Avocat Elena Radu - Pentru Ministerul Public Am constatat intensificarea numărului cauzelor penale pe care le cercetați în ultima perioadă care vizează fapte care privesc exprimările din mediul public ale cetățenilor

 

Pentru Ministerul Public 

Am constatat  intensificarea numărului cauzelor penale pe care le cercetați în ultima perioadă care vizează fapte care  privesc exprimările din mediul public ale cetățenilor, ceea ce mi-a creat impresia că resursele Ministerului Public sunt canalizate pentru cercetarea faptelor pentru care există suspiciunea că ar reprezenta infracțiuni de: 

- Incitare la violență, ură sau discriminare (art 369 Cod penal);  

- infracțiuni prevăzute de OUG nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război

- infracțiuni prevăzute de Legea nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului.

În opinia mea, această canalizare a resurselor Ministerului Public pentru cercetarea unor astfel de pretinse fapte reprezintă o irosire a resurselor publice care nu va ca efect o atingere a scopurilor și obiectivelor de reglementare a legilor enumerate mai sus. 

Din contră, această modalitate de abordare a Ministerului Public va determina creșterea revoltei populației față de modul în care Ministerul Public își îndeplinește rolul constituțional și întărirea convingerii că statul român s-a transformat într-un stat securist și dictatorial în care libertatea de exprimare este anihilată. 

Modalitatea de exprimare în mediul public a cetățenilor, chiar dacă pare acidă și prin reinterpretări încercați să o prezentați drept faptă penală nu este rezultatul unei dorințe de a săvârși infracțiunile menționate mai sus și a încălca scopul și obiectivele legilor penale enumerate mai sus, ci este rezultatul neputinței și ineficienței pârghiilor legale (ignorate de majoritatea autorităților și instituțiilor publice) cu care se confruntă cetățenii în fața abuzurilor și/sau încălcării de către reprezentanții autorităților publice a legii, Constituției  și competențelor pe care le au, în ultimii 6 ani și jumătate. 

Din păcate, nici Ministerul Public nu și-a îndeplinit obligațiile legale și constituționale în acești 6 ani și jumătate și a devenit orb și surd la indiciile de săvârșire a faptelor penale de către reprezentanții puterii executive, unele dintre ele părând a fi mai mult decât simple indicii (nelegalitatea lor fiind deja constată de către instanțele de judecată și/sau de autoritățile competente să verifice legalitatea propunerilor legislative). 

Drept urmare, strategia pe care a înțeles să o adopte Ministerul Public: de a avea comportamentul unui organ de represiune dur împotriva cetățenilor ale căror drepturi și libertăți au fost afectate în mod nelegal și neconstituțional, nu avea avea niciun impact pozitiv, ci va determina numai creșterea nemulțumirii cetățenilor cu privire la activitatea Ministerului Public și a procurorilor și, totodată, la intensificarea unui limbaj agresiv în mediul public (ca dezaprobare a comportamentului dur abordat de organele statului și nu cu intenția de a săvârși infracțiuni). 

Așa că dacă vreți ca exprimarea și limbajul din mediul public să se schimbe, consider c-ar fi necesar : 

1. să vă canalizați resursele spre cercetarea faptelor pentru care există indicii că ar fi infracțiuni, prezintă un pericol social grav și afectează o mare parte a cetățenilor, săvârșite de reprezentanții puterii executive și a concluziona dacă ele sunt sau nu infracțiuni. 

Cetățenii s-au cam săturat să atragă atenția în mediul public cu privire la suspiciunile de săvârșire a diverse infracțiuni, dar Ministerul Public să fie surd și orb și să nu se sesizeze din oficiu pe nimic, dar în schimb să se sesizeze pe tot felul de modalități de exprimare ale cetățenilor; 

2. să faceți o campanie publică cu privire la libertatea de exprimare și conținutul constitutiv al infracțiunilor exprimate mai sus și să explicați că: 

 - nu libertatea de exprimare este vizată, ci modalitatea de exprimare, din care se înțelege altceva;  

- că nu dezaprobarea sau criticile publice ale unor acte și fapte sunt cele care pot constitui infracțiuni, ci modalitatea de exprimare, extrapolarea și generalizarea condamnării faptei imorale sau nelegale ale unei persoane individuale la o întreagă categorie de persoane; 

- să dați exemple, ce exprimare poate fi considerată faptă penală, pe când pentru aceeași situație poți să îți exprimi public nemulțumirea sau dezacordul într-o altă modalitate de exprimare care nu are nicio legătură cu săvârșirea vreunei infracțiuni; 

-  să educați juridic cetățenii ca să înțeleagă de unde poate apărea problema, ce înseamnă aia infracțiune, pentru că  exprimarea publică a majorității covârșitoare a acestora nu are nicio treabă cu intenția de a săvârși vreo infracțiune, ci habar nu au că exprimarea pe care o folosesc vă fac pe voi să îi chemați după aceea și să îi întrebați de sănătate. 

Nu mai folosiți resursele statului aiurea, ca să pierdeți timpul cu citări, interceptări, audieri, percheziții etc ale unor persoane care habar nu aveau că se poate susține că ar fi săvârșit o infracțiune, pentru simplu fapt că și-au exprimat public revolta, dezacordul sau nemulțumirea cu privire la stadiul economic, financiar și social în care a ajuns țara, scăderea nivelului de trai, creșterea impozitelor și taxelor, creșterea datoriei publice, legi aberante adoptate, drepturi și libertăți fundamentale restrânse pe zi ce trece. 

Altfel, nu faceți decât să vă comportați ca niște organe de represiune care urmăresc, sancționează și bagă spaima în cetățeni ca să tacă în fața abuzurilor și declinului țării și deveniți la fel ca securitatea și procuratura din timpul regimurilor dictatoriale, totalitariste din cauza cărora, în mod teoretic, au fost adoptate legile enumerate mai sus (ca să nu mai ajungem să se instaureze din nou un asemenea regim în România). 

Avocat Elena Radu

Avocat Elena Radu - Motivarea Deciziei CCR nr. 883/2026 pe legea ANI cu încetarea mandatului pentru cei pentru care s-a constatat că au fost în conflict de interese sub legea veche: ESTE CEVA DE NOAPTEA MINȚII

Motivarea Deciziei CCR nr. 883/2026 pe legea ANI cu încetarea mandatului pentru cei pentru care  s-a constatat că au fost în conflict de interese sub legea veche: ESTE CEVA DE NOAPTEA MINȚII 

Nu am acordat prea multă atenție subiectului, că erau multe altele mai importante, decât să văd cum își scot găștile ochi. 

M-am gândit că CCR o va da diplomat că să vezi că era sancțiunea și în legea actuală și că asta e numai normă de interpretare și că nu e retroactivă și că bla bla. 

Dar ce au putut să scrie în idioțenia asta de decizie, e ceva de noaptea minții. 

Ca să înțelegeți: articolul ăla cu retroactivitatea din legea asta nou votată de Parlament (”amendamentul Fritz cum îi zic usr-iștii) zice așa: 

”Persoanele față de care PÂNĂ LA DATA ÎN VIGOARE A PREZENTEI LEGI, s-a constatat în mod definitiv starea de incompatibilitate sau de conflict de interese și pentru care nu s-a împlinit termenul de 3 ani aferent interdcției prevăzut de lege, calculat de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a hotărârii judecătorești LE ÎNCETEAZĂ DE DREPT funcția, demnitatea public sau mandatul, la 30 zile de la data INTRĂRII ÎN VIGOARE A PREZENTEI LEGI”. 

Și vine CCR și zice că e perfect constituțional, că nu se aplică nimic retroactiv. 

Numai că în motivarea respingerii criticilor de neconstituționalitate, vine CCR și ne zice: 

- parag 107 , că în LEGEA ACTUALĂ (nr 176/2010 – art 25 alin 2), pe lângă SANCȚIUNEA  disciplinară, interdicția de a mai exercita timp de 3 ani funcția este o SANCȚIUNE  de natură distinctă. În legea actuală, interdicția de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică (NU MANDAT, fiind exceptată decăderea din drepturile electorale ) pe o perioadă de 3 ani care curge de la data eliberării, destituirii din funcție sau încetării de drept mandatului. 

- parag 108, ne vorbește de LEGEA NOU votată de Parlament care modifică art. 25 alin 1 si 2 din Legea actuală (nr. 176/2010): pentru conflictul de interese și starea de incompatibilitate se prevăd 2 SANCȚIUNI: una principală: încetarea de drept a funcției/demnității/mandatului) și una complementară (interdicția de a ocupa o funcție sau demnitate publică ori eligibilă) 

- parag 109: ne vorbește de SANCȚIUNI SPECIFICE prevăzute în legea asta nouă (încetarea de drept a funcției/demnității/mandatului și interdicția de a mai ocupa o funcție/demnitate publică, pe o perioadă de până la 3 ani) 

- la parag 110 ne spune cum e cu art 1 alin 5 din Constituție – calitatea, previzibilitatea și precizia legii – ” pentru a permite cetățeanului SĂ ÎȘI ADAPTEZE CONDUITA în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie CAPABIL SĂ PREVADĂ, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, CONSECINȚELE care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și SĂ ÎȘI CORECTEZE CONDUITA”

- parag 111: ne spune că  modificările astea din LEGEA NOU votată de Parlament pentru modificarea art 25 alin 1 și 2 din Legea veche (nr 176/2010) nu încalcă art 1 alin (5) din Constituție, deoarece NU REGLEMENTEAZĂ UN CUMUL DE răspunderi sau SANCȚIUNI care s-ar autoexclude reciproc, CI o singură formă de răspundere CU SANCȚIUNI BINE DEFINITE din punct de vedere juridic menite să protejeze integritatea funcției/demnității publice/ mandatului. 

Parag 112 – că modficările art 25 alin 1 și 2 din LEGEA NOU votat de Parlament ”URMEAZĂ SĂ SE APLICE PENTRU VIITOR, ca dispoziții proprii ale Legii nr.176/2010 DE LA DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE A LEGII CRITICATE și, în consecință, nu încalcă prevederile art. art.15 alin.(2) din Constituție” (neretroactivitatea legii), deoarece  se referă la faptele de incompatibilitate sau conflict de interese SĂVÂRȘITE în domeniul propriu de reglementare al legii criticate, adică DUPĂ INTRAREA SA ÎN VIGOARE

PĂNĂ AICI CORECT.

După care, când încep să analizeze normele nou introduse (art X alin 1 și  din LEGEA NOU votată de Parlament) cu încetarea de drept a funcției/demnității/mandatului pentru fapte săvârșite ANTERIOR intrării în vigoare a NOII LEGI, începe să o dea în bailando. 

- esențial este paragraful 122 unde ne spune că ”norma intertemporală NU REGLEMENTEAZĂ O SANCȚIUNE personală aplicabilă”, restul fiind amestecături de adevăruri cu neadevăruri. 

Păi ce făcuși Bobiță, după ce recunoscuși în n paragrafe indicate mai sus că ÎNCETAREA mandatului ESTE SANCȚIUNE, ca să îți justifici aberațiile vii să ne spui că NU MAI E SANCȚIUNE. Că dacă era sancțiune prevăzută în legea nouă, înseamnă că o aplici retroactiv pentru fapte săvârșite sub legea veche și înseamnă retroactivitatea legii. Numai că ”răzgândirea” asta a ta nu mai ține, că ne confirmași în n paragrafe anterioare că E SANCȚIUNE. Schimbași calificarea juridică în paragraful tău ”forte”, dar total pe lângă subiect și Constituție. 

(CCR califică la parag108–109 încetarea de drept a funcției/demnității/mandatului drept „sancțiune specifică” a noului regim. La parag 122, pentru a exclude retroactivitatea, Curtea susține că norma intertemporală care produce aceeași încetare de drept nu reglementează o „sancțiune personală”, ci doar un efect asupra funcției.  Înlocuirea problemei juridice analizate  de la „sancțiune” la „efect asupra funcției” nu este argument pentru a schimba natura temporală a măsurii.)

Ca să ajungă Bobiță la aberația că nu se încalcă principiul neretroactivității legii, o luă cu vrăjeala: 

- parag 113: ne vorbești de norme cu caracter intertemporal. Folosești termeni din ăștia ca să nu se prindă lumea. 

Faptul că art. X este denumit de Curte normă intertemporală nu rezolvă problema constituționalității sale. O normă intertemporală/tranzitorie trebuie tocmai să stabilească aplicarea în timp a celor două regimuri fără a transforma regula nouă într-un instrument de retroactivare, pentru aplicarea unei SANCȚIUNI prevăzute de LEGEA NOUĂ. 

Chiar tu scrisăși Bobiță, la parag 110 că ”o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului SĂ ÎȘI ADAPTEZE CONDUITA ÎN FUNCȚIE DE ACEASTA, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el SĂ FIE CAPABIL SĂ PREVADĂ, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, CONSECINȚELE care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă ȘI SĂ ÎȘI CORECTEZE CONDUITA”.

 Păi, cât timp Bobiță, legea veche nu prevedea CONSECINȚA, SANCȚIUNEA încetării mandatului pentru conflict de interese, nu poți tu să îi aplici SANCȚIUNEA asta din LEGEA NOUĂ pentru o faptă săvârșită sub imperiul legii vechi care  NU CONȚINEA O ASEMENEA SANCȚIUNE.  Că n-avea ăla de unde să prevadă că peste ani vii tu cu o lege nouă și îi bagi SANCȚIUNEA încetării mandatului, ca să își corecteze conduita. Poate că dacă știa că sancțiunea va fi încetarea mandatului, nu mai săvârșea fapta. 

(La data săvârșirii faptei și, mai ales, la data definitivării raportului juridic sancționator, destinatarul avea un anumit regim juridic, iar legea nouă nu poate transforma ulterior acel fapt într-un temei pentru o consecință juridică mai severă fără a afecta principiul neretroactivității)

Așa că venind tu cu SANCȚIUNEA din LEGEA NOUĂ să i-o APLICI PENTRU  FAPTA SĂVÂRȘITĂ sub imperiul legii vechi, ÎI APLICAȘI LEGEA RETROACTIV ȘI ÎNCĂLCAȘI ART 15 ALIN 2 DIN CONSTITUȚIE. 

Aberațiile pe care le înșiri tu aicea, spunându-ne întâi că știi ce e ăla principiul neretroactivității legii și  băgându-ne și din alea cu statul de drept că dă bine la prostime, dar n-are nicio treabă ce scrii tu cu statul de drept (cum ai făcut, de altfel, în multe alte decizii și hotărâri) nu înlătură încălcarea principiului neretroactivității legii statuat de art. 15 alin (2) din Constituție. 

Ca să nu mai zic că luași la pachet incompatibilitatea cu conflictul de interese. 

(CCR tratează împreună două situații juridice distincte — incompatibilitatea și conflictul de interese — fără a explica dacă și în ce măsură raționamentul temporal este identic pentru fiecare. Nu era suficient să demonstreze existența unei „situații de integritate”; trebuia să identifice exact faptul juridic, momentul epuizării lui și consecințele pe care legea veche le atașa fiecărei instituții). 

- și veniși tu Bobiță la parag 115 și ne spusăși, corect că ”PRINCIPIUL NERETROACTIVITĂŢII LEGII CIVILE este de rang constituţional şi are o VALOARE ABSOLUTĂ, în sensul că legiuitorul NU POATE INSTITUI NICIO DEROGARE, şi semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situaţiilor juridice NĂSCUTE DUPĂ intrarea ei în vigoare, iar NU situaţiilor juridice TRECUTE, CONSUMATE (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului APLICĂRII IMEDIATE A LEGII NOI, DE LA DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE a acesteia, ea SE APLICĂ TUTUROR ACTELOR, FAPTELOR ŞI SITUAŢIILOR JURIDICE VIITOARE (facta futura), actelor, faptelor şi situaţiilor juridice ÎN CURS DE CONSTITUIRE, MODIFICARE SAU STINGERE ÎNCEPÂND CU ACEASTĂ DATĂ, precum şi EFECTELOR VIITOARE ALE UNOR SITUAŢII JURIDICE ANTERIOR NĂSCUTE, DAR NECONSUMATE la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi înseamnă că o situaţie juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit actum).”

Ce este „situația juridică neconsumată”?

CE ANUME NU S-A CONSUMAT pentru a se aplica încetarea mandatului potrivit legii noi, când avem, de ex, potrivit noului text de la art. X alin 1: 

 - fapta de incompatibilitate/conflict de interese  nu mai este în curs: este definitiv constatată ;

- raportul ANI nu mai este în curs: este definitiv ; 

- raportul juridic sancționator: este deja determinat; 

- legea veche:  nu prevede sancțiunea încetării de drept a mandatului ? 

O fi el mandatul în curs, dar faptul juridic care declanșează noua consecință nu este în curs. 

Însă, A ÎNLOCUIT  Bobiță CE ANALIZA: fapta – sancțiunea CU funcția și integritatea ei, ca să zică că are o situație juridică în curs și că vezi domne, nu retroactivează sancțiunea, că spre final zise că nici nu mai e sancțiune, ca să poată să scrie aberații, după care să revină iar că e sancțiune. 

- paag 116 : ne spune Bobiță corect că ” legea nouă SE VA APLICA – DE LA INTRAREA EI ÎN VIGOARE – atât situaţiilor juridice care SE VOR naşte, SE VOR modifica ori stinge DUPA ACEASTA DATA, cât şi EFECTELOR VIITOARE ale raporturilor juridice trecute ”

La art. X alin. (1) din Legea nouă nu avem situații juridice care se nasc, modifică sau sting după intrarea ei în vigoare și nici efecte viitoare a raporturilor juridice trecute. 

Nu ne zise aici care sunt EFECTELE ALEA VIITOARE ale raporturilor juridice trecute 

Ne băgă întâi niște teorii cu principiile, Constituția, statul de drept, că dă bine la prostime. 

După aia, veni Bobiță la parag 122 și ne zise că efectele viitoare sunt efectele juridice care nu s-au epuizat pe motiv că discreditarea funcției/demnității mandatului SE ÎNTIND PE ÎNTREGUL INTERVAL TEMPORAL AL EXECUTĂRII SANCȚIUNII, dar la parag 122 ne spune că n mai e o SANCȚIUE PERSOANALĂ APLICATĂ TITULARULUI. 

Bă, ești prost? 

Pe același raționament, în cazul în care o persoană este condamnată la un număr maxim de ani de închisoare prevăzut de lege (să zicem 5) și dacă în timpul executării  sancțiunii pedepsei cu închisoarea apare o lege nouă care zice că pedeapsa maximă este de 15 ani și se aplică și la persoanele deja condamnate, înseamnă că persoanei respective trebuie să i se aplice pedeapsa închisorii de 15 ani, că nu retroactivează legea (că înlocuiește CCR ”integritatea funcției” cu ”protejarea valorilor sociale” și gata, a rezolvat). 

Curtea confundă executarea succesivă în timp a unei consecințe juridice cu caracterul neconsumat al situației juridice care a generat-o. Or, faptul că o sancțiune sau o interdicție continuă să fie executată nu înseamnă că situația juridică din care aceasta izvorăște se află încă în curs de constituire sau configurare. Odată ce situația juridică și consecințele sale au fost definitiv stabilite sub imperiul legii vechi, legea nouă nu poate utiliza simpla continuitate temporală a executării pentru a adăuga o consecință juridică mai severă. Altfel, orice sancțiune cu executare succesivă ar putea fi recalificată drept factum pendens și modificată pentru viitor în defavoarea persoanei.

Analogia penală nu demonstrează identitatea regimurilor juridice, ci testează consistența criteriului intertemporal utilizat de Curte.

Fiecare tip de fapte are un tip de sancțiune, în funcție de pericolul social și gravitatea care a fost avut în vedere la adoptarea legii: 

- faptele disciplinare – pedepse/sancțiuni disciplinare; 

- faptele contravenționale – pedeapsa/sancțiunea cu amenda; 

- faptele penale – pedeapsa/sancțiunea cu închisoarea. 

Pe construcția asta a CCR-ului, înseamnă că sancțiunile pentru orice tip de fapte săvârșite cât era o lege în vigoare rămân ”deschise”, pot fi majorate oricând și chiar transformate în alt tip de sancțiune mai grea. 

- la parg 123 chiar CCR sune că normele intertemporale „recunosc suveranitatea legii vechi cu privire la sancțiunile personale aplicate/aplicabile titularului”. 

Păi, dacă legea veche este suverană în privința sancțiunilor personale, de ce aceeași constatare definitivă făcută sub legea veche poate determina, prin coroborarea cu legea nouă, pierderea unei funcții pe care legea veche nu prevedea că persoana trebuie să o piardă? 

--------

Nu e prima decizie aberantă a CCR în noua formulă care n-are treabă cu rolul CCR de garant al Constituției României și cu supremația Constituției, ci e a nșpea.  

Pentru cei care ați aplaudat deciziile anterioare ”identice” ca raționament, în sensul CĂ ÎNCALCĂ TOT CE ÎNSEAMNĂ PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE CONSTITUȚIEI, dar o criticați pe asta, vă reamintesc câteva dintre deciziile pe care le-ați aplaudat: 

- hotărârea CCR de eliminare a lui Șoșoacă ca și candidat  din cursa electorală pentru alegerile prezidențiale: inventând condiții de eligibilitate constituțională (Hotărârea nr. 2/2024); 

- Hotărârea CCR de anulare a alegerilor prezidențiale din 2024 (a întregului proces electoral): inventând norme în procedura de alegere a Președintelui României care nu existau în lege și sancțiunea anulării întregului proces electoral care nu exista în lege (Hotărârea CCR nr. 32/2024); 

- Hotărârea CCR de respingere a candidaturii lui Călin Georgescu în procesul electoral de alegerii Președintelui României din 2025, inventând interdicții care nu erau prevăzute în lege și Constituție: că s-a anulat procesul electoral anterior din cauza lui – numele lui, de altfel, nici nu era indicat în Hotărârea CCR 32/2024  (Hotărârea CCR 7/2025); 

- Decizia CCR nr. 356/2025 de respingere a obiecției de neconstituționalitate a legii Vexler cu infracțiunile pe legionarism, fascism etc – in care scrie că nu pot fi definiți juridic termenii de legionar, fascist, că multe infracțiuni din legea aia nu prea știe ce e cu ele, dar nu e nicio problemă, săvârșește tu întâi fapta și îți spun organele judiciare (procurorul și judecătorul) după ce ai săvârșit fapta dacă este infracțiune sau nu. 

Astea sunt numai câte exemple aplaudate și susținute de voi, iar de unii chiar comandate deciziile pe motiv de ”proeuropenianism”. 

Eh, dar uite că mai devreme sau mai târziu vine timpul să li se aplice și lor același raționament anticonstituțional și nu se vor opri aici. 

Vor urma alte și alte decizii CCR care vor călca Constituția și principiile fundamentale în picioare, pentru că cutia Pandorei a fost deschisă și anticonstituționalitatea aplaudată sau comandată de cei care acum plâng și vor mai plânge în continuare.

Am reacționat și criticat atunci, reacționez și critic și acum. 

Nu pentru că l-aș agrea pe Fritz sau că i-aș lua apărarea, ci pentru că principiile fundamentale ale Constituției sunt structura de rezistență a unui stat. Când nu mai respecți principiile fundamentale dai la structura de rezistență a statului și la temelia existenței statului român. 

Dacă într-un final văzuseți ce e cu Fritz și voiați să ”îl eliminați” trebuia să o faceți folosind pârghiile legale și pe ce făcuse el efectiv. Eu cred că aveați destule pe care le puteați folosi pentru ce făcuse el și puteați să o faceți perfect legal. 

Însă, dacă cumva foloseați pârghiile legale, trebuia să îi luați la pachet și pe ai voștri pentru că Fritz u a făcut și nu a executat nimic singur, ci împreună cu ai voștri și atunci nu puteați să îl luați numai pe el, trebuia să îi luați și pe ai voștri și ca să îi protejați pe ai voștri, mai bine vă țineți de mizerii și dați la temelia statului român? 

Stați liniștiți că mai devreme sau mai târziu și alții dintre voi veți fi eliminați tot cu ajutorul CCR și al unor decizii date de CCR, dându-se alte atacuri la temelia statului român.

Pe mine nici nu mă bucură asta și nici nu aplaud, pentru că pervertirea și anularea principiilor fundamentale nu aduce decât haos generalizat, la legea junglei și a pumnului care mie personal u îmi va aduce niciun bine, cum de altfel nu va aduce nici la 99, 999999% din cetățenii acestei țări, mulți dintre ei prea neștiutori ca să înțeleagă, motiv pentru care aplaudă și susțin orice măgărie a voastră pentru faptul că nu le place fața unuia, până vine vorba de unul pe care îl agreează, dar e prea târziu.

Decizia CCR

Avocat Elena Radu 

Avocat Elena Radu - VEM SĂ ȘTIM ȘI NOI PE CE SE DUC BANII!

 

VEM SĂ ȘTIM ȘI NOI PE CE SE DUC BANII!

De la inceputul anului și până la 31 iulie 2026, SGG a plătit indemnizații de merit de 5.108.496,06 lei. 

Sunt și eu curioasă cine a primit indemnizații de merit. 

Nu contest că n-ar fi meritate indemnizatiile alea, dar aș vrea să pot să văd lista beneficiarilor și pentru ce le-au primit, ca să pot să îmi fac o părere dacă meritau sau nu.

A mai plătit SGG în perioada asta 139.753.251 lei pentru ”Sprijinirea organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale altele

decat cele care primesc subventii de la bugetul de stat”. 

Iarăși aș vrea să văd care sunt minoritțile astea și cât a primit fiecare.

S-au mai plătit 52.181.845,45 lei pentru ”Sprijinirea activitatii romanilor de pretutindeni si a organizatiilor reprezentative ale acestora”. Aș vrea să știu care sunt organizațiile alea, ce fac ele și cât a plătit fiecare.

S-au ma plătit 95.958.146,69 pentru ”finantarea  programelor

sportive realizate de structurile sportive de drept privat”. Aș vrea să știu cine a primit banii ăștia, ce programe s-au finanțat și cum au fost selectate.

Aș mai vrea să știu ce s-a făcut pentru sprijinirea comunității rome, că 4.461.955,82 s-au plătit pentru asta.

Când avem SGG-ul (Secretariatul General al Guvernului) care cheltuie niste miliarde pe an, de ce mai este necesară struțo-cămila Cancelaria prim-ministrului care in ian-iulie 2026 a cheltuit 12.556.263,20 lei?

Au făcut ”buget special” pentru sinecuri, ca să mănânce și gura prietenilor premierului ceva?

Ca să vedeți cam ce se cheltuie cu cancelaria prim-ministrului: 

Salarii de baza 8.276.428,00 

Sporuri pentru conditii de munca 151.682,00 

Alte sporuri 16.194,00 

Drepturi de delegare 215.002,34 

Alocatii pentru transportul la si de la locul de munca 20.751,39 

Indemnizatii de hrana 68.742,00 

Locuinta de serviciu folosita de salariat si familia sa 179.348,04 

Contributia asiguratorie pentru munca 189.446,00 

Furnituri de birou 59.996,42 

Carburanti, lubrifianti si combustibili alternativi 36.791,40 

Posta, telecomunicatii, radio, tv, internet  56.694,40 

Materiale si prestari de servicii cu caracter functional  1.855.629,21 

Alte bunuri si servicii pentru intretinere si functionare 166.916,79 

Alte obiecte de inventar 13.314,96 

Deplasari interne, detasari, transferari 19.561,62 

Deplasari in strainatate 177.681,61 

Consultanta si expertiza 229.391,51

Avocat Elena Radu

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - ÎN FORMA ACTUALĂ, NU VOI SUSȚINE NOUA LEGE A SALARIZĂRII!

ÎN FORMA ACTUALĂ, NU VOI SUSȚINE NOUA LEGE A SALARIZĂRII!

Astăzi, cele trei mari federații sindicale din Educație au transmis un semnal de alarmă privind noul proiect al legii salarizării și au cerut partidelor parlamentare să nu îl voteze în forma actuală.

Am analizat această problemă atât din perspectiva unui om care lucrează de 30 de ani în Educație, cât și din cea de deputat AUR de Iași.

Și spun limpede: în forma actuală, nu voi susține această lege.

Nu este vorba doar despre salariul unui profesor de astăzi. Este vorba despre locul pe care statul român decide să îl acorde profesorului în societate pentru următorii ani.

După greva generală din 2023, statul român și-a asumat oficial o reașezare a salarizării în Educație. Au existat angajamente, acte normative și o promisiune foarte clară: profesia didactică trebuie să redevină atractivă, iar experiența și evoluția profesională trebuie recompensate corespunzător.

Nu putem șterge acum cu buretele aceste angajamente.

Noua grilă ridică probleme serioase. Un profesor debutant este poziționat la coeficientul 1,90, iar un profesor cu gradul I și peste 25 de ani vechime la 2,42. Dincolo de cifre, întrebarea esențială este alta:

Cum convingem un absolvent foarte bun să aleagă școala sau universitatea și să rămână acolo?

Iar dacă după 25 sau 30 de ani de muncă, pregătire continuă, examene și responsabilitate față de generații întregi diferența față de începutul carierei rămâne atât de mică, ce perspectivă profesională îi oferim?

Problema devine cu atât mai gravă cu cât sistemul se confruntă deja cu o lipsă tot mai mare de personal calificat. Federațiile sindicale vorbesc despre aproximativ 6.300 de cadre didactice fără studiile corespunzătoare postului și peste 150.000 de elevi afectați.

Aceste cifre trebuie lămurite oficial de Ministerul Educației, dar semnalul este extrem de serios.

De 30 de ani sunt în universitate și știu ce înseamnă să formezi un tânăr, să construiești un laborator, să faci cercetare, să pregătești studenți și doctoranzi și să încerci să îi convingi pe cei foarte buni să rămână în România.

Nu poți construi o țară performantă dacă îi ceri profesorului performanță, dar îi oferi permanent incertitudine.

Cer respectarea angajamentelor statului român și o grilă salarială construită rațional, care să țină seama de pregătire, experiență, performanță și responsabilitate.

De aceea, în calitate de deputat AUR de Iași, solicit Guvernului să reanalizeze proiectul înainte de a-l trimite Parlamentului și să poarte o negociere reală cu reprezentanții Educației.

Iar dacă proiectul va ajunge în Parlament fără corectarea acestor probleme, poziția mea este deja stabilită:

În forma actuală, nu voi susține această lege.

România poate economisi din multe locuri.

Dar nu putem face economie de la viitorul copiilor noștri.

Silviu Gurlui

Profesor universitar

Deputat AUR de Iași

Sfruntari

𝐓𝐨𝐜𝐦𝐚𝐢 𝐜𝐞 𝐚𝐦 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐢𝐧𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐜𝐢𝐭𝐢𝐭 „𝐍𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐒𝐞𝐜𝐮𝐫𝐢𝐭𝐲 𝐒𝐜𝐢𝐞𝐧𝐜𝐞 & 𝐓𝐞𝐜𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐲 𝐒𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐲”, 𝐚𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐒𝐔𝐀.

SUA își pregătesc copiii pentru lumea care vine. România încă administrează școala lumii care pleacă.

𝐈𝐧 𝐚𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐒𝐭𝐚𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐔𝐧𝐢𝐭𝐞 𝐚𝐮 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭 𝐍𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐒𝐞𝐜𝐮𝐫𝐢𝐭𝐲 𝐒𝐜𝐢𝐞𝐧𝐜𝐞 & 𝐓𝐞𝐜𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐲 𝐒𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐲, 𝐮𝐧 𝐝𝐨𝐜𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐜𝐚𝐫𝐞, 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞, 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐬𝐞𝐜𝐮𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐧𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚, 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐢𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚, 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐢𝐠𝐞𝐧𝐭𝐚 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥𝐚, 𝐛𝐢𝐨𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞, 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐢 𝐜𝐮𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐞, 𝐬𝐩𝐚𝐭𝐢𝐮, 𝐬𝐞𝐦𝐢𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐬𝐢 𝐜𝐞𝐫𝐜𝐞𝐭𝐚𝐫𝐞.

Dar, citit cu atenție, documentul transmite ceva mult mai important pentru orice stat care înțelege cum va arăta lumea următoarelor decenii: nu poți construi putere tehnologică fără să construiești mai întâi capacitate umană.

Și 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐭𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢 𝐜𝐚𝐩𝐚𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐮𝐦𝐚𝐧𝐚 𝐟𝐚𝐫𝐚 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚ț𝐢𝐞.

De aceea, în strategia americană, educația nu apare ca un domeniu marginal, anexat dezvoltării tehnologice. Apare ca parte a infrastructurii strategice a statului.

Documentul afirmă explicit necesitatea consolidării educației și formării în știință, tehnologie, inginerie și matematică — STEM — la toate nivelurile, pentru menținerea competitivității Statelor Unite în domeniul științei și tehnologiei.

Aceasta este diferența fundamentală dintre a administra un sistem de educație și a avea o viziune asupra educației.

Copiii trebuie pregătiți acum pentru tehnologiile care vor defini lumea de mâine.

𝐒𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐢𝐚 𝐒𝐔𝐀 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐟𝐚𝐫𝐚 𝐞𝐜𝐡𝐢𝐯𝐨𝐜 𝐜𝐚 𝐢𝐧 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚𝐭𝐢𝐚 𝐊–𝟏𝟐 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬𝐞, 𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚 𝐚𝐝𝐚𝐩𝐭𝐚𝐭𝐚 𝐯𝐚𝐫𝐬𝐭𝐞𝐢, 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐩𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐢𝐠𝐞𝐧𝐭𝐚 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥𝐚, 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐬𝐢 𝐬𝐩𝐚𝐭𝐢𝐮𝐥.

Și mai spune ceva esențial: 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐨𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐬𝐢 𝐢𝐧 𝐝𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫.

Observați ordinea logică.

Nu așteptăm ca inteligența artificială să transforme complet societatea și abia apoi să încercăm să explicăm profesorilor ce s-a întâmplat.

Nu pregătim copiii exclusiv pentru realitatea pe care o vedem astăzi.

Îi pregătim pentru realitatea pe care o anticipăm.

Aceasta este funcția unei politici educaționale strategice.

𝐔𝐧 𝐬𝐭𝐚𝐭 𝐬𝐞𝐫𝐢𝐨𝐬 𝐧𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐞𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐮𝐫𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐮𝐢𝐭𝐚𝐧𝐝𝐮-𝐬𝐞 𝐞𝐱𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐢𝐧 𝐨𝐠𝐥𝐢𝐧𝐝𝐚 𝐫𝐞𝐭𝐫𝐨𝐯𝐢𝐳𝐨𝐚𝐫𝐞. 𝐅𝐚𝐜𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐞𝐬𝐢𝐠𝐡𝐭 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥: 𝐢𝐧𝐜𝐞𝐚𝐫𝐜𝐚 𝐬𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞𝐚𝐠𝐚 𝐜𝐞 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐢, 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐢𝐢, 𝐫𝐢𝐬𝐜𝐮𝐫𝐢 ș𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧ț𝐞 𝐯𝐨𝐫 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐚 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐳𝐞𝐜𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐝𝐨𝐮ă𝐳𝐞𝐜𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 și începe să pregătească oamenii înainte ca schimbarea să devină inevitabilă.

𝐏𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐠𝐚𝐭𝐢 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐯𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫 𝐝𝐚𝐜𝐚 𝐞𝐥 𝐢𝐧𝐬𝐮𝐬𝐢 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐠𝐚𝐭𝐢𝐭 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐯𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫.

Poate unul dintre cele mai importante elemente ale strategiei americane este tocmai acesta: tehnologiile emergente nu sunt introduse doar în educația elevilor, ci și în formarea profesorilor.

Este absolut logic.

Nu putem cere unei generații de copii să înțeleagă inteligența artificială, gândirea algoritmică, implicațiile tehnologiilor cuantice, securitatea digitală sau transformările pieței muncii dacă profesorul rămâne în afara acestor transformări.

𝐃𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐚 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐜𝐨𝐫𝐯𝐨𝐚𝐝𝐚 𝐛𝐢𝐫𝐨𝐜𝐫𝐚𝐭𝐢𝐜𝐚.

Într-o societate care se schimbă cu această viteză, ea devine parte din responsabilitatea profesională.

𝐏𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐯𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐮 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚 𝐬𝐭𝐢𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐬𝐚 𝐮𝐭𝐢𝐥𝐢𝐳𝐞𝐳𝐞 𝐮𝐧 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐀𝐈.

𝐓𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞𝐚𝐠𝐚 𝐜𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥, 𝐜𝐮𝐦 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞, 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐠𝐫𝐞𝐬𝐢, 𝐜𝐚𝐧𝐝 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐯𝐞𝐫𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐭, 𝐜𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐥𝐞𝐠𝐚 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞𝐢 𝐬𝐢 𝐜𝐞 𝐧𝐮 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞𝐥𝐞𝐠𝐚𝐭.

Altfel, riscăm să introducem inteligența artificială într-o școală care nu are încă instrumentele intelectuale necesare pentru a o controla.

SUA nu pregătesc doar absolvenți. Construiesc un ecosistem de competențe

Strategia merge însă mult mai departe.

Pentru formarea tehnicienilor și a personalului calificat sunt prevăzute extinderea uceniciei, internshipurilor, programelor cooperative și dezvoltarea unor trasee profesionale inclusiv în infrastructura AI și microelectronică.

𝐈𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮ț𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚ț𝐢𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐜𝐡𝐞𝐦𝐚𝐭𝐞 𝐬ă 𝐜𝐨𝐥𝐚𝐛𝐨𝐫𝐞𝐳𝐞 𝐜𝐮 𝐢𝐧𝐝𝐮𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐧𝐨𝐢 𝐜𝐞𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜ă𝐫𝐢 ș𝐢 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧ț𝐞 î𝐧 𝐝𝐨𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐜𝐮𝐦 𝐢𝐧𝐟𝐫𝐚𝐬𝐭𝐫𝐮𝐜𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐀𝐈, 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐞, 𝐛𝐢𝐨𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐚 𝐬𝐚𝐮 𝐞𝐧𝐞𝐫𝐠𝐢𝐚 𝐧𝐮𝐜𝐥𝐞𝐚𝐫ă 𝐚𝐯𝐚𝐧𝐬𝐚𝐭ă.

Este o idee extrem de importantă.

Școala nu este concepută separat de economie. Universitatea nu este concepută separat de cercetare. Cercetarea nu este concepută separat de industrie.

Toate fac parte din același ecosistem.

Acolo unde apar domenii economice noi, sistemul de educație trebuie să creeze competențele necesare.

Acolo unde tehnologia schimbă profesiile, curriculumul trebuie să se schimbe.

Acolo unde apar competențe noi, trebuie să apară calificări și certificări noi.

Educația devine astfel nu instituția care reacționează ultima la schimbarea socială, ci una dintre instituțiile care o anticipează.

„𝐀𝐈 𝐟𝐥𝐮𝐞𝐧𝐜𝐲” 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐚 𝐢𝐧 𝐮𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞.

Strategia americană introduce și un concept asupra căruia România ar trebui să reflecteze foarte serios: 𝐀𝐈 𝐟𝐥𝐮𝐞𝐧𝐜𝐲.

Documentul propune creșterea competenței în inteligență artificială în cadrul cerințelor programelor universitare, astfel încât studenții din domeniile științifice și tehnologice să dobândească efectiv competențe legate de AI.

Mesajul este extraordinar de important.

Inteligența artificială nu mai este privită ca o competență rezervată informaticienilor.

În viitor, un inginer, biolog, cercetător, economist, medic sau specialist din numeroase alte domenii va trebui să poată lucra într-un mediu profesional în care inteligența artificială reprezintă infrastructură intelectuală.

Exact cum alfabetizarea digitală a devenit indispensabilă în ultimele decenii, alfabetizarea AI va deveni una dintre competențele fundamentale ale următoarei perioade.

Și există o diferență uriașă între a folosi ChatGPT și a avea competență în inteligență artificială.

Prima poate însemna apăsarea câtorva butoane.

A doua presupune înțelegere, verificare, discernământ, gândire critică, capacitatea de a formula probleme și capacitatea de a judeca rezultatul furnizat de sistem.

Aici se află, de fapt, una dintre marile mize ale educației viitorului.

Iar România?

România nu pornește de la zero.

Ar fi incorect să afirmăm că statul român nu a produs niciun document. Există Strategia Națională în domeniul Inteligenței Artificiale 2024–2027, aprobată prin HG nr. 832/2024. Există Strategia Națională de Cercetare, Inovare și Specializare Inteligentă 2022–2027. A existat și demersul SMART-Edu privind digitalizarea educației, care includea competențele digitale ale elevilor, formarea profesorilor, curriculum pentru meserii emergente și educația digitală pe tot parcursul vieții. 

Dar tocmai aici trebuie tras semnalul de alarmă.

A avea documente nu înseamnă automat a avea o viziune educațională coerentă.

Ceea ce nu vedem încă suficient de clar în România este arhitectura completă:

Ce trebuie să știe un copil român despre inteligența artificială la 8 ani? Dar la 12? Dar la 16?

Ce competențe trebuie să aibă fiecare absolvent de liceu într-o societate dominată de AI?

Ce trebuie să știe profesorul?

Cum modificăm formarea inițială a profesorilor?

Cum modificăm formarea continuă?

Ce discipline trebuie regândite?

Ce procese cognitive trebuie protejate tocmai pentru că AI le poate executa în locul copilului?

Ce meserii vor dispărea?

Ce profesii vor apărea?

Ce calificări trebuie construite acum?

Cum conectăm liceele tehnologice cu industria?

Cum conectăm universitățile cu cercetarea?

Cum transformăm inteligența artificială dintr-un instrument pe care elevul îl folosește pentru a evita efortul într-un instrument prin care își amplifică inteligența?

Acestea sunt întrebările unei politici educaționale pentru următorii douăzeci de ani.

Și nu pot fi rezolvate prin încă un ordin de ministru.

Noi încă discutăm despre instrumente. Lumea discută despre capacitatea națională.

În România, dezbaterea despre tehnologie în educație rămâne prea frecvent la nivelul instrumentului: avem sau nu table inteligente;

folosim sau nu telefoane; profesorii folosesc platforme; elevii folosesc ChatGPT; cumpărăm laptopuri; facem un curs de competențe digitale.

Toate acestea pot fi utile.

Dar ele nu reprezintă o strategie.

Strategia începe în momentul în care o țară răspunde la întrebarea:

Ce fel de om trebuie să formeze sistemul nostru de educație pentru societatea care va exista peste 10, 20 și 30 de ani?

Statele Unite oferă deja un răspuns propriu: oameni capabili să mențină avantajul științific și tehnologic al țării, formați în STEM, familiarizați de timpuriu cu tehnologiile emergente, capabili să utilizeze AI, conectați la cercetare și industrie și pregătiți pentru domenii profesionale care astăzi sunt încă în formare.

Putem fi sau nu de acord cu prioritățile geopolitice ale SUA.

Dar ar fi o eroare uriașă să ignorăm mecanismul strategic din spatele lor.

Ei au înțeles ceva ce România trebuie să înțeleagă urgent: competiția tehnologică este, înainte de orice, o competiție pentru inteligență, competență și capital uman.

Iar această competiție începe în școală.

România are nevoie de o strategie pentru educația de după AI

Nu de o strategie despre cum introducem câteva aplicații AI la clasă.Nu de un capitol despre digitalizare într-un document de sute de pagini.Nu de încă o platformă. Nu de încă un proiect cu termen de implementare de trei ani.

Ci de o viziune națională asupra educației într-o societate în care inteligența artificială va modifica fundamental munca, cunoașterea și relația omului cu informația.

Trebuie să stabilim ce păstrăm.

Ce schimbăm.

Ce competențe construim.

Ce procese cognitive refuzăm să externalizăm.

Ce profesii anticipăm.

Cum pregătim profesorii.

Cum legăm școala de universitate, cercetarea de industrie și educația de dezvoltarea economică a țării.

Statele care răspund acum la aceste întrebări își pregătesc avantajul pentru următoarele decenii.

Cele care vor începe să le pună peste zece ani vor pregăti generații pentru o lume care nu mai există.

România nu mai are luxul de a confunda administrarea educației cu proiectarea viitorului ei.

Inteligența artificială nu ne așteaptă să terminăm reformele începute acum douăzeci de ani.

Iar copiii care intră astăzi în școală vor trăi și vor munci într-o lume radical diferită de cea pentru care continuăm, în prea multe privințe, să îi pregătim.

De aceea discuția despre viitorul educației nu mai este una sectorială.

Este o discuție despre viitorul României.

Țările care își proiectează educația își proiectează viitorul. Celelalte vor trăi în viitorul proiectat de alții.

Asociația Proeuro-Cons

Avocat Elena Radu - Și-a luat și Nicușor Dan țara pe persoană fizică ca și Iohannis.

 

Și-a luat și Nicușor Dan țara pe persoană fizică ca și Iohannis. 

Mă apucai să caut prin casetele parlamentarilor și să văd ce întrebări și interpelări au mai făcut și ce li s-a răspuns. 

Și iete așa găsii că la interpelarea deputatului Dumitru Coarnă referitoare la declarațiile lui Nicușor Dan privind depozitarea gazelor naturale ale României în Ucraina, a răspuns Ministerul Energiei. 

Din răspuns reiese că s-a întâlnit el Nicușor Dan cu Zelensky și a zis că poate să facă ce vrea mușchiul lui. 

Sub pretextul că depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale de la Depogaz Ploiești și Depomureș Târgu Mureș ar fi încărcate 94-98%, a zis el Nicușor: se să mai facem noi alte depozite, că tot zicem că avem gaze în marea Neagră, nu mai bine mă duc eu la Zelensky și i le fac cadou? 

Și iese așa s-a apucat Nicușor să încheie cu Zelensky  un Aranjament Cadru între Preşedintele României și Preşedintele Ucrainei în care au scris că decid ei doi ca președinți : 

”să exploreze posibilitatea utilizării facilităților subterane de stocare a gazului din Ucraina pentru stocarea gazului care trece prin Coridorul Vertical de Gaze, precum şi a GAZELOR PROVENITE DIN PRODUCȚIA VIITOARE DIN MAREA NEAGRĂ, ÎN CADRUL PROIECULUI NEPTUN DEEP, CARE VA ACOPERI ATÂT NEVOILE DE GAZE ALE UCRAINEI, CÂT ȘI VA ASIGURA DEPOZITAREA SA SIGURĂ.  

Acest cadru VE FI IMPLEMENTAT prin documente separate la nivelurile corespunzătoare sau decizii de reglementare, precum și PRIN DOCUMENTE ÎNTRE COMPANII. 

Se vor depune eforturi pentru A OBȚINE SURSELE FINANCIARE NECESARE PENTRU IMPLEMENTARE programelor şi proiectelor ulterioare privind cooperarea în sectorul energetic.”

Deci, ne apucăm să dăm bani Ucrainei ca să aibă depozite și îi dăm gazele din Marea Neagră ca să le depoziteze ea, pe teritoriul ei și să îi asigurăm nevoile de gaze naturale. 

Așa vrea Mucușor și dă el dispoziții la companii ca să încheie documente în sensul ăsta. 

Să îi spună cineva boului de Mucușor că el nu poate să ia o bucată de hârtie, să scrie ce vrea pe ea și să zică că gata, a angajat România și nici nu poate să dea ordine la companii ca să facă ce vor mușchii lui. 

Să le spună și ălora de la Ministere și de la companii că Mucușor poate să se șteargă la fund cu hârtiile cărora le pune titlul ”Acord”, ”Tratat” sau cum o mai vrea s le zică.

Acordurile/tratatele la nivel de stat, ca să intre în vigoare trebuie să își dea Parlamentul consimțământul ca România să fie parte, prin lege de ratificare. 

În condițiile în care vedem că energia, gazele și combustibilii generează crize constante, an de an, dobitoci am fi și suntem să le facem cadou altora ca să își asigure ei necesarul, iar românii să le răscumpere la prețuri îndoite, înzecite și să le mai și plătim taxe de înmagazinare, depozitare, redistribuire (și cum drac se mai numesc în domeniu). 

Resursele astea țin de securitatea națională a României și de independența energetică. 

SRI - Serviciul Român de Informații aveți legătura! 

Ce dracați păzit până acum?

Ne-a anexat Ucraina cumva și nu știm?

www.cdep.ro/interpelări

Avocat Elena Radu

Avocat Elena Radu - SE PREGĂTEȘTE BOLOJAN SĂ NE BAGE ÎN RAZBOI?

 SE PREGĂTEȘTE BOLOJAN SĂ NE BAGE ÎN RAZBOI?

Azi Guvernul a adoptat 3 hotarari de Guvern privind transportul pe calea ferata: 

- HOTĂRÂRE DE GUVERN privind aprobarea Contractului de activitate şi performanţă al Companiei Naţionale de Căi Ferate ,,C.F.R" - S.A pentru perioada 2026-2030 - AVIZ NEGATIV DE LA CONSILIUL LEGISLATIV 

- HOTĂRÂRE DE GUVERN privind aprobarea declanşării procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată, aprobarea listei imobilelor proprietate publică a statului, precum şi a listei imobilelor proprietate publică a unităţilor administrativ - teritoriale, situate pe amplasamentul suplimentar care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional ,,Reabilitarea liniei de cale ferată Braşov - Simeria, componentă a Coridorului Rin - Dunăre, pentru circulaţia cu viteza maximă de 160 km/h, secţiunea Braşov - Sighişoara, subsecţiunile 1. Braşov-Apaţa şi 3. Caţa-Sighişoara", aflate pe raza unităţii administrativ - teritoriale Bod - judeţul Braşov

- HOTĂRÂRE DE GUVERN pentru completarea articolului 9, alineatul (2) din Hotărârea Guvernului nr.1327/2024 privind înființarea societății Carpatica Feroviar România S.A. și pentru modificarea art.1 din Hotărârea Guvernului nr. 602/2024 privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2024, pentru suplimentarea bugetului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii

Eh,  asta ultima, cu Carpatica Feroviar Romania SA mi-a atras atenția. 

HG ul vizeaza 

"completarea cadrului legal referitor la societatea Carpatica Feroviar România S.A. urmărește crearea condițiilor necesare pentru ca aceasta să poată asigur TRANSPORTURI FEROVIARE STRATEGICE inclusiv pentru Ministerul Apărării Naționale.

Măsura urmărește consolidarea capacității României de a asigura, în condiții de continuitate și predictibilitate, TRANSPORTUL FEROVIAR AL TRHNICII SI MATERIALELOR MILITARE, atât PE TIMP DE PACE, cât și în SITUATII DE CRIZĂ sau CONFLICT.

Carpatica Feroviar România S.A. va putea asigura transportul feroviar al TEHNICII DE LUPTĂ, ECHIPAMENTELOR, ARMAMENTULUI, MUNITIILOR, MATERIALELOR LOGISTICE SI COMBUSTIBILILOR  necesari îndeplinirii atribuțiilor Ministerului Apărării Naționale și obiectivelor de apărare și securitate NAŢIONALĂ.

Necesitatea unei astfel de capacități este legată de obligațiile asumate de România în cadrul NATO și al Uniunii Europene, precum și de importanța mobilității militare pe flancul estic al Alianței. Experiența ultimilor ani a demonstrat, de asemenea, necesitatea unor capacități naționale de transport reziliente, capabile să funcționeze în situații de criză și să asigure continuitatea fluxurilor esențiale de mărfuri.

Carpatica Feroviar România S.A. va completa capacitățile existente pe piața transportului feroviar și va asigura o capacitate strategică suplimentară pentru situațiile în care INTERESELE NATIONALE impun continuitatea transporturilor."

Deci, Guvernul a adoptat HG-ul ăsta pentru transport Feroviar de "tehnica militara" pentru apărarea națională  (nu aliata, cum le plăcea lor sa scrie de obicei). 

Altul expropriaza pentru reabilitare cai ferate.  

Altul vizeaza CFR care a si primit aviz negativ de la Consiliul legislativ. 

Avem guvern demis, iar la granita avem razboi de 4 ani. Asa ca nu aparu asa o necesitate peste noapte ca trebuie maine. 

Si-atunci, daca nu era o urgenta, că musai, de ce se grabi guvernul asta demis să facă societate de transport Feroviar de tehnica militara si muniție si sa modifice chestii pe transportul pe calea ferata si nu mai aștepta 1-2 luni ca să avem guvern deplin, chiar cu riscul încălcării legalitatii si primirii de avize negative care pun in pericol chiar obiectul de activitate al unei societati cu un asemenea obiectiv de activitate strategic? 

Singurul răspuns care imi vine in cap este că se pregătește să ne bage in razboi, că astfel nu se justifica riscurile asumate. 

Si-atunci mă mai intreb: este atat de disperata gasca Bolojan & Co ca să isi mentina scaunele incat este dispusă să și bage România in razboi pentru asta? 

Demult unii tot încearcă să extindă războiul și in Romania, iar autohtonii au tot băgat bățul printre gard. 

SRI - Serviciul Român de Informații 

Aveți legătura!

PS: ieri Guvernul a adoptat HG pentru aprobarea strategiei de dezvoltare a infrastructurii feroviare, tot cu depășirea competentelor Guvernului demis si cu aviz negativ de la Consiliul legislativ

Avocat Elena Radu