ÎNTREBĂRI DESCHISE CĂTRE CONDUCEREA CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME SA CONSTANȚA
Le adresez în calitate de Ofițer Port Grad I în cadrul Serviciului Siguranță Portuară, cu aproape două decenii de activitate în sistemul portuar și în calitate de avertizor în interes public protejat de Legea nr. 361/2022.
Ani la rând am transmis rapoarte profesionale, note de informare, sesizări și avertizări pe cale ierarhică.
Nu le-am transmis presei.
Nu le-am publicat pe rețelele sociale.
Nu le-am transmis partidelor politice.
Le-am transmis conducerii companiei, exact așa cum prevede obligația profesională a unui Ofițer Port.
Astăzi, după toate cele întâmplate, consider că atât eu, cât și opinia publică avem dreptul la câteva răspunsuri.
❓ Dacă rapoartele și avertizările mele erau nefondate, cum se explică faptul că ulterior au existat controale, sancțiuni, măsuri de evacuare și intervenții ale unor autorități ale statului?
❓ Dacă problemele semnalate nu existau, de ce au fost dispuse măsuri corective de către instituții competente?
❓ Dacă sesizările mele nu aveau relevanță profesională, de ce numeroase instituții ale statului au considerat necesară analizarea lor?
❓ Cum se explică faptul că documente oficiale ulterioare au confirmat existența unor situații pe care eu le semnalasem anterior pe cale ierarhică?
❓ De ce un angajat care a raportat riscuri și vulnerabilități a ajuns să fie considerat problema, iar nu aspectele semnalate?
❓ De ce, în locul unei analize obiective a conținutului rapoartelor, atenția s-a mutat asupra persoanei care le-a întocmit?
❓ De ce un avertizor în interes public a fost supus unor proceduri disciplinare, modificări ale atribuțiilor de serviciu, contestări profesionale și acțiuni pe care eu le consider represalii, în loc să beneficieze de protecția prevăzută de lege?
❓ De ce în anul 2020 compania aprecia oficial activitatea de identificare și raportare a riscurilor, iar în perioada 2025–2026 aceeași conduită profesională a fost prezentată într-o lumină complet diferită?
❓ De ce anumite probleme semnalate ani de zile au fost considerate neimportante până în momentul în care alte instituții au intervenit?
❓ După incidentul din 05.06.2026 din Dana 78, mai poate susține cineva că toate avertizările privind vulnerabilitățile portuare reprezentau simple scenarii teoretice?
❓ A fost realizată la nivelul companiei o analiză internă privind lecțiile învățate din toate avertizările formulate în perioada 2019–2026?
❓ A fost realizată o analiză privind modul în care au fost gestionate informațiile transmise de personalul operativ din teren?
❓ A fost analizat impactul pe care încercările de decredibilizare a avertizorilor îl pot avea asupra culturii de siguranță și asupra disponibilității angajaților de a mai raporta riscuri în viitor?
❓ Ce mesaj transmite compania celorlalți angajați atunci când un ofițer port care semnalează probleme este supus unor conflicte permanente, în timp ce aspectele semnalate sunt confirmate ulterior de alte instituții?
❓ Nu ar fi fost mai util pentru siguranța portuară ca energia consumată pentru combaterea avertizorului să fie folosită pentru analiza și remedierea vulnerabilităților raportate?
Cea mai importantă întrebare rămâne însă aceasta:
❓ Dacă un Ofițer Port transmite ani de zile rapoarte profesionale privind riscuri, vulnerabilități și probleme de siguranță, iar ulterior o parte dintre acestea sunt confirmate prin documente oficiale ale statului român, cine își asumă responsabilitatea pentru faptul că avertizările au fost ignorate, minimalizate sau tratate ca un inconvenient administrativ?
Nu formulez aceste întrebări din resentiment.
Le formulez pentru că siguranța portuară, securitatea infrastructurilor critice și protecția interesului public trebuie să fie mai importante decât imaginea de moment a oricărei instituții.
Adevărul nu poate fi combătut prin presiune asupra celui care îl semnalează.
Adevărul trebuie verificat, analizat și asumat.
