Doamne. Ia-mi vălul de pe ochi
şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta.
Doamne arată-mi mie cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale!
Cred că cel mai important lucru pentru un dascăl și pentru un cercetător este ca, la ieșirea din sală, copiii sau auditorii să înceapă să reflecteze la cele auzite, să facă legături de cauzalitate, să caute răspunsuri și să-și pună, mai departe, întrebări.
Este unul dintre cele mai frumoase lucruri: să sădești o sămânță de curiozitate și să deschizi porți pentru cei care descoperă, poate pentru prima dată, efectul luminii, al materiei asupra luminii și invers, al transformărilor și grandorii naturii asupra noastră.
Și este, în același timp, una dintre cele mai grele misiuni: să exprimi în cuvinte simple legile fizicii, matematici superioare, modele sau simulări teribile, transformările naturii și munca a sute de ani de descoperiri și aplicații, pentru cei mici, care te urmăresc cu privirea, ascultă cu respirația tăiată și încearcă să înțeleagă lumea din jurul lor.
Așa mă simt mereu în mijlocul celor care caută cunoașterea: privilegiat să pot aprinde, fie și pentru o clipă, scânteia unei întrebări care poate schimba un destin.
Astăzi, în cadrul conferinței de presă susținute de parlamentarii AUR Iași, am abordat mai multe teme importante pentru județul nostru și pentru România.
Colegii mei, Cristina Dumitrescu, Ciprian Paraschiv și Cristina Dascălu au prezentat aspecte privind activitatea parlamentară, proiectele AUR aflate în dezbatere, situația sistemului de învățământ, problemele sportului românesc, dar și teme de actualitate privind situația politică și economică a țării. Au fost exprimate îngrijorări legate de instabilitatea politică actuală, de modul în care este gestionat procesul de desemnare și susținere a noului prim-ministru, precum și de lipsa unei direcții clare pentru România într-o perioadă marcată de provocări economice și sociale importante. De asemenea, au fost ridicate semne de întrebare cu privire la modul de repartizare a unor fonduri europene și de securitate din cadrul programului SAFE, în condițiile în care transparența procesului de alocare este insuficientă, iar lipsa unor criterii clare și publice poate genera suspiciuni și neîncredere în rândul cetățenilor. Considerăm că orice fond public, cu atât mai mult unul strategic, trebuie administrat transparent, responsabil și în interesul României.
În ceea ce mă privește, am adus în atenție câteva subiecte care consider că merită o dezbatere serioasă.
1. În primul rând, am discutat despre respingerea în Senat, prin votul PSD și PNL, a inițiativei AUR privind revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Consider că această decizie menține un sistem în care un primar poate ajunge să conducă o comunitate chiar și cu un sprijin redus raportat la numărul total al alegătorilor. Noi credem că administrația locală trebuie să beneficieze de cea mai largă reprezentativitate și legitimitate posibilă.
2. Am abordat apoi problema noilor planuri-cadru pentru învățământ, care urmează să fie implementate începând cu anul școlar viitor. Aceste modificări riscă să producă o nouă bulversare a sistemului educațional. Am semnalat lipsa unor studii de impact solide, insuficiența consultărilor cu mediul universitar, cu facultățile, cu Academia Română și cu specialiștii din domeniu. Elevii și profesorii nu trebuie transformați permanent în subiecți ai unor experimente administrative care generează incertitudine și tensiuni în sistem.
3. La nivel local, am atras atenția asupra fenomenului inundațiilor urbane care afectează tot mai frecvent străzile din municipiul Iași. Episoadele de ploi torențiale devin mai intense, iar cantitățile mari de apă cad într-un interval scurt de timp. În contextul urbanizării accelerate, al poluării și al extinderii suprafețelor betonate, aceste fenomene pot deveni și mai severe. Este necesară modernizarea sistemelor de drenaj, a canalizării pluviale și a infrastructurii de colectare a apelor pentru a preveni blocajele și pagubele produse de astfel de evenimente.
4. De asemenea, am prezentat rezultatele unor analize privind tasările diferențiate ale terenului în anumite zone ale municipiului Iași. Datele satelitare moderne permit monitorizarea cu mare precizie a mișcărilor verticale ale terenului. În unele zone se observă tasări reduse, de ordinul unui milimetru pe an, în timp ce în altele valorile sunt de câteva ori mai mari și pot conduce, în timp, la diferențe de ordinul centimetrilor. Analizele indică și influența perioadelor de secetă severă, precum cea din anul 2022, asupra comportamentului terenurilor, prin reducerea umidității din sol și accentuarea proceselor de contracție și tasare. Consider că municipiul Iași trebuie să dezvolte un program permanent de monitorizare a terenurilor și construcțiilor, în special pentru clădirile de patrimoniu, infrastructura critică și zonele cu dezvoltare urbană intensă. Este nevoie de implicarea geologilor, geotehnicienilor, hidrologilor și a tuturor specialiștilor relevanți pentru identificarea timpurie a riscurilor și adoptarea măsurilor preventive necesare.
⚠️ INCIDENT EXTREM DE GRAV ÎN PORTUL CONSTANȚA – DRONĂ MARITIMĂ EXPLODATĂ ÎN DANA 78
Astăzi, în Portul Constanța, în zona Dana 78 – ARSVOM, o dronă maritimă s-a autodetonat după izolarea perimetrului de către autorități.
Faptul că un asemenea obiect exploziv a ajuns într-o zonă operativă a celui mai important port al României și al flancului estic NATO reprezintă un semnal de alarmă uriaș pentru securitatea infrastructurii strategice naționale.
Din fericire, nu au existat victime.
Dar întrebarea reală este alta:
CE S-AR FI ÎNTÂMPLAT dacă explozia avea loc lângă instalații petroliere, gaze, nave cu mărfuri periculoase, combustibili sau alte obiective critice din port?
Portul Constanța nu este un simplu port comercial.
Este infrastructură strategică NATO, punct logistic militar și civil esențial pentru România și regiunea Mării Negre.
Ani la rând au fost ignorate sesizări privind:
• mărfuri periculoase depozitate neconform;
• lipsa unor măsuri reale de prevenție;
• vulnerabilități operaționale;
• transferul responsabilității;
• minimalizarea riscurilor de securitate.
De asemenea, trebuie evidențiat faptul că colegii mei din cadrul Serviciului Siguranță Portuară al CN Administrația Porturilor Maritime SA Constanța s-au numărat printre primele structuri ajunse la fața locului, alături de autoritățile competente, contribuind la izolarea perimetrului și la asigurarea zonei de siguranță pentru prevenirea unor consecințe mult mai grave.
Autoritățile trebuie să răspundă public:
❓ Cum a ajuns drona în port?
❓ Cine a detectat-o prima dată?
❓ Ce măsuri preventive existau?
❓ Există proceduri reale pentru drone maritime și amenințări hibride?
❓ Sunt protejate corespunzător zonele cu produse petroliere, gaze și mărfuri periculoase?
❓ Cine răspunde dacă data viitoare există victime?
Am avut bucuria de a participa, la invitația organizatorilor, la Liceul Agricol din Huși, unde am susținut conferința „Rolul cercetării în industria satelitară și de apărare națională”, în fața unui public numeros format din elevi, profesori, părinți, bunici, cercetători și cadre universitare.
Am discutat despre lumină și radiație, despre fenomenele naturii, sateliți și planete, observatoare terestre și spațiale, rachete, sisteme de propulsie, laseri și aplicațiile acestora în tehnologiile moderne, despre cercetarea spațiului și a Terrei, despre structuri geologice, viața acvatică, monitorizarea mediului și importanța cunoașterii științifice în dezvoltarea societății.
Mesajul principal a fost că viitorul aparține celor care înțeleg, cercetează și creează. Educația, știința și cercetarea reprezintă fundamentul progresului unei națiuni și cheia independenței sale tehnologice.
M-a impresionat în mod deosebit școala pe care am vizitat-o. Am găsit săli de clasă îngrijite, o bibliotecă frumoasă și un mediu educațional care inspiră respect pentru învățătură și performanță. Am fost primit cu multă căldură de doamna director, de cadrele didactice și de întregul colectiv al școlii, cărora le mulțumesc pentru ospitalitate și pentru atmosfera deosebită.
Felicitări domnului profesor Vicu Merlan pentru dedicarea și efortul depus în organizarea acestor întâlniri care apropie tinerii de știință, cercetare și marile provocări ale viitorului. Astfel de evenimente demonstrează că pasiunea pentru cunoaștere este vie și că România are tineri capabili să ducă mai departe performanța în educație, cercetare și tehnologie.
Am susținut necesitatea introducerii unor mecanisme prin care să putem evalua mai bine traseul profesional al absolvenților noștri și modul în care sistemul de educație răspunde nevoilor reale ale pieței muncii.
Consider că este normal să știm câți absolvenți se angajează, în ce domenii activează, dacă lucrează în specializarea pentru care s-au pregătit și în ce măsură programele educaționale produc competențele de care economia are nevoie. Un astfel de feedback este util pentru școli, universități, angajatori și autorități. El permite o ajustare continuă și inteligentă între cererea și oferta de pe piața muncii.
Totuși, există un risc major: să evaluăm valoarea unei specializări exclusiv prin prisma angajării imediate sau a câștigului financiar pe termen scurt.
Statul are obligația să privească dincolo de ciclurile economice de moment și să susțină acele domenii strategice care construiesc viitorul unei națiuni. Cercetarea fundamentală, fizica, matematica, chimia, biologia, geologia, domeniile aerospațiale, energia, patrimoniul cultural, istoria, diplomația sau alte specializări de vârf nu produc întotdeauna rezultate financiare rapide. Însă ele generează cunoaștere, inovație, securitate și dezvoltare pe termen lung.
Niciun stat puternic nu s-a dezvoltat exclusiv urmărind meseriile cele mai căutate ale momentului. Marile puteri au investit constant în educație, cercetare și domenii strategice, chiar și atunci când beneficiile nu erau imediat vizibile.
De aceea, susțin ideea unei evaluări obiective a impactului educației asupra pieței muncii. Avem nevoie de date, de analiză și de corecții acolo unde este necesar. Dar avem nevoie și de viziune. Educația nu trebuie să pregătească doar angajații de mâine. Educația trebuie să formeze oamenii care vor crea România de peste 20, 30 sau 50 de ani.
Piața muncii trebuie să influențeze educația, dar nu trebuie să o conducă integral. Dacă urmărim doar nevoile prezentului, riscăm să pierdem exact domeniile care vor defini viitorul.
Am prezentat astăzi în Parlament solicitarea de amânare a implementării noului plan-cadru pentru învățământul liceal, aprobat prin ordin de ministru în iunie 2025.
Consider că această reformă, deși prezentată ca o modernizare a educației, riscă să bulverseze și mai mult un sistem care se confruntă deja cu probleme serioase. Nu suntem pregătiți pentru o asemenea schimbare de amploare.
Profesorii nu au parcurs încă toate etapele necesare de formare și adaptare la noua arhitectură curriculară. Programele școlare, manualele și resursele educaționale trebuie analizate și corelate riguros înainte de implementare. În același timp, modificarea normelor didactice generează incertitudine în rândul cadrelor didactice și poate produce dezechilibre importante în școli.
Cei mai afectați riscă însă să fie elevii. Lor li se cere să facă alegeri care le pot influența parcursul educațional și profesional într-un context încă neclar și insuficient explicat. Sunt puși să opteze între diferite trasee educaționale în condiții pe care nici specialiștii nu le pot evalua încă pe deplin.
Mă întreb dacă nu cerem prea mult unui copil de paisprezece ani. Îi cerem să decidă încă din clasa a VIII-a ce fel de adult va deveni. Îi cerem să aleagă între real și uman, între diferite direcții de pregătire, într-o perioadă în care personalitatea sa este încă în formare. Nu cumva rolul liceului este tocmai acela de a-i descoperi vocația, de a-i dezvolta aptitudinile și de a-i lărgi orizontul de cunoaștere, nu de a-l obliga să își stabilească viitorul înainte de a intra pe porțile liceului?
Educația are nevoie de reforme bine fundamentate, construite împreună cu profesorii, sindicatele, părinții, elevii și universitățile. O reformă care va influența generații întregi trebuie pregătită cu responsabilitate, pe baza unor evaluări de impact reale și a unor consultări autentice, nu implementată în grabă.
Dacă elevii nu sunt motivați să înțeleagă lumea din jurul lor, să pună întrebări, să observe, să experimenteze, să gândească logic, să raționeze și să aplice ceea ce învață, atunci îi vom pierde. Dacă le punem în față doar calculatoare, table inteligente și ecrane, fără să cultivăm curiozitatea și spiritul critic, nu construim viitorul, ci îl slăbim.
Copiii trebuie să învețe să se adapteze, să caute soluții, să folosească instrumentele existente și să înțeleagă modul în care acestea funcționează. Astăzi calculatorul este o unealtă indispensabilă. Mâine poate fi înlocuit de alte tehnologii. Însă ceea ce nu trebuie să se schimbe este capacitatea omului de a gândi, de a crea, de a inventa și de a conduce progresul.
Nu este suficient să folosim tehnologia. Trebuie să o înțelegem, să o stăpânim și să o dezvoltăm. Trebuie să fim cu un pas înainte, nu cu un pas în urmă.
Copiii trebuie să cunoască natura, fenomenele fizice, chimice și biologice, schimbările din mediul înconjurător, să înțeleagă cauzele și efectele, să își dezvolte creativitatea și capacitatea de a găsi răspunsuri la probleme reale.
Investițiile în educație nu trebuie să se rezume la calculatoare, table inteligente și aplicații digitale. Școala are nevoie de laboratoare, experimente, activități practice, profesori bine pregătiți și programe care să formeze caractere și competențe reale.
Dacă vom continua să confundăm educația cu simpla digitalizare, riscăm să construim generații dependente de tehnologie, dar incapabile să o creeze. Iar atunci vom deveni o națiune vulnerabilă, dependentă de alții și lipsită de capacitatea de a-și modela propriul viitor.
Cea mai bună investiție pe care o poate face o țară nu este în arme, clădiri sau infrastructură, ci în educație. Modul în care ne educăm copiii astăzi va decide dacă mâine vom fi o națiune puternică, respectată și prosperă sau una fără direcție, fără conducere și fără viitor.
În acest context, Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui sprijin financiar în vederea stimulării achiziționării de calculatoare (PL-x 520/2020), deși urmărește facilitarea accesului elevilor la tehnologie, nu trebuie privit ca o soluție suficientă pentru educația viitorului, deoarece performanța școlară și formarea unor generații capabile să gândească, să creeze și să inoveze depind în egală măsură de investițiile în laboratoare, activități practice, cercetare, profesori și dezvoltarea gândirii critice.
