
Silviu Octavian Gurlui - Coordonator Politic Subcomisia pentru Cercetare:
,,Armata României trebuie să fie pregătită pentru amenințările viitorului. Dar o țară care depinde de tehnologia altora ajunge să depindă și de deciziile altora. România trebuie să își construiască propria capacitate tehnologică de apărare și să își asigure mijloacele necesare pentru a-și proteja singură securitatea națională.
Exercițiul BUREBISTA 26, desfășurat astăzi pe întreg teritoriul României, este necesar. Armata trebuie să se antreneze, să își testeze capacitatea de reacție și să fie pregătită pentru apărarea țării. Dar acest exercițiu ridică și o întrebare esențială: cât de pregătită tehnologic este România pentru amenințările de astăzi și pentru cele care urmează?
Ani la rând, fostele guverne PSD, PNL și USR au tratat cu întârziere problemele cercetării și industriei naționale de apărare. Cercetarea românească a fost subfinanțată, industria și-a pierdut capacități, iar programele de înzestrare au fost amânate. România a ajuns astfel să recupereze decalajele prin achiziții masive din exterior. Astăzi alocăm mai mulți bani pentru apărare, ceea ce este necesar, dar nu este suficient să cumpărăm.
Natura conflictelor se schimbă rapid. Drone mici și ieftine pot zbura la joasă altitudine și pot fi lansate în roiuri, din zeci sau chiar sute de direcții. Navigația poate fi bruiată, comunicațiile pot fi perturbate, iar inteligența artificială este deja folosită pentru detectarea, clasificarea și urmărirea automată a țintelor.
În această realitate, puterea militară nu mai înseamnă doar avioane, tancuri și rachete. Înseamnă capacitatea de a detecta rapid amenințarea, de a procesa informația, de a lua decizii în timp real și de a răspunde eficient. România are nevoie, prin urmare, nu doar de echipamente moderne cumpărate din exterior, ci și de propria capacitate de cercetare, dezvoltare și producție tehnologică în domeniul apărării.
Puterea militară depinde tot mai mult de inteligență și tehnologie: de capacitatea de a detecta primul o amenințare, de a integra date provenite de la radare și senzori optici, termici, radio sau acustici, de a procesa informația în timp real și de a interveni înainte ca amenințarea să lovească.
România cumpără sisteme moderne de apărare. Întrebarea strategică este: cât din tehnologia de care avem nevoie este dezvoltată și produsă în România?
Noi, partidul AUR, susținem că securitatea națională nu poate fi construită doar prin importuri. România trebuie să investească decisiv în radare, fotonică, senzori, inteligență artificială, microelectronică, comunicații reziliente, război electronic, sisteme autonome și tehnologii anti-dronă.
În același timp, universitățile, institutele de cercetare, industria de apărare, companiile private și Armata trebuie aduse în același circuit: cercetare, prototipare, testare și producție.
Nu putem accepta la nesfârșit modelul în care cercetătorul român dezvoltă ideea, altă țară o transformă în produs, iar România cumpără apoi tehnologia cu bani publici.
Trebuie să închidem acest cerc. Fiecare miliard investit în apărare trebuie să lase în România mai mult decât echipamente: trebuie să lase cunoaștere, tehnologie, capacitate industrială și locuri de muncă înalt calificate.
Aceasta este viziunea AUR: o Armată puternică și modernă, susținută de cercetare performantă și de o industrie națională capabilă să dezvolte și să producă tehnologiile de care România are nevoie pentru propria securitate.
Pentru că securitatea României de mâine se construiește prin ceea ce cercetăm, dezvoltăm și producem în România astăzi!''

