Motivarea Deciziei CCR nr. 883/2026 pe legea ANI cu încetarea mandatului pentru cei pentru care s-a constatat că au fost în conflict de interese sub legea veche: ESTE CEVA DE NOAPTEA MINȚII
Nu am acordat prea multă atenție subiectului, că erau multe altele mai importante, decât să văd cum își scot găștile ochi.
M-am gândit că CCR o va da diplomat că să vezi că era sancțiunea și în legea actuală și că asta e numai normă de interpretare și că nu e retroactivă și că bla bla.
Dar ce au putut să scrie în idioțenia asta de decizie, e ceva de noaptea minții.
Ca să înțelegeți: articolul ăla cu retroactivitatea din legea asta nou votată de Parlament (”amendamentul Fritz cum îi zic usr-iștii) zice așa:
”Persoanele față de care PÂNĂ LA DATA ÎN VIGOARE A PREZENTEI LEGI, s-a constatat în mod definitiv starea de incompatibilitate sau de conflict de interese și pentru care nu s-a împlinit termenul de 3 ani aferent interdcției prevăzut de lege, calculat de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a hotărârii judecătorești LE ÎNCETEAZĂ DE DREPT funcția, demnitatea public sau mandatul, la 30 zile de la data INTRĂRII ÎN VIGOARE A PREZENTEI LEGI”.
Și vine CCR și zice că e perfect constituțional, că nu se aplică nimic retroactiv.
Numai că în motivarea respingerii criticilor de neconstituționalitate, vine CCR și ne zice:
- parag 107 , că în LEGEA ACTUALĂ (nr 176/2010 – art 25 alin 2), pe lângă SANCȚIUNEA disciplinară, interdicția de a mai exercita timp de 3 ani funcția este o SANCȚIUNE de natură distinctă. În legea actuală, interdicția de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică (NU MANDAT, fiind exceptată decăderea din drepturile electorale ) pe o perioadă de 3 ani care curge de la data eliberării, destituirii din funcție sau încetării de drept mandatului.
- parag 108, ne vorbește de LEGEA NOU votată de Parlament care modifică art. 25 alin 1 si 2 din Legea actuală (nr. 176/2010): pentru conflictul de interese și starea de incompatibilitate se prevăd 2 SANCȚIUNI: una principală: încetarea de drept a funcției/demnității/mandatului) și una complementară (interdicția de a ocupa o funcție sau demnitate publică ori eligibilă)
- parag 109: ne vorbește de SANCȚIUNI SPECIFICE prevăzute în legea asta nouă (încetarea de drept a funcției/demnității/mandatului și interdicția de a mai ocupa o funcție/demnitate publică, pe o perioadă de până la 3 ani)
- la parag 110 ne spune cum e cu art 1 alin 5 din Constituție – calitatea, previzibilitatea și precizia legii – ” pentru a permite cetățeanului SĂ ÎȘI ADAPTEZE CONDUITA în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie CAPABIL SĂ PREVADĂ, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, CONSECINȚELE care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și SĂ ÎȘI CORECTEZE CONDUITA”
- parag 111: ne spune că modificările astea din LEGEA NOU votată de Parlament pentru modificarea art 25 alin 1 și 2 din Legea veche (nr 176/2010) nu încalcă art 1 alin (5) din Constituție, deoarece NU REGLEMENTEAZĂ UN CUMUL DE răspunderi sau SANCȚIUNI care s-ar autoexclude reciproc, CI o singură formă de răspundere CU SANCȚIUNI BINE DEFINITE din punct de vedere juridic menite să protejeze integritatea funcției/demnității publice/ mandatului.
Parag 112 – că modficările art 25 alin 1 și 2 din LEGEA NOU votat de Parlament ”URMEAZĂ SĂ SE APLICE PENTRU VIITOR, ca dispoziții proprii ale Legii nr.176/2010 DE LA DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE A LEGII CRITICATE și, în consecință, nu încalcă prevederile art. art.15 alin.(2) din Constituție” (neretroactivitatea legii), deoarece se referă la faptele de incompatibilitate sau conflict de interese SĂVÂRȘITE în domeniul propriu de reglementare al legii criticate, adică DUPĂ INTRAREA SA ÎN VIGOARE
PĂNĂ AICI CORECT.
După care, când încep să analizeze normele nou introduse (art X alin 1 și din LEGEA NOU votată de Parlament) cu încetarea de drept a funcției/demnității/mandatului pentru fapte săvârșite ANTERIOR intrării în vigoare a NOII LEGI, începe să o dea în bailando.
- esențial este paragraful 122 unde ne spune că ”norma intertemporală NU REGLEMENTEAZĂ O SANCȚIUNE personală aplicabilă”, restul fiind amestecături de adevăruri cu neadevăruri.
Păi ce făcuși Bobiță, după ce recunoscuși în n paragrafe indicate mai sus că ÎNCETAREA mandatului ESTE SANCȚIUNE, ca să îți justifici aberațiile vii să ne spui că NU MAI E SANCȚIUNE. Că dacă era sancțiune prevăzută în legea nouă, înseamnă că o aplici retroactiv pentru fapte săvârșite sub legea veche și înseamnă retroactivitatea legii. Numai că ”răzgândirea” asta a ta nu mai ține, că ne confirmași în n paragrafe anterioare că E SANCȚIUNE. Schimbași calificarea juridică în paragraful tău ”forte”, dar total pe lângă subiect și Constituție.
(CCR califică la parag108–109 încetarea de drept a funcției/demnității/mandatului drept „sancțiune specifică” a noului regim. La parag 122, pentru a exclude retroactivitatea, Curtea susține că norma intertemporală care produce aceeași încetare de drept nu reglementează o „sancțiune personală”, ci doar un efect asupra funcției. Înlocuirea problemei juridice analizate de la „sancțiune” la „efect asupra funcției” nu este argument pentru a schimba natura temporală a măsurii.)
Ca să ajungă Bobiță la aberația că nu se încalcă principiul neretroactivității legii, o luă cu vrăjeala:
- parag 113: ne vorbești de norme cu caracter intertemporal. Folosești termeni din ăștia ca să nu se prindă lumea.
Faptul că art. X este denumit de Curte normă intertemporală nu rezolvă problema constituționalității sale. O normă intertemporală/tranzitorie trebuie tocmai să stabilească aplicarea în timp a celor două regimuri fără a transforma regula nouă într-un instrument de retroactivare, pentru aplicarea unei SANCȚIUNI prevăzute de LEGEA NOUĂ.
Chiar tu scrisăși Bobiță, la parag 110 că ”o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului SĂ ÎȘI ADAPTEZE CONDUITA ÎN FUNCȚIE DE ACEASTA, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el SĂ FIE CAPABIL SĂ PREVADĂ, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, CONSECINȚELE care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă ȘI SĂ ÎȘI CORECTEZE CONDUITA”.
Păi, cât timp Bobiță, legea veche nu prevedea CONSECINȚA, SANCȚIUNEA încetării mandatului pentru conflict de interese, nu poți tu să îi aplici SANCȚIUNEA asta din LEGEA NOUĂ pentru o faptă săvârșită sub imperiul legii vechi care NU CONȚINEA O ASEMENEA SANCȚIUNE. Că n-avea ăla de unde să prevadă că peste ani vii tu cu o lege nouă și îi bagi SANCȚIUNEA încetării mandatului, ca să își corecteze conduita. Poate că dacă știa că sancțiunea va fi încetarea mandatului, nu mai săvârșea fapta.
(La data săvârșirii faptei și, mai ales, la data definitivării raportului juridic sancționator, destinatarul avea un anumit regim juridic, iar legea nouă nu poate transforma ulterior acel fapt într-un temei pentru o consecință juridică mai severă fără a afecta principiul neretroactivității)
Așa că venind tu cu SANCȚIUNEA din LEGEA NOUĂ să i-o APLICI PENTRU FAPTA SĂVÂRȘITĂ sub imperiul legii vechi, ÎI APLICAȘI LEGEA RETROACTIV ȘI ÎNCĂLCAȘI ART 15 ALIN 2 DIN CONSTITUȚIE.
Aberațiile pe care le înșiri tu aicea, spunându-ne întâi că știi ce e ăla principiul neretroactivității legii și băgându-ne și din alea cu statul de drept că dă bine la prostime, dar n-are nicio treabă ce scrii tu cu statul de drept (cum ai făcut, de altfel, în multe alte decizii și hotărâri) nu înlătură încălcarea principiului neretroactivității legii statuat de art. 15 alin (2) din Constituție.
Ca să nu mai zic că luași la pachet incompatibilitatea cu conflictul de interese.
(CCR tratează împreună două situații juridice distincte — incompatibilitatea și conflictul de interese — fără a explica dacă și în ce măsură raționamentul temporal este identic pentru fiecare. Nu era suficient să demonstreze existența unei „situații de integritate”; trebuia să identifice exact faptul juridic, momentul epuizării lui și consecințele pe care legea veche le atașa fiecărei instituții).
- și veniși tu Bobiță la parag 115 și ne spusăși, corect că ”PRINCIPIUL NERETROACTIVITĂŢII LEGII CIVILE este de rang constituţional şi are o VALOARE ABSOLUTĂ, în sensul că legiuitorul NU POATE INSTITUI NICIO DEROGARE, şi semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situaţiilor juridice NĂSCUTE DUPĂ intrarea ei în vigoare, iar NU situaţiilor juridice TRECUTE, CONSUMATE (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului APLICĂRII IMEDIATE A LEGII NOI, DE LA DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE a acesteia, ea SE APLICĂ TUTUROR ACTELOR, FAPTELOR ŞI SITUAŢIILOR JURIDICE VIITOARE (facta futura), actelor, faptelor şi situaţiilor juridice ÎN CURS DE CONSTITUIRE, MODIFICARE SAU STINGERE ÎNCEPÂND CU ACEASTĂ DATĂ, precum şi EFECTELOR VIITOARE ALE UNOR SITUAŢII JURIDICE ANTERIOR NĂSCUTE, DAR NECONSUMATE la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi înseamnă că o situaţie juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit actum).”
Ce este „situația juridică neconsumată”?
CE ANUME NU S-A CONSUMAT pentru a se aplica încetarea mandatului potrivit legii noi, când avem, de ex, potrivit noului text de la art. X alin 1:
- fapta de incompatibilitate/conflict de interese nu mai este în curs: este definitiv constatată ;
- raportul ANI nu mai este în curs: este definitiv ;
- raportul juridic sancționator: este deja determinat;
- legea veche: nu prevede sancțiunea încetării de drept a mandatului ?
O fi el mandatul în curs, dar faptul juridic care declanșează noua consecință nu este în curs.
Însă, A ÎNLOCUIT Bobiță CE ANALIZA: fapta – sancțiunea CU funcția și integritatea ei, ca să zică că are o situație juridică în curs și că vezi domne, nu retroactivează sancțiunea, că spre final zise că nici nu mai e sancțiune, ca să poată să scrie aberații, după care să revină iar că e sancțiune.
- paag 116 : ne spune Bobiță corect că ” legea nouă SE VA APLICA – DE LA INTRAREA EI ÎN VIGOARE – atât situaţiilor juridice care SE VOR naşte, SE VOR modifica ori stinge DUPA ACEASTA DATA, cât şi EFECTELOR VIITOARE ale raporturilor juridice trecute ”
La art. X alin. (1) din Legea nouă nu avem situații juridice care se nasc, modifică sau sting după intrarea ei în vigoare și nici efecte viitoare a raporturilor juridice trecute.
Nu ne zise aici care sunt EFECTELE ALEA VIITOARE ale raporturilor juridice trecute
Ne băgă întâi niște teorii cu principiile, Constituția, statul de drept, că dă bine la prostime.
După aia, veni Bobiță la parag 122 și ne zise că efectele viitoare sunt efectele juridice care nu s-au epuizat pe motiv că discreditarea funcției/demnității mandatului SE ÎNTIND PE ÎNTREGUL INTERVAL TEMPORAL AL EXECUTĂRII SANCȚIUNII, dar la parag 122 ne spune că n mai e o SANCȚIUE PERSOANALĂ APLICATĂ TITULARULUI.
Bă, ești prost?
Pe același raționament, în cazul în care o persoană este condamnată la un număr maxim de ani de închisoare prevăzut de lege (să zicem 5) și dacă în timpul executării sancțiunii pedepsei cu închisoarea apare o lege nouă care zice că pedeapsa maximă este de 15 ani și se aplică și la persoanele deja condamnate, înseamnă că persoanei respective trebuie să i se aplice pedeapsa închisorii de 15 ani, că nu retroactivează legea (că înlocuiește CCR ”integritatea funcției” cu ”protejarea valorilor sociale” și gata, a rezolvat).
Curtea confundă executarea succesivă în timp a unei consecințe juridice cu caracterul neconsumat al situației juridice care a generat-o. Or, faptul că o sancțiune sau o interdicție continuă să fie executată nu înseamnă că situația juridică din care aceasta izvorăște se află încă în curs de constituire sau configurare. Odată ce situația juridică și consecințele sale au fost definitiv stabilite sub imperiul legii vechi, legea nouă nu poate utiliza simpla continuitate temporală a executării pentru a adăuga o consecință juridică mai severă. Altfel, orice sancțiune cu executare succesivă ar putea fi recalificată drept factum pendens și modificată pentru viitor în defavoarea persoanei.
Analogia penală nu demonstrează identitatea regimurilor juridice, ci testează consistența criteriului intertemporal utilizat de Curte.
Fiecare tip de fapte are un tip de sancțiune, în funcție de pericolul social și gravitatea care a fost avut în vedere la adoptarea legii:
- faptele disciplinare – pedepse/sancțiuni disciplinare;
- faptele contravenționale – pedeapsa/sancțiunea cu amenda;
- faptele penale – pedeapsa/sancțiunea cu închisoarea.
Pe construcția asta a CCR-ului, înseamnă că sancțiunile pentru orice tip de fapte săvârșite cât era o lege în vigoare rămân ”deschise”, pot fi majorate oricând și chiar transformate în alt tip de sancțiune mai grea.
- la parg 123 chiar CCR sune că normele intertemporale „recunosc suveranitatea legii vechi cu privire la sancțiunile personale aplicate/aplicabile titularului”.
Păi, dacă legea veche este suverană în privința sancțiunilor personale, de ce aceeași constatare definitivă făcută sub legea veche poate determina, prin coroborarea cu legea nouă, pierderea unei funcții pe care legea veche nu prevedea că persoana trebuie să o piardă?
--------
Nu e prima decizie aberantă a CCR în noua formulă care n-are treabă cu rolul CCR de garant al Constituției României și cu supremația Constituției, ci e a nșpea.
Pentru cei care ați aplaudat deciziile anterioare ”identice” ca raționament, în sensul CĂ ÎNCALCĂ TOT CE ÎNSEAMNĂ PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE CONSTITUȚIEI, dar o criticați pe asta, vă reamintesc câteva dintre deciziile pe care le-ați aplaudat:
- hotărârea CCR de eliminare a lui Șoșoacă ca și candidat din cursa electorală pentru alegerile prezidențiale: inventând condiții de eligibilitate constituțională (Hotărârea nr. 2/2024);
- Hotărârea CCR de anulare a alegerilor prezidențiale din 2024 (a întregului proces electoral): inventând norme în procedura de alegere a Președintelui României care nu existau în lege și sancțiunea anulării întregului proces electoral care nu exista în lege (Hotărârea CCR nr. 32/2024);
- Hotărârea CCR de respingere a candidaturii lui Călin Georgescu în procesul electoral de alegerii Președintelui României din 2025, inventând interdicții care nu erau prevăzute în lege și Constituție: că s-a anulat procesul electoral anterior din cauza lui – numele lui, de altfel, nici nu era indicat în Hotărârea CCR 32/2024 (Hotărârea CCR 7/2025);
- Decizia CCR nr. 356/2025 de respingere a obiecției de neconstituționalitate a legii Vexler cu infracțiunile pe legionarism, fascism etc – in care scrie că nu pot fi definiți juridic termenii de legionar, fascist, că multe infracțiuni din legea aia nu prea știe ce e cu ele, dar nu e nicio problemă, săvârșește tu întâi fapta și îți spun organele judiciare (procurorul și judecătorul) după ce ai săvârșit fapta dacă este infracțiune sau nu.
Astea sunt numai câte exemple aplaudate și susținute de voi, iar de unii chiar comandate deciziile pe motiv de ”proeuropenianism”.
Eh, dar uite că mai devreme sau mai târziu vine timpul să li se aplice și lor același raționament anticonstituțional și nu se vor opri aici.
Vor urma alte și alte decizii CCR care vor călca Constituția și principiile fundamentale în picioare, pentru că cutia Pandorei a fost deschisă și anticonstituționalitatea aplaudată sau comandată de cei care acum plâng și vor mai plânge în continuare.
Am reacționat și criticat atunci, reacționez și critic și acum.
Nu pentru că l-aș agrea pe Fritz sau că i-aș lua apărarea, ci pentru că principiile fundamentale ale Constituției sunt structura de rezistență a unui stat. Când nu mai respecți principiile fundamentale dai la structura de rezistență a statului și la temelia existenței statului român.
Dacă într-un final văzuseți ce e cu Fritz și voiați să ”îl eliminați” trebuia să o faceți folosind pârghiile legale și pe ce făcuse el efectiv. Eu cred că aveați destule pe care le puteați folosi pentru ce făcuse el și puteați să o faceți perfect legal.
Însă, dacă cumva foloseați pârghiile legale, trebuia să îi luați la pachet și pe ai voștri pentru că Fritz u a făcut și nu a executat nimic singur, ci împreună cu ai voștri și atunci nu puteați să îl luați numai pe el, trebuia să îi luați și pe ai voștri și ca să îi protejați pe ai voștri, mai bine vă țineți de mizerii și dați la temelia statului român?
Stați liniștiți că mai devreme sau mai târziu și alții dintre voi veți fi eliminați tot cu ajutorul CCR și al unor decizii date de CCR, dându-se alte atacuri la temelia statului român.
Pe mine nici nu mă bucură asta și nici nu aplaud, pentru că pervertirea și anularea principiilor fundamentale nu aduce decât haos generalizat, la legea junglei și a pumnului care mie personal u îmi va aduce niciun bine, cum de altfel nu va aduce nici la 99, 999999% din cetățenii acestei țări, mulți dintre ei prea neștiutori ca să înțeleagă, motiv pentru care aplaudă și susțin orice măgărie a voastră pentru faptul că nu le place fața unuia, până vine vorba de unul pe care îl agreează, dar e prea târziu.
Decizia CCR
Avocat Elena Radu
