Despre desemnarea unui premier care nu are susținere parlamentară…
Constituția, la art. 103, permite președintelui să desemneze teoretic orice persoană pentru a fi premier, cu condiția să „consulte” partidele parlamentare.
Curtea Constituțională, prin decizii din 2014 și, respectiv, 2020, a statuat că acest drept nu este deloc discreționar. Desemnarea trebuie să se facă, în virtutea principiului loialității constituționale, cu intenția de a se obține o majoritate parlamentară, care să ducă la investirea unui guvern.
Dacă intenția este alta, de exemplu, aceea de a se obține un „guvern al meu”, atunci Constituția este încălcată în spiritul său. Din păcate, am avut astfel de situații și pe vremea lui Iohannis (care i-a pus premieri, fără a ține cont de partide, pe Cioloș, respectiv, Orban), și pe vremea lui Băsescu* (premierul lui Băsescu s-a numit Boc).
Acum, să vedem cum stau lucrurile din perspectiva a ceea ce au spus (sau n-au spus) partidele:
-AUR a declarat explicit și ferm că a cerut să i se acorde mandat pentru constituirea unui guvern și a și publicat un program de guvernare în 10 puncte;
-PNL a spus că nu susține un guvern tehnocrat (mă rog, dl. Tomac nu e un tehnocrat, ci „un independent de partidele parlamentare”, în expresia dlui Dan); mai mult chiar, PNL îl vrea în continuare premier pe dl. Bolojan;
-USR este singurul partid care ar vrea să facă parte dintr-un guvern tehnocrat (ceea ce este, pur și simplu, un oximoron, căci nu există guvern tehnocrat cu politicieni în el);
-UDMR a spus că nu vrea un guvern tehnocrat.
Singura (mare) necunoscută este PSD.
Dacă PSD a făcut propunere de premier și a spus că are posibilitatea constituirii unei majorități apte să voteze investirea, atunci dl. Dan a încălcat Constituția și trebuie de urgență supus procedurii suspendării în vederea demiterii prin referendum.
Mai degrabă cred în varianta doi: PSD, prin vocea și talentul dlui Grindeanu, a continuat tangoul penibil pe care îl practică de vreo 7-8 luni, de când s-a pus într-o aparentă opoziție cu Bolojan și Nicușor. Nu a cerut clar să i se încredințeze mandatul de premier, dar i-a lăsat de înțeles lui Dan că ar susține guvernul Tomac.
Dacă a făcut asta, PSD va deconta electoral. Nu deplâng destinul PSD - merită scăderea la sub 10%, mai ales că PSD a fost parte din nemernicia anulării alegerilor și, de altfel, pentru că PSD este sistemul, PSD este la putere chiar și când este în opoziție.
Oricum, doar cu voturile PSD, dl. Tomac nu va obține investitura, de unde concluzia că va urma o a doua nominalizare - iar asta ar fi lovitura de șah mat la PSD, căci va fi în (fum) alb sau negru: votați cu Bolojan II (sau cu Cioloș sau cu Dragu) sau mergeți la alegeri anticipate. Iar aici veți lua sub 10%. La fel cum sub 10% va lua și PNL.
Notă de final: dacă trece guvernul Tomac, România va intra în cartea recordurilor ca unica țară din lume care va fi avut toate partidele parlamentare în opoziție. Asta ar fi de râs. De plâns a fi faptul că, retroactiv, România ar ajunge în postura de țară cu două tipuri de alegeri anulate - cele prezidențiale, de CCR și UE, și cele parlamentare, de Dan și PSD, complicele său. Cu ocazia acestor alegeri anulate, românii au achitat peste 700 de milioane de euro cu titlu de subvenții pentru partide și costuri ale organizării alegerilor. Mesajul pentru cetățeni ar fi catastrofal: nu mai mergeți la alegeri, că votul vostru este complet inutil. “Politica o facem noi, (pseudo)elitele” - ziseră statul paralel și complexul industrial al cenzurii compus din ONG - urile finanțate cu zeci de miliarde de euro de birocrația UEropeană.
