SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CONDUCEREA CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. CONSTANȚA
Astăzi nu mai vorbim despre zvonuri, opinii sau interpretări.
Vorbim despre documente oficiale emise chiar de CN Administrația Porturilor Maritime SA Constanța, de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, de Departamentul pentru Situații de Urgență, de Garda Națională de Mediu, de Inspectoratul General al Poliției Române și de alte instituții ale statului român.
În anul 2020, conducerea CN APM SA Constanța îmi transmitea oficial:
„Vă mulțumim pentru semnalarea unor posibile fapte de încălcare a legii și pentru întreaga dumneavoastră implicare în clarificarea tuturor aspectelor sesizate.”
În anul 2025, pentru aceleași tipuri de sesizări, este constituită o comisie internă care decide clasarea și închiderea acestora.
În anul 2026, aceeași companie susține că aș fi afectat imaginea instituției, relațiile cu autoritățile și chiar sănătatea psihică a colegilor.
În fața acestor contradicții, adresez public următoarele întrebări:
Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce CN APM SA a constituit comisii speciale pentru analizarea lor?
Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Garda Națională de Mediu a efectuat controale și a aplicat sancțiuni, inclusiv suspendarea activității de depozitare a azotatului de amoniu?
Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Inspectoratul General al Poliției Române confirmă oficial 22 de controale și 16 sancțiuni contravenționale în valoare de 670.000 lei privind îngrășămintele chimice și precursorii de explozivi?
Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Departamentul pentru Situații de Urgență a anunțat necesitatea optimizării mecanismelor de cooperare și informare privind mărfurile periculoase din porturi?
Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Administrația Prezidențială a comunicat că avertizările privind depozitarea azotatului de amoniu au făcut obiectul unei analize atente și că interesul meu pentru securitatea portuară este apreciat?
Cum este posibil ca în anul 2020 CN APM SA să îmi mulțumească pentru avertizările de integritate, iar în anul 2025 să considere aceleași demersuri un motiv de clasare și decredibilizare?
Cum este posibil ca în august 2025 CN APM SA să transmită Parlamentului României că „din anul 2019 și până în prezent nu au fost sesizări sau rapoarte oficiale privind nerespectarea măsurilor de securitate privind depozitarea mărfurilor periculoase”?
Cum se explică faptul că, la doar câteva luni distanță, în aprilie 2026, aceeași companie recunoaște oficial că au existat două sesizări privind depozitarea mărfurilor periculoase, ambele formulate de subsemnatul?
Care dintre cele două documente reprezintă adevărul? Cel transmis Parlamentului României sau cel transmis ulterior în baza Legii 544/2001?
Cine a redactat răspunsul transmis Parlamentului?
Cine a verificat informațiile?
Cine și-a asumat răspunderea pentru conținutul acelui document?
Cum poate fi susținută afirmația că am afectat imaginea companiei, în condițiile în care informațiile transmise de mine au fost analizate și confirmate, cel puțin parțial, de multiple instituții ale statului?
Imaginea unei instituții este afectată de avertizorul care semnalează riscuri sau de existența riscurilor, neregulilor și sancțiunilor constatate ulterior de autorități?
Cum am afectat sănătatea psihică a colegilor?
Există evaluări psihologice, expertize medicale sau alte documente oficiale care să demonstreze această acuzație extrem de gravă?
Cine sunt persoanele despre care se afirmă că ar fi fost afectate și care este legătura directă dintre starea lor și exercitarea de către mine a dreptului legal de a raporta nereguli?
Cum poate fi considerat responsabil avertizorul pentru stresul produs de existența unor probleme reale, în locul celor care aveau obligația legală să le prevină și să le remedieze?
De ce sesizările privind mărfurile periculoase au fost clasate, în timp ce Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a confirmat oficial că CN APM SA are atribuții de verificare, constatare și sancționare în domeniul mărfurilor periculoase?
De ce Ministerul Transporturilor a precizat expres că CN APM SA are dreptul și obligația de a verifica operatorii care depozitează mărfuri periculoase și competențe privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor?
Dacă aceste atribuții existau, cine trebuia să constate eventualele nereguli? Ofițerul port care le raporta sau conducerea care avea competențele administrative și legale?
Cine răspunde pentru faptul că sesizările au fost clasate, în timp ce ulterior instituții ale statului au constatat deficiențe, au aplicat sancțiuni și au dispus măsuri de remediere?
Astăzi, după incidentul dronei din Dana 78 și după toate documentele oficiale apărute în spațiul public, cred că societatea are dreptul să primească răspunsuri.
Am cerut un singur lucru:
ca riscurile privind siguranța portuară, mărfurile periculoase și infrastructura strategică să fie analizate înainte de producerea unei tragedii, nu după.
Întrebarea fundamentală rămâne aceeași:
Într-un stat de drept, cine trebuie să răspundă: persoana care semnalează riscurile sau persoanele care aleg să le ignore?
Iulian Nicolae Șuchea
Ofițer Port Grad I
Avertizor în interes public
Astăzi nu mai vorbim despre zvonuri, opinii sau interpretări.
Vorbim despre documente oficiale emise chiar de CN Administrația Porturilor Maritime SA Constanța, de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, de Departamentul pentru Situații de Urgență, de Garda Națională de Mediu, de Inspectoratul General al Poliției Române și de alte instituții ale statului român.
În anul 2020, conducerea CN APM SA Constanța îmi transmitea oficial:
„Vă mulțumim pentru semnalarea unor posibile fapte de încălcare a legii și pentru întreaga dumneavoastră implicare în clarificarea tuturor aspectelor sesizate.”
În anul 2025, pentru aceleași tipuri de sesizări, este constituită o comisie internă care decide clasarea și închiderea acestora.
În anul 2026, aceeași companie susține că aș fi afectat imaginea instituției, relațiile cu autoritățile și chiar sănătatea psihică a colegilor.
În fața acestor contradicții, adresez public următoarele întrebări:
Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce CN APM SA a constituit comisii speciale pentru analizarea lor? Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Garda Națională de Mediu a efectuat controale și a aplicat sancțiuni, inclusiv suspendarea activității de depozitare a azotatului de amoniu? Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Inspectoratul General al Poliției Române confirmă oficial 22 de controale și 16 sancțiuni contravenționale în valoare de 670.000 lei privind îngrășămintele chimice și precursorii de explozivi? Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Departamentul pentru Situații de Urgență a anunțat necesitatea optimizării mecanismelor de cooperare și informare privind mărfurile periculoase din porturi? Dacă sesizările mele erau nefondate, de ce Administrația Prezidențială a comunicat că avertizările privind depozitarea azotatului de amoniu au făcut obiectul unei analize atente și că interesul meu pentru securitatea portuară este apreciat? Cum este posibil ca în anul 2020 CN APM SA să îmi mulțumească pentru avertizările de integritate, iar în anul 2025 să considere aceleași demersuri un motiv de clasare și decredibilizare? Cum este posibil ca în august 2025 CN APM SA să transmită Parlamentului României că „din anul 2019 și până în prezent nu au fost sesizări sau rapoarte oficiale privind nerespectarea măsurilor de securitate privind depozitarea mărfurilor periculoase”? Cum se explică faptul că, la doar câteva luni distanță, în aprilie 2026, aceeași companie recunoaște oficial că au existat două sesizări privind depozitarea mărfurilor periculoase, ambele formulate de subsemnatul? Care dintre cele două documente reprezintă adevărul? Cel transmis Parlamentului României sau cel transmis ulterior în baza Legii 544/2001? Cine a redactat răspunsul transmis Parlamentului? Cine a verificat informațiile? Cine și-a asumat răspunderea pentru conținutul acelui document? Cum poate fi susținută afirmația că am afectat imaginea companiei, în condițiile în care informațiile transmise de mine au fost analizate și confirmate, cel puțin parțial, de multiple instituții ale statului? Imaginea unei instituții este afectată de avertizorul care semnalează riscuri sau de existența riscurilor, neregulilor și sancțiunilor constatate ulterior de autorități? Cum am afectat sănătatea psihică a colegilor? Există evaluări psihologice, expertize medicale sau alte documente oficiale care să demonstreze această acuzație extrem de gravă? Cine sunt persoanele despre care se afirmă că ar fi fost afectate și care este legătura directă dintre starea lor și exercitarea de către mine a dreptului legal de a raporta nereguli? Cum poate fi considerat responsabil avertizorul pentru stresul produs de existența unor probleme reale, în locul celor care aveau obligația legală să le prevină și să le remedieze? De ce sesizările privind mărfurile periculoase au fost clasate, în timp ce Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a confirmat oficial că CN APM SA are atribuții de verificare, constatare și sancționare în domeniul mărfurilor periculoase? De ce Ministerul Transporturilor a precizat expres că CN APM SA are dreptul și obligația de a verifica operatorii care depozitează mărfuri periculoase și competențe privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor? Dacă aceste atribuții existau, cine trebuia să constate eventualele nereguli? Ofițerul port care le raporta sau conducerea care avea competențele administrative și legale? Cine răspunde pentru faptul că sesizările au fost clasate, în timp ce ulterior instituții ale statului au constatat deficiențe, au aplicat sancțiuni și au dispus măsuri de remediere?Astăzi, după incidentul dronei din Dana 78 și după toate documentele oficiale apărute în spațiul public, cred că societatea are dreptul să primească răspunsuri.
Am cerut un singur lucru:
ca riscurile privind siguranța portuară, mărfurile periculoase și infrastructura strategică să fie analizate înainte de producerea unei tragedii, nu după.
Întrebarea fundamentală rămâne aceeași:
Într-un stat de drept, cine trebuie să răspundă: persoana care semnalează riscurile sau persoanele care aleg să le ignore?
Iulian Nicolae Șuchea
Ofițer Port Grad I
Avertizor în interes public
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu