Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - prezentare activitatea parlamentară din ultima săptămână, inițiativele legislative pe care le-am susținut și o serie de probleme importante de interes național și local.

Vă așteptăm luni, 15 iunie, în zona Prefecturii, pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, în apropierea Palatului Culturii.

 Astăzi am participat la conferința de presă organizată la sediul AUR Iași, alături de colegele mele, Senator Cristina Dumitrescu și Deputat Cristina Dascălu. Am prezentat activitatea parlamentară din ultima săptămână, inițiativele legislative pe care le-am susținut și o serie de probleme importante de interes național și local.

Au fost analizate teme precum securitatea României, procesul de învestire a noului Guvern, situația economică și socială a țării, precum și proiectele și inițiativele legislative promovate de parlamentarii AUR.

În intervenția mea am insistat asupra a patru subiecte.

Primul a fost legat de protestul anunțat pentru 17 iunie la București de către sindicatele și profesorii din învățământul preuniversitar și universitar. Zeci de mii de cadre didactice sunt așteptate în stradă, nemulțumite de schimbările permanente din sistem, de incertitudinile privind salarizarea, de modificările legislative succesive, de planurile-cadru și de lipsa unei direcții coerente pentru educație. În același timp, am adus în atenția publicului semnalele primite de la profesori din Iași privind creșterea tensiunilor din școli, cazurile de bullying, presiunile exercitate asupra profesorilor și elevilor și degradarea climatului educațional. Educația nu poate fi reformată prin improvizație și experimente continue.

A doua temă a fost cea a fostului combinat Fortus Iași. Fortus a fost unul dintre cele mai mari simboluri industriale ale Moldovei și ale României. Mii de oameni au lucrat aici, iar utilajele produse la Iași ajungeau în numeroase state ale lumii. Astăzi, dintr-un gigant industrial au rămas aproximativ 140 de hectare de teren și foarte multe întrebări fără răspuns. Aproximativ 61 de hectare au ajuns la stat, prin AAAS, urmând să fie transferate către Consiliul Județean Iași, iar aproximativ 30 de hectare au fost preluate de Primăria Iași încă din 2017. Cu toate acestea, după aproape un deceniu, nu există niciun proiect major care să fi transformat această zonă într-un nou pol industrial, tehnologic sau logistic. Guvernul a tergiversat ani de zile procedurile de transfer. Consiliul Județean a așteptat ani întregi finalizarea documentelor. Primăria deține terenuri importante fără să fi prezentat o strategie majoră de dezvoltare. În timp ce alte orașe transformă fostele platforme industriale în parcuri tehnologice și centre de investiții, la Iași continuăm să discutăm despre hârtii, avize și concesionări. Fortus este astăzi simbolul unei oportunități pierdute și al lipsei de viziune administrativă.

A treia temă a fost cea privind monumentul dedicat ultimului domnitor al Moldovei, Alexandru Ioan Ghica. Am spus foarte clar că ultimul domnitor al Moldovei s-a întors acasă, însă acasă pare că nu mai este nimeni. De prea mult timp asistăm la dispute, amânări, controverse și lipsă de asumare din partea celor care ar trebui să găsească cea mai potrivită soluție. Nu vorbim despre o simplă statuie, ci despre memoria unei personalități care face parte din istoria Moldovei și a României.

Consider că este o lipsă de respect ca osemintele unei asemenea personalități să fie plimbate între diverse variante și scenarii, fără ca autoritățile să ajungă la o decizie clară și demnă. Un asemenea monument trebuie gândit cu responsabilitate, cu respect pentru istorie și cu consultarea specialiștilor în arhitectură, urbanism, patrimoniu și arte plastice. Am văzut și criticile formulate de artiști și oameni de cultură din Iași. Unele dintre acestea sunt legitime și trebuie ascultate. Un monument nu se amplasează oriunde și oricum. El trebuie să fie în armonie cu spațiul urban, cu perspectiva arhitecturală și cu simbolistica locului. La fel cum trebuie respectată valoarea viitorului monument dedicat lui Alexandru Ioan Ghica, trebuie respectate și monumentele deja existente, inclusiv statuia lui Ștefan cel Mare și ansamblul monumental din zona Palatului Culturii.

Nu cred că soluția este să aglomerăm aceeași zonă cu monumente amplasate fără o viziune urbanistică coerentă. Marile orașe europene își construiesc memoria istorică prin echilibru, prin respectarea perspectivelor și prin integrarea armonioasă a fiecărui monument în spațiul public. Același lucru trebuie să îl facem și la Iași.

Mesajul meu este simplu: Alexandru Ioan Ghica trebuie să aibă un loc al său, un loc demn, bine ales, respectat și pus în valoare așa cum se cuvine unui domnitor al Moldovei. După atâția ani, nu mai este nevoie de noi controverse și amânări. Este nevoie de responsabilitate, de decizie și de respect pentru istoria noastră.

A patra temă a fost situația Bulevardului Bucium. Pentru mii de ieșeni, Buciumul a devenit sinonim cu traficul infernal și cu șantierul permanent. Lucrările s-au extins, zonele afectate sunt tot mai mari, iar timpul petrecut în trafic continuă să crească. Ajungi să îmbătrânești în mașină până intri sau ieși din Iași spre Vaslui. Oamenii au nevoie de termene clare, de predictibilitate și de soluții reale, nu de explicații repetate la nesfârșit.

Totodată, am anunțat că începând de luni, 15 iunie, AUR Iași va începe o amplă campanie de dialog direct cu cetățenii în toate cartierele municipiului. Vom fi prezenți cu un cort în 15 puncte, zonele cele mai vizibile ale orașului pentru a discuta cu oamenii, pentru a prezenta programul nostru de guvernare, inițiativele legislative ale AUR și proiectele pe care le susținem pentru Iași.

Îi invităm pe toți cei care au probleme, propuneri, întrebări sau doresc să ne cunoască să vină să discutăm. Vom prelua sesizările cetățenilor și, acolo unde este necesar, le vom transforma în întrebări, interpelări și demersuri parlamentare către instituțiile competente.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Despre Clubul Lombard și bănci delincvente și recalcitrante

Despre Clubul Lombard și bănci delincvente și recalcitrante

În 2002, Comisia Europeană a sancționat un grup de bănci austriece care, ani de zile, au avut întâlniri regulate și au stabilit împreună dobânzile la credite și la depozite și prețurile și tarifele altor produse bancare. 

Nu e vorba de un jaf cu cagule și pistoale, ci de unul în costume scumpe, în săli de ședință elegante și aristocratice, în care concurenții își împărțeau informații, eliminau concurența și se îmbogățeau și mai mult, pe seama clienților, inclusiv a celor faliți. 

Interesant este că, în principal, băncile nu au negat existența întâlnirilor, schimburilor de informații sensibile și a mecanismelor de coordonare dintre ele, fiind conștiente că discuțiile purtate nu erau simple schimburi nevinovate de opinii între concurenți. Au invocat mai degrabă argumente juridice și procedurale: că drepturile la apărare ar fi fost încălcate, că efectele asupra comerțului dintre statele membre nu ar fi fost demonstrate suficient, că anumite comportamente nu puteau fi imputate unor societăți după preluări și reorganizări sau că nivelul amenzilor era disproporționat. De asemenea, au invocat complexitatea domeniului financiar și particularitățile pieței bancare*.  

Erste invoca încălcarea dreptului la apărare și lipsa de efecte semnificative asupra comerțului dintre statele membre. De asemenea, Erste s-a plâns că i s-a pus în cârcă o amendă pe care CE ar fi trebuit să o aplice filialei sale (GiroCredit, cumpărată după săvârșirea faptelor). Raiffeisen s-a plâns că i s-a aplicat amenda ca procent din cifra de afaceri a întregului grup, iar nu doar a filialei. Bank Austria Creditanstalt a susținut că a fost o eroare a CE să constate că reuniunile frecvente ale băncilor, în cadrul asociațiilor lor profesionale, ar fi produs efecte economice (era, probabil, un bal mascat de sânziene ...). În plus, s-a plâns că nu a primit niciun premiu, cât de mic, pentru că a cooperat (practic, și-a turnat co-autorii faptei ilicite, ca să primească un pic de clemență, iar răutatea de ins de la Comisie nu a acordat - o). 

În 2009, CJUE a respins acțiunile băncilor și a confirmat în esență analiza Comisiei: timp de ani de zile, instituții care ar fi trebuit să concureze una împotriva celeilalte au creat un cadru organizat de contact, coordonându-și cartelar elemente esențiale ale activității lor comerciale. 

În esență, acuzația din dosarul manipulării ROBOR merge pe aceeași idee. 

ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este rata medie a dobânzii la care băncile participante declară că sunt dispuse să împrumute lei altor bănci pe piața interbancară. Deci, este vorba de o cotație, iar nu de tranzacții efective. În cadrul mecanismului de fixing al ROBOR, derulat pe baza unui proceduri stabilite și administrate de BNR, băncile nu se împrumută între ele, ci se joacă un fel de leapșă (tag) financiară fără efect de preț sau risc de daună. 

Ani buni de zile, băncile ne-au repetat aceeași poveste: piața este eficientă, concurența funcționează, dobânzile sunt rezultatul unui mecanism obiectiv, rece, matematic, deh, garantat de BNR. 

Acum însă, cea mai mare amendă din istoria Consiliului Concurenței din România, aproximativ 710 milioane de euro, aplicată pentru coordonarea anti-concurențială a cotațiilor ROBOR, ridică o întrebare simplă: cât de liberă și corectă era, de fapt, această piață?

Băncile nu sunt sancționate pentru că există ROBOR și nici pentru că dobânzile au crescut într-o anumită perioadă. 

Sunt sancționate pentru că, potrivit autorității de concurență, ar fi făcut ceea ce rivalii nu au voie să facă într-o economie liberă de piață: să vorbească între ei despre prețul banilor și să își coordoneze comportamentul înainte de a cota.

Sistemul bancar cere de la clienți disciplină drastică. Dacă întârzii cu o rată, primești penalități, ești raportat ca rău-platnic, devii paria pentru alți actori din sistem sau, mai rău, nevoia te împinge la forme mult mai rele de împrumut. Dacă nu respecți contractul, banca îți execută bunurile, poți ajunge pe străzi. 

Dacă însă băncile sunt acuzate că au încălcat regulile fundamentale ale concurenței, discursul se schimbă brusc: este complicat, este tehnic, piața monetară funcționează altfel, ROBOR se stabilește în mod transparent conform regulilor BNR, este un atac asupra sistemului bancar, orice acțiune împotriva băncilor crește costul viitor al creditelor; de aceea noi, cei cu băncile în suflet, suntem deciși să demonizăm pe oricine ridică vocea și cere dreptate pentru debitori.

Participanții la determinarea ROBOR-ului nu au voie să se înțeleagă între ei. Fiecare participant trebuie să își stabilească independent strategia, prețurile și comportamentul. 

De vreme ce Consiliul Concurenței, după ani de investigații, aplică cea mai mare amendă din istoria sa, înseamnă că a apreciat că sunt suficiente elemente pentru a susține în fața instanței o astfel de acuzație. Dacă această apreciere este corectă sau nu este un verdict care va fi decis, în final, de către judecătorii care vor controla legalitatea și temeinicia sancțiunii.

Băncile, vă asigur, nu au nevoie de voi ca avocați din oficiu și gratuiți. 

Băncile au lobby, au avocați hiper-influenți și plătiți regește, au consultanți, influenceri (unii dintre ei sunt politicieni sau membri ai executivului), ONG – uri pe care le sponsorizează și care sar ca roiurile de lăcuste în apărarea lor când e nevoie. Vă asigur că au toate mijloacele din lume pentru a-și cumpăra dreptatea. 

Și nu vă temeți că efectele negative ale faptelor lor penale sau contravenționale vor trece asupra voastră. 

Într-un stat de drept, cel ce plătește o amendă și o despăgubire nu are voie să o treacă pe seama clienților, a statului sau a economiei. 

Cei ce susțin că asta ar trebui, de fapt, să se întâmple comit două erori de logică: 

(i) dacă băncile ar continua să împrăștie costurile lor cu amenzile și despăgubirile în dobânzi, comisioane și speze stoarse de la clienți, asta ar fi o dovadă clară că băncile că nu sunt deloc oneste și un motiv pentru alte sancțiuni, chiar mai drastice, cum ar fi suspendarea activității; 

(ii) capitalismul nu înseamnă hoție, ci onestitate și responsabilitate.  

Istoria recentă ne arată că lumea bancară nu este străină de astfel de derapaje. De la Lombard Club, la scandalurile internaționale LIBOR și EURIBOR, autoritățile de concurență și de supraveghere au descoperit în repetate rânduri că, în spatele unui limbaj tehnic sofisticat pentru marea majoritate a celor asupra cărora se răsfrâng efectele fixing-ului, benchmark-ului, cotațiilor interbancare, se poate ascunde uneori un vechi păcat economic: înțelegerea între competitori în detrimentul celor care plătesc nota de plată. 

Și da, faptele trebuie sancționate, băncile trebuie să plătească amenzile și să dea înapoi foloasele necuvenite.

👉Austria 1997 - 13 măsuri menite să îmbunătățească profiturile băncilor, pe care era scris de mână „Lombard 8,5”

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Austria 1997 - 13 măsuri menite să îmbunătățească profiturile băncilor, „Lombard 8,5”

În aprilie 1997, un membru al consiliului de administrație al unei bănci austriece s-a sinucis. Acesta a lăsat o scrisoare pe care a trimis-o, împreună cu o serie de anexe, Parchetului și partidelor de opoziție. Printre anexe se afla o listă cu 13 măsuri menite să îmbunătățească profiturile băncilor, pe care era scris de mână „Lombard 8,5”.

La 6 mai 1997, Comisia a luat cunoștință de existența acestui document, care era în mod evident ordinea de zi sau procesul-verbal al unei reuniuni desfășurate la 8 mai 1996, și a pregătit terenul pentru o investigație privind presupuse acorduri de restrângere a concurenței și/sau practici concertate. La 30 iunie 1997, Partidul Libertății a depus o plângere, invocând articolul 3 din Regulamentul nr. 17, împotriva a opt instituții de credit austriece pentru suspiciuni de acorduri de restrângere a concurenței.

Reacția întreprinderilor ...

După primirea cererilor de informații, cele mai mari bănci vizate au solicitat o întâlnire cu directorul general al Direcției Generale Concurență a Comisiei Europene și și-au oferit, în cadrul acestei întâlniri, „cooperarea” în stabilirea faptelor. Această „cooperare” consta în faptul că băncile, în loc să răspundă la cererile de informații, urmau să prezinte faptele „în mod voluntar” și să renunțe la dreptul lor la o audiere. În schimb, Direcția Generală Concurență nu ar fi insistat ca cererile de informații să primească un răspuns și ar fi aplicat doar o amendă „moderată”. Directorul general a salutat, în principiu, disponibilitatea băncilor de a coopera, dar a respins ideea unui acord între bănci și Comisie, subliniind că procedura își va urma cursul ca oricare alta.

[...] Rețeaua Lombard a rămas astfel în vigoare și a servit, într-o măsură nelimitată, ca vehicul pentru numeroasele aranjamente și acorduri dintre băncile participante. Acestea din urmă au considerat că acordurile de cartel „au făcut întotdeauna parte” din activitatea bancară și, prin urmare, nu intenționau deloc să schimbe acest lucru acum doar din cauza aplicabilității legislației europene în materie de concurență.

[...]

Conștientizarea problemei antitrust generate de acordurile lor a determinat în cele din urmă instituțiile implicate să ia măsuri preventive concrete.

În cadrul discuțiilor din noiembrie 1997, un participant a sugerat ca, din precauție, în viitor „să nu se mai țină procese-verbale ale acestor reuniuni”. Departamentul juridic al uneia dintre instituții a fost consultat în această privință. Recomandarea pragmatică a avocaților consultați nu putea fi mai clară: „Distrugerea tuturor înregistrărilor existente”.

[...]

Băncile erau, de asemenea, preocupate să evite concurența din partea concurenților din alte sectoare strâns legate de acesta. Pentru a nu vedea acordurile încheiate între bănci cu privire la ratele creditelor ipotecare „zădărnicite de oferte mai ieftine din partea companiilor de asigurări”, s-a convenit că „ar trebui purtate discuții pe această temă cu companiile de asigurări”.

[...]

Băncile reacționau la o scădere, de exemplu, a ratelor dobânzilor de referință prin reducerea imediată a ratelor dobânzilor la depozite fără a reduce în același timp ratele dobânzilor la credite, susținând că „în contextul modificării ratelor dobânzilor” puteau „obține profit numai prin ajustări asimetrice ale ratelor dobânzilor”. [...] Amânarea coordonată a reducerilor ratelor dobânzilor la credit a fost, prin urmare, „obiectivul declarat al tuturor reuniunilor comitetului pe această temă”.

[...]

Instituțiile care, din când în când, modificau ratele dobânzilor fără o coordonare prealabilă, provocau „agitație” în cadrul comitetului relevant și erau supuse unor critici aspre din partea concurenților. Astfel de măsuri „complet surprinzătoare”, deoarece erau „în mod evident ținute secrete”, erau „considerate ca fiind puțin adecvate de către toate celelalte bănci”, în măsura în care „contraziceau obiectivul declarat al tuturor reuniunilor comitetului relevant”. Prin urmare, dacă o instituție considera necesar să efectueze „modificări surprinzătoare ale ratei dobânzii”, atunci cel puțin „trebuia să se furnizeze informații imediate tuturor membrilor Comitetului pentru ratele dobânzilor la credite”. În astfel de cazuri, tot ce puteau face celelalte instituții era să convină asupra unei reacții comune la astfel de măsuri, descrise ca o „rupere a rândurilor”. Mânia față de această „ieșire din rânduri” ocazională a BAWAG a fost atât de mare într-un caz, încât banca a fost chiar amenințată cu excluderea din cartel”.

[...]

Acordurile și măsurile concertate aveau ca scop, în detrimentul consumatorilor, îmbunătățirea profiturilor băncilor. O abatere de la acordurile de cartel, care, în viziunea băncilor, asigurau o „concurență rezonabilă”, ar fi condus, pe de altă parte, la o „eroziune a marjelor”.

[...]

În opinia Comisiei, numeroasele înregistrări ale reuniunilor obținute arată în mod clar că singurul scop al discuțiilor era de a restricționa concurența, considerată distructivă și dăunătoare, în beneficiul financiar comun al băncilor. Declarațiile documentate ale reprezentanților băncilor în acest context sunt numeroase și nu vor fi repetate aici. Există, de asemenea, numeroase exemple de instrucțiuni interne de respectare a deciziilor cartelului. În plus, Comisia nu consideră credibil faptul că băncile au petrecut ani de zile trimițând numeroși membri ai personalului la câteva sute de reuniuni ale cartelului doar pentru a spori prestigiul social al persoanelor respective.

[...] băncile susțin că au un rol special de jucat. Spre deosebire de comportamentul întreprinderilor din toate celelalte ramuri ale economiei, acțiunile lor „nu pot fi evaluate în funcție de criteriile «normale» ale economiei de piață”.

[...]

Prin schimbul continuu, regulat, instituționalizat și cuprinzător de informații, de obicei confidențiale, băncile participante au stabilit un grad foarte ridicat de înțelegere reciprocă, reciprocitate și, cel puțin parțial și condiționat, un acord cu privire la comportamentul lor actual și viitor pe piață, eliminând astfel în mod sistematic sau cel puțin reducând foarte considerabil orice incertitudine cu privire la comportamentul concurențial al celorlalte bănci. Creșterile și scăderile ratelor dobânzilor erau de fapt negociate între bănci. Acest lucru s-a aplicat nu numai ratelor dobânzilor, ci și comisioanelor de orice fel, bazelor comune de calcul sau publicității pe baza ratelor dobânzilor. „Acțiunile individuale” ale băncilor individuale au constituit o excepție în acest context și au atras critici imediate, uneori virulente, din partea celorlalte bănci.

Toate aceste reuniuni și contacte au avut un singur și același scop, și anume denaturarea concurenței.

[...] întreprinderile în cauză nu numai că erau conștiente de faptul că comportamentul lor avea un obiect restrictiv, ci știau, de asemenea, că acesta era incompatibil cu dreptul comunitar al concurenței.

[...]

Comisia împărtășește opinia participanților la masa rotundă a OCDE pe această temă (1998), și anume că este de dorit ca băncile neprofitabile să iasă de pe piață.

(extras din Decizia Comisiei Europene 2004/138/CE, prin care a fost sancționată practica de tip cartelar a celor 8 bănci austriece mari, speța fiind ulterior denumită Clubul Lombard, după nota de mână de pe acel bilet de sinucidere)

Nota 1: dacă ați vrut să știți cum arată un cartel de mafioți bancari, iată că vechea Comisie Europeană (nu cea condusă acum de Ursula von der Leyen) v-a pictat foarte bine tabloul lor.  

Nota 2: exact acest lucru s-a întâmplat și în speța manipulării Robor, sancționată de Consiliul Concurenței cu amendă de 710 milioane de euro.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE OPINIA PUBLICĂ

 

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE OPINIA PUBLICĂ

Când am vorbit despre infrastructura critică, mi s-a spus că nu este o problemă de securitate națională. După explozia dronei din Portul Constanța, întreaga Românie a vorbit despre securitate națională.

Public astăzi răspunsul primit de la Administrația Prezidențială, documentul nr. DRA1/P/4004/17.03.2026, prin care eram informat că sesizările mele privind depozitarea neconformă a unor cantități mari de îngrășăminte chimice în Portul Constanța și vulnerabilitățile privind infrastructura critică nu intră în competența Consiliului Suprem de Apărare a Țării, fiind transmise Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

La acel moment avertizam asupra unor riscuri pe care le-am semnalat ani la rând în calitate de Ofițer Port Grad I și avertizor în interes public:

-depozitarea neconformă a îngrășămintelor pe bază de azotat de amoniu;

-lipsa unor măsuri eficiente de control și supraveghere;

-neclaritatea competențelor privind circulația și accesul în infrastructura portuară;

-vulnerabilități care puteau afecta funcționarea unui obiectiv strategic al României și al Alianței Nord-Atlantice.

Administrația Prezidențială nu a contestat existența problemelor semnalate.

Nu a afirmat că sesizările mele sunt false.

Nu a afirmat că riscurile nu există.

A precizat doar că responsabilitatea analizării și luării măsurilor aparține Ministerului Transporturilor și instituțiilor executive.

Astăzi însă trebuie pusă o întrebare simplă:

Ce s-a schimbat între momentul sesizărilor și momentul exploziei dronei din Dana 78?

După incidentul care a zguduit Portul Constanța, întreaga dezbatere publică s-a mutat exact în zona despre care avertizam de ani de zile:

-securitatea infrastructurilor critice;

amenințări hibride;

-vulnerabilități strategice;

-protecția porturilor maritime;

-siguranța operațională în contextul războiului din regiunea Mării Negre.

Inclusiv Președintele României și autoritățile statului au discutat ulterior despre necesitatea protejării infrastructurii critice și despre riscurile la care este expus Portul Constanța.

Așadar, dacă după explozia dronei subiectul a devenit unul de securitate națională, de ce avertizările transmise anterior nu au fost tratate cu aceeași seriozitate?

De ce un ofițer portuar a fost nevoit să transmită zeci de sesizări către autorități locale, centrale, Guvern, Parlament, instituții de control și structuri ale statului?

De ce autorități precum ISU, DSU și Garda Națională de Mediu au confirmat ulterior aspecte semnalate anterior în rapoartele și sesizările mele?

Și, mai ales, cine răspunde pentru faptul că ani de zile aceste avertismente au fost ignorate, minimalizate sau chiar negate?

Nu public acest document pentru a critica instituția prezidențială.

Îl public pentru a demonstra că problema a ajuns la cel mai înalt nivel al statului român și că existența sesizărilor nu poate fi negată.

Astăzi, după incidentul din Dana 78, după evacuări de urgență, după controale, sancțiuni și confirmări oficiale, cred că opinia publică are dreptul să cunoască adevărul.

Istoria va arăta cine a avertizat și cine a ales să ignore avertismentele.

Iulian Nicolae Șuchea

Ofițer Port Grad I

Avertizor în interes public – Legea nr. 361/2022

Constanța, România

#PortulConstanța #InfrastructurăCritică #AvertizorDeIntegritate #SecuritateNațională #Dana78 #MareaNeagră #Transparență #România #CSAT #SiguranțăPortuară 

Sfinții Apostoli: Vartolomeu, unul din cei 12 Apostoli, şi Varnava, unul din cei 70 (+I)

Troparul Sfinţilor Apostoli, glasul al 3-lea

Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.

Condacul Sfântului Apostol Varnava, glasul al 3-lea

Slujitor prea adevărat al Domnului ai fost şi din apostolii cei şaptezeci te-ai arătat întâi şi ai luminat împreună cu Pavel propovăduirea ta, tuturor vestind pe Hristos Mântuitorul. Pentru aceasta cu cântări, Dumnezeiască pomenirea ta, Varnava, o săvârşim.

Alt condac al Sfântului Apostol Vartolomeu, glasul al 4-lea

Arătatu-te-ai mare soare Bisericii, cu strălucirile învăţăturilor şi ale înfricoşătoarelor minuni, la lumină povăţuind pe cei ce te cinstesc pe tine, Vartolomee, apostole al Domnului. 

Pomenirea Sfinților Apostoli: Vartolomeu, unul din cei 12 Apostoli, şi Varnava, unul din cei 70

Dintre aceştia Sfântul Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece ucenici, şi a propovăduit Evanghelia la indieni, scriindu-le Evanghelia lui Matei. A fost răstignit de cei necredincioşi în Alvanupoli, şi a primit sfârşitul cu cinste. Şi fiind băgat într-o raclă de plumb a fost aruncat în mare; iar din voia lui Dumnezeu fiind adusă racla până în Sicilia, la ostrovul Liparia, şi arătându-se, a fost îngropat acolo, multe minuni izvorând din sfântul şi cinstitul său mormânt, şi dând la toţi care merg cu credinţă grabnică tămăduire, şi întoarcere cu bucurie şi cu veselie la casele lor.

Iar Sfântul Barnaba, care este numit şi Iosi în Faptele Apostolilor, fiind unul din cei 70, a călătorit împreună cu Pavel, fiind hirotonit. Şi se tâlcuieşte numele acesta: fiul mângâierii. Şi era din neamul lui Levi, născut şi crescut în ostrovul Ciprului. Acesta întâi a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Ierusalim şi în Roma şi în Alexandria. Şi mergând la Cipru, a fost ucis cu pietre şi băgat în foc de elini şi de iudei; pe care luându-l Marcu Apostolul şi Evanghelistul, l-a pus într-o peşteră. Şi mergând la Efes către Pavel, i-a vestit moartea lui Varnava; şi l-a plâns pe el Pavel mult. De Varnava se spune că a fost îngropat cu Evanghelia lui Matei, cea scrisă de dânsul, care pe urmă a fost aflată împreună cu trupul apostolului. De aceea şi făcură obicei credincioşii, să nu fie acest ostrov supus la nici unul din episcopi, ci să fie chivernisit de un episcop al său. Şi se săvârşeşte soborul acestor sfinţi apostoli, în cinstita biserică a Sfântului Apostol Petru, ce se află aproape de preasfânta şi marea biserică.

Cuviosul Ilarion cel nou, egumenul mănăstirii Dalmației (+845)

 Troparul Cuviosului Ilarion, glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ierarhe Ilarioane, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Cuviosului Ilarion, glasul 1

Cu focul împărtăşindu-te, nicicum nu te-ai ars, Ilarioane înţelepte, nevoitorule cel cu minte vitează, că rouă de la Dumnezeu ai câştigat, care te-a răcorit. Pentru aceasta ai suferit lupte mai presus de fire, bucurându-te cu cuvioşii, de Dumnezeu înţelepţite, cu care pomeneşte-ne pe noi. 

Fericitul Ilarion a fost fiul lui Petre Capadocianul, cel care da pâine la masa împarateasca, iar maica lui era Teodosia; si amândoi parintii lui erau evlaviosi. Si fiind ei iubitori de Dumnezeu, l-au învatat bine Sfânta Scriptura din tinerete. Apoi, când era de douazeci de ani, a lasat - dupa cum zice Evanghelia - pe tata si pe mama, si casa, si bogatie, si s-a facut monah în manastirea lui Isihie, care era aproape de Vizantia. Dupa aceea a venit în manastirea Dalmatului si acolo a luat îngerescul si sfântul chip cel mare, si s-a facut ucenic al Sfântului Grigorie Decapolitul, care într-acea vreme vietuia acolo.

Si petrecea în ascultare, în tacere si în smerenie, având slujba în gradina manastireasca. El s-a ostenit într-acea ascultare zece ani si se sârguia, ca, prin viata sa, sa urmeze Cuviosului Ilarion cel Mare, cel de un nume cu el, a carui viata îmbunatatita si placuta Lui Dumnezeu, adeseori citind-o, se asemana aceluia, pe cât putea, în postiri, în rugaciunile cele de toata noaptea, si în toate nevointele monahicesti, pentru care s-a si numit Ilarion cel Nou. Deci luminându-si sufletul ca soarele, a luat putere de la Dumnezeu asupra duhurilor celor necurate, ca sa le goneasca Iar egumenul manastirii aceleia 1-a facut preot, chiar si nevrând, dupa ce Sfântul Grigorie Decapolitul s-a dus de acolo în alte locuri.

Apoi, dupa câtiva ani, murind egumenul acelei manastiri, Cuviosul Ilarion a aflat ca fratii voiesc sa-1 faca egumenul lor si a iesit noaptea din manastire, nestiut de nimeni, si s-a dus în Vizantia, unde a cautat pe Sfântul Grigorie, învatatorul sau, nadajduind ca-1 va gasi acolo. Dar acela se dusese în Roma si de acolo s-a întors si s-a salasluit în muntele Olimpului. Deci Ilarion a intrat într-o manastire din Vizantia, iar monahii manastirii Dalmatului, aflând de dânsul, au trimis la prea sfintitul Patriarh Nichifor, rugându-1 sa-1 faca egumen al lor, chiar de n-ar voi.

Atunci patriarhul a vestit aceasta împaratului si, trimitând, au adus la dânsii pe Ilarion, si l-au îndemnat sa ia egumenia manastirii Dalmatului. Iar el neputând sa se împotriveasca vointei împaratesti si patriarhicesti, s-a supus poruncii lor si a luat stapânirea egumeniei, pastorind bine, vreme de opt ani, oile cele cuvântatoare încredintate lui. Dupa aceasta, a luat scaunul împaratiei grecesti Leon Armeanul - tiranul cel cu nume de fiara -, care a început a tulbura Biserica lui Hristos cu eresul luptarii de icoane. Acela pe multi îi silea sa se uneasca cu el la eresul lui; iar pe cei ce nu se supuneau vointei lui, pe uni îi muncea, iar pe altii îi izgonea în tari foarte departate. într-acea vreme, din porunca lui, a fost adus si Cuviosul Ilarion de la manastirea Dalmatului la palatele împaratesti si silit la acel eres.

Dar ostasul cel bun al lui Hristos, nu numai ca nu s-a supus tiranului nicidecum, dar înca 1-a si certat cu îndrazneala, numindu-1 fara de Dumnezeu si nou calcator de lege, pornindu-1 astfel spre mare mânie. Deci raucredinciosul împarat a pus asupra fericitului multe batai si felurite munci, si 1-a închis în temnita. Iar dupa o vreme oarecare, punându-1 iar de fata la cercetare, dar nimic sporind la scopul lui, 1-a dat patriarhului celui de un gând cu el, anume Teodot, cu porecla Casiter, care luase scaunul dupa izgonirea pentru dreapta credinta a prea sfintitului Nichifor.

Acel Teodot, patriarhul mincinos, a facut Cuviosului Ilarion acelasi lucru ca si împaratul, caci închizându-1 într-o temnita întunecoasa, 1-a chinuit multe zile cu foamea si cu setea, poruncind sa nu-i dea nici pâine, nici apa. Atunci monahii manastirii lui s-au dus la împarat, zicând cu rugaminte: „O, împarate, da-ne pe pastorul nostru, iar noi îti fagaduim ca ne vom supune vointei tale". Iar împaratul s-a bucurat de fagaduinta lor si îndata le-a dat pe parintele lor. Deci sfântul, ducându-se la manastire, a petrecut câtava vreme si, primind putina odihna, dupa acele patimiri si acea foame, s-a întors iarasi spre patimiri. Caci împaratul, asteptând fagaduinta calugarilor, a cunoscut ca este batjocorit de ei si a trimis ostasii sai asupra acelei manastiri, care au necajit pe monahi, iar pe Cuviosul Ilarion aducându-1, l-au închis în temnita.

Dupa aceea, l-au trimis la manastirea lui Faneon, poruncind sa-1 închida într-o temnita strâmta. Sfântul Ilarion a patimit în temnita aceea sase luni, primind multe necazuri si ocari de la asprul egumen al acelei manastiri. Dupa aceea, iarasi a fost scos de acolo, cu porunca împarateasca, si a fost adus la Constantinopol, unde a fost silit de împaratul sa se lepede de icoane, uneori cu momeli, iar alteori cu îngroziri. Insa patimitorul lui Hristos, Ilarion, neascultând de porunca împaratului, a fost trimis la alta manastire care se numea Ciclovia.

Si a petrecut într-însa doi ani si sase luni, fiind tinut si chinuit într-o temnita urât mirositoare. De acolo, fiind adus iarasi la împarat, si fiind batut foarte tare, a fost surghiunit în cetatea Protilia. Dupa aceea, acel raucredincios împarat, care a pierdut pe multi, a pierit si el cumplit; pentru ca a fost taiat cu sabiile în biserica de ostasii sai chiar în acel loc unde mai întâi a batjocorit si surpat sfânta icoana a lui Hristos, si si-a lepadat sufletul lui cel ticalos. Si luând scaunul împaratiei Mihail Travlul, a poruncit ca pe toti cei dreptcredinciosi sa-i libereze din legaturi si de prin temnite. Atunci fiind eliberat si Cuviosul Ilarion, nu s-a întors la manastirea sa - deoarece nu încetase eresul luptarii de icoane, iar scaunele episcopale erau tinute de pastori si arhierei învatatori mincinosi -, ci a petrecut la o femeie oarecare credincioasa, care îi daduse un loc linistit la mosia sa, facându-i chilie si gradina si slujindu-i lui pentru Dumnezeu cu toate cele de trebuinta.

Intr-acea vreme, Sfântul Teodor Studitul, care asemenea pati­mise multe rautati de la eretici pentru dreapta credinta, întorcându-se de la surghiunie, a trecut la Domnul. Iar sfântul sau suflet, înaltându-se de îngeri spre cer, a fost vazut de Cuviosul Ilarion, precum se scrie de aceasta în viata lui Teodor. Acea vedere s-a facut astfel: în acea zi în care Sfântul Teodor Studitul s-a mutat la Domnul, fericitul Ilarion umblând prin gradina sa, lucrând si cântând psalmii lui David, a auzit deodata niste glasuri preaminunate si a simtit si un miros de negraita buna mireasma; deci, minunându-se, se gândea de unde sa fie acestea. Si cautând spre înaltimea cerului, a vazut o multime de cete ceresti în haine albe, stralucind cu luminoase fete si venind din cer cu cântari spre întâmpinarea oarecarei fete cinstite.

Acestea vazându-le fericitul Ilarion, a cazut cu spaima mare la pamânt si a auzit pe oarecare graindu-i lui: „Iata sufletul lui Teodor, egumenul mânastirii Studitului, care a patimit pentru Sfintele Icoane pâna la sânge si a rabdat pâna în sfârsit în necazuri; iar acum a adormit si, dantuind, se suie sus, întâmpinându-1 pe el cerestile puteri!" Invrednicindu-se de o vedenie preaminunata ca aceasta, Cuviosul Ilarion s-a umplut de multa mângâiere si a primit în inima sa o mare dulceata duhovniceasca. Si a ramas multe zile veselindu-se cu duhul, iar fata lui stralucea de bucurie ca a unui înger.

Si a petrecut Cuviosul Ilarion la acea femeie sapte ani si mai mult. Iar dupa Mihail Travlul a venit la împaratie fiul sau, Teofil, care, pe toti marturisitorii adunându-i, a început iarasi, ca si împaratii raucredinciosi de mai înainte, a-i sili pe dânsii la luptarea împotriva sfintelor icoane si a-i munci pe cei ce nu i se supuneau lui. Atunci si Cuviosul Ilarion a fost luat si dus la împarat, unde, silit fiind, nu s-a supus poruncii împaratesti, ci mai ales 1-a certat pe el, ca pe un pagân si calcator de lege, care strica dogmele cele drepte ale credintei. Pentru aceea a primit o suta si saptezeci de lovituri si a fost surghiunit la insula Afusiei, dar acolo avea aceasta înlesnire, ca nu era tinut nici în temnita, nici în legaturi.

Deci, zidindu-si o chilie foarte mica, a petrecut într-însa pâna la sfârsitul lui Teofil. Iar dupa moartea aceluia a venit împarateasa Teodora, care adunând în împarateasca cetate pe toti marturisitorii, a întarit credinta cea dreapta si a pus sfintele icoane în bisericile lui Dumnezeu. Atunci si Cuviosul Ilarion, eliberându-se, a luat manastirea Dalmatului, unde stralucea cu minunile. Si vietuind trei ani, si îndreptând pe ucenicii sai cu dumnezeiasca placere, s-a dus la Domnul. Iar cinstitul si sfântul lui suflet, asemenea ca si al lui Teodor, cel vazut de dânsul, a fost dus de îngeri la cele ceresti si a stat în ceata sfintilor martu­risitori, înaintea scaunului slavei Tatalui, a Fiului si a Sfântului Duh, a Unui Dumnezeu în Treime, Caruia I se cuvine slava în veci. Amin.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Agresiune în școli, protejarea profesorilor și elevilor! Nivel de pregătire. Proteste la București - legea salarizării, OUG-uri care au impins învățământul spre haos.

 Agresiune în școli, protejarea profesorilor și elevilor! Nivel de pregătire. Proteste la București - legea salarizării, OUG-uri care au impins învățământul spre haous.

Este astăzi învățământul o fantomă care bântuie viitorul României?

Am avut astăzi o intervenție în Parlament în care am atras atenția asupra direcției greșite, păguboase și, în multe privințe, catastrofale spre care este împins sistemul românesc de învățământ. Nu vorbesc doar despre subfinanțare, despre lipsa unei strategii naționale coerente sau despre degradarea continuă a calității actului educațional. 

Vorbesc și prin vocea unui grup de profesori din Iași, cadre didactice cu experiență, care mi-au transmis o serie de observații și propuneri ce reflectă probleme reale întâlnite astăzi în școlile din întreaga țară. Iată 10 dintre ele:

1. Profesorii atrag atenția că primul pas pentru salvarea educației este respectarea legii și alocarea a 6% din PIB pentru învățământ. Fără resurse adecvate, orice reformă riscă să rămână doar un exercițiu birocratic, fără efecte concrete în sala de clasă.

2. Ei solicită o mai bună organizare a activităților școlare, finanțarea corespunzătoare a programelor educaționale și eliminarea suprapunerilor inutile care consumă timp și resurse fără a aduce beneficii reale elevilor.

3. Un semnal de alarmă major privește creșterea fenomenelor de violență, agresiune și bullying în școli. Cadrele didactice cer reguli clare, proceduri unitare și implicarea efectivă a instituțiilor statului pentru protejarea elevilor și profesorilor. Nu este normal ca responsabilitatea să fie pasată de la o instituție la alta în timp ce problemele se agravează.

4. Tot mai mulți profesori consideră că actuala programă trebuie corelată cu nevoile reale ale elevilor și cu cerințele pieței muncii. Nu toți copiii au aceleași aptitudini, iar sistemul trebuie să ofere atât rute teoretice, cât și profesionale, adaptate vocației și potențialului fiecăruia.

5. Profesorii solicită consolidarea parteneriatului dintre școală și familie. Educația nu poate funcționa fără implicarea părinților, iar responsabilitatea pentru parcursul școlar al copilului trebuie împărțită între familie, școală și comunitate.

6. De asemenea, este nevoie urgentă de mai mulți consilieri școlari și profesori de sprijin. Problemele emoționale, sociale și comportamentale ale elevilor sunt tot mai complexe și nu pot fi gestionate exclusiv de profesorul aflat la catedră.

7. Cadrele didactice cer restabilirea disciplinei și a respectului în școală, inclusiv prin reguli clare privind utilizarea telefoanelor mobile în timpul orelor și prin măsuri care să redea autoritatea actului educațional.

8. Profesorii atrag atenția și asupra claselor supradimensionate și a suprasolicitării personalului didactic. Clasele prea numeroase reduc calitatea actului educațional, iar profesorii au nevoie de condiții care să le permită să acorde atenția necesară fiecărui elev. De aceea, se propune limitarea numărului de elevi la maximum 20 în învățământul primar și 25 în învățământul gimnazial, precum și reducerea normei didactice de predare la 18 ore săptămânal.

9. Poate cel mai îngrijorător semnal este faptul că ajung în ciclul gimnazial copii care nu stăpânesc competențe fundamentale de citire, scriere și calcul. Profesorii atrag atenția asupra unei anomalii a sistemului actual: elevii pot repeta clasa a II-a și clasa a IV-a, însă nu și clasele I și III, tocmai etapele esențiale în care se formează deprinderile de bază. Din acest motiv, se propune reintroducerea posibilității repetării claselor I și III în situațiile în care elevul nu a dobândit competențele minime necesare. Repetenția nu trebuie privită ca o sancțiune, ci ca o măsură de recuperare și sprijin educațional. Nu este o rușine să mai parcurgi o dată materia atunci când ai nevoie; este însă o problemă gravă să promovăm copii care nu pot citi, scrie sau calcula la nivelul corespunzător vârstei lor.

10. Cadrele didactice solicită, totodată, acces gratuit la programe de formare profesională de calitate, libertatea de a alege cursurile pe care le urmează și un sistem care să valorifice experiența și performanța profesorilor, nu birocrația.

Aceste preocupări nu aparțin doar unui grup de profesori din Iași. Ele sunt împărtășite de tot mai multe cadre didactice și de organizațiile sindicale din învățământ, ajunse la limita suportabilității. 

Din acest motiv, săptămâna viitoare, pe 17 iunie, la București este anunțat un protest de amploare, la care sunt așteptați să participe zeci de mii de profesori din toate județele țării.

Am considerat că este datoria mea să aduc aceste probleme în atenția Parlamentului și a opiniei publice. Chiar dacă unele dintre propunerile formulate pot genera dezbateri, ele pornesc din experiența directă a celor aflați zi de zi în fața elevilor și nu pot fi ignorate.

Educația este cea mai importantă investiție într-o națiune. Dacă școala românească ajunge să fie doar o fantomă a valorilor, exigenței și performanței care au format generații întregi, atunci riscăm ca și viitorul României să devină o umbră a ceea ce ar putea fi.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui