Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Sistemul judiciar riscă din nou să devină “câmp tactic” pentru serviciile secrete și quango*.

Sistemul judiciar riscă din nou să devină “câmp tactic” pentru serviciile secrete și quango*. 

Reamintesc că, în “republica procurorilor”, în perioada 2014-2018, peste 3700 de magistrați au fost suspectați și interceptați ilegal în peste 2000 de dosare deschise de DNA și ținute la sertar, ca presiune necesară unor soluții dorite de “stradă” (=captivii oengeurilor globaliste) și de tele-justiție. În 2015, au fost cu 500% mai multe arestări pentru corupție decât în 2014. Ulterior, mulți arestați au fost achitați, unii dintre ei obținând de la stat, adică, de la noi, daune morale de milioane. 

Cele de mai sus nu sunt invenții. Sunt extrase din rapoarte ale inspecției judiciare, confirmate de CSM. 

Acum, sloganul momentului este “justiția capturată”. 

Oare a fost liberă sau, dimpotrivă, capturată, justiția în aceste 3 cazuri? 

1. Achiziție de vaccinuri inutile de peste un miliard de euro, dosar la DNA, suspecți, Câțu, Voiculescu & co., dosar de care nu se mai știe nimic de peste 3 ani; 

2. Toate cele 23 de HG - uri de prelungire a stării de alertă din plandemie au fost anulate de 5 Curți de apel, pe baza modelului meu de acțiune; în schimb, acțiunea mea, având aceeași țintă, a fost respinsă definitiv de ÎCCJ, după un incredibil șir de abțineri și o constituire a completului final fără respectarea regulilor repartizării aleatorii a dosarelor; toate dosarele de daune cauzate antreprenorilor și oamenilor simpli de “războiul sanitar” al lui Arahat au fost respinse sau ignorate, deși întreaga bază legală fusese deja demolată prin anularea celor 23 de HG - uri; 

3. Anularea fără probe a alegerilor și respingerea ca inadmisibile a celor două cereri făcute de mine la ÎCCJ (contestație în anulare și revizuire contra deciziei CCR din 6 decembrie). 

Evident, justiție capturată poate fi numită și acea penibilă desfășurare de forțe din 2014 - 2015, când Iohannis a fost scăpat de problemuța incompatibilității, precum și faptul că fiscul nu reușește nici azi să încaseze milioanele datorate de familia Iohannis, din chirii încasate ilegal pe caee obținute ilegal, căci, ce să vezi, se opun niște hotărâri ale instanțelor, date în contestații la executare. 

Cu toate acestea, nu trebuie să ne pierdem chiar toți capul. 

Avem, toți cei care lucrăm cu sistemul judiciar, o grămadă de exemple negative, de rele practici, de dat. 

Dar nu trebuie uitat niciodată: fără independența justiției nu există democrație, nu există libertate, nu există garanție a proprietății și a drepturilor familiale. 

Nu poți avea justiție independentă cu judecători timorați și presați de dosare, mai ales de-alea inventate.

Așa că: 

Nu vă lăsați duși în ispită, nu vă duceți după fentă. 

Nu permiteți transformarea judecătorilor, în genere, în noii (vi)ruși sau în noul inamic public pe care să îl detestați și de care să vă fie frică. 

Fiți cu băgare de seamă la adevăratul inamic, cel din laboratoarele serviciilor secrete, și la adevărata ingerință externă, quango*. 

Hai Liberare!

 *quasi-non-governmental organizations

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Corporațiile Big Food sunt tot atât de rele ca și corporațiile Big Pharma (II)

(II)

Plângerea municipalității San Francisco contra corporațiilor Big Food pune accentul pe acțiunile companiilor care țintesc minorii, considerați în centrul strategiei comerciale. Copii sunt nu doar actuali consumatori, ci și baza de profit viitoare, iar companiile au urmărit deliberat să le formeze gusturile și dependența de alimentele ultra-procesate de la vârste cât mai mici, făcând produsele mai distractive și mai greu de refuzat. Pârâtele au folosit coloranți și aditivi atrăgători pentru copii, substanțe chimice despre care există indicii serioase că au efecte nocive, pernicioase, asupra comportamentului și sănătății copiilor (hiperactivitate, deficit de atenție, depresii).

Marketingul este direcționat explicit către copii prin ambalaje cu personaje de desene animate, mascote, jocuri, prin reclame TV, online și social media orientate către canale și platforme pentru copii, prin promoții în școli sau în proximitatea lor, prin porții și produse concepute special pentru „lunchbox”/ gustări pentru copii.

Aceste strategii au reușit: copiii americani au ajuns să își ia până la două treimi din aportul zilnic de energie din alimentele ultra-procesate, chimizate, nesănătoase, ceea ce duce încă din copilărie spre obezitate, diabet de tip 2 și multe alte boli de adulți.

Minorii din comunități vulnerabile (afro-americani și latino) sunt vizați disproporționat de acest tip de marketing, ceea ce amplifică inegalitățile de sănătate.

Până în 2006, pârâtele cheltuiau peste 1,6 miliarde de dolari pe an pentru publicitate direcționată către copii. Din această sumă, aproximativ 870 de milioane de dolari erau cheltuite pe marketing adresat copiilor cu vârsta sub 12 ani.

Pârâta Coca-Cola și-a propus* în mod explicit să crească consumul individual de Coca-Cola peste consumul individual de lapte și apă (!!!).

Orașul San Francisco acuză companiile de practici comerciale neloiale și înșelătoare pentru că au ascuns sau minimizat riscurile reale ale alimentelor ultra-procesate și au folosit tactici de marketing manipulative, inclusiv față de copii, și de atingerea gravă și continuă adusă sănătății publice în San Francisco (public nuisance). Orașul San Francisco solicită interzicerea practicilor de marketing înșelător, remedierea de către pârâte a efectelor marketingului fals din trecut, precum și despăgubiri, constând în costurile publice antrenate de autorități pentru tratamentul bolilor și afecțiunilor psihice cauzate de pârâte. S-au cerut, de asemenea, și daune punitive consistente, pentru efect disuasiv (intimidant, descurajator).

Să reținem că nu vorbim de produse obscure, ci de branduri pe care le vedem zilnic la raft și în reclame în România.

Pentru spațiul european, unde aceste mărci sunt bine ancorate în consumul de zi cu zi, cazul din San Francisco duce inevitabil discuția la întrebarea dacă regimul actual de informare, publicitate și taxare a alimentelor ultra-procesate este suficient sau dacă, asemenea tutunului și alcoolului, avem nevoie de un cadru mult mai strict atunci când produsul țintă ajunge, sistematic, în farfuriile copiilor. Cazul din San Francisco mută discuția de la clișeul „părinții trebuie să fie mai atenți” la dilema „cât de departe pot merge companiile atunci când știu, din propriile lor cercetări, că produsele lor sunt riscante, de calitate îndoielnică, greu de controlat și, totuși, ajung la minori, pentru că tehnicile lor de (neuro)marketing sunt eficiente”.

Din această perspectivă, este evident că sunt necesare restricții dure privind marketingul țintit către copii, avertismente explicite pe ambalaj, limitarea prezenței acestor produse în școli și, eventual, taxe speciale pe alimentele ultra-procesate, întrucât impactul asupra sănătății publice este comparabil sau îl  depășește pe cel al tutunului, alcoolului și drogurilor.

Consumul de produse procesate și chimizate NU (mai) este o simplă alegere personală, este rezultatul unei construcții malefice și deliberate care ne împinge pe toți, adulți și copii laolaltă, exact în direcția opusă unei alimentații sănătoase. Și trebuie să luăm atitudine, căci ne omoară la foc lent.

*Pentru Todd Putman, fostul șef de marketing al Coca-Cola pentru SUA, obiectivul era: „Cum putem face să băgăm mai multe uncii în cât mai multe corpuri, cât mai des?”, „când [copiii] împlineau doisprezece ani, îi atacăm brusc ca o haită de lupi” [cu campanii de marketing].

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Corporațiile Big Food sunt tot atât de rele ca și corporațiile Big Pharma (I)

 

Corporațiile Big Food sunt tot atât de rele ca și corporațiile Big Pharma

Municipalitatea orașului San Francisco a declanșat recent* un proces cu totul neobișnuit contra unor mari corporații din domeniul băuturilor răcoritoare și al alimentelor ultra procesate**, proces care se află acum pe rolul Curții Superioare a Statului California. Municipalitatea acuză corporațiile pârâte de prejudicii majore cauzate consumatorilor, în special copii, prin alimentația nesănătoasă, promovată prin practici înșelătoare și neuro-marketing, derulate cu intenție și cu susținerea „oamenilor de știință”.   

Speța, deși ține de jurisdicția americană, este esențială și pentru UE, mai ales pentru România, întrucât toate aceste corporații sunt prezente și în UE, practicând același tip de comerț înșelător și nociv. Reamintesc că, în legislația românească, orice practică înșelătoare a comercianților este drastic sancționată, iar produsele puse pe piață trebuie să fie sigure și să nu pună în pericol sănătatea și viața consumatorilor. 

(I)

Pe scurt, acestea sunt acuzațiile aduse de municipalitatea San Francisco pârâtelor:

1. produc și vând în masă alimente ultra-procesate, fabricate din ingrediente ieftine, cu aditivi***, alimente care nici măcar nu mai seamănă cu mâncarea reală și care au efecte nocive asupra sănătății, privând intenționat consumatorii de o alegere informată a alimentelor consumate;

2. proiectează alimente în mod deliberat pentru a da dependență, folosind „știința” consumului, prin combinații de zahăr, grăsimi, sare, texturi, aditivi și arome, precum și tehnici de neuro-marketing, astfel încât să stimuleze intens sistemul de recompensă din creier și să ducă la consum compulsiv, ca în cazul altor substanțe adictive (tutun, alcool, cocaină);

3. țintesc direct și prin tehnici imparabile, subliminale, subconștientul și emoționalitatea copiilor, pe care îi transformă în păpuși emoționale; în acest scop, corporațiile pârâte folosesc resurse, capacități științifice și tehnologice și campanii de marketing care „lucrează” direct asupra subconștientului și a emoționalității consumatorului; de exemplu, Nestlé a angajat numeroși psihologi senzoriali care studiază activitatea cerebrală, inclusiv cu electroencefalografie, pentru fabrica reacții emoționale care canalizează preferințele alimentare ale copiilor mici; municipalitatea susține chiar că s-a ajuns la utilizarea de ADN și de inteligență artificială pentru a formula produse noi, adictive, destinate copiilor; PepsiCo folosește neuro-marketingul, utilizând chiar RMN-ul funcțional, o tehnică de imagistică ce măsoară activitatea creierului prin fluxul de sânge, pentru a scana și clasifica emoțiile copiilor și, ulterior, a ghida tipologia produselor adictive dedicate lor.

Municipalitatea afirmă că pârâtele au sponsorizat ani de zile armate de cercetare nutrițională partizană (biased), care a dat mereu concluzii „științifice” favorabile intereselor lor comerciale, în contradicție cu studiile independente. De exemplu, în studiile finanțate de Coca-Cola nu s-a găsit nicio legătură între băuturile zaharoase și creșterea în greutate, ceea ce a fost complet invers în cazul cercetării independente. Coca Cola este, de altfel, acuzată de „spălare de studii” (interesantă formulă ...), unul dintre cazurile exemplificate fiind o plată de cca. 1,5 milioane de dolari făcută de Coca Cola unui grup de oameni de știință reuniți în Global Energy Balance Network (GEBN) pentru a promova mesajul „științific” (total fals) că sedentarismul, iar nu alimentația nesănătoasă ar fi principalul vinovat pentru obezitatea infantilă. Tot Coca-Cola este acuzată că a folosit International Life Sciences Institute (ILSI) ca organizație-paravan pentru a influența Centrul Chinez pentru Controlul Bolilor (CCDC) și a modifica mesajele oficiale prin eliminarea referirilor la reducerea consumului de alimente ultra-procesate, pentru a se concentra aproape exclusiv pe „mai multă activitate fizică”.

Să credem în „știință”, nu?

Municipalitatea San Francisco acuză părâtele că a știut de ani de zile**** că aceste produse sunt periculoase, că sunt asociate cu obezitatea, diabetul, bolile cardiovasculare, cu anumite cancere, cu depresia, cu tulburările digestive etc., dar au continuat să le promoveze agresiv și au minimalizat sau ascuns riscurile (prin tehnica tipică avocaților de rea-credință „deny, denounce, delay”).

În acest fel, pârâtele au creat o criză de sănătate publică în San Francisco, contribuind semnificativ la epidemia de boli cronice legate de dietă, cu costuri uriașe pentru sistemul public de sănătate.

(va urma)

*litigiul este evocat într-un recent număr al publicației britanice The Guardian

**pârâtele sunt Kraft Heinz, Mondelez, Post Holdings, Coca-Cola, PepsiCo, General Mills, Nestle, Kellanova, Kellogg, Mars, ConAgra și Does 1-50

***îndulcitori, emulsifianți, coloranți, arome; de exemplu, sirop de porumb cu conținut ridicat de fructoză, maltodextrină, dextroză/glucoză, lactoză, uleiuri hidrogenate sau interesterificate, proteine hidrolizate, izolat de proteine din soia, carne separată mecanic, emulgatori, aditivi de aromă, coloranți alimentari, îndulcitori artificiali, agenți de îngroșare, agenți de texturare

****în 1999, costul re/cunoscut anual cauzat de alimentele ultra-procesate sistemului public de sănătate era de până la 10 miliarde USD și 300.000 de decese

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Despre ketamină, deturnare de fonduri și “suflețele”…

1. În marile orașe europene, pentru a se stabili, statistic, ce substanțe psihotrope se consumă, se analizează chimic apele reziduale. În București, după analizele cele mai recente ale apelor reziduale, cel mai consumat drog este ketamina. Ketamina, utilizată ca anestezic, analgezic, sedativ și amnezic în scop medical, induce o stare de anestezie disociativă, ceea ce înseamnă că pacientul se poate simți detașat de corpul și mediul său. Ketamina, azi, drogul preferat al copiilor și tinerilor din București. Probabil că același lucru se poate spune și despre cei din Cluj, Timișoara, Iași, Constanța sau Craiova. În Giurgiu cu siguranță aceasta este realitatea: ketamina rulz ... 

2. România a cheltuit, în ultimii 25 de ani, cca 1 miliard de euro pentru euthanasierea unui număr de 1,5 milioane de câini. Cu această sumă de bani s-ar fi putut steriliza și pune în adăposturi decente ... 25 de milioane de câini*. De asemenea, s-ar fi putut construi 4 spitale regionale complet dotate pentru orice boală umană și pentru orice urgență. România utilizează, printr-un sistem de ONG  - uri, srl - uri și funcționari corupți din primării, bani publici de la Statul român sau de la UE, destinați sterilizării și adăpostirii decente a câinilor fără stăpân, pentru euthanasiere. Parlamentari europeni din mai toate grupurile politice (lipsesc doar socialiștii și „liberali” de la Renew), au declanșat proceduri de anchetă, somând Comisia Europeană să verifice posibile deturnări de bani publici comise de sistemul mafiot românesc mai sus enunțat. 

3. În procedurile de euthanasiere, pentru imobilizarea câinilor se utilizează ketamină. 

Legal achiziționată, ketamina nu este utilizată niciodată în totalitate, sistemul mafiot mai sus enunțat preferând metode crude și crunte de neutralizare a câinilor (prefer să nu le descriu aici). Evident, o mare cantitate de ketamină rămâne ne-utilizată în procedura de euthanasiere a câinilor, deci se utilizează în consumul uman, ilicit. Ketamina circulă pe piața neagră, deseori la vedere, pe social media. Veterinarii, patronii, oengiștii și funcționarii de la primării devin fie consumatori, fie dealeri. 

4. În licee, de exemplu, în cele din Giurgiu, orice puști de 14-15 îți poate spune de unde poți procura „ieftin și bun” cam orice cantități de ketamină vrei. De regulă, the good shit vine de la sistemul mafiot al euthanasierii câinilor. 

5. Aveți grijă ce faceți cu banii voștri pe care îi donați oengeurilor inimoase care se ocupă de „suflețele” de câini fără stăpân.

*cifrele apar într-un raport parlamentar, datat 9 septembrie 2025, redactat de un colectiv de parlamentari, în frunte cu deputata Simu Aurora Tasica. Raportul a fost trimis și la DIICOT, dar nu s-a mișcat nimic acolo, desigur. DIICOT, deocamdată, se ocupă cu tentativele de lovitură de stat organizate de generali de 107 ani ...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - UE a introdus și Directiva nr. 2024/1788 privind normele comune pentru piețele interne în sectorul gazelor din surse regenerabile, al gazelor naturale și al hidrogenului.

 În strategia sa de decarbornizare a sistemelor energetice, UE a introdus și Directiva nr. 2024/1788 privind normele comune pentru piețele interne în sectorul gazelor din surse regenerabile, al gazelor naturale și al hidrogenului.

Printre altele, Directiva vorbește despre pregătirea populației și a economiei ca, în următorii 5 ani, să se reducă emisiile de carbon cu 55%, iar până în 2050 să se atingă neutralitatea climatică. Una dintre metode este amestecul gazului natural cu hidrogenul.

Aceasta înseamnă că fie se înlocuiesc total sistemele de transport și distribuție a gazelor naturale, fie că se construiesc altele, adaptate hidrogenului (un gaz de peste 200 de ori mai puțin dens decât gazul metan).

Directiva trebuie implementată până la data de 5 august 2026. Printr-un răspuns oficial la o întrebare pe care am pus-o ca euro-parlamentar, ANRE mi-a precizat că NU are norme tehnice pentru trecerea atât de aventuroasă la asemenea sistem distopic de producție și distribuție a energiei termice pentru populație.

Până una-alta, tre’ să stăm la mila Domnului, care să ne ferească de doreii din domeniul gazelor și al lacurilor de acumulare.

Nu mai am alte comentarii.

Comentați voi.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Euro Digital are de toate, dar nu va avea niciodată simplitate și credibilitate, deci nu va fi niciodată, în mod real, un ban...

Euro Digital are de toate, dar nu va avea niciodată simplitate și credibilitate, deci nu va fi niciodată, în mod real, un ban...

Săptămâna asta am participat la Bruxelles, în Parlamentul European, la o dezbatere organizată în comun de grupul Popularilor Europeni și de un ONG de lobby, intitulat Digital Euro Association. La dezbatere au mai participat înalți funcționari ai Comisiei Europene și ai Băncii Centrale Europene, reprezentați ai industriei bancare și reprezentanți ai lumii academice.

M-am uitat la fețele lor – erau încântați că sunt împreună, în Parlamentul European, discutând despre proiectul „lor”, rostind repetitiv „împreună vom reuși” (unde împreună înseamnă ei, birocrații, cu obsesiile lor digitale).

Proiectul „lor” este împins pe agenda publică și impus populației și antreprenorilor – e azi cît se poate de clar. Are suport administrativ și politic, logistică, bani, este popularizat prin rețele de interese și prin lobby, precum și prin legacy și social media, plătite să aplaude proiectul, respectiv, să descurajeze opiniile dizidente. Evident, sunt moț în frunte ONG – urile grosier plătite din bani publici pentru a promova proiectul. În mod cu totul surprinzător, sistemul bancar susține în mod sinucigaș proiectul.

Această desfășurare de forțe probează clar că, în ciuda asigurărilor venite de la Banca Centrală Europeană și de la Comisia Europeană, Euro digital nu va fi o simplă alternativă la banii clasici și la numerar. În această fază de început al proiectului, Euro digital va fi un concurent pentru banii clasici, dar planul este ca, treptat, banii să fie înlocuiți cu programe digitale.

În acest gen de întâlniri „tehnice” se discută nu dacă, nici când. Se discută cât de mare va fi succesul…

Nu s-a reținut nimic din eșecurile vaccinării și luptei contra schimbării climatice, două proiecte distopice care aproape că ne-a scos democrația și normalitatea din cap.

Cașcavalul orbește – resursele financiare aruncate în această gaură neagră sunt prea mari pentru ca proiectul să fie abandonat curând.

Calendarul a fost, într-adevăr, mutat în 2029, dar planul este ca de atunci încolo să fim obligați treptat să trecem la sistemul de „credite” pe care încă le vedeți în filmele SF, credite care, în sine, poartă morbul datoriei și al supunerii și care determină convingerea intimă a omului simplu că libertatea nu mai e ceva natural, ci un lucru costisitor (Directiva 2023/2225 privind creditele de consum conține avertismentul: atenție, banii împrumutați costă bani), pe care nu toată lumea și-l poate permite, fiind concesionat de o autoritate, cu pipeta și numai condiționat de renunțarea la tot felul de alte libertăți și la proprietate. Nu mai e deloc teoria conspirației: nu vei avea nimic, dar vei fi fericit.

Există, însă, și vești bune.

Toată lumea știe ce sunt banii, pentru că toată lumea știe instinctual la ce sunt (sau nu sunt) buni banii. Banii, așa cum îi știe lumea de peste 2500 de ani, sunt simpli. Îi înțelege oricine.

Banul este acel lucru simplu despre care nevasta știe mereu că e prea puțin, iar tu nu faci suficiente eforturi pentru a-i face mulți...

Banii nu trebuie să fie chestii hiper – complexe, de neînțeles pentru omul de rând. Euro digital este un concept hiper – complex, pe care nici promotorii săi nu îl pot înțelege pe deplin – cu atât mai puțin nu pot să îl explice pe înțelesul tuturor. Banii nu pot fi înlocuiți cu un program digital, menit a ține omul legat de un terminal și dependent de internet și de curent electric.

Banca Centrală Europeană nu a reușit niciodată să explice diferența dintre euro digital și euro scriptural, care există deja, și nici față de crypto-monede. Cu atât mai puțin nu a știut să explice diferența (dacă există) față de Central Bank Digital Curency, așa-zisa monedă digitală care are valoare doar un timp limitat și doar într-un perimetru anume, dând dreptul la achiziții selective, în funcție de ratingul de cetățean.

Digital euro, până nu demult un proiect semi-confidențial, mai mult negat decât lucrat de BCE, este azi plin de tot felul de dubii, de încărcătură politică și ideologică, de intimidare, chiar de teamă de dictatură. De altfel, Digital euro este grevat de o teama religioasă – chit că elitiștii ironizează asta, oamenii simpli chiar echivalează acest Digital Euro cu semnul fiarei, care anunță Apocalipsa. O fi banul ochiul dracului, dar nici să porți mereu această pecete digitală malefică nu e chiar simplu pentru omul de rând ...

Omul simplu, chiar dacă va fi deposedat treptat de banul fizic, va apela la alte lucruri care să joace rolul de monedă. De exemplu, în timpul crizei datoriei suverane a Greciei din anii 2009-2011, locuitorii insulelor grecești au utilizat ca monedă de schimb vechile bancnote de drahmas, de dinainte de trecerea Greciei la euro. A fost o perioadă în care schimbul nu a produs deloc tva și accize, ceea ce pentru omul de rând a fost bine (tva – ul și accizele sunt, de fapt, niște tâlhării statale). Asta se va întâmpla și cu Euro digital. Oamenii, din oroare de acest instrument al îndatorării perpetue și malefice sau, pur și simplu, din lipsă de acces la internet sau de curent, vor folosi alte instrumente de schimb sau vor practica, pur și simplu, trocul, iar statul nu își va mai putea alimenta bugetele militare, digitale, de IA, de luptă contra unor viruși creați în laborator sau de luptă cu schimbările climatice, căci nu prea vor mai fi tva și accize pe consum ...

În altă ordine de idei, banul înseamnă încredere. Cum va fi acceptat euro digital, dacă lumea nu are încredere în emitenți, în elitele ne-mandate care îl promovează? Dacă legi acest instrument de proiectele distopice ale World Economic Forum, de la Davos, pe care azi le detestă toată lumea, ce încredere speri să ai din partea poporului? Măcar banii fiduciari leagă banul de credibilitatea băncii centrale și de rezervele valutare și de aur – Digital euro pe ce rezerve se bazează?

De altfel, emitentul Euro digital este BCE, iar nu toată UE este parte a zonei euro. Nu toată lumea acceptă euro ca monedă de plată și încasare – scandalul activelor rusești programate de UE pentru confiscare a torpilat și bruma de încredere globală în euro. De ce restul lumii ar avea cea mai mică încredere în Euro digital, dacă nu mai au încredere în actualul euro?

Să nu uităm de siguranță tranzacțiilor și a depozitelor. La ora actuală, e mai sigur să ții banii la saltea decât în bănci și în sisteme digitale. Identitatea poate fi clonată, banii pot fi instant evaporați din conturi, statul poate oricând să sechestreze tot ce e în conturi, pentru simple suspiciuni de purtat șapca pe partea dreaptă, la extremă ...

În orice caz, în teoria economică, banii trebuie să aibă cel puțin aceste trei funcționalități: echivalent valoric și mijloc de schimb, mijloc de plată și mijloc de tezaurizare (economisire). Euro digital nu este nimic din toate acestea.

Nu se pot crea rezerve și nu se pot face plăîți decât în limita a 3000 de digital euro. Nu se pot face decât plăți online. Eu, unul, nu am înțeles cum e posibil, tehnic, ca un euro digital să fie utilizat în afara spațiului digital – îl tipărești pe loc și scrii ceva pe hârtie, de genul, plătit 3 euro digital pentru un borcan de magiun lui nea Costică sau babei Veta?

Nu se știe ce valoare reală are euro digital în raport de euro „clasic”, mai ales în condițiile inflației și ale scăderii puterii de cumpărare a euro ...

Deci, de ce ai avea încredere în asemenea prostie distopică?

Atrag atenția că împotriva acestui proiect de eliminare treptată a banilor fizici, clasici, se situează jurisprudența CJUE – este în acest sens decizia din speța Dietrich & Häring împotriva Hessicher Rundfunk (cauzele conexate C-422/19 și C-43/19).

La final, o notă relativă la virusul sinuciderii care a pătruns în bănci ...

Reprezentantul băncilor a susținut că băncile vor fi inima, motorul acestui proiect al digital euro care, cică, ar fi mai mult decât echivalentul cash - ului, ar fi ceva minunat, pentru că e ... complex. Doar că digital euro va intra în competiție cu banii clasici și îi va elimina treptat. Iar băncile lucrează cu bani ... Iar băncile emit bani – datorie, odată cu emiterea contractelor de credite. Euro digital le va scoate din joc, căci numai BCE va mai putea emite așa ceva ... După mine, dispariția băncilor nu ar fi ceva tragic, se poate trăi și fără ele, dar ... Cum e fate să semnezi și susții pentru sinuciderea asistată, ceva de gen Do not resuscitate us?

Hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Teoria complicității: de ce s-a ajuns ca poporul majoritar să își accepte ori chiar să își iubească supunerea…

Teoria complicității: de ce s-a ajuns ca poporul majoritar să își accepte ori chiar să își iubească supunerea…

Și cum de sloganul “fără penali în funcții publice” s-a putut transforma în “numai penali în funcții publice”…

Sub un regim care s-a dovedit de mult a fi rezultatul unui plan, urmat cu mai mult sau mai puțin succes de prostocrați și de vătafii lor, conspirația nu mai este o teorie, ci un fapt.

La polul opus se situează complicitatea populației cu regimul, fără de care nu ar rezista nicio tiranie de lungă durată.

Teoria complicității nu e doar opusă “teoriei conspirației”, ci exprimă realitatea oricărui regim totalitar.

Complicitatea populară este combustibilul motorului totalitar, iar blamul public și semnalizarea virtuții sunt aditivii care îl fac să funcționeze durabil, sustenabil, care îi asigură viață lungă și protecție contra ruginei.

Există o complicitate implicită a majorității populației, care tace și suportă, fie din comoditate, fie din speranța că toxicitatea sistemului totalitar nu îi va atinge. Există, însă, o complicitate pe față, cea a minorității vocale, țipătoare, privilegiate de regim prin tot felul de cadouri și mite.

Vorbim de complicitatea la crimele, delictele, fraudele și minciunile regimului, comise “pentru siguranța” noastră, totul fiind un rezultat al unor conspirații (uneltiri) ale regimului plutocrat și cleptocrat comise contra poporului.

Alături de complicitate stă frica endemică de pisicile negre arătate permanent (boli, teroriști, conspiraționiști, extremiști, ruși, rusofili, putiniști, sancțiuni, apartheid și șomaj pe motive sanitare).

Într-un regim totalitar, toată lumea este tot timpul în război cu ceva sau cineva. Război sanitar, război economic, război hibrid, război sustenabil, război care este pace. Fiți curioși și urmăriți titlurile conferințelor și programelor politice progresiste, plus titlurile din ziare: toate conțin “how to takle”, cum să pui la pământ, cum să dobori. În război, trebuie să alegi tabăra în care să lupți. Marea majoritate a poporului alege mereu tabăra sistemului, tabăra “salvatorului”. Toți ceilalți sunt, automat, dușmani. Și nu e tot: permanent, cei din tabăra “salvatorului” trebuie să își semnaleze virtutea (de exemplu: și eu mă vaccinez, și eu strig sloganul banderist “slava Ucrainî”, și eu lupt contra schimbării climatice). În plus, trebuie să îi blameze și să îi deteste pe față pe dizidenți. Cei ce nu gândesc ca turma sunt, automat, extremiști, hate-speakeri, pro-dușman.

Uneori, însă, motorul se gripează și ia apă. Iar apa încă nu e în proprietatea sponsorilor economici ai totalitarismului.

Teoreticianul complicității (substantiv) = o persoană care acceptă fără crâcnire narativul politic al zilei, care consumă știrile oficiale livrate pe canalele principale și care se supune religios fricii iraționale, blamând public liber-cugetătorii.

Consimțământul fabricat = voința de achiziție a unui produs, a unei ideologii, a unui scenariu, a unei simulări a realității, implantată artificial în inconștientul individual și chiar în subconștientul colectiv, de profesioniștii manipulării.

Notă – mai nou, fabricarea consimțământului se asigură cu ajutorul algoritmilor care fabrică “produse predictive” din surplusul comportamental rezultat din colectarea permantă a datelor noastre cu caracter personal. Patronii centrelor de baze de date au ajuns nu numai să ne cunoască mai bine decât ne cunoaștem noi înșine, dar și să ne dicteze cum să trăim și să simțim – liberul arbitru fiind în pericol de dispariție.

Când vorbim despre celebrarea unirii, trebuie să avem mereu în minte că, în istorie, cele mai malefice fracturi ale societății au venit din supunere orbească, irațională.

Hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Planul UE de simplificare a legislației digitale nu este pentru consumatori și micii antreprenori. Este aproape în întregime pentru marile platforme digitale (VLOP), toate non - UE.

Planul UE de simplificare a legislației digitale nu este pentru consumatori și micii antreprenori. Este aproape în întregime pentru marile platforme digitale (VLOP), toate non - UE.

Partea din Regulamentul IA care interzice crearea de profiluri digitale, pe modelul creditului social chinezesc, se amână cu un an, pentru a da „șansa” întreprinderilor UE să aplice planul Draghi de dezvoltare a IA europeană. Profită, de fapt, VLOP, americane și chinezești.

Colectarea de cookies va fi floare la ureche - anumite tipuri de date, care acum sunt opționale (se poate refuza colectarea lor), devine implicită. Nu mai este nevoie de acordul utilizatorului.

Nivelul de protecție GDPR se reduce la minim, pentru a permite IA să „învețe”. Adică, să învețe cum să ne manipuleze și să ne fabrice consimțământul. Cu asemenea „prieteni” interni nu mai avem nevoie de ingerințe străine. Suntem ruinați „democratic” din interior.

Cresc pragurile și termenele de raportare a breșelor. Transparența pe platforme devine o glumă, intimitatea și drepturile utilizatorilor devenind terenul de joacă al hackerilor, al fact checkers - ilor și al turnătorilor, a căror industrie e plătită din bani publici.

Peste toate, se ridică scutul „democratic” european, precum și viitoarea SeKuritate europeană, serviciul secret al UE pus sub controlul Ursulei v d Leyen.

Comunismul și nazismul nu au murit. Ele trăiesc o a doua tinerețe, prin odraslele vechilor comuniști și naziști.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Portofelul digital e aici…

 

Portofelul digital e aici…

Comisia Europeană a publicat, pe data de 19 noiembrie 2025, Planul de acțiune pentru consumatori în cadrul pieței unice, intitulat pompos ”Un nou impuls pentru protecția consumatorilor, competititivitate și creștere sustenabile”. Este un plan pe 5 ani, urmând a fi pus în aplicare în perioada 2026 – 2030.

Amestecate cu câteva idei bune, dar imprecise (le voi comenta zilele astea), apar și tot felul de bazaconii ce țin de obsesia cu schimbarea climatică, dar și o măsură totalitară, sugerată de mult, dar afirmată clar și fățiș de-abia acum:

PORTOFELUL DIGITAL!

În zisul portofel vom „depozita” cam tot ce ține de persoana și avutul nostru - identitate, documente de călătorie, acces la conturile bancar, acces la sistemul de sănătate, contracte, proprietăți.

Prevăzut deja în Regulamentul (UE) 2024/1183, portofelul digital urmează a fi rapid implementat în statele membre. Până în decembrie 2026, toate statele membre trebuie să „ofere” acest instrument, în așa fel încât să nu riște sancțiuni de la Comisia Europeană.

Ați reținut bine: până în decembrie 2026, adică peste un an.

Planul de acțiune al Comisiei declară ritos că portofelul digital este menit a ușura libertatea de circulație pe teritoriul UE și că nu este obligatoriu.

Nu e cazul să vă reamintesc, căci știți: certificatul „verde”, sanitar, din timpul plandemiei, era tot pentru a ușura libertatea de circulație, dar a fost orice, cu excepția unui mijloc de facilitare a libertății de circulație. Cei ce refuzau vaccinul ori plăteau teste valabile o zi, de fiecare dată când circulau în UE, ori nu circulau, pur și simplu. Cei ce aveau certificat de vaccinare erau obligați să facă și dozele ulterioare ca să poată circula. De asemenea, toată lumea știe că, în state ca Italia, Franța sau Spania, certificatul „verde” a fost obligatoriu, iar în restul statelor, obligativitatea a existat în fapt, fiind impusă de transportatorii aerieni și de angajatori.

Pe de altă parte, nu toată lumea, în UE, este digitalizată. Mai există multe regiuni ale UE care nu au nici măcar electricitate. Ce se va întâmpla cu acei oameni? Vor fi excluși de la viața minunat de liberei și raționalei cetăți pe criterii geografice sau de sărăcie? Cum rămâne cu sloganul UE „left no one behind” (nu lăsăm pe nimeni în urmă)?

Așa că, nu avem niciun motiv să credem că birocrația subordonată Ursulei, cea degrabă achizitoare de vaccinuri de zeci de miliarde de euro, chiar vorbește serios. Ceea ce este, declarativ, o facilitate de călătorie și tranzacționare, va fi o legare de glie a „ne-digitalizaților”, iar ceea ce este, declarativ, o opțiune, va fi, de fapt, o obligație.

Nu vei exista digital, nu vei exista și punct.

În altă ordine de idei, eu sunt absolut uluit să văd că, în ciuda protestelor masive ale populației europene, Comisia Europeană merge înainte cu acest proiect al identității digitale. În UK, milioane de oameni au semnat petiții de obligare a lui Starmer la renunțarea la identitatea digitală drept condiție de angajare legală în UK, iar în UE, milioane de corespondențe au circulat, cerând tuturor decidenților să se opună acestui proiect și controlului conversațiilor (Chat Control 2.0). Mai mult, față de opoziția fermă a SUA și cu jumătate de gură a unor state UE, proiectul distopic al euro digital, anunțat cu pompă de Christine Lagarde și Usrula von der Leyen, a fost amânat până în 2029 (ceea ce poate fi o metodă soft de abandon, ca să nu se sesizeze că cele două doamne cu obsesii digitale au cheltuit cu acest proiect peste 2 miliarde de euro, practic aruncați pe fereastră).

Culmea ironiei, din Tratatul UE rezultă că deciziile UE se iau transparent și cât mai aproape de cetățeni…

Deci, oameni buni, care mai aveți respect pentru adevăr și mai puneți preț pe libertatea voastră: să fim cu mare băgare de seamă, că vine portofelul digital, iar odată cu digitalizarea identității și averii noastre, devenim captivi într-o cușcă digitală din care nu mai ieșim nicicând.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - În ianuarie 2017, Lina Khan, doctorandă la Yale pe atunci, a scris un eseu despre politica anti-concurențială a celor de la amazon.

În ianuarie 2017, Lina Khan, doctorandă la Yale pe atunci, a scris un eseu despre politica anti-concurențială a celor de la amazon. Lina a observat atunci că, în decurs de 50 de ani, politica americană anti-trust s-a degradat permanent, ajungând să nege toate rădăcinile sale raționale originare, în favoarea unei singure idei, simpliste și ipocrite: obținerea, prin competiție, a prețului cel mai redus pentru consumator. 

Adaug eu: ce se întâmplă după această acaparare a consumatorilor? Monopolul, abuzul de puterea dominantă, dumpingul fiscal și social… Orice comportament abuziv al monopolistului este șters cu buretele. De fapt, e mai mult decât atât: monopolul este înlocuit de ceva mult mai grav. Este vorba de efectul TINA - there is no alternative. Consumatorii devin captivii monopolistului. 

Prin anii 70, scopul acestei legislații era protejarea concurenților mai slabi și împiedicarea monopolurilor, ceea ce, în final, ducea la maximizarea satisfacției consumatorilor și la consolidarea dreptului lor la produse de calitate, pe care să și le poată permite din veniturile lor decente. 

Giganții digitali, odată ajunși la poziția de monopol, nu mai pot fi determinați la modul natural să se preocupe de consumatori. Dimpotrivă, ei ajung să își impună terms & conditions și “valorile comunității” dincolo de orice suveranitate națională sau “europeană”. 

Ceea ce propunea Lina Khan era revenirea la origini și adăugirea unor metode noi de spargere a monopolurilor, precum și drepturi ale consumatorilor (notă a mea: de exemplu, dreptul la reparația prejudiciilor cauzate prin colectarea de date cu caracter personal). 

Lina Khan spunea că trebuie înlocuit criteriul cantitativ (s-au redus sau nu prețurile?) cu un criteriu calitativ, originar (sunt sau nu corect răspândite puterile economice în așa fel încât piața să rămână competitivă?). 

Cu toate că a avut aprecieri elogioase în spațiul academic și în presa europeană, eseul Linei Khan a deranjat lobby - ul Big Tech (denumite, pe atunci, cu acronimul colectiv GAFAM, de la google, amazon, facebook, apple, microsoft). 

Ba chiar a fost subiect de bagatelă în presa americană. 

Eseului său i s-a mai spus și … Make Antitrust Great Again (MAGA).  

Repet: eseul e din 2017…

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Încrede-te în știință, în oamenii de știință și în informațiile oficiale, de încredere. Zic ei…

Încrede-te în știință, în oamenii de știință și în informațiile oficiale, de încredere. Zic ei…

Ascultă ce-ți zice medicul, fă ce-ți recomandă medicul. Zic ei…

După care vine clipa când medicul îți spune că e ok să îi facă anestezie generală copilului tău de doi ani, pentru o obturație de canal dentar. Iar copilul se duce la Domnul…

…

Malpraxis - ul medical nu e o problemă exclusiv medicală. Dacă ar fi, nimeni din domeniu nu ar fi făcut vreodată responsabil. Oamenii de știință din domeniu ar avea mereu “știința” care să “probeze” științific fie că decesul pacientului e un act de la Dumnezeu, fie că a fost un risc acceptabil, căci beneficiile pentru restul pacienților/cobailor au rămas mai mari decât pierderile.

Cam ca la americani: vaccinurile sunt inevitabil riscante, deci se mai întâmplă să aibă și efecte rele…

Malpraxisul este o problemă complexă, care nu poate fi simplist tratată, doar pentru că așa li s-a spus “jurnaliștilor” și fact checkers, în fișa postului. Este o problemă juridică, psihologică, sociologică și, mai ales, religioasă, având chiar și impact economic major.

Cei ce gândesc altceva despre malpraxis vor doar să își justifice erorile de previziune afectivă - cam după acest clișeu: “m-am încrezut în știință, trebuie să găsesc “probe” că nu m-am înșelat, că nu am investit degeaba în narațiunea care m-a păcălit”. Ori, după caz, sunt, pur și simplu, limitați în judecățile lor (i)raționale.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Meciul echipei naționale de fotbal, în compania Bosniei, a fost jenant. Nu merită evocat.

Meciul echipei naționale de fotbal, în compania Bosniei, a fost jenant. Nu merită evocat.

În mod nemeritat pentru echipa națională de fotbal, în Bosnia s-au deplasat câteva sute de suporteri.

Modul în care bosniacii (autorități și suporteri) s-au comportat față de acești oameni a fost execrabil. Vedeți mai jos o relatare a unui suporter român, de la fața locului. Relatarea este naturală, nu inventează nimic.

Bosnia ar merita o sancțiune de la UEFA/FIFA. Cu fermitate zic, însă, că echipa națională a României NU merită să câștige la „masa verde”.

Dar Bosnia este o țară din Balcanii de Vest care vrea să adere la Uniunea Europeană.

Cu asemenea comportament, mă tem că Bosnia NU este pregătită pentru așa ceva.

Voi semnala acest incident Comisiei Europene, în special comisarului european pentru extindere.

Citiți.

Nu vă ia decât 5 minute.

Relatarea experienței deplasării în Bosnia & Herzegovina în vederea participării la meciul de fotbal dintre România și Bosnia & Herzegovina

*Aceste relatări sunt experiențele trăite de mine, povestite prin lupa propriilor simțuri. În situația în care sunt necesare testimonialele altor participanți, rămân la dispoziția dumneavoastră.

Organizarea acestei deplasări a pornit cu aproximativ o lună înainte de data efectivă a meciului. Deplasarea urma să fie realizată în grup de către fanii echipei naționale de fotbal.

Plecarea s-a realizat vineri, 14.11.2025, de la ora 19:00, cu autocarul de la autogara Militari. În total, în același moment, au plecat 3 autocare. Pe drum ni s-au mai alăturat dubițe (tip Mercedes Vito).

Intrarea în Bosnia s-a realizat în jurul orei 17:30 (ora locală) de unde am fost preluați de escortele de la Poliție.

Cu 30 de minute înainte de a ajunge la stadion au început controalele intempestive. Autocarele și celelalte autovehicule au fost trase pe partea dreaptă a carosabilului, iar noi am primit ordinul de a coborî doar prin ușa din față. În întâmpinare au venit militari bosniaci (spun militari deoarece aveau arme de foc, uniforme kaki, protecții de antebrațe, coate, genunchi, tibie și căști militare). Ordinul lor a fost ca fiecare persoană în parte să fie percheziționată corporal, iar fiecare bagaj să fie, de asemenea, căutat. Întrebările lor erau aceleași – „you have knife, bat?”

Atitudinea lor a fost una agresivă. Eram ostili pentru ei. O parte dintre suporteri au fost puși cu fața la autocar, cu mâinile ridicate si au început să fie loviți de către forțele bosniace peste picioare pentru a le „depărta”. Unul dintre cunoscuții mei a fost lovit cu pumnii și palmele inclusiv peste cap în momentul în care fusese pus cu fața la autocar (există filmare în acest sens).

După acest control am fost escortați către stadion, însă nu în timp util pentru a putea vedea întregul meci. Autocarele române au ajuns la stadion în minutul 20 al partidei (golul marcat de România a fost văzut de fiecare în parte pe telefoane).

Stadionul din Zenica este unul extrem de rău famat, iar infrastructura lui, rudimentară (nu existau băi, propriu zise, nevoile se fac în șanțuri săpate în pământ și placate cu gresie).

În jurul stadionului sunt blocuri civile de 10+ etaje. Când am coborât din autocar, fanii bosniaci ce se uitau la meci din bloc au început să scandeze „țiganii, țiganii, țiganii”.

Intrarea în stadion s-a făcut pe grupuri. Eu am intrat în al 3-lea grup, urmărind meciul abia de la minutul 39. Înainte de a intra pe stadion, am fost supus la 3 controale corporale, fiindu-mi controlată inclusiv lenjeria intimă (mi se ridicau hainele, fiind lăsat la pielea goală, pentru a controla dacă am vreun obiect interzis – nu aveam).

Sectorul român era situat în peluza, fiind înconjurat, la stânga și la dreapta, de fani bosniaci. Pe tot parcursul meciului s-au scandat numai „țiganii, țiganii, țiganii”. În mod evident, au fost și gesturi obscene din partea fanilor bosniaci, cu precădere după ce echipa Bosniei marca (cu titlu de exemplu, ni se arătau degete mijlocii, organe genitale sau, pur și simplu, fanii scuipau spre noi).

La finalul meciului, când plecau fanii echipei gazdă, scandările au continuat. Reacția unei părți (nu a întregului sector români) a suporterilor a fost să scandeze „Serbia, Serbia”. În acel moment au intervenit militarii bosniaci cu tonfele, împingându-ne spre marginea sectorului. Eu, personal, am fost împins în gard și o parte din acesta a căzut cu mine.

După ce s-au mai liniștit apele, ni s-a ordonat să părăsim și noi stadionul.

Alături de mine se afla și un fost coleg de facultate ce are handicap locomotor certificat (piciorul drept nu îi este funcțional la capacitate maximă, astfel încât merge „șontâc”). L-am ajutat să urce scările stadionului și, la ieșirea de pe acesta, pentru că s-a împiedicat, a încercat să se rezeme de scutul unui jandarm/militar bosniac. Reacția jandarmului/militarului a fost să-l apuce violent de braț și să-l arunce laoparte. În acel moment, m-am uitat la el și i-am zis, în engleză, „He can’t walk properly”. Atunci m-a luat și pe mine să mă „azvârle”.

La plecare, atitudinea forțelor de ordine a fost aceeași. Unul dintre români a fost înconjurat de jandarmii/militarii lor și reținut. Am încercat să mă duc să comunic cu unul dintre ei, întrebându-l „Is he arrested?”. Nu mi s-a răspuns și mi s-a zis să plec la autocar

-end of story-

...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea