Sfânta Biserica Ortodoxă

Se afișează postările cu eticheta Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025. Afișați toate postările

miercuri, 17 iunie 2026

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - ÎNTREBĂRI DESCHISE CĂTRE CONDUCEREA CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME SA CONSTANȚA

ÎNTREBĂRI DESCHISE CĂTRE CONDUCEREA CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME SA CONSTANȚA

Le adresez în calitate de Ofițer Port Grad I în cadrul Serviciului Siguranță Portuară, cu aproape două decenii de activitate în sistemul portuar și în calitate de avertizor în interes public protejat de Legea nr. 361/2022.

Ani la rând am transmis rapoarte profesionale, note de informare, sesizări și avertizări pe cale ierarhică.

Nu le-am transmis presei.

Nu le-am publicat pe rețelele sociale.

Nu le-am transmis partidelor politice.

Le-am transmis conducerii companiei, exact așa cum prevede obligația profesională a unui Ofițer Port.

Astăzi, după toate cele întâmplate, consider că atât eu, cât și opinia publică avem dreptul la câteva răspunsuri.

❓ Dacă rapoartele și avertizările mele erau nefondate, cum se explică faptul că ulterior au existat controale, sancțiuni, măsuri de evacuare și intervenții ale unor autorități ale statului?

❓ Dacă problemele semnalate nu existau, de ce au fost dispuse măsuri corective de către instituții competente?

❓ Dacă sesizările mele nu aveau relevanță profesională, de ce numeroase instituții ale statului au considerat necesară analizarea lor?

❓ Cum se explică faptul că documente oficiale ulterioare au confirmat existența unor situații pe care eu le semnalasem anterior pe cale ierarhică?

❓ De ce un angajat care a raportat riscuri și vulnerabilități a ajuns să fie considerat problema, iar nu aspectele semnalate?

❓ De ce, în locul unei analize obiective a conținutului rapoartelor, atenția s-a mutat asupra persoanei care le-a întocmit?

❓ De ce un avertizor în interes public a fost supus unor proceduri disciplinare, modificări ale atribuțiilor de serviciu, contestări profesionale și acțiuni pe care eu le consider represalii, în loc să beneficieze de protecția prevăzută de lege?

❓ De ce în anul 2020 compania aprecia oficial activitatea de identificare și raportare a riscurilor, iar în perioada 2025–2026 aceeași conduită profesională a fost prezentată într-o lumină complet diferită?

❓ De ce anumite probleme semnalate ani de zile au fost considerate neimportante până în momentul în care alte instituții au intervenit?

❓ După incidentul din 05.06.2026 din Dana 78, mai poate susține cineva că toate avertizările privind vulnerabilitățile portuare reprezentau simple scenarii teoretice?

❓ A fost realizată la nivelul companiei o analiză internă privind lecțiile învățate din toate avertizările formulate în perioada 2019–2026?

❓ A fost realizată o analiză privind modul în care au fost gestionate informațiile transmise de personalul operativ din teren?

❓ A fost analizat impactul pe care încercările de decredibilizare a avertizorilor îl pot avea asupra culturii de siguranță și asupra disponibilității angajaților de a mai raporta riscuri în viitor?

❓ Ce mesaj transmite compania celorlalți angajați atunci când un ofițer port care semnalează probleme este supus unor conflicte permanente, în timp ce aspectele semnalate sunt confirmate ulterior de alte instituții?

❓ Nu ar fi fost mai util pentru siguranța portuară ca energia consumată pentru combaterea avertizorului să fie folosită pentru analiza și remedierea vulnerabilităților raportate?

Cea mai importantă întrebare rămâne însă aceasta:

❓ Dacă un Ofițer Port transmite ani de zile rapoarte profesionale privind riscuri, vulnerabilități și probleme de siguranță, iar ulterior o parte dintre acestea sunt confirmate prin documente oficiale ale statului român, cine își asumă responsabilitatea pentru faptul că avertizările au fost ignorate, minimalizate sau tratate ca un inconvenient administrativ?

Nu formulez aceste întrebări din resentiment.

Le formulez pentru că siguranța portuară, securitatea infrastructurilor critice și protecția interesului public trebuie să fie mai importante decât imaginea de moment a oricărei instituții.

Adevărul nu poate fi combătut prin presiune asupra celui care îl semnalează.

Adevărul trebuie verificat, analizat și asumat.

IULIAN NICOLAE ȘUCHEA

Ofițer Port Grad I – Serviciul Siguranță Portuară

Avertizor în interes public – Legea nr. 361/2022

marți, 16 iunie 2026

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - SCRISOARE DESCHISĂ A UNUI AVERTIZOR ÎN INTERES PUBLIC

SCRISOARE DESCHISĂ A UNUI AVERTIZOR ÎN INTERES PUBLIC

Astăzi aleg să vorbesc despre fapte, nu despre etichete.

În ultimul an mi s-a spus că exagerez.

Mi s-a spus că afectez imaginea companiei.

Mi s-a spus că produc tensiuni.

Mi s-a spus că sesizările mele nu se confirmă.

Mi s-a spus că problemele semnalate de mine nu există.

Cu toate acestea, realitatea este că sesizările formulate de mine au făcut obiectul verificărilor și analizelor unor instituții ale statului român, inclusiv structuri de cercetare penală, autorități de control și instituții cu atribuții în domeniul siguranței și securității.

Mai mult decât atât, în anumite cauze am fost audiat oficial în calitate de martor sau persoană vătămată.

Nu voi publica astăzi toate documentele pe care le dețin.

Le voi pune însă la dispoziția instituțiilor competente, jurnaliștilor, organizațiilor civice și persoanelor interesate să înțeleagă întreaga situație.

Există însă un aspect pe care nu îl pot trece sub tăcere.

Cu luni înainte de incidentul produs în Dana 78 a Portului Constanța, când o dronă maritimă s-a autodetonat în zona portuară, am transmis memorii și raportări către instituții ale statului român, inclusiv către autorități cu atribuții în domeniul securității naționale, prin care semnalam vulnerabilități privind protecția infrastructurii portuare strategice, riscurile generate de amenințările hibride, mărfurile periculoase și necesitatea unei evaluări serioase a riscurilor la adresa Portului Constanța.

Nu susțin că cineva putea anticipa în mod exact acel incident.

Dar susțin că existența unor vulnerabilități și posibilitatea producerii unor evenimente cu impact major asupra siguranței portuare au fost semnalate oficial cu mult înainte.

După producerea incidentului, întrebarea legitimă nu mai este dacă aceste riscuri meritau analizate, ci dacă avertismentele și documentele transmise au fost tratate cu seriozitatea necesară.

De aceea, adresez public câteva întrebări:

❓ Dacă sesizările erau complet nefondate, de ce au fost analizate și investigate de autoritățile statului?

❓ Dacă problemele semnalate nu existau, de ce au existat controale, verificări și constatări oficiale?

❓ Dacă avertizorul era problema, de ce numeroase aspecte semnalate au fost ulterior confirmate de instituții competente?

❓ Cine afectează cu adevărat imaginea unei instituții: cel care raportează problemele sau cei care aleg să le ignore?

❓ Cum se explică faptul că, după formularea raportărilor, au urmat cercetări disciplinare, modificări ale atribuțiilor profesionale, tentative de decredibilizare și alte forme de presiune?

❓ Este aceasta o simplă coincidență sau exact tiparul represaliilor împotriva unui avertizor de integritate descris de legislația românească și europeană?

❓ De ce numeroase instituții ale statului au considerat necesar să analizeze documentele și sesizările transmise dacă acestea erau, așa cum s-a susținut public și intern, lipsite de fundament?

❓ De ce au existat controale, verificări, cercetări și măsuri dispuse ulterior de autorități dacă problemele semnalate nu existau?

❓ De ce, în loc să fie analizate cauzele și riscurile semnalate, atenția s-a concentrat asupra persoanei care a formulat avertizările?

Mai am o singură întrebare pentru conducerea companiei:

Nu ar fi fost mai simplu să fie analizate și remediate problemele semnalate decât să fie transformat avertizorul în problemă?

Astăzi nu cer nimănui să mă creadă pe cuvânt.

Cer doar să fie privite documentele, faptele și răspunsurile oficiale ale autorităților.

Adevărul poate fi contestat.

Poate fi atacat.

Poate fi amânat.

Dar documentele oficiale rămân.

Iar atunci când toate vor fi puse cap la cap, fiecare va putea trage propriile concluzii despre cine a avertizat, cine a ignorat și cine încearcă astăzi să rescrie istoria.

Rolul unui avertizor în interes public este să semnaleze riscurile înainte ca acestea să se transforme în incidente.

Iar atunci când unele dintre aceste riscuri se regăsesc ulterior în realitate, nu avertizorul trebuie să explice de ce a vorbit, ci instituțiile trebuie să explice ce au făcut cu informațiile primite.

Documentele justificative pot fi puse la dispoziția instituțiilor competente, reprezentanților mass-media, organizațiilor civice și persoanelor interesate.

Transparența nu este un pericol pentru o instituție.

Problemele ignorate sunt.

Iulian Nicolae Șuchea

Avertizor în interes public 

duminică, 14 iunie 2026

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CONDUCEREA CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. CONSTANȚA

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CONDUCEREA CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. CONSTANȚA

Astăzi nu mai vorbim despre zvonuri, opinii sau interpretări.

Vorbim despre documente oficiale emise chiar de CN Administrația Porturilor Maritime SA Constanța, de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, de Departamentul pentru Situații de Urgență, de Garda Națională de Mediu, de Inspectoratul General al Poliției Române și de alte instituții ale statului român.

În anul 2020, conducerea CN APM SA Constanța îmi transmitea oficial:

„Vă mulțumim pentru semnalarea unor posibile fapte de încălcare a legii și pentru întreaga dumneavoastră implicare în clarificarea tuturor aspectelor sesizate.”

În anul 2025, pentru aceleași tipuri de sesizări, este constituită o comisie internă care decide clasarea și închiderea acestora.

În anul 2026, aceeași companie susține că aș fi afectat imaginea instituției, relațiile cu autoritățile și chiar sănătatea psihică a colegilor.

În fața acestor contradicții, adresez public următoarele întrebări:

❓ Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce CN APM SA a constituit comisii speciale pentru analizarea lor?

❓ Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Garda Națională de Mediu a efectuat controale și a aplicat sancțiuni, inclusiv suspendarea activității de depozitare a azotatului de amoniu?

❓ Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Inspectoratul General al Poliției Române confirmă oficial 22 de controale și 16 sancțiuni contravenționale în valoare de 670.000 lei privind îngrășămintele chimice și precursorii de explozivi?

❓ Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Departamentul pentru Situații de Urgență a anunțat necesitatea optimizării mecanismelor de cooperare și informare privind mărfurile periculoase din porturi?

❓ Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Administrația Prezidențială a comunicat că avertizările privind depozitarea azotatului de amoniu au făcut obiectul unei analize atente și că interesul meu pentru securitatea portuară este apreciat?

❓ Cum este posibil ca în anul 2020 CN APM SA să îmi mulțumească pentru avertizările de integritate, iar în anul 2025 să considere aceleași demersuri un motiv de clasare și decredibilizare?

❓ Cum este posibil ca în august 2025 CN APM SA să transmită Parlamentului României că „din anul 2019 și până în prezent nu au fost sesizări sau rapoarte oficiale privind nerespectarea măsurilor de securitate privind depozitarea mărfurilor periculoase”?

❓ Cum se explică faptul că, la doar câteva luni distanță, în aprilie 2026, aceeași companie recunoaște oficial că au existat două sesizări privind depozitarea mărfurilor periculoase, ambele formulate de subsemnatul?

❓ Care dintre cele două documente reprezintă adevărul? Cel transmis Parlamentului României sau cel transmis ulterior în baza Legii 544/2001?

❓ Cine a redactat răspunsul transmis Parlamentului?

❓ Cine a verificat informațiile?

❓ Cine și-a asumat răspunderea pentru conținutul acelui document?

❓ Cum poate fi susținută afirmația că am afectat imaginea companiei, în condițiile în care informațiile transmise de mine au fost analizate și confirmate, cel puțin parțial, de multiple instituții ale statului?

❓ Imaginea unei instituții este afectată de avertizorul care semnalează riscuri sau de existența riscurilor, neregulilor și sancțiunilor constatate ulterior de autorități?

❓ Cum am afectat sănătatea psihică a colegilor?

❓ Există evaluări psihologice, expertize medicale sau alte documente oficiale care să demonstreze această acuzație extrem de gravă?

❓ Cine sunt persoanele despre care se afirmă că ar fi fost afectate și care este legătura directă dintre starea lor și exercitarea de către mine a dreptului legal de a raporta nereguli?

❓ Cum poate fi considerat responsabil avertizorul pentru stresul produs de existența unor probleme reale, în locul celor care aveau obligația legală să le prevină și să le remedieze?

❓ De ce sesizările privind mărfurile periculoase au fost clasate, în timp ce Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a confirmat oficial că CN APM SA are atribuții de verificare, constatare și sancționare în domeniul mărfurilor periculoase?

❓ De ce Ministerul Transporturilor a precizat expres că CN APM SA are dreptul și obligația de a verifica operatorii care depozitează mărfuri periculoase și competențe privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor?

❓ Dacă aceste atribuții existau, cine trebuia să constate eventualele nereguli? Ofițerul port care le raporta sau conducerea care avea competențele administrative și legale?

❓ Cine răspunde pentru faptul că sesizările au fost clasate, în timp ce ulterior instituții ale statului au constatat deficiențe, au aplicat sancțiuni și au dispus măsuri de remediere?

Astăzi, după incidentul dronei din Dana 78 și după toate documentele oficiale apărute în spațiul public, cred că societatea are dreptul să primească răspunsuri.

Am cerut un singur lucru:

ca riscurile privind siguranța portuară, mărfurile periculoase și infrastructura strategică să fie analizate înainte de producerea unei tragedii, nu după.

Întrebarea fundamentală rămâne aceeași:

Într-un stat de drept, cine trebuie să răspundă: persoana care semnalează riscurile sau persoanele care aleg să le ignore?

Iulian Nicolae Șuchea
Ofițer Port Grad I
Avertizor în interes public

sâmbătă, 13 iunie 2026

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - Documente care spun mai multe decât orice declarație.





2020: „Vă mulțumim pentru semnalarea unor posibile fapte de încălcare a legii.”

2025–2026: „Ați afectat imaginea companiei.”

Aceeași persoană.

Aceeași funcție.

Aceeași companie.

Același tip de raportări.

Singurul lucru care s-a schimbat este conținutul avertizărilor.

Public astăzi documente care spun mai multe decât orice declarație.

În anul 2020, conducerea CN Administrația Porturilor Maritime SA Constanța îmi transmitea oficial:

„Vă mulțumim pentru semnalarea unor posibile fapte de încălcare a legii precum și pentru întreaga dumneavoastră implicare în clarificarea tuturor aspectelor sesizate.”

Document oficial.

Semnat.

Înregistrat.

Asumat.

La acel moment, avertizările erau considerate utile companiei.

În anul 2025 și 2026, după ce am raportat:

depozitarea neconformă a azotatului de amoniu;

existența unor cantități importante de mărfuri periculoase;

vulnerabilități privind siguranța și securitatea portuară;

riscuri asupra infrastructurii strategice;

aceeași companie a început să susțină că:

afectez imaginea instituției;

produc tensiuni;

creez neîncredere;

am un comportament necorespunzător.

Problema este că între timp au apărut documentele autorităților statului.

ISU a confirmat depozitarea în aer liber a azotatului de amoniu.

DSU a confirmat existența a 627 tone de azotat de amoniu și a dispus măsuri urgente.

Garda Națională de Mediu a aplicat sancțiuni și a dispus suspendarea activității.

Poliția Română a confirmat controale și amenzi de sute de mii de lei privind îngrășămintele chimice și precursorii de explozivi.

Ministerul Transporturilor a confirmat că CN APM SA are competențe și obligații în verificarea operatorilor portuari care desfășoară activități cu mărfuri periculoase.

Mai mult, în august 2025 compania transmitea Parlamentului României că din anul 2019 nu au existat sesizări oficiale privind mărfurile periculoase.

În aprilie 2026 aceeași companie recunoștea oficial că au existat două sesizări, ambele formulate de mine.

Întrebarea este simplă:

Cum a fost posibil ca în anul 2020 avertizorul să fie felicitat pentru că semnalează încălcări ale legii, iar în 2025–2026 să fie sancționat și acuzat că afectează imaginea companiei pentru exact același lucru?

Și încă o întrebare:

S-a schimbat comportamentul avertizorului sau s-a schimbat atitudinea companiei față de adevărurile incomode?

După explozia dronei maritime din dana 78 a Portului Constanța, cred că această întrebare nu mai privește doar un angajat și angajatorul său.

Privește modul în care sunt tratate avertizările privind siguranța publică, mărfurile periculoase și securitatea unei infrastructuri critice a României.

Documentele vorbesc singure.

Iulian Nicolae Șuchea

Ofițer Port Grad I

Avertizor în interes public

joi, 11 iunie 2026

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 - SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE OPINIA PUBLICĂ

 

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE OPINIA PUBLICĂ

Când am vorbit despre infrastructura critică, mi s-a spus că nu este o problemă de securitate națională. După explozia dronei din Portul Constanța, întreaga Românie a vorbit despre securitate națională.

Public astăzi răspunsul primit de la Administrația Prezidențială, documentul nr. DRA1/P/4004/17.03.2026, prin care eram informat că sesizările mele privind depozitarea neconformă a unor cantități mari de îngrășăminte chimice în Portul Constanța și vulnerabilitățile privind infrastructura critică nu intră în competența Consiliului Suprem de Apărare a Țării, fiind transmise Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

La acel moment avertizam asupra unor riscuri pe care le-am semnalat ani la rând în calitate de Ofițer Port Grad I și avertizor în interes public:

-depozitarea neconformă a îngrășămintelor pe bază de azotat de amoniu;

-lipsa unor măsuri eficiente de control și supraveghere;

-neclaritatea competențelor privind circulația și accesul în infrastructura portuară;

-vulnerabilități care puteau afecta funcționarea unui obiectiv strategic al României și al Alianței Nord-Atlantice.

Administrația Prezidențială nu a contestat existența problemelor semnalate.

Nu a afirmat că sesizările mele sunt false.

Nu a afirmat că riscurile nu există.

A precizat doar că responsabilitatea analizării și luării măsurilor aparține Ministerului Transporturilor și instituțiilor executive.

Astăzi însă trebuie pusă o întrebare simplă:

Ce s-a schimbat între momentul sesizărilor și momentul exploziei dronei din Dana 78?

După incidentul care a zguduit Portul Constanța, întreaga dezbatere publică s-a mutat exact în zona despre care avertizam de ani de zile:

-securitatea infrastructurilor critice;

amenințări hibride;

-vulnerabilități strategice;

-protecția porturilor maritime;

-siguranța operațională în contextul războiului din regiunea Mării Negre.

Inclusiv Președintele României și autoritățile statului au discutat ulterior despre necesitatea protejării infrastructurii critice și despre riscurile la care este expus Portul Constanța.

Așadar, dacă după explozia dronei subiectul a devenit unul de securitate națională, de ce avertizările transmise anterior nu au fost tratate cu aceeași seriozitate?

De ce un ofițer portuar a fost nevoit să transmită zeci de sesizări către autorități locale, centrale, Guvern, Parlament, instituții de control și structuri ale statului?

De ce autorități precum ISU, DSU și Garda Națională de Mediu au confirmat ulterior aspecte semnalate anterior în rapoartele și sesizările mele?

Și, mai ales, cine răspunde pentru faptul că ani de zile aceste avertismente au fost ignorate, minimalizate sau chiar negate?

Nu public acest document pentru a critica instituția prezidențială.

Îl public pentru a demonstra că problema a ajuns la cel mai înalt nivel al statului român și că existența sesizărilor nu poate fi negată.

Astăzi, după incidentul din Dana 78, după evacuări de urgență, după controale, sancțiuni și confirmări oficiale, cred că opinia publică are dreptul să cunoască adevărul.

Istoria va arăta cine a avertizat și cine a ales să ignore avertismentele.

Iulian Nicolae Șuchea

Ofițer Port Grad I

Avertizor în interes public – Legea nr. 361/2022

Constanța, România

#PortulConstanța #InfrastructurăCritică #AvertizorDeIntegritate #SecuritateNațională #Dana78 #MareaNeagră #Transparență #România #CSAT #SiguranțăPortuară 

luni, 24 noiembrie 2025

Iulian Nicolae ŞUCHEA Ofițer Port I Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025 Gestionarea azotatului de amoniu în Portul Midia – clarificări, comparații și necesitatea unor reacții instituționale rapide


Gestionarea azotatului de amoniu în Portul Midia – clarificări, comparații și necesitatea unor reacții instituționale rapide

În calitate de ofițer port, încă din anul 2019, am redactat și transmis către autoritatea portuară zeci de rapoarte oficiale privind modul de manipulare și depozitare a azotatului de amoniu din porturile maritime.

Deși aceste documente au semnalat în mod constant neconformități și riscuri, intervențiile instituționale concrete au apărut abia începând cu luna iunie 2025, ca urmare a sesizărilor mele repetate și a semnalării publice a situației.

Pentru corecta informare a publicului, sintetizez mai jos datele oficiale și contextul național.

1. Confirmarea DSU – 627 tone depozitate în aer liber

Prin adresa transmisă la 31.07.2025, Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) a confirmat:

existența unei cantități de 627 tone de azotat de amoniu, depozitate în aer liber la temperaturi foarte ridicate;

efectuarea de controale la nivelul IGSU, ISU Dobrogea, Prefecturii Constanța și Gărzii de Mediu;

dispunerea măsurilor imediate de evacuare, aplicate începând cu luna iulie 2025;

necesitatea verificării autorizațiilor și documentațiilor tehnice ale operatorului economic.

Este important de menționat că aceste acțiuni au avut loc după sesizările mele repetate din iunie 2025, în contextul în care semnalasem aceeași problemă încă din 2019 prin rapoartele profesionale interne.

2. Volumele operate în Portul Midia (2018–iunie 2025)

Conform adreselor oficiale ale CN APMC, în terminalul Midia Internațional au fost manipulate:

344.443 tone de azotat de amoniu în 7 ani, astfel:

2018 – 1.000 tone

2019 – 48.308 tone

2020 – 40.211 tone

2021 – 77.360 tone

2022 – 27.231 tone

2023 – 32.880 tone

2024 – 77.653 tone

01.01–30.06.2025 – 39.830 tone

Este vorba despre volume foarte mari, care justifică o atenție crescută din partea structurilor cu atribuții în domeniu.

Ca urmare a sesizărilor mele oficiale din iunie 2025:

Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase (SAESP) Constanța a deschis un dosar penal, am fost audiat în calitate de martor, cercetările vizează modul în care au fost respectate procedurile privind substanțele periculoase.

Acesta este un demers necesar și firesc, raportat la natura materialului depozitat și la cantitățile implicate.

Pentru a înțelege contextul, este util să vedem cum au procedat SAESP-urile din țară atunci când au descoperit depozitări neconforme de azotat de amoniu:

🔹 Brăila – 29 tone

– depozitare în aer liber → dosar penal

🔹 Galați – 35 tone

– depozitare improprie → dosar penal

🔹 Ilfov – 127 tone

– depozitare lângă produse petroliere → dosar penal + confiscare

🔹 Sălaj – 35 tone

– depozitare necorespunzătoare → dosar penal + indisponibilizare

🔹 Caraș-Severin – 200–368 tone

– depozitare neconformă, inclusiv în aer liber → dosar penal

🔹 Arad – 30.000 kg

– depozitare neconformă pe paleți, pe drum public → dosar penal

🔹 Constanța Sud (2020) – 4.908 tone

– manipulare/depozitare fără autorizare → dosar penal instrumentat chiar de SAESP Constanța

În toate aceste cazuri, chiar și pentru cantități relativ mici (29, 35, 127 tone), reacția SAESP a fost imediată și fermă: dosare penale, confiscări, indisponibilizări.

Prin comparație, în Portul Midia: s-au manipulat 344.443 tone în 7 ani, au existat 627 tone depozitate în aer liber în 20.06 2025, iar reacția autorităților a venit abia după sesizările repetate.

Salut faptul că instituțiile statului au acționat în cele din urmă, că:

DSU a confirmat situația și a dispus măsuri imediate,

627 tone au fost relocate,

SAESP a demarat o anchetă penală,

iar operatorul este supus verificărilor prevăzute de lege.

În același timp, consider important ca:

rapoartele tehnice întocmite de personalul de specialitate (inclusiv cele transmise de mine începând cu 2019) să fie luate în considerare de la momentul semnalării, intervențiile instituționale să fie prompte, regimul substanțelor periculoase să fie aplicat unifom în toată țara, porturile maritime să fie tratate cu maximă atenție, având în vedere cantitățile mari manipulate.

Voi continua să colaborez responsabil cu toate instituțiile competente, în interesul siguranței portuare și al comunității.

Iulian Nicolae ŞUCHEA 

Ofițer Port I

Avertizor de Integritate 212/DAIP/2025

#PortulConstanta #Responsabilitate #azotatdeamoniu