului, deci cash - ul nu se poate transporta cu avionul).
- Ungaria a comis „terorism de stat”, „răpire de ostatici” și „jaf”.
- Trebuie eliberați imediat angajații
și returnați banii și aurul.
Notă: dacă nu au cash, de ce le trebuie dolari, euro și aur?
De ce este cazul atât de sensibil și controversat?
- Cantitățile sunt enorme: 900 mil. $ + 420 mil. € + 146 kg aur în doar 2 luni. Transportul fizic de asemenea sume ridică semne de întrebare legitime (de ce nu transfer electronic, mai sigur și mai ieftin?).
- Contextul politic: relațiile Ungaria–Ucraina sunt extrem de tensionate (Orbán Viktor blochează frecvent ajutorul UE pentru Ucraina, cere garanții pentru minoritatea maghiară etc.). Acest incident vine pe fondul acuzațiilor reciproce și agravează criza diplomatică. Zelensky l-a amenințat pe Orban că îi trimite racheții la adresa de acasă.
- Riscuri reale: Ungaria suspectează posibile legături cu corupție sau „mafie de război” (termen folosit de Szijjártó). Ucraina insistă că e nevoie legitimă de cash în timp de război.
- Implicații: Poate afecta și relațiile cu UE/Austria (de unde pleacă banii), dar și încrederea în fluxurile financiare către Ucraina.
Banca austriacă nu a zis nimic, deocamdată.
Un purtător de cuvânt al CE a declarat că amenințarea la adresa unui șef de stat membru UE este problematică, dar nu a zis nimeni nimic despre enormele cantități de cash tranzitate prin Ungaria, bani care vin de la europenii sărăciți de război.
Faptele menționate sunt confirmate de presa internațională (Politico, Guardian, Bloomberg, Hirado, Telex etc.).
Mai precizez că este IMPOSIBIL ca transporturi mafiotice de acest gen să nu se întâmple și la noi. Ba chiar sunt convins că, în România, se organizează convoaie oficiale cu girofar care să însoțească sutele de milioane de euro/cash și aurul pentru a fi transportate safe la destinație. Solicit de urgență BNR să ne spună dacă sunt fluxuri de numerar din și către băncile din România, în special cele austriace, care vin din sau sunt destinate Ucrainei, precum și Ministerului de Interne să ne spună dacă pune, pe banii noștri, însoțitori și girofar pentru mafioții oficiali kieveni.
Reacția lui Viktor Orbán, 6 martie 2026, Kossuth Rádió („Jó reggelt, Magyarország!”):
„Am oprit transporturile de benzină ucrainene, motorină nu mai livrăm, energie electrică încă da, și vom opri și lucrurile importante pentru Ucraina care trec prin Ungaria… Ucrainenii vor rămâne fără bani mai repede decât vom rămâne noi fără petrol”.
Declarație Balázs Orbán, director politic al biroului premierului (notă: cei doi nu sunt rude) :
„Vehicule blindate pline cu bani lichizi și aur care circulă prin Ungaria nu este modul în care se fac de obicei tranzacții financiare legitime. Întrebarea reală este simplă: cine stă în spatele acestor bani și ce finanțează?”
Balázs Orbán a publicat pe X poze cu teancurile de dolari, euro și lingourile de aur confiscate.
Precizez că au fost cel puțin 10% dintre comentatori care au negat faptele, știind ei mai bine că două mașini blindate, pline cu cca 70 de milioane de euro, 9 kg de aur și 7 gealați de la serviciile secrete ucrainene (inclusiv un ex-general) sunt business as usual, iar noi suntem niște răutăcioși că nu aplaudăm eroicul regim mafiot kievean.
Cca 5% dintre comentarii au fost cu înjurături și insulte de cea mai joasă speță. Pe aștia i-am blocat.
Două vehicule blindate, transportând 80 de milioane de euro și 9 kg de lingouri de aur, au încercat să traverseze Ungaria. Banii și aurul proveneau de la banca austriacă Raiffeisen și erau destinați unei bănci din Ucraina.
Autoritățile din Ungaria au interceptat mașinile, au confiscat banii și aurul și au arestat cele 7 persoane care efectuau transportul.
Asta s-a întâmplat ieri.
Ungurii nu au comunicat nimic relativ la motivele confiscării și arestării. Fiind vorba de bani cash și de aur financiar, se poate intui că e vorba de suspiciuni de spălare de bani. Beneficiarii și destinatarii se știu sigur, dar tot sigur este că Orban și-a pus deja 4 ași în mânecă. La timpul potrivit va spune cine sunt beneficiarul și destinatarul și, probabil, va fi prima dovadă clară că războiul din Ucraina nu este al poporului ucrainean, ci al hoților, delapidatorilor și spălătorilor de bani din Ucraina și din țările “coaliției celor care vor” (ce vor? război, sub camuflajul căruia să se poată fura, delapida și spăla bani fără risc de pușcărie).
Nu uităm, desigur, că Orban e în campanie electorală. Nu uităm nici că Zelensky l-a amenințat efectiv că trimite racheții peste el, acasă…
Între timp, presa ucraineană și presa pro-ucraineană urlă că e încălcat nu știu ce tratat internațional. Doar că, dacă e vorba acolo de operațiuni mafiotice, e cam nașpa să le susții cu slogane. Chestia cu unwavering support nu mai merge când e vorba de crimă organizată.
PS Aflasem că băncile estoniene spală bani pentru oligarhii și mafioții ucraineni. Uite că și băncile austriace s-ar putea să…
Detaliu important, printre cei care transportau bunurile se afla si un general de informatii ucrainian.
Am dat ieri un interviu ziariștilor de la Replica de Constanța.
Vă las mai jos cele consemnate de ziariști.
Pentru că textul este lung, o să îl partajez în patru, pentru a fi mai ușor de parcurs.
(I)
Am avut o serie de discuții în Parlamentul European cu câțiva colegi. Cel mai grav fenomen care ne afectează direct, atât pe noi, românii, cât și întreaga Uniune Europeană, este explozia prețurilor la energie. Acesta este cuvântul exact: explozie.
Această situație este cauzată, pe de o parte, de blocajul din Strâmtoarea Ormuz. Tensiunea economică majoră rezultă din faptul că fluxurile de petrol și gaze care tranzitau acea zonă au scăzut drastic. Din câte știu, singurii care mai pot trece nestingheriți pe acolo sunt chinezii și rușii. Practic, blocada iranienilor nu îi lovește neapărat pe americani, deoarece aceștia dețin propriile rezerve, ci lovește direct și extrem de grav interesele Europei.
A fost șocant să observ că aceiași campioni ai luptei împotriva lui Putin — promotorii celor 20 de pachete de sancțiuni menite să falimenteze Rusia și să asigure victoria Ucrainei — au ajuns acum într-o postură umilitoare. Deși avem 11 rezoluții în Parlamentul European care cer susținerea Ucrainei până la victoria finală, aceiași lideri se roagă în prezent de Putin să reia livrările de petrol și gaze către Germania, Franța și restul Uniunii Europene.
Este adevărat că Putin, un jucător de șah mult mai abil decât Ursula von der Leyen sau Emmanuel Macron, deși este un lider geopolitic dictatorial, a înțeles momentul: Rusia nu are niciun interes să reia acum aceste livrări.
În urmă cu două zile, printr-o postare surprinzătoare pe platforma X, Ursula von der Leyen le-a cerut ucrainenilor să repare conducta Drujba. Nu știu dacă românii sunt pe deplin informați, dar în ianuarie s-a anunțat că această conductă a fost scoasă din funcțiune în urma unei lovituri militare.
Ungaria și Slovacia, state direct afectate, susțin că ucrainenii au fost cei care au oprit sau chiar au aruncat în aer conducta. Evident, Ucraina neagă și susține că rușii și-ar fi distrus singuri propria infrastructură, la fel cum s-a spus și în cazul conductei Nord Stream — o arteră comercială uriașă prin care Rusia făcea profituri enorme din comerțul cu Germania. Narativul oficial rămâne același: rușii își distrug singuri sursele de venit.
Ce ne transmite, de fapt, acest anunț? În primul rând, că vinovați pentru închiderea conductei Drujba sunt considerați ucrainenii. În curând, Europa se va regăsi într-o situație atât de gravă, încât va ajunge să implore Rusia pentru reluarea livrărilor de petrol și gaze.
De ce afirm acest lucru? Deoarece sursele alternative pe care mizează Europa în prezent — Norvegia și Algeria — au atins deja capacitatea maximă de producție. Aceste state nu mai pot face față cererii suplimentare. În paralel, Gazul Natural Lichefiat (GNL) importat din Statele Unite are un preț de peste patru ori mai mare decât gazul rusesc, iar SUA nu livrează integral cantitățile promise.
Contextul este complicat și de declarațiile recente ale lui Donald Trump. Acesta a amenințat Spania cu un embargo economic, după ce guvernul de la Madrid a refuzat să pună la dispoziția armatei americane facilitățile militare de pe teritoriul său pentru atacurile împotriva Iranului. Atât premierul Sanchez, cât și președintele Macron au criticat acțiunile Americii și ale Israelului în Iran, invocând încălcarea dreptului internațional — un concept care pare să fie utilizat selectiv, doar atunci când servește anumitor interese politice.
Consecințele acestor decizii se văd deja la pompă, unde prețul motorinei a crescut spectaculos în doar câteva zile, inclusiv în România. Explicația este simplă: 35% din motorina care alimentează transporturile și agricultura Europei tranzita Strâmtoarea Ormuz. Odată cu blocajul de acolo, am rămas cu un deficit de 35% în aprovizionare.
Chiar și România depinde în mare măsură de motorina din zona Golfului. Din cauza unor politici economice discutabile, dictate de marii jucători din piață (precum Lukoil, OMV sau Rompetrol/KazMunayGas), s-a prioritizat producția de benzină în detrimentul motorinei. Astfel, am devenit dependenți de importurile din Orientul Mijlociu.
În final, Uniunea Europeană se prăbușește economic pe mâna aceleiași birocrații care, în 2020, era preocupată de restricții, măști și vaccinuri negociate prin SMS. Europa a ajuns astăzi ca o găină jumulită care nu mai poate face ouă, fiind victima propriilor decizii de management de criză.
După eșecul gestionării pandemiei, s-a trecut la agenda schimbărilor climatice, care a îngenuncheat economia.
De patru ani, se încearcă câștigarea unui război care nu ne-a aparținut niciodată, nici nouă, nici poporului ucrainean. Am susținut mereu că acest conflict din Ucraina este, în realitate, un război al delapidatorilor și al spălătorilor de bani — din Rusia, din Ucraina și din Uniunea Europeană.
Astăzi, asistăm la o răsturnare de situație incredibilă: descoperim brusc că Putin ar putea fi, totuși, un partener pentru Europa și că evenimentele din Iran încalcă dreptul internațional. Interesant este că, sub administrația Biden, respectarea acestui drept internațional nu părea să fie o prioritate atât de mare.
Reamintesc că Ursula von der Leyen a „negociat” pe sms un contract de 35 de miliarde de euro cu Pfizer, pentru achiziția de vaccinuri Comirnaty. Precum probabil se știe, CJUE a obligat Comisia Europeană să facă publice acele sms-uri, dar totul a fost acoperit de ceață. Comisia a refuzat publicarea, în ciuda deciziei ferme a CJUE, iar majoritatea din Parlamentul UE a salvat-o la limită pe Ursula von der Leyen de la demiterea prin moțiune de cenzură (moțiune pe care am depus-o chiar eu anul trecut, în iunie 2025).
De asemenea, reamintesc că Pfizer a dat în judecată România și Polonia, pentru a fi obligate să achite vaccinuri contractate, dar nelivrate și ne-utilizate. Procesele sunt în pronunțare, în Belgia. E bine să știm că:
- Poloniei, Pfizer i-a cerut ~1,4 miliarde € pentru 60 milioane doze refuzate;
- României, Pfizer i-a cerut ~550 milioane € pentru doze nepreluate.
Aceste procese se bazează pe contractele de achiziție „centralizată” de vaccinuri „negociate de UE în 2021 – 2022. Țările invocă forța majoră (război Ucraina), supraproducția și lipsa de pierderi reale pentru Pfizer. În mod cu totul paradoxal, niciuna dintre țări nu a chemat UE în garanție. Nimeni nu a cerut ca, în caz că Polonia și România ar pierde procesul cu Pfizer, UE să plătească cele 2 miliarde, iar nu populația celor 2 țări ...
Guvernele din Polonia și România ar putea folosi acum decizia ca argument public contra Pfizer. Vaccinul avea probleme de patente, deci nu era chiar ‘știință pură’. Cel puțin din această perspectivă, contractele au fost semnate în condiții dubioase. Pfizer ar putea grăbi un acord de compromis cu Polonia și România ca să evite alte pierderi de imagine și bani.
Dacă pierde procesul din New Jersey, retroactiv Pfizer nu mai este proprietar pe drepturile de reproducere și vânzare ale vaccinului și nici nu mai poate garanta efectul preventiv, deci a vândut lucrul altuia, deci nu are dreptul la preț. Retroactiv, autorizația de punere pe piață este invalidă, căci s-a întemeiat pe afirmația falsă că Pfizer este titularul drepturilor de proprietate intelectuală asupra vaccinului.
Până azi, însă, niciuna dintre aceste țări – pârâte nu a folosit acest argument pentru a combate pretențiile Pfizer ...
De fapt, trebuie să ne așteptăm că România va pierde procesul, că doar nu lăsăm Pfizer fără surse de finanțare a daunelor plătibile în SUA, în calitatea sa de infractor recidivist ...
Cei doi reclamanți contra Moderna au un proces similar și contra Pfizer. Tehnologiei LNP (lipid nanoparticle) a fost folosită și în cazul vaccinului Comirnaty, doar că Pfizer încă luptă, iar miza financiară este și mai mare.
Acest al doilea proces se judecă deja de 3 ani, la Tribunalul Districtual din New Jersey (SUA). În principiu, acțiunea a fost admisă încă din septembrie 2025, dar sentința finală este așteptată prin 2027.
Miza este mult mai mare - Comirnaty reprezintă ~2/3 din vânzările globale de vaccinuri mRNA anti-covid (mult mai mult decât Spikevax-ul Moderna). Deci daunele potențiale sunt uriașe – despăgubiri imediate de miliarde de dolari, plus royalties viitoare și interdicție de vânzare.
De notat că tranzacția cu Moderna statuează deja că cele 4 patente aparțin reclamanților – este greu de crezut că Pfizer va avea câștig de cauză.
Și mai interesant: Pfizer are multe alte litigii de încălcare a patentelor altora. De exemplu, în 2025 a închis prin tranzație (și a plătit despăgubiri) un litigiu similar cu GSK, dar continuă cu înverșunare litigii cu CureVac, precum și cu ... Moderna, pe alte patente mRNA.
Așadar, se poate spune că Pfizer este nu numai infractor, ci și recidivist.
Iată pe cine au sanctificat entuziaștii vaccinului din România și din UE ...
Superba grămăjoară care transporta ARNm în interiorul celulei infectate cu covid nu era proprietatea Moderna și nu era proprietatea Pfizer ...
(I)
Compania farmaceutică americană Moderna a acceptat să achite suma de 2,25 miliarde de dolari pentru a închide o dispută judiciară majoră privind drepturile de proprietate industrială asupra tehnologiei vaccinului anti-covid pe care l-a vândut sub numele Spikevax.
Reclamanții care au primit această despăgubire sunt Arbutus Biopharma și Genevant Sciences (o filială a Roivant Sciences).
Moderna a fost acuzată că a folosit fără permisiune tehnologia lipid nanoparticle (LNP), adică acel „înveliș protector” care permite moleculelor de mRNA din vaccin să ajungă în celulele umane (notă – este vorba de „superba” grămăjoară care l-a încântat atât de mult pe Streinu – Cercel). Această tehnologie este deținută de Arbutus/Genevant și a fost esențială pentru vaccinul Spikevax. Litigiul a durat ani de zile și includea procese în SUA și în instanțe internaționale.
Pe baza acordului de plată, toate litigiile cu reclamanții, din SUA și din lume, legate de vaccinul Spikevax și de alte produse similare ale Moderna încetează. Moderna a acceptat că a încălcat 4 patente ale Arbutus/Genevant, iar reclamanții au acordat Moderna o licență globală non-exclusivă pentru a utiliza LNP în vaccinuri mRNA pentru boli infecțioase.
Paradoxal, dar acțiunile Moderna au crescut cu ~8-10% după anunțul privind tranzacția, probabil pentru motivul că elimină riscul de royalties viitoare și procese interminabile. Ca de obicei, infractorii de rang înalt nu sunt sancționați cu boicot, ci cu și mai multă cantitate de bani basculată în afacerile lor.
Reamintesc că toată propaganda covid a prezentat insistent și vindicativ vaccinurile ca fiind știință pură, act benevolent de mare eroism pentru salvarea de vieți și dovadă de etică și echitate sociali ... pardon, corporatistă nemaiîntâlnită…
Acest acord între infractori nu face decât să evidențieze discrepanța majoră între narativul oficial și realitatea faptică, acea realitate care a fost atât de vehement ștampilată și combătută în pandemie drept „teorie a conspirației”.
Culmea tupeului: Moderna a susținut că o parte din vânzări au fost sub contract guvernamental american, deci contribuabilii ar fi trebuit să plătească despăgubirea, iar nu Moderna. Pentru „eroismul” pandemic plătesc cetățenii, dar meritele sunt încasate de tupeiști și neo-feudali.
Nu există acuzații penale pentru fraudele din pandemie comise de pharma și de sistemul birocratic (susținut mediatic pe miliarde din banii controbiabililor) și de pletora de intermediari care au permis crearea și supraviețuirea narațiunii pandemice. Nu există cereri oficiale de retragere de autorizații (AstraZeneca a cerut din proprie inițiativă retragerea autorizației, pe motiv că vaccinul său anti-covid nu era sigur și eficient).
Narativul oficial 2020-2023 a fost cam așa: „știință pură, dezvoltată în timp record de eroi corporatiști”; „vaccinurile ne-au salvat pe toți, companiile au acționat din pur altruism”; „etica de corporație a fost nemaiîntâlnită – lumea a fost salvată din bunătate”.
Realitatea dezvăluită acum, de aceste procese de daune:
- Moderna a folosit o tehnologie patentată de o companie mică (Arbutus/Genevant) fără permisiune, a vândut miliarde de doze (cu profituri de ordinul zecilor de miliarde USD) și a luptat în instanță ani de zile înainte să accepte să plătească despăgubiri (care, de altfel, sunt jenant de mici în raport de cifra de afaceri exorbitantă făcută în pandemie);
- Guvernul SUA a injectat miliarde prin Operation Warp Speed și a acordat Moderna scutiri de răspundere pentru daune cauzate utilizatorilor vaccinului; Moderna a primit bani publici masivi, atât pentru cercetare, cât și ca preț al vaccinurilor, dar a tratat chestiunea proprietății industriale ca pe un detaliu neglijabil (până când a fost prinsă); ARNm nu a fost inventat de Moderna, ci a fost o combinație de cercetare publică, susținută cu bani publici, și de patente private; celelalte companii-vedetă ale pandemiei au făcut același lucru (Pfizer/BioNTech, AstraZeneca, Johnson & Johnson);
- Profitul enorm, obținut într-un timp record, a fost însoțit de totala imunitate de răspundere, civilă și penală; legal, nimeni nu merge la închisoare, iar tehnologia rămâne disponibilă, cu toate riscurile și problemele etice aferente;
- Factura achizițiilor și, deopotrivă, a despăgubirilor, a fost aruncată în spinarea contribuabililor (e ridicol, dar la noi încă se mai crede că vaccinurile au fost gratuite ...); publicul a plătit deja de două ori: prin taxe și prețuri și prin despăgubiri pentru prejudicii cauzate de Big Pharma altora; urmează să plătească și a treia oară, prin efectele adverse.
Acest cinism, comun tuturor celor din Big Pharma, a erodat încrederea în instituții și a creat convingerea că „știința pură” a fost, de fapt, un marketing bun și un lobby necinstit, care au dus la punerea lumii în captivitate, prin frică, pentru a obține conformarea totalitară.
Aceste procese sunt, pur și simplu, dovada că în spatele oricărei crize globale stau interese economice, patente și negocieri – nu basme cu eroi.
Știința nu e niciodată „pură” când intră în joc sute de miliarde de dolari.
Care sunt resorturile psihologice și mecanisme sociologice care fac oamenii să se supună și chiar să susțină auto-destructiv această politică?
Resorturi Psihologice (individuale):
- Frica existențială amplificată – amenințarea constantă (virus letal, planetă care arde, Putin la porți, Trump ca dictator) activează sistemul limbic, adică acea parte din creier care controlează emoțiile atavice (i se mai spune și creier reptilian, pentru că funcționează simplist, pe alternanța „luptă sau fugi”); sub comanda creierului reptilian, cortexul prefrontal (cel responsabil cu gândirea rațională) se blochează. Studii ale unor psihologi ca Milgram sau Asch arată că autoritatea amestecată cu frică înseamnă supunere în peste 60-70% din cazuri de indivizi supuși manipulării și pașilor maximali.
- Bias de autoritate și expertiză – sentințe de genul „Comisia Europeană/OMS/știința spune…” creează iluzia infailibilității.
- Disonanța cognitivă și eroarea costului ireparabil – după ce ai acceptat lockdown-uri sau taxe verzi, e dureros să recunoști că au costat enorm și n-au rezolvat nimic proporțional; creierul raționalizează „a fost necesar”, individul, la nivel de eu evocator, refuzând să accepte că a fost, realmente, prost.
- Virtue signaling și apartenență tribală – susținerea pașilor maximali semnalează prostului și rău-intenționatului ceva de genul: „sunt un om bun, progresist, european”; în mintea sa obișnuită cu clișeele și cu certitudinea din cadrul bulei în care s-a auto-încarcerat, opoziția l-ar face „extremist, egoist, climato-sceptic, putinist”, deci nu se atinge de niciun argument care i-ar contrazice apartenența tribală.
- Iluzia controlului – păpușa emoțională, obiect al strategiei pașilor maximali, crede că „cel puțin facem ceva mare și decisiv”.
Resorturi sociologice (colective):
- Groupthink și spirala tăcerii (Jensen, Noelle-Neumann) – media mainstream + elite academice/media/tech uniformizează narativul; disidenții sunt marginalizați.
- Teoria elitelor și a oligarhiei de fier (Michels, Pareto) – birocrația UE (Comisie, Parlament, Curte) are interes structural să-și extindă puterea; crizele sunt instrumente perfecte.
- Hegemonia culturală amestecată cu consensul fabricat (despre care vorbea Noam Chomsky încă din anii 80 ai secolului trecut determină forța cvasi-irepresibilă a narativului „nu există alternativă”. There is no alterantive - TINA - este nucleul excepționalismului economic, care face ca monopoluri opresive, tiranice chiar, ale marilor actori economici, să nu mai deranjeze pe nimeni, deși nu înseamnă altceva decât neo-feudalism.
- Normalizarea abuzului - conceptul este similar cu ceea ce se întâmplă cu abuzul domestic: primul pas maximal, prima bătaie aplicată nevestei sau copiilor, pare șocant, al doilea scandal este deja „normal”, al treilea apare ca fiind „necesar”.
- Dependenta structurală – milioane de joburi, subvenții, pensii, granturi depind de fonduri UE; complexul industrial al cenzurii conferă job - uri și averi consistente unor oengiști care, în viața reală, nu ar valora nici 3 copeici; de aceea, criticii riscă ostracizare economică/socială; ei sunt automat ștampilați drept extremiști, conspiraționiști, teroriști, negaționiști, putiniști.
- Polarizare afectivă – susținătorii văd orice critică drept un atac la „valorile europene” și la „proiectul european”. Implicit, ei susțin chiar și politici care le cresc facturile la energie cu 30-50% în fiecare an, sunt insensibili la exterminarea economică a săracilor (și, mai ales, a persoanelor cu dizabilități și a pensionarilor), nu îi preocupă migrația necontrolată și nu sunt interesați deloc de pierderea de suveranitate. Totul pentru că “dușmanul”, inventat dau real (Trump, Orban, suveraniștii, Putin) e mai rău.
Rezultatul: o masă critică de oameni aparent educați, urbani, dar dependenți de stat și de legacy media care acceptă (și votează pentru) politici care le erodează nivelul de trai și le aneantizează libertățile și identitatea națională, convinși fiind că fac parte din „arcada progresului”.
Este un fenomen de auto-distrugere „raționalizată”, istoric probată în alte sisteme centralizate (URSS, UE însăși în criza euro 2010 etc.).
Teoria pașilor maximali explică de ce UE iese mai centralizată și mai birocratică după fiecare criză, indiferent de rezultatele concrete (milioane de morți COVID în ciuda măsurilor, prețuri energie record post-REPowerEU, migrație climatică forțată etc.).
Deasemenea, teoria pașilor maximali explică, cel puțin pentru moment, de ce Bolojan rezistă la putere, deși are o uriașă rată de dezaprobare și neîncredere: 80%.
Strategia pașilor maximali funcționează pentru că exploatează slăbiciunile umane profunde: frica, orgoliul, mândria, conformismul și dorința de a aparține unui „proiect măreț”.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
