SCRISOARE DESCHISĂ A UNUI AVERTIZOR ÎN INTERES PUBLIC
Astăzi aleg să vorbesc despre fapte, nu despre etichete.
În ultimul an mi s-a spus că exagerez.
Mi s-a spus că afectez imaginea companiei.
Mi s-a spus că produc tensiuni.
Mi s-a spus că sesizările mele nu se confirmă.
Mi s-a spus că problemele semnalate de mine nu există.
Cu toate acestea, realitatea este că sesizările formulate de mine au făcut obiectul verificărilor și analizelor unor instituții ale statului român, inclusiv structuri de cercetare penală, autorități de control și instituții cu atribuții în domeniul siguranței și securității.
Mai mult decât atât, în anumite cauze am fost audiat oficial în calitate de martor sau persoană vătămată.
Nu voi publica astăzi toate documentele pe care le dețin.
Le voi pune însă la dispoziția instituțiilor competente, jurnaliștilor, organizațiilor civice și persoanelor interesate să înțeleagă întreaga situație.
Există însă un aspect pe care nu îl pot trece sub tăcere.
Cu luni înainte de incidentul produs în Dana 78 a Portului Constanța, când o dronă maritimă s-a autodetonat în zona portuară, am transmis memorii și raportări către instituții ale statului român, inclusiv către autorități cu atribuții în domeniul securității naționale, prin care semnalam vulnerabilități privind protecția infrastructurii portuare strategice, riscurile generate de amenințările hibride, mărfurile periculoase și necesitatea unei evaluări serioase a riscurilor la adresa Portului Constanța.
Nu susțin că cineva putea anticipa în mod exact acel incident.
Dar susțin că existența unor vulnerabilități și posibilitatea producerii unor evenimente cu impact major asupra siguranței portuare au fost semnalate oficial cu mult înainte.
După producerea incidentului, întrebarea legitimă nu mai este dacă aceste riscuri meritau analizate, ci dacă avertismentele și documentele transmise au fost tratate cu seriozitatea necesară.
De aceea, adresez public câteva întrebări:
❓ Dacă sesizările erau complet nefondate, de ce au fost analizate și investigate de autoritățile statului?
❓ Dacă problemele semnalate nu existau, de ce au existat controale, verificări și constatări oficiale?
❓ Dacă avertizorul era problema, de ce numeroase aspecte semnalate au fost ulterior confirmate de instituții competente?
❓ Cine afectează cu adevărat imaginea unei instituții: cel care raportează problemele sau cei care aleg să le ignore?
❓ Cum se explică faptul că, după formularea raportărilor, au urmat cercetări disciplinare, modificări ale atribuțiilor profesionale, tentative de decredibilizare și alte forme de presiune?
❓ Este aceasta o simplă coincidență sau exact tiparul represaliilor împotriva unui avertizor de integritate descris de legislația românească și europeană?
❓ De ce numeroase instituții ale statului au considerat necesar să analizeze documentele și sesizările transmise dacă acestea erau, așa cum s-a susținut public și intern, lipsite de fundament?
❓ De ce au existat controale, verificări, cercetări și măsuri dispuse ulterior de autorități dacă problemele semnalate nu existau?
❓ De ce, în loc să fie analizate cauzele și riscurile semnalate, atenția s-a concentrat asupra persoanei care a formulat avertizările?
Mai am o singură întrebare pentru conducerea companiei:
Nu ar fi fost mai simplu să fie analizate și remediate problemele semnalate decât să fie transformat avertizorul în problemă?
Astăzi nu cer nimănui să mă creadă pe cuvânt.
Cer doar să fie privite documentele, faptele și răspunsurile oficiale ale autorităților.
Adevărul poate fi contestat.
Poate fi atacat.
Poate fi amânat.
Dar documentele oficiale rămân.
Iar atunci când toate vor fi puse cap la cap, fiecare va putea trage propriile concluzii despre cine a avertizat, cine a ignorat și cine încearcă astăzi să rescrie istoria.
Rolul unui avertizor în interes public este să semnaleze riscurile înainte ca acestea să se transforme în incidente.
Iar atunci când unele dintre aceste riscuri se regăsesc ulterior în realitate, nu avertizorul trebuie să explice de ce a vorbit, ci instituțiile trebuie să explice ce au făcut cu informațiile primite.
Documentele justificative pot fi puse la dispoziția instituțiilor competente, reprezentanților mass-media, organizațiilor civice și persoanelor interesate.
Transparența nu este un pericol pentru o instituție.
Problemele ignorate sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu