Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Discriminare în Bavaria

Discriminare în Bavaria 

Ca întotdeauna, statele membre ale UE cu economii și civilizații consolidate, statele – surori mai mari ale României, practică un dublu standard extrem de deranjant față de cetățenii români care lucrează ori s-au stabilit pe teritoriul acelor state membre. Ca întotdeauna, ignorăm aceste realități sau, dacă le percepem, decidem să le trecem sub tăcere, ca să nu deranjăm, ca să „nu ne facem țara și poporul de râs”. 

Lucrătorii români sunt tratați ca europeni de rang doi: muncesc în Germania, contribuie în Germania la sistemele de asigurări sociale, dar pentru copiii lor statul bavarez a prevăzut cel mai mic nivel de sprijin din toată lista de cetățeni UE.

De unde aflăm asta? 

Pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg se află o foarte, foarte interesantă speță, cu numărul C-642/24, în care Comisia Europeană a dat în judecată Germania pe motiv că legislația landului Bavaria discriminează cetățenii UE care nu sunt originari din Bavaria. 

Comisia solicită Curții să declare că, prin introducerea și menținerea unui sistem de prestații familiale în Statul Liber Bavaria, în cadrul căruia lucrătorii ai căror copii au reședința permanentă într-unul dintre statele membre enumerate în dispozițiile de punere în aplicare relevante ale Statului Liber Bavaria primesc sume mai mici, Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004, al  Regulamentului (UE) nr. 492/2011 și al art. 45 din TFUE. 

Așadar, Comisia Europeană consideră că Germania încalcă tratatele și regulmentele UE și o face prin discriminare pe temei de origine națională. 

Comisia Europeană susține că Germania a încălcat articolele 7 și 67 din Regulamentul nr. 883/2004. Alocația familială, astfel cum este acordată de Statul Liber Bavaria, este o prestație familială în sensul acestui regulament. Dar regulamentul interzice ca acordarea sau cuantumul prestațiilor familiale să depindă de originea națională sau etnică a membrilor familiei lucrătorului care are reședința în statul membru care furnizează prestațiile. Cu toate acestea, Statul Liber Bavaria prevede o reducere a cuantumului alocației familiale pentru copii, dacă aceștia au reședința în 15 state membre enumerate exhaustiv, în afara Germaniei. Prin urmare, Statul Liber Bavaria tratează prestațiile familiale pentru copii exact în funcție de statul membru în care acești copii au reședința și nu ca și cum ar avea reședința în Germania.

În al doilea rând, Comisia Europeană susține că Germania nu a respectat principiul egalității de tratament, astfel cum este prevăzut la art. 4 din Regulamentul nr. 833/2004 și la art. 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011. Prin reducerea alocației familiale pentru copiii care locuiesc în cele 15 state membre enumerate exhaustiv, Statul Liber Bavaria tratează persoanele în mod diferit în funcție de locul în care locuiesc copiii lor și, în special, mai rău, dacă acești copii locuiesc într-unul dintre cele 15 state membre enumerate exhaustiv. În cele din urmă, acest lucru dă naștere unei discriminări indirecte în detrimentul lucrătorilor migranți din aceste state membre, fără a fi justificată de niciun obiectiv legitim.

Principala categorie de astfel de cetățeni discriminați este cea a românilor. 

Conform statisticilor oficiale din Bavaria*, la 31.12.2024 locuiau în Bavaria 174.371 de cetățeni români, dintre care 142.347 adulți. Numărul efectiv al beneficiarilor afectați de măsura discriminatorie este, probabil, mai mic, deoarece schema de asistență socială privește doar copiii de în vărstă de până la 36 de luni aflați în situație transfrontalieră. Asistenții mei de la Parlamentul UE nu au găsit cifre care să ofere posibilitatea de a calcula numărul copiilor cu părinți români stabiliți sau muncind în Bavaria. 

Ca și comparație, doar comunitatea turcă în Bavaria era peste cea românească (aprox. 183.000), pe locul trei fiind Ucraina (aprox. 157.000). Niciuna dintre aceste comunități nu privine din țări membre UE. 

Comunitatea de bulgari, cu care suntem tratați egal, este puțin sub 54.000.

Precizez că, din calendarul CJUE, rezultă că pronunțarea hotărârii este programată pentru data de 16 aprilie 2026. 

Până una – alta, să reținem că, în (de)favoarea copiilor de migranți români, landul Bavaria alocă suma de 125 euro, sumă care este, efectiv, cea mai mică din lista de 15 state (suntem egali, la această discriminare, cu cetățenii născuți în Bulgaria). 

Puteți cerceta singuri aceste cifre, căci sunt oficiale**.  

În 2018, când a fost implementată prevederea atacată, mai figurau cu alocații de 125 de euro per copil și Croația, Polonia și Ungaria. Între timp, acestea au urcat la 187,5 euro, similar cu restul statelor membre afectate***. Sumele sunt aferente unui copil; la doi copii, sumele cresc la 150, respectiv 225 euro (în cazul statelor mai „răsărite”).

Germania susține legea din Bavaria și este destul de probabil să câștige – dar dacă asta se va fi întâmplat, atunci democrația și încrederea în UE nu vor avea de câștigat, ci de pierdut. 

PS Lucrez la un raport privind efectele instituționale și constituționale ale implementării inteligenței artificiale în administrație, legislativ, jurisprudență, educație și relații de muncă. Imaginați-vă cum va arăta lumea condusă cu (de) inteligența artificială, dacă lumea de azi, UEropeană, arată atât de rău, ca în exemplul de mai sus ...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Înțeleg că ministrul Sănătății merge în SUA, la Pfizer, pentru a renegocia contractul de aproape șapte sute de milioane de euro, în ideea de a nu mai primi vaccinurile COVID complet inutile și de a le înlocui, posibil, cu alte medicamente, inclusiv din zona oncologică. Afacere tipic românească.

 

Înțeleg că ministrul Sănătății merge în SUA, la Pfizer, pentru a renegocia contractul de aproape șapte sute de milioane de euro, în ideea de a nu mai primi vaccinurile COVID complet inutile și de a le înlocui, posibil, cu alte medicamente, inclusiv din zona oncologică. Afacere tipic românească.

Deci cum am făcut așa contract? Nici un guvern nu mai răspunde în această țară? 

Acum, ce facem? Cumpărăm orice ni se va da. 

Altă problemă, atenție mare!!!

Suntem într-o poziție dificilă, în care există riscul unei negocieri făcute sub presiunea de a „recupera” o sumă care, în realitate, este deja pierdută. În astfel de situații apare cel mai mare pericol: să accepți orice, doar ca să nu pierzi totul.

Dacă discuția se mută spre oncologie (așa cum se înțelege din comunicatele de presă), lucrurile devin și mai sensibile. Vorbim despre terapii moderne, uneori extrem de eficiente, dar care funcționează doar în anumite condiții foarte bine definite – în funcție de tipul cancerului, de profilul genetic al pacientului și de existența unei infrastructuri medicale adecvate.

Fără testare moleculară, fără laboratoare performante, fără personal pregătit, există riscul să primim tratamente care nu pot fi utilizate corect sau la scară reală. Iar asta înseamnă bani cheltuiți fără impact și, mai grav, pacienți care nu beneficiază de ceea ce ar trebui.

De aceea, orice astfel de negociere trebuie să respecte principii clare: utilitate reală pentru populația României, evaluare independentă și integrare completă în sistemul medical, în acord cu ghidurile validate la nivel european, inclusiv de către European Medicines Agency.

Dar cred că trebuie să mergem mai departe.

Dacă tot discutăm despre o sumă atât de mare, soluția nu poate fi doar „ce medicamente luăm în loc”. Trebuie să discutăm despre ce rămâne în România pe termen lung.

O parte din această renegociere ar trebui orientată către dezvoltarea unei infrastructuri medicale moderne: centre de diagnostic de precizie, laboratoare de biologie moleculară, facilități pentru tratament oncologic personalizat, platforme pentru studii clinice și formare medicală.

Un astfel de model poate fi construit fără a încălca regulamentele internaționale, prin parteneriate transparente, investiții în infrastructură, transfer de tehnologie și implicarea universităților și a marilor centre medicale.

În oncologie, România nu are nevoie doar de medicamente. Are nevoie de întreg lanțul care face tratamentul eficient: diagnostic timpuriu, testare genetică, laboratoare performante, medici specializați și infrastructură de tratament și monitorizare. Fără aceste verigi, probabil bifăm doar o soluție pe hârtie. 

De aceea, o direcție clară ar fi dezvoltarea unui Program Național pentru Centre Oncologice de Precizie și Infrastructură Medicală Avansată, construit în jurul marilor centre universitare din România.

Dacă tot renegociem, atunci trebuie să construim ceva. Nu doar să înlocuim.

România nu trebuie să iasă din această situație cu depozite mai pline, ci cu spitale mai puternice, laboratoare mai bune și șanse reale la viață pentru pacienți.

Și totuși, asta ce se poate face. Dar cine plătește paguba asta imensă? 

Mă tem că astfel de afaceri vor mai fi cât astfel de guverne nu vor fi sancționate. Dacă nimeni nu spune nimic, înseamnă că e ok. Așa să fie!?

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Germania a pus în dezbatere un proiect de lege care va permite comunelor, pe baza unei simple suspiciuni de „obiective anti-constituționale”, să blocheze achiziția de imobile.

Germania a pus în dezbatere un proiect de lege care va permite comunelor, pe baza unei simple suspiciuni de „obiective anti-constituționale”, să blocheze achiziția de imobile.   

Comunele vor putea exercita un drept de pre-empțiune, achiziționând imobile în locul unui potențial cumpărător pe care îl bănuiesc a avea intenții contrare „ordinii democratice liberale”. 

Bănuiala este suficientă. Nu sunt necesare condamnări penale sau decizii judiciare de interzicere a achiziției. Comunele își vor „achiziționa” bănuielile de la serviciile secrete (Verfassungsschutz) și de la poliția federală (BKA). 

Nu este încă lege. 

Nu e o glumă, deși proiectul a fost lansat chiar pe 1 aprilie 2026, find elaborat de Ministerul Federal pentru Locuințe, Dezvoltare Urbană și Construcții. 

Proiectul va modifica Baugesetzbuch (Codul urbanismului) pentru introduce acest nou drept de preempțiune (Vorkaufsrecht) pentru comune și orașe. Acestea pot interveni în achiziția unui imobil, urmând a se substitui cumpărătorului și a cumpăra ele însele însele imobilul dacă achiziția „amenință structura social stabilă a populației” sau dacă nu este potrivită nevoilor sociale și culturale ale locuitorilor zonei.

Legile privind statutul poliției federale și statutul serviciilor secrete se modifică pentru a le permite primarilor să exercite acest drept de pre-empțiune. 

Deși aceste sintagme pot avea tot felul de semnificații rele (inclusiv unele de care nemții nu ar trebui să fie prea mândri, căci s-au mai dat astfel de legi pe la ei prin țară în urmă cu vreo 90 de ani și nu a ieșit bine ...), principalul scop al proiectului de lege este oprirea așa-numitelor „eforturi anticonstituționale” sau a „eforturilor împotriva ordinii democratice libere” pe care, cică, le-ar face grupurile politice de extremă-dreapta, de extremă-stânga, religioase sau de criminalitate organizată pentru a destabiliza… 

Așadar, a căuta alternative la sistemul social și politic actual, plin de merite, de altfel, mai ales în (re)distribuirea înjustă a băgăției și resurselor, este în sine amenințător. 

Dizidența e ilegală. 

Revoluția e interzisă (quelle surprise…). 

Șocul maxim este dat de afirmația din proiect că trebuie să fie vorba de eforturi care „depășesc simpla opinie politică”, adică de eforturi care urmăresc un scop politic concret, anti-constituțional, non-liberal, iar aceste eforturi pot fi evidențiate prin presupuneri, prin bănuieli din care ar putea rezulta intenția cumpărătorului de sprijini activ realizarea acelui scop politic. 

Banii, libertatea economică și dreptul cumpărătorului de a achiziționa proprietăți în Germania se degradează până la irelevanță, dacă zisul cumpărător nu gândește cum trebuie… 

Practic, orice afiliere sau simpatie politică anti-sistem care ar „justifica” bănuielile unui primar că un cumpărator are intenții nasoale pentru sistem îl descalifică pe zisul cumpărător. E ceva similar ratingului chinezesc de cetățean, dar fără patină totalitară căci, nu-i așa, vorbim de Germania… 

Este, efectiv, un control al convingerilor. 

Am cercetat contextul acestui proiect și pare a fi un fel de răspuns totalitar la un pretins pericol extremist. 

Cică în Germania ar fi început să apară așa-numitele „zonele naționale libere”, constituite prin achiziția sistematică a unor imobile degradate, pe care „extremiștii” le repară, le re-urbanizează, le populează și le transformă în comunități segregate de societatea „normală”, pentru a se distanța de servituțile și taxele tot mai mari ale societății „libere”, „democratice”, „civilizate” în care trăim azi. 

Din această perspectivă, comunitățile de tip Amish din SUA sau cartierele private din UE sunt periculoase pentru sistem. La fel ar putea fi ștampilate și comunitățile, breslele sau cluburile private care, de exemplu, utilizează monede locale ca instrument de schimb, sau crypto-monede. Tot așa – comunitățile care practică trocul, plățile în numerar, economia naturală etc. 

Notă : știrea a explodat pe 9-10 aprilie 2026 în presa germană (NiUS, BILD, kommunal.de, t-online etc.) și a fost preluată rapid în Franța, dar a rămas necunoscută la noi. 

Este un pas controversat al guvernului german, un grav atentat la libertatea economică, dreptul de proprietate și libertatea de opinie. 

Nu e încă un gulag, dar nu e timpul pierdut – se va ajunge și acolo, mai ales în condițiile marșului în ritm de panzer către o Uniune Sovietică Europeană la care asistăm neputincioși. 

Ironic, deși fenomenul este mult mai violent în Spania, în Germania se întâmplă de zeci de ani ca unele case (care par să fie) abandonate să fie ocupate ilegal de persoane care nu sunt nici proprietari, nici chiriași. 

Denumiți squatters (ocupas, în spaniolă, Hausbesetzungen, în germană), cei care ocupă ilegal casele altora sunt asociați, de regulă, cu grupurile de extremă-stânga, cum ar fi Antifa. Ei ocupă de facto clădiri goale sau abandonate, fără drept și fără să plătească, adesea sub lozinca „locuință pentru toți”. Guverne progresiste, cum ar fi cel al lui Pedro Sanchez, au legalizat frecvent această practică. 

Așadar, casa ta nu mai e casa ta, la fel cum banii tăi nu mai sunt banii tăi. 

Culmea sarcasmului – chiar dacă ai bani, nu mai poți cumpăra nimic de valoare, imediat ce încetezi să fii conform cu standardele comunității. 

Vi se pare cunoscut? 

Puteau românii să se mute în București fără aprobarea stăpânirii? Puteau ei să cumpere Dacia, chiar dacă se întâmpla să aibă bani? De altfel, puteau românii să aibă bani și averi fără să fie prezumați a le fi dobândit ilicit? 

(Notă: nu mă refer la nomenklatura și oligarhia comunistă – acei comuniști feudali aveau de toate și aveau toate privilegiile, dar ei erau cca 30 de mii, iar noi era 23 de milioane ...) 

Fenomenul squatters, real și enervant, mai ales când proprietarii așteaptă ani de zile evacuări, este folosit ca pretext menit a justifica acest control al exercițiului dreptului de proprietate. Primarii deciși de sistem să exercite această “demnitare” vor spune: iată, avem la ce să folosim aceste imobile ...

Culmea este că lucrul ăsta ce ține de minunata lume nouă se va face pe banii din taxe și impozite colectați forțat, de la populație, care va putea fi lăsată fără casă, pentru neplata ... taxelor și impozitelor ...

În fine, să reținem asta: odată ce accepți că „suspiciune + servicii secrete = blocare proprietate”, linia roșie s-a trecut. Azi e contra „extremiștilor”, mâine poate fi extins contra oricăruia dintre noi care critică guvernul și nu își ține gura. E mai mult decât un control al convingerilor și o poliție a gândirii – e un instrument de inginerie socială prin control economic.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Într-o lume în care energia decide cine rezistă și cine cade, România trebuie urgent TREZITĂ să producă, să stocheze și să gândească viitorul cu propriile resurse.

 Într-o lume în care energia decide cine rezistă și cine cade, România trebuie urgent TREZITĂ să producă, să stocheze și să gândească viitorul cu propriile resurse. 

Criza generată de războiul din Iran se vede direct în economia noastră. În fiecare lună, românii au în buzunar cu aproximativ 1 miliard lei mai puțin, doar din scumpirea carburanților și efectele în lanț. Companiile petroliere pierd la rândul lor aproximativ 250 – 330 milioane lei lunar, ca urmare a măsurii de plafonare a marjelor impuse de guvern. Dar statul??? Din TVA-ul suplimentar generat de creșterea prețurilor, guvernul câștigă (NU PIERDE)  aproximativ 240 – 260 milioane lei pe lună.

Eșuarea negocierilor dintre SUA și Iran a împins lucrurile într-o zonă deja instabilă, în care tensiunea poate ține prețurile și mai sus. Prin Strâmtoarea Ormuz trec aproximativ 20 milioane barili/zi, adică aproape 25% din petrolul transportat global, alternativele nu pot compensa integral iar energia rămâne scumpă.

În paralel, scena internațională se repoziționează. SUA împing presiunea în Golf, China caută echilibru și energie accesibilă, Rusia beneficiază de prețuri ridicate, statele arabe încearcă să mențină exporturile, iar India simte deja efectele în economie. Din acest amestec nu rezultă o liniștire rapidă, ci o perioadă în care energia rămâne scumpă.

România intră în acest context cu o vulnerabilitate la petrol. Producem aproximativ 3 milioane tone/an, dar consumăm peste 10 milioane tone/an, ceea ce înseamnă că aproximativ 70% din necesar este importat. Avem capacitate de rafinare de aproximativ 12 milioane tone/an, dar nu avem suficient țiței intern. Cu alte cuvinte, depindem direct de piața globală — exact cea afectată de tensiunile din Ormuz.

În acest context, reacția guvernului este slabă, deficitată, nu protejează cetațenii și economia. Se intervine punctual, pe termen scurt, fără o direcție care să reducă dependența reală. În timp ce statul încasează zeci de milioane de euro în fiecare lună din scumpiri, cetățenii sunt lăsați să suporte costurile, iar economia începe să cedeze lent — prin prețuri mai mari, prin pierderea competitivității și prin investiții amânate.

Nu există protecție reală pentru populație. Nu există o strategie coerentă pentru industrie. Nu există un plan clar pentru reducerea dependenței de importuri. Există doar măsuri de moment, care maschează efectele fără să atingă cauza.

Spre exemplu, câtwva măsuri ce se impun, strategice:

1. Gazul din Marea Neagră nu mai poate fi amânat. Vorbim de 100 – 200 miliarde m³, suficient pentru a dubla producția internă după 2027. Fiecare an pierdut înseamnă bani pierduți și dependență în plus.

2. La petrol, trebuie reluate și susținute explorările, inclusiv offshore. Nu vom deveni independenți, dar putem reduce dependența de la 70% la un nivel mai suportabil.

Capacitățile de stocare trebuie crescute urgent. Rezervele actuale de aproximativ 45 zile sunt insuficiente într-o criză prelungită. Ținta trebuie să fie 60–90 zile. Fără aceste rezerve, orice șoc extern lovește direct în economie.

3. Rafinăriile trebuie tratate ca infrastructură strategică, nu lăsate la voia pieței. Avem capacitate, dar nu o folosim în avantaj național.

4. Transportul, agricultura și industria au nevoie de sprijin real, nu de intervenții simbolice. Fără aceste măsuri, pierderea de competitivitate devine inevitabilă.

Astăzi, România (populația)  plătește aproape integral acest șoc extern. Statul încasează bani mulți, cetățenii plătesc și mai mult, iar economia se fragilizează. Dacă această situație continuă, efectele nu vor fi doar temporare, ci de durată.

E limpede că suntem entitate prea mică, fără forță politică, economică, nu avem nici infrastructură tehnologică/strategică să putem contribui ca ajutor pentru a se controla Ormuzul, dar putem controla cât de vulnerabili suntem. Iar în acest moment, vulnerabilitatea nu vine din exterior, ci din lipsa de decizie.

Rezumând, ce avem de făcut începând de AZI:

1. România trebuie să ridice URGENT nivelul propriu de producție de energie, nu doar să gestioneze crizele altora. Asta înseamnă, în primul rând, cercetare. Fără cercetare, rămânem consumatori de tehnologie. Trebuie investiții serioase în creșterea eficienței surselor de energie, în tehnologii durabile și în sisteme de stocare. Aici se decide viitorul, nu în măsuri pe timp de criză.

2. În paralel, energia nucleară trebuie consolidată. Nu doar reactoare, ci întreg lanțul: combustibil nuclear, procesare, competență tehnologică. Este una dintre puținele surse stabile care pot susține economia pe termen lung.

3. Termocentralele și hidrocentralele trebuie păstrate și modernizate la maximum. Nu pot fi înlocuite peste noapte și nu trebuie abandonate. Ele asigură stabilitatea sistemului, mai ales în perioade de criză.

4. Pe zona de petrol, trebuie reluată explorarea — inclusiv în Marea Neagră — și susținute toate proiectele care pot reduce dependența. Nu vom deveni independenți, dar putem reduce vulnerabilitatea.

5. Stocarea trebuie tratată ca prioritate. Nu doar depozite, ci capacitate reală de a amortiza șocuri. Fără stocare, orice criză externă intră direct în economie.

As zice că nu înregistrăm doar o problemă de preț sau de geopolitică ci și una de capacitate internă. Se vede că economia este în picaj!

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Vom fi privați de lumina sfântă de la Ierusalim, dar vom aprinde lumina în suflet.

 

Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, cunoscută și ca Biserica Învierii, a fost construită inițial sub împăratul roman Constantin cel Mare.

Construcția a început în jurul anului 326 d.Hr., după ce mama lui Constantin, Sfânta Elena, a identificat locul crucificării și mormântului lui Iisus, iar biserica a fost sfințită pe 13 septembrie 335 d.Hr.

Structura inițială includea o bazilică mare și o rotondă (Anastasis) peste mormânt.

De-a lungul istoriei, biserica a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori.

Forma actuală datează din secolul al XII-lea (perioada cruciaților), fiind consacrată în 1148, dar rezultă și din restaurările de după incendiul din 1808 (finalizate în 1810).

Principalele evenimente care au afectat-o, de-a lungul timpului:

- Distrusă de perși în 614 d.Hr. și reconstruită în 630.

- Distrusă complet în 1009 de califul fatimid Al-Hakim; reconstruită parțial între 1027–1048.

- Modificări majore efectuate de cruciați în sec. XII.

- Incendiu devastator în 1808; restaurată în 1810.

A fost de multe ori închisă, dar niciodată definitiv.

- După distrugerile majore (ex. 614 sau mai ales 1009–1048) – accesul a fost imposibil timp de ani întregi.

- După cucerirea lui Saladin din 1187 – accesul creștinilor a fost restricționat sau condiționat.

- În anul 2018 liderii bisericilor (ortodox, catolic, armean) au închis-o temporar în semn de protest împotriva politicilor fiscale și a discriminării din partea autorităților israeliene.

- În anul 2020 a fost închisă publicului din 25 martie până pe 24 mai din cauza pandemiei de covid (ceva similar se întâmplase în 1349, pe vremea Ciumei Negre; atunci, clerul a continuat rugăciunile în interior).

- În prezent, este închisă, din 28 februarie 2026, din motive de securitate, în contextul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu (atacuri cu rachete și tensiuni regionale). Accesul public și liturghiile au fost suspendate o perioadă prelungită (fără precedent recent ca durată continuă), deși clerul a continuat slujbe limitate.

Se întâmplă, însă, în preajma Paștelui catolic și ortodox.

Există riscul să rămână închisă de Paște.

Vom fi privați de lumina sfântă de la Ierusalim, dar vom aprinde lumina în suflet.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Noul nume al lui Big Brother este HODIO și vine din Spania, unde s-a scris “1984"

 

Premierul socialist al Spaniei, Pedro Sánchez,  a lansat oficial HODIO, adică :

„Huella del Odio y la Polarización”, 

tradus în română Amprenta Urii și Polarizării. 

Este un instrument guvernamental de cenzură bazat pe inteligența artificială, creat și lansat în urmă cu o săptămână pentru monitorizarea discursului urii și a polarizării pe rețelele sociale mari (Instagram, TikTok, X, YouTube, Facebook).  

Ce face acest HODIO?

Măsoară prezența, evoluția și impactul conținuturilor care promovează ură, xenofobie, misoginie, antisemitism etc. (evident, nu se focusează deloc pe discursul săracofob, flâmândofob sau totalitarofil) și generează rapoarte publice periodice care compară cât de multă „ură” circulă pe fiecare platformă.

HODIO va fi administrat de Oberaxe (Observatorul Spaniol împotriva Rasismului și Xenofobiei) din cadrul Ministerului Incluziunii. 

Vă invit să zăboviți un pic pe aceste denumiri: Amprenta Urii, Observatorul Rasismului, Ministerul Incluziunii. Cei ce ați apucat să citiți aceste cărți, gândiți-vă: nu sună aceste expresii exact la fel ca în „1984”, de George Orwell sau ca în „Minunata lume nouă”, de Aldous Huxley? 

Sánchez a comparat acest HODIO cu „amprenta de carbon”, spunând că, „atunci când măsurăm ceva, devine vizibil și putem cere responsabilitate”. La fel a fost și cazul certificatului „verde” de vaccinare – cei nevaccinați urmau a fi aruncați extra muros, în afara zidurilor cetății. La fel este și cazul „portofelului digital” – cei fără avatar digital nu vor mai scânteia online, deci, nu vor mai exista online. Birocrații UEropeni de rang înalt (în special, unii ca Timmermans, anchetat azi pentru corupție, sau ca Breton, suspectat azi de conflicte de interes) au zis-o pe șleau: dacă avem aceste instrumente, de ce să nu le folosim? A mers în România, cu anularea alegerilor, deci poate merge și în Spania, Franța sau Germania ... 

Permierul spaniol este un fel de vedetă europeană acum, pe motiv că i-a refuzat lui Trump cererea de a utiliza în războiul din Iran bazele americane de pe teritoriul Spaniei. El a făcut public anunțul referitor la lansarea lui HODIO la un „forum împotriva Urii” din Madrid. Ca de fiecare dată, progresiștii comunistoizi și totalitarofili văd ură peste tot, cu excepția discursurilor și programelor proprii. 

Opoziția spaniolă - Vox, Se Acabó La Fiesta, conservatorii – precum și voci independente numesc pe față HODIO drept instrument de cenzură, Big Brother sau Ministerul Adevărului. Ura nu are o definiție obiectivă clară, așa că, în concepția acestor totalitari, ura este tot ceea ce vine dinspre opozanții sistemului ori dinspre dizidenți oridinspre noi toți, cei care nu avem atribuția sau puterea de a defini ce aanume este această „ură” pe care trebuie să o combată inteligența artificială și ce anume este conținutul ilegal pe care trebuie să îl elimine platformele și social media. 

Ironic, HODIO apare exact când Sánchez este presat de scandaluri de corupție (soția sa, Begoña Gómez, este în centrul unui scandal de corupție). Sánchez vrea, de fapt, să reducă criticile online la adresa sa, la fel cum vrea și cazul lui Macron (acesta, la rândul său, a inițiat un demers de eliminare a tot ceea ce nu este conform cu știrile oficiale, știri spuse doar la câteva posturi tv sau radio, fidele sistemului).

Criticii spun că HODIO va fi folosit ca să preseze platformele să șteargă conținut de dreapta (anti-imigrație, anti-guvern) sub pretextul „luptei cu ura”. La fel a fost cazul luptei cu covid, al luptei cu clima și al luptei cu Putin (mai nou, lupta cu Trump are șanse să devină main - stream). 

Media de dreapta din Spania sau din UE prezintă HODIO ca pe un model de „cenzură comunistă” sau de „derivă autoritară”. Guvernul și presa de stânga (El País, RTVE) spun, în schimb, că HODIO e doar monitorizare transparentă, iar nu cenzură directă – platformele vor fi trase la răspundere, dar nu se șterge automat conținut.

Spania are deja legi stricte anti-ură. HODIO nu este decât o altă escaladare a cenzurii de tip totalitar: Spania trece de la reacție la monitorizare proactivă sistematică. HODIO va putea fi utilizat și la „prevenție” – criticii, opozanții, influencerii care sunt targetați de HODIO vor fi neutralizați încă din faza de intenție prezumată, fără a mai fi nevoie de fapte. Ce să mai vorbim de judecată ... 

Sunt câteva reacții virale pe X și Instagram, de gen „Sánchez vs. libertatea de exprimare”, meme-uri cu „HODIO = odio” etc., dar reacția este neașteptat de moale și leșinată, ceva similar cu ceea ce s-a întâmplat cu nazipass – ul din plandemie, cu amprenta de carbon și cu portofelul/identitatea digitală. Ca și Ursula von der Leyen, Macron sau Starmer, și spaniolul Sánchez foloște strategia pașilor maximali. Deciziile sale sunt șocante, reacția oamenilor, moale sau inexistentă, tăcerea valoarează acceptare, deci se trece la următorul pas maximal. Când lumea va percepe că este într-o colivie digitală, va fi fost prea târziu.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av. Europarlamentar Diana Iovanovici-Șoșoacă - COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA

COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA 

Se poate renegocia pachetul de măsuri pentru CEO, și sa se revină la producția de cărbune, dat fiind schimbarea situației internaționale, putându-se invoca riscuri la adresa securității energetice regionale. Mai ales in contextul actual. DE CE GUVERNUL PSD-PNL- USR-UDMR NU FACE ASTA?

Autoritățile de la Bruxelles au anunțat pe 27.02.2026 deschiderea unei investigații aprofundate asupra Complexului Energetic Oltenia. 

CE Oltenia este o companie de stat activă în exploatarea lignitului și producerea energiei electrice, fiind controlată

de statul român (87,48% din acțiuni)

fondul Proprietatea (11,81%) 

de alte entități de stat.

Compania are peste 8.000 de angajați, fiind principalul angajator din județul Gorj.

Până în 2022, compania a înregistrat pierderi semnificative, ajungând până la 1,5 miliarde de lei în 2021. 

În urma crizei energetice, când energia s-a scumpit foarte mult, compania a intrat pe profit. 

Astfel, după pierderea mare din 2021, CEO a obținut un profit de 3,5 miliarde lei în 2022. 

În anii următori, când prețurile s-au mai stabilizat, acest profit s-a diminuat, ajungând la 317 milioane lei în 2024, la o cifră de afaceri de 3,2 miliarde de lei.

Complexul Energetic Oltenia a încheiat anul 2025 cu o pierdere contabilă în cuantum de peste 1 miliard de lei.

Complexul Energetic Oltenia a primit miliarde de euro ajutor de stat, cu scopul de a se restructura, de a închide unitățile de producere a energiei pe bază de cărbune și de a le înlocui cu centrale pe gaze și regenerabile. Până în prezent, aceste centrale nu au fost realizate, si nu a fost finalizat planul de reorganizare care a fost conceput în 2020.

Autoritățile române au solicitat Comisiei Europene modificări asupra planului de restructurare. Comisia Europeană vrea să verifice dacă modificările propuse de România la planul de restructurare al Complexul Energetic Oltenia sunt conforme cu normele UE.

Decizia vine după ce autoritățile române au notificat Bruxelles-ul cu privire la un plan de restructurare modificat, care presupune atât majorarea ajutorului de stat, cât și prelungirea perioadei de implementare.

În luna ianuarie 2022, Comisia Europeană a aprobat condiționat un ajutor de restructurare în valoare de 2,66 miliarde de euro pentru CE Oltenia, conform comunicatului emis de comisia europeană. 

Acest sprijin a fost acordat în baza Orientărilor UE privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate și viza perioada 2021–2026.

Planul avea ca obiectiv:

redresarea financiară a companiei

 eliminarea treptată a capacităților pe bază de lignit

dezvoltarea de noi unități de producție pe gaze naturale și energie solară.

În decembrie 2025, România a notificat Comisia că dorește:

majorarea ajutorului de restructurare de la 2,66 miliarde euro la 2,86 miliarde euro

prelungirea perioadei de restructurare cu 3 ani, până la finalul anului 2029.

Potrivit Comisiei, Guvernul argumentează că întârzierile sunt cauzate de implementarea cu dificultate a noilor centrale pe gaze și solare, ceea ce a dus, implicit, la amânarea scoaterii din funcțiune a capacităților pe lignit.

Complexul Energetic Oltenia este obligat să pună în aplicare planul de restructurare, conceput în 2020, care presupune:

înlocuirea centralelor pe cărbune cu 8 parcuri fotovoltaice, de circa 700 MW, la Turceni, Rovinari și Ișalnița, 

dezvoltarea unor capacități pe gaze, cu putere de circa 1.300 MW, la Turceni și Ișalnița.

De asemenea, România ar putea invoca riscuri la adresa securității energetice regionale, având în vedere contextul geopolitic actual.

Complexul Energetic Oltenia a încheiat anul 2025 cu o pierdere contabilă în cuantum de peste 1 miliard de lei. 

Pierderea a fost înregistrată în condițiile în care cheltuielile cu certificatele de CO2 au fost de peste 2 miliarde de lei, reprezentând 45% din cheltuielile totale ale companiei.

Guvernul susține că rezultatul operațional este unul pozitiv, estimat de circa 697 milioane lei.

România s-a angajat prin PNRR să închidă mai multe unități în 2026, în contextul în care energia pe cărbune este cea mai scumpă și poluantă. Motivul pentru care energia pe carbune este scumpă este din cauza obligației de achiziționare a certificatelor de emisii de dioxid de carbon. În anul 2024 a achiziționat peste 1,2 milioane certificate, fiind plătite cu un grant de aproximativ 386 milioane lei.

Pe baza informațiilor transmise de România, Comisia a decis să inițieze o investigație aprofundată pentru a evalua:

dacă perioada cu care este prelungit planul este rezonabilă și dacă planul duce în continuare la restabilirea viabilității pe termen lung a societății CE Oltenia;

dacă este suficientă contribuția CE Oltenia, a investitorilor sau a instituțiilor financiare la creșterea costurilor restructurării pentru a se asigura faptul că ajutorul rămâne proporțional;

dacă România ar urma să pună în aplicare măsuri suplimentare adecvate pentru a limita denaturările concurenței create de ajutorul suplimentar;

dacă întârzierile în punerea în aplicare a etapelor-cheie ale planului de restructurare a societății CE Oltenia s-au aflat în afara controlului CE Oltenia sau al României.

Av. Europarlamentar Diana Iovanovici-Șoșoacă 

Președintele Partidului S.O.S România 

Membru Comisia ITRE - Comisia pentru industrie, cercetare și energie, din Parlamentul European