Sfânta Biserica Ortodoxă

Se afișează postările cu eticheta Uniunea Europeană. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Uniunea Europeană. Afișați toate postările

joi, 20 februarie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Ieri, Camera Deputaților a adoptat două proiecte de legi în domeniul apărării, una privind spațiul aerian, care va fi aplicabilă atât pe timp de pace, cât și în stare de război, și una privind derularea pe timp de pace, pe teritoriul României, a misiunilor și „operațiilor” militare.

 

Ieri, Camera Deputaților a adoptat două proiecte de legi în domeniul apărării, una privind spațiul aerian, care va fi aplicabilă atât pe timp de pace, cât și în stare de război, și una privind derularea pe timp de pace, pe teritoriul României, a misiunilor și „operațiilor” militare.

Ambele proiecte de legi sunt problematice prin faptul că sunt în multe privințe vagi (acest aspect a fost remarcat chiar și de Consiliul Legislativ, în avizul său pozitiv referitor la legi) și grave pentru că pune problema transferului comenzii militare la structurile NATO sau la state aliate.
Este evident că, în condițiile escaladării războiului și ale dezvoltării periculoase a tehnologiei de atac aerian de la distanță (în limbaj colocvial, cu drone), România are nevoie de reguli simple și clare și de structuri de reacție rapidă la ostilitățile unor state sau organizații ostile.
Conjunctural, la momentul actual, există probleme de coeziune și de coerență a deciziilor în interiorul NATO – disensiunile dintre SUA, pe de o parte, și statele membre UE, plus Canada (care încă sunt conduse înțelept către război de lideri globaliști – progresiști), pe de de altă parte sunt vizibile din avion. Care este criteriul de alegere a acelui comandament străin, fie el și al NATO, care reprezintă realmente interesele Statului român? America sau Uniunea Europeană, mai precis, Franța și țările nordice, foste neutre, acum foarte războinice?
Însă principial, problema crucială ridicată de aceste două proiecte de legi este aceea că vin într-un moment în care scopul și busola morală ale NATO și, implicit, ale membrilor NATO sunt serios puse în discuție azi, la aproape 80 de ani de la finalul celui de-al doilea război mondial: vorbim azi de o alianță defensivă, care nu se poate manifesta la comanda comună a aliaților decât pe timp de război, iar nu și pe timp de pace?
De asemenea, se pune problema respectării Constituției României.
Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului și este menită a garanta suveranitatea, independenţa şi unitatea statului, precum și integritatea teritorială şi democraţia constituţională; armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii; pe teritoriul României pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau trece trupe străine numai în condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care România este parte (art. 118 din Constituție). Nu rezultă de nicăieri că ar fi permisă cedarea pe timp de pace a comenzii militare, care aparține comandantului suprem și Statului Major General.
În fine, motivele pentru care acest transfer de comandă pe timp de pace poate fi perfectat de Ministerul Apărării sunt foarte vagi și, de aceea, riscante. Este vorba de situații prealabile sau vecine stării de urgență sau de război. Este vorba de orice fel de criză, naturală sau regizată, care poate justifica un astfel de regim militarist. Avem deja experiența restricțiilor din perioada pandemiei și nu mai avem decât idiosincrazii față de astfel de reglementări cețoase, din care guvernați rău-intenționați sau militari care gândesc clișeic și cazon pot extrage motivații pentru a instaura, pe față sau insidios, regimuri juridice autoritare, ușor de alunecat în totalitarism.
Acesta este motivul real pentru care cetățenii normali trebuie să se îngrijoreze în legătură cu aceste legi de tip militarist - totalitar.

joi, 13 februarie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Informație brută, concluzie abruptă: Uniunea Europeană, prin decizii luate la vârful piramidei birocratice, mituiește presa, ong – urile militante și formatorii de opinie pentru a-și vopsi în roz gardul, înăuntru fiind, de fapt, leopardul.

Informație brută, concluzie abruptă: Uniunea Europeană, prin decizii luate la vârful piramidei birocratice, mituiește presa, ong – urile militante și formatorii de opinie pentru a-și vopsi în roz gardul, înăuntru fiind, de fapt, leopardul.

Cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European din 7-9 iunie 2024, șefimea Uniunii Europene a plătit pe șestache presa „pozitivă”, main stream, cu suma de 132 de milioane de euro, fără a se ști nici măcar cine și pentru ce a fost plătit.
Poate că nu ați urmărit, dar dezvăluirile americane despre modul în care banii USAID au fost aruncați în rețeaua globală de propagandă a lui Soros (și a familiei Clinton și a familiei Obama) sunt deopotrivă șocante și revelatoare. Toate minciunile din plandemie, precum și cele relative la „lupta” contra schimbării climatice și la războiul din Ucraina, îndesate cu lopata în mentalul colectiv, au fost plătite din fonduri publice, cum ar fi cele derulate prin instituții de genul USAID, fonduri fiind deturnate în favoarea rețelelor mafiotice de sens ale lui Soros sau Bill Gates ori ale familiilor Clinton și Obama. Totul a fost exact ca în ... teoriile conspirației. Tot ce s-a întâmplat rău în lume după 9 septembrie 2001 a fost, măcar în parte, plătit de astfel de instituții și de quango (=quasi ONG), scopul fiind acum clar: manipularea progresist – globalistă, remodelarea lumii după chipul și asemănarea omului nou, figurină de plastilină.
Foarte probabli din rațiuni de supărare că nu au fost invitați la masa îmbelșugată unde s-au tocat cei 132 de milioane de euro, unii ziariști din Bruxelles spun acum că Roberta Metsola și Ursula von der Leyen au canalizat toți acești bani printr-o agenție obscură de publicitate, numită Havas Media France. Procedurile normale de achiziții publice au fost ocolite cu șarm franțuzesc, iar plățile au fost ascunse cu eleganță nemțească. Ce s-a descoperit până acum este că ziarul italian main stream, La Reppublica, a fost direct plătit pentru a publica „acoperiri prietenoase” ale alegerilor și, desigur, ale partidelor main stream, fără ca acest lucru să fie adus la cunoștința publicului în vreun fel. Ironic, Tratatul Uniunii Europene impune, chiar la art. 1, ca deciziile Uniunii să fie mereu transparente și cât mai aproape de popor (iar nu de neo-feudalii economici sau ideologici).
Mie, primul conspiraționist al țării*, mi-este clar că asemenea contracte fără licitație și plăți obscure s-au efectuat și în plandemie, pentru a convinge publicul, mai ales prin inducerea unei panici vecine cu apoplexia, că măsurile dictatoriale ale iacobinismului sanitar din acea perioadă sunt nemaipomenit de „pentru siguranța voastră”. Este tot atât de clar că la fel se procedează acum, cu așa-zisa „luptă” contra schimbărilor climatice și cu suportul „până la victoria finală” al războiului Ucrainei contra Rusiei, deși ambele teme sunt deja obsolete. Green Deal – ul moare încet, dar sigur. La fel, mor și propaganda și fluxul de miliarde către pletora de ong – uri militante, influenceri, fact checkers și wistleblowers. Războiul din Ucraina s-a terminat ieri, după discuția lui Trump cu Putin (despre care Zelensky a fost doar notificat, printr-un telefon scurt de la Trump), UE stând și privind ca o femeie bosumflată care nu este băgată în seamă de nimeni, în ciuda rujului strident cu care s-a decorat. Cu toate acestea, cele două obsesii ale UE continuă să fie pe agenda șefimii UE, exact ca în desenele animate cu coiotul și road runner – marginea prăpastiei a fost demult depășită, dar coiotul încă mai aleargă prin aer, până pică abrupt, ca un nătărău ...
Reamintesc că, în plandemie, guvernul Șică Orban a aruncat 250 de milioane de lei în presa românească main stream pentru a spune de bine despre iraționala și catastrofica politică de sănătate publică a autorităților arahatiene și despre vaccinare, precum și pentru a practica la greu ostracizarea dizidenților.
Deci, USAID, Soros, UE, guvernul României din perioada plandemiei, toate au mințit într-un mod frumos ambalat, pentru a manipula. Cum Dumnezeu să mai ai încredere în așa ceva?
Pentru a nu destrăma ireversibil democrația, plasa de siguranță a poporului în caz de risc de totalitarism, este necesară o fundamentală schimbare, o întoarcere de 180 de grade la ceea ce erau Occidentul și, mai ales, Uniunea Europeană înainte de 1989 – un spațiu al drepturilor individuale prioritare față de „drepturile colective”, al credinței, al libertății economice și de opinie, al bunăstării și al păcii. Sunt șanse bune pentru o asemenea schimbare, căci sunt alegeri curând în Germania, precum și alegeri în mai în România și Polonia. Ceva similar s-ar putea petrece în Franța, unde Macron se mai ține de un fir de păr ... Dacă schimbarea se înfiripă, va fi o chestiune de timp până când Ursula și Roberta vor fi determinate să demisioneze ...
Hai Liberare!
*în septembrie 2020, cu un buget de 12 milioane de lei de la guvernul Orban, un ONG securist, compus din cadre didactice de la SNSPA și politicieni ratați, a făcut un „studiu” privind dez-informarea pe rețelele sociale în timpul plandemiei. Au fost utilizate resursele SNSPA în acest scop. Au fost implicați (probabil, fără voia lor) studenți ai SNSPA. A ieșit un top al „conspiraționiștilor”, pe primul loc fiind pus subsemnatul – motivația de-a dreptul idioată a fost aceea că aveam cel mai mare număr de urmăritori pe feisbuc dintre toți cei “studiați”. Retroactiv, tot ceea ce am spus eu în plandemie s-a dovedit riguros exact. În mod normal, când guvernul României nu va mai fi progresist – neo-marxist, toți acești bani aruncați în buzunare private vor fi ceruți înapoi, cu dobânzi și penalități.

miercuri, 12 februarie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Global Gateway, Great Reset (I)

Global Gateway, Great Reset

(I)
După marile succese din plandemie și din război, precum și în urmarea unor mari victorii în lupta contra schimbărilor globale, Uniunea Europeană are un plan de investiții în străinătate de peste 300 de miliarde de euro, pentru dezvoltarea unor țări terțe. Mai ales țări ale Africii, mai ales ex-colonii franceze, dar și țări din America de Sud și din Asia de Sud.
Planul se numește … Global Gateway*
Frumos, înălțător, plin motive de încredere a corporațiilor europene că se vor umple de bani și de eficiență, pe garanțiile oferite de UE, de statele membre UE și de băncile și instituțiile financiare ale UE.
Acum, prima întrebare: de unde bani?
În timp ce își fixează astfel de obiective în favoarea statelor terțe, UE are o scadență de plată în anul 2028. Trebuie să restituie către bănci un împrumut de … 300 de miliarde de euro, bani aruncați pe fereastră în plandemie. Precizez că nu avem încă cifrele implicării în război a UE, adică nu știm câți bani și când UE va trebui să achite băncilor împrumuturile făcute pentru a susține costurile de (alte) cca 300 de miliarde de euro antrenate de susținerea Ucrainei „până la victoria finală”.
La suma de 300 de miliarde de euro care reprezintă datoria UE din plandemie trebuie adăugată ambiția lui von der Leyen de a investi 450 miliarde de euro în înarmarea UE (și, mai nou, în crearea unei armate sau a unei alianțe alternative la NATO, din care UE probabil că va vrea să iasă, în urma războiului comercial și politic cu administrația Trump), precum și cei 800 miliarde de euro anual de care vorbește Draghi în planul său privind „competitivatea” europeană.
România este inexistentă în dezbateri, desigur... Am avut un președinte silențios și niște premieri pricepuți doar la „da, șefu’, așa facem sefu’, cum să nu”. Cu toate acestea, șefimea UE s-a gândit, totuși, la surse de finanțare a acestor ambiții iraționale și utopice.
Iată trei astfel de “surse”:
(i) Comisia Europeană a propus recent taxe pe emisiile/amprenta de carbon și pe importuri de bunuri produse cu tehnologii poluante (precum și pe profiturile multinaționalelor, dar asta e prea „putinistă” ca să fie promovată), surse din care ar fi trebuit acumulate cca 32 de miliarde de euro anual. Problemele ridicate de această „soluție”:
-lupta contra schimbării climatice se duce aplicând taxe pe fumărit și sancționând nesupușii;
-agresivitatea comercială, cu nimic diferită de cea a administrației Trump, care stabilește de asemenea tarife comerciale pe bunurile de import (s-ar putea spune, de fapt, că UE a dat startul acestui război comercial, iar nu Trump);
-încălcarea principiului subsidiarității – UE nu are decât competențe limitate în materie fiscală (taxe vamale, plus o mică parte din tva), adevăratele competențe fiscale fiind la statele membre. Acest motiv a determinat frânarea ideii, Germania fiind statul membru cel mai vehement opozant.
(ii) Uniunea Europeană va schimba prioritățile bugetare: mai puțini bani vor fi alocați agriculturii, adică, mâncării, și coeziunii, adică echității; precizez că Uniunea Europeană cheltuie cca două treimi din banii din bugetele sale multi-anuale pe subvențiile agricole și pe fondurile de coeziune (destinate eliminării treptate a disparităților și inegalităților în dezvoltare între diferitele regiuni ale UE); mai precizez că, de asemenea, Comisia Europeană s-a cam jucat cu ideea punerii laolaltă a unui număr de 500 de diferite fonduri, inclusiv cele de adeziune, într-un singur cont centralizat de lichidități (cash pooling), din care un super – departament financiar ar urma să distribuie bani doar către anumite domenii special desemnate, conform diverselor programe ideologice ale UE, inclusiv Green Deal sau scutul „democratic” european; este clar un tip special de deturnare de fonduri, motiv pentru care ideea încă nu a fost pusă în practică, deși se agită permanent cu titlu de amenințare.
(iii) ...așa că mai rămâne cealaltă „soluție” – statele membre și guvernele naționale ar urma să acopere orice gaură financiară cauzată de măreața șefime și birocrație bruxeleză, trimitând mai mulți bani la Bruxelles: gaura financiară din plandemie, cea cauzată de falimentarul Green Deal, precum și cea cauzată de războiul Americii contra Rusiei prin proxy – ul Ucraina. Adică, să aruncăm și mai multe trilioane de euro tot acolo unde atâtea alte trilioane de euro au fost aruncate pe fereastră, unde se deturnează fonduri publice pentru „convingerea” politicienilor, a antreprenorilor și a cetățenilor (ca să fie mai prietenoși cu Green Deal, că așa își dorea Frans Timmermans), unde se folosesc bani pentru a cenzura opinia dizidentă și opozantă, pe motiv că ar fi dezinformare (sau, mai nou, mal – informare = faptul de a spune un adevăr care nu trebuie spus, căci dăunează ...) și unde se practică revolving door și lobby și șpagă pentru avantajarea corporațiilor sau a statelor terțe (exemplul cel mai la îndemînă fiind Quatargate)... Așa, ca fapt divers, presa din Bruxelles a dezvăluit zilele acestea că UE a folosit sute de milioane pentru a plăti presa pentru știri pozitive despre partidele main stream, progresiste, și știri negative despre opoziție – care e fie extrema dreaptă, fie conspirație, fie negaționism, fie putinism. Cam cum a făcut guvernul Șică Orban în plandemie cu televiziunile și presa scrisă „subvenționată” cu 250 de milioane de lei pentru a spune propagandă pentru restricțiile plandemice și vaccinare...
*În perioada 10-11 februarie 2025 am participat, la Varșovia, în calitate de europarlamentar, vicepreședinte al grupului ECR și președinte al delegației UE – Pacificul de Sud, la reuniunea ministerelor dezvoltării și/sau de externe, precum și a reprezentanților Comisiei Europene și a reprezentanților unor bănci europene, dedicată Global Gateway. Evenimentul a fost organizat de președinția rotativă a UE, exercitată în perioada ianuarie – iunie 2025 de Polonia. Informațiile și comentariile personale din articol sunt ocazionate de acest eveniment.
(va urma o partea a doua a acestui text, mâine, la ora 7)

joi, 23 ianuarie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Europa Unită contra actorilor ostili Uniunii Europene: e timpul să ne întărim securitatea și apărarea

Azi, la Strasbourg, s-a luat în discuție, printre altele, subiectul „Europei Unite contra actorilor ostili Uniunii Europene: e timpul să ne întărim securitatea și apărarea”.

Evident, focusul ar fi trebuit să fie pe Rusia și pe noua politică autonomistă a SUA în chestiunea militară, dar discuția a alunecat către „amenințările hibride” (chestie care a devenit un clișeu enervant), de genul manipulării alegerilor prin tik tok și X ... E la modă să dai vina pe extremiști sau pe chinezii de la tik tok sau pe Elon Musk pentru că totul merge prost în UE.
Așa că poziția mea, adică one minute speech – ul pregătit pentru azi, a fost următoarea:
„Uniunea Europeană se concentreaza pe „inamicii” interni, precum extremiștii sau scepticii vaccinurilor și ai schimbărilor climatice, și neglijează problemele reale care afectează cetățenii.
De fapt, sărăcia, nesiguranta din marile orașe, lipsa locurilor de muncă la accesul din ce în ce mai dificul la procesul de educație ar trebui să fie prioritățile pe care UE ar trebui să se concentreze. Apărarea, educația, sănătatea și ordinea publică rămân, de asemenea, ignorate.
Însă prioritățile UE s-au mutat pe teme marginale, precum ideologia de gen sau drepturile animalelor și pe basme, precum oprirea schimbării climatice prin taxarea amprentei de carbon. Rezultatele: declin economic accelerat și prăbușirea încrederii populare în capacitatea UE de a răspunde imperativelor și nevoilor reale ale populației.
În tot acest timp, al luptei cu fantasme, statul de drept a fost torpilat de restricții și interdicții, mai degrabă decât protejat. Se alocă bugete imense serviciilor secrete, dar suntem prezentați ca fiind foarte vulnerabili în fața amenințărilor externe și a dez-informărilor. Ca și lupta cu teroriștii, cu falimentele bancare, cu pandemia, cu schimbarea climatică sau cu Putin, lupta cu inamicii „hibrizi”, cu știrile false și cu tehno – dictatorii este un spectacol de serie C, la care puținii spectatori mai aplaudă cu convingere.
Pentru ca UE să reziste provocărilor externe, trebuie să restabilim statul de drept, libertățile individuale și să punem în centrul atentiei nevoile reale ale cetățenilor, iar nu năzuințele și nebunia unor birocrați sau goana unor ultr-miliardari după profit și controlul populației și al resurselor”.

joi, 9 ianuarie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Din prostie sau din motive de tupeu maxim, Thierry Breton, ex - comisar european rejectat de Ursula, a recunoscut că Uniunea Europeană s-a implicat în anularea alegerilor prezidențiale din România.

Din prostie sau din motive de tupeu maxim, Thierry Breton, ex - comisar european rejectat de Ursula, a recunoscut că Uniunea Europeană s-a implicat în anularea alegerilor prezidențiale din România.
Crede el că lovitura de stat a fost dată în baza Directivei Serviciilor Digitale - e clar că nu știe despre ce vorbește, de vreme ce hotărârea nr. 32/2024 a CCR nu spune un cuvințel despre DSA, ci numai despre note informative de la serviciile secrete. Crede el că așa îl va speria pe Elon Musk și acesta nu se va implica în alegerile din Germania.
I-auziți ce spune:
“Gardons notre sang froid et faisons appliquer nos lois en Europe lorsque celles-ci risquent d'être circonvenues et qu'elles peuvent, si on l'applique pas, conduire à des interférences. On l'a fait en Roumanie et il faudra évidemment le faire si c'est nécéssaire en Allemagne”.
Adică: să ne păstrăm sângele rece și să aplicăm legile pe care le avem în Europa, de vreme ce acestea riscă să fie încălcate și să conducă la “interferențe” în caz de ne-aplicare. AM FĂCUT-O ÎN ROMÂNIA, va fi evident nevoie să o facem și în Germania, dacă va fi necesar”.
Așadar, arogantul de Breton spune cu tupeu sau prostie că “au făcut-o în România”, deci că nu costă pentru ei nici doi bani voturile românilor. Ei au făcut-o. Ei au obligat CCR să se facă de rahat. E de necrezut că Breton are același sentiment de dispreț față de alegătorii germani. Și acolo urmează “să o facă”, dacă germanii vor fi ales pe cine nu trebuie. Deci, vor anula alegerile și acolo…
Oricum, e haios că un francez crede sincer că democrația și infrastructura securist - judiciară germană e tot atât de slabă pe cât este cea din România, de vreme ce îi este clar că nu va rezista “ingerințelor” lui Musk, așa cum nu a rezistat surata sa mai mică, România (unde actorul statal s-a dovedit a fi, de fapt, PNL)…
Cât despre noi, știm acum cam tot ce trebuie să știm despre birocrația și plutocrația de la Bruxelles, mai ales că opinia lui Breton e și opinia lui Macron. Știm și ce e de făcut: jos cu aceste vulpi viclene, la pușcărie cu prostocrații abonați de peste 34 de ani la putere și la robinetul de bani…

marți, 9 aprilie 2024

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Uniunea Europeană este o construcție juridică, iar nu o realitate naturală, așa cum sunt ca națiunea, familia și comunitatea imediată. Este un contract, iar nu o federație.

Uniunea Europeană este o construcție juridică, iar nu o realitate naturală, așa cum sunt ca națiunea, familia și comunitatea imediată. Este un contract, iar nu o federație. 
Nu există identitate europeană, ci o sumă de identități naționale europene. 
Uniunea Europeană a fost concepută ca un parteneriat pentru pace și ca un instrument pentru cooperare economică și bunăstare. A fost fundația unui spațiu de liberă circulație, unde drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt cruciale. 
Uniunea Europeană nu este un supra-stat constrângător care să aibă căderea să înghețe drepturi și libertăți și să pună lumea în stare de război perpetuu. Dimpotrivă, Uniunea Europeană  a fost menită să evite războiul europenilor contra europenilor.
Cu toate acestea, exercițiul prea îndelungat al puterii, încredințată timp de zeci de ani uneia și aceleiași clase de politruci, a pervertit Tratatele originare și a permis armatei de birocrați construită între timp pe butaforia instituțională europeană să uzurpe puterea și chiar să o transfere ilegitim unor elite auto-mandatate, cinice, interesate doar de control și de păstrarea privilegiilor lor neo-feudale.

miercuri, 13 martie 2024

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Despre patriotism și alte animăluțe pe cale de dispariție.

Despre patriotism și alte animăluțe pe cale de dispariție

Patriotismul a fost dezavuat sau chiar batjocorit timp de 34 de ani în România. Familia, națiunea, credința și libertatea au fost obiect de discuții triviale și, mai ales, ținte ale criticilor progresiste. Cine era atașat acestor valori, era stigmatizat drept medieval. Azi, lucrurile stau chiar mai rău. Țara nu e bună, căci nu e „ca afară”. Cu toate acestea, țara te vrea prost, vorba cântecului.
Birocrați, politicieni cinici, „intelectuali” abonați la banul public îngemânat cu banii oengeurilor gloabaliste, formatori de opinie rău intenționați și pedagogi contaminați cu mesianism progresist, toți le-au prescris românilor să plece și să-și disprețuiască țara, familia și tradițiile, pentru a se putea „realiza” în străinătate. Iar românii chiar au urmat îndemnul – sunt peste 5 milioane de oameni care au migrat către zone „civilizate” ale Europei și ale lumii, unde și-au găsit, foarte probabil, propășirea materială, dar nu și rădăcini spirituale. Vestea proastă e că totalitarismul poate îmbrăca și forme mai confortabile, mai chinezești, mai sofisticate decât comunismul gregar sau nazimul troglodit. Azi, acest totalitarism de catifea este tușa clar – obscură a „ordinii mondiale liberale bazate pe reguli”.
Organizațiile quasi-non-guvernamentale (quango), în parte private, în parte statale, sunt extensii ale unor guverne străine, cum ar fi SUA, Rusia sau China, și sunt menite a influența și manipula ideologic popoarele din (semi)colonii. Quango au făcut dintotdeauna politica deznaționalizării și a desprinderii individului de rădăcinile tradiției, culturii și istoriei naționale, pentru ca oamenii să poată fi transformați mai ușor în plante în ghiveci pe rotile, transportabile din loc în loc, pe principiul ibi patria, ubi bene. Quango au reușit în mare măsură să desprindă omul de rădăcini și să-l deprindă cu ideea că acolo unde îi este bine, este patria lui.
Recent, în 17 ianuarie 2024, Uniunea Europeană, o organizație supra-statală care s-a supus treptat quango, a emis o recomandare și un plan de măsuri menite să determine abandonul treptat al ideii naționale, în favoarea unei „identități europene”, supra-naționale. Acesta este nimic mai puțin decât visul Uniunii Sovietice de a reuni popoarele Rusiei și din jurul Rusiei într-un singur popor, sovietic, proletar, compus din oamenii noi de tip comunist, egali în sărăcie, și din privilegiații intangibili ai nomenklaturii conducătoare.
Pe acest val, timp de peste 30 de ani părinții români și-au educat odraslele în „spiritul” migrației. Plecați, plecați mâncând pământul – le-au zis și le zic ei copiilor lor. Știu, nu sunt prea multe motive să li se spună altceva, căci lumea noastră a fost sub cizma de neam prost a prostocraților din politica românească și cu falca la doi centimetri de pumnul de fier în mănușă de catifea a quango, a birocraților europeni, a experților și a specialiștilor care se cred mâna zeului pseudo-științei pe Pământ. Dar fenomenul socio-cultural al disprețului față de națiune, familie, credință și libertate există, e chiar dominant în societatea noastră.
Iar acum, dintr-o dată, ce ni se întâmplă în mod cu totul paradoxal?
Uniunea Europeană și, în trena aceasteia, establishmentul românesc, ne înspăimântă cu războiul iminent și durabil (sustenabil) și cu trecerea în modul supraviețuire, adică, trecerea la economia de război, unde drepturile și libertățile sunt congelate, precum și cu revenirea la serviciul militar obligatoriu.
Cu cine se va duce acest război, ce armată se va putea asambla pentru un asemenea război, ce resurse are Europa pentru a pregăti și susține economic așa ceva?
Nu de alta, dar europenii s-au obișnuit cu pacea – și e foarte bine să s-au obișnuit astfel. Sunt 80 de ani de la ultimul mare război. Europenii sunt pe chill, vor să reușească în viață, vor să trăiască mult, să fie sănătoși mai mult. Ei nu au treabă cu războiul americanilor și al rușilor. Uniunea Europeană însăși s-a constituit, în 1957, pentru a evita ca europenii să mai ajungă vreodată să se războiască și să se ucidă între ei. A fost o motivație bună, creștinească: dacă oamenii vor coopera, dacă lumea se va concentra pe ceea pe familie, bunăstare, solidaritate, împărtășire și nevoia de ajutor a celui de lângă noi, lumea nu va mai avea motivații pentru război.
Ce s-a schimbat atât de fundamental încât europenii să vrea din nou război? Cum de europenii s-au infantilizat atât de rapid, abandonând maturitatea și responsabilitatea aferentă și uitând ororile celor două războaie mondiale ale secolului XX, ambele pornite în Europa. Mai ales, cum de am uitat deja învățămintele transmise nouă de bunicii și străbunicii noștri, care au trăit acele orori?
Întrebarea mai grea și mai sâcâitoare este : pentru ce ar merge la război bărbații români în vărstă de 18 – 60 de ani? Pentru Ursula von der Leyen, Iohannis, Ciolacu, Ciucă, Lidl, Raiffeissen, Pfizer, Monsanto?
Reamintesc că, în urmă cu 2 ani, când Rusia a atacat Ucraina, cozile la pașapoarte erau interminabile, iar în sondaje doar 20% dintre români erau deciși să meargă la război ...
Mi-e tare teamă că, în acest ritm, cu acest trend, veți ajunge toți să ziceți, ca și mine: