Astăzi, în Comisia pentru Mediu și Echilibru Ecologic, am dezbătut PL-x nr. 532/2026 – Proiectul de lege privind aprobarea Strategiei Naționale și a Planului de Acțiune pentru Conservarea Biodiversității 2026–2030, un document strategic care poate influența în mod direct dezvoltarea agriculturii, silviculturii, turismului, gestionarea resurselor de apă, securitatea energetică, economia și calitatea vieții din România pentru următoarele decenii.
Protejarea biodiversității este o obligație față de generațiile viitoare. Tocmai de aceea, o asemenea strategie trebuie construită pe cercetare științifică solidă, monitorizare permanentă, modele predictive și o evaluare realistă a capacității de implementare. Nu este suficient să stabilim ce ne propunem; trebuie să știm cum, prin cine, cu ce infrastructură, cu ce specialiști și cu ce resurse financiare vor fi atinse obiectivele asumate.
Noi am atras atenția asupra unor omisiuni majore ale Strategiei. Poluarea aerului, a apei și a solului, precum și efectele cumulative ale contaminanților asupra habitatelor naturale și speciilor sunt tratate insuficient, deși reprezintă factori esențiali care influențează biodiversitatea. În același timp, Strategia nu valorifică suficient noile tehnologii de observare și monitorizare prin imagistică satelitară, programele spațiale europene Copernicus, teledetecție, inteligență artificială și infrastructuri moderne de cercetare, instrumente indispensabile pentru fundamentarea deciziilor și evaluarea permanentă a stării ecosistemelor.
De asemenea, Strategia tratează insuficient impactul evoluției climei asupra biodiversității din România. Modificările regimului temperaturilor și precipitațiilor, intensificarea secetelor, schimbarea regimului hidrologic și fenomenele meteorologice extreme pot modifica profund ecosistemele, distribuția speciilor și resursele de apă. Aceste evoluții impun monitorizare continuă și actualizarea permanentă a modelelor climatice și ecologice utilizate în fundamentarea deciziilor.
Biodiversitatea nu reprezintă doar protecția speciilor și habitatelor naturale. Ea stă la baza agriculturii, prin polenizare și fertilitatea solurilor, susține turismul și economia locală prin valorificarea patrimoniului natural, contribuie la securitatea alimentară și influențează dezvoltarea durabilă a comunităților. Din acest motiv, orice strategie în domeniu trebuie să fie fundamentată pe cercetare, pe date științifice și pe o evaluare realistă a impactului economic și social al măsurilor propuse.
AUR a subliniat, de asemenea, legătura indisolubilă dintre biodiversitate, resursele de apă și securitatea energetică a României. Apa înseamnă viață pentru ecosisteme, dar și alimentarea populației, agricultură, protecție împotriva secetei și inundațiilor, precum și producție de energie hidroelectrică. Strategia tratează insuficient rolul amenajărilor hidrotehnice, al acumulărilor de apă, al regimului debitelor, al transportului sedimentelor și al impactului acestora atât asupra biodiversității, cât și asupra Sistemului Energetic Național.
De asemenea, documentul nu prezintă o evaluare convingătoare a capacității naționale de cercetare, a infrastructurii necesare, a resursei umane și a costurilor reale ale implementării. Fără aceste elemente, obiectivele asumate riscă să rămână simple declarații de intenție.
Biodiversitatea nu poate fi separată de apă, iar apa nu poate fi separată de energie. Conservarea patrimoniului natural trebuie să fie susținută de cercetare, tehnologie, investiții și o viziune integrată asupra dezvoltării României.
Din aceste motive, în urma dezbaterilor din Comisia pentru Mediu și Echilibru Ecologic, raportul adoptat a fost unul de respingere a PL-x nr. 532/2026, urmând ca decizia finală să fie luată mai târziu (azi) în plenul Camerei Deputaților.
România are nevoie de politici de mediu solide, dar acestea trebuie construite pe rigoare științifică, responsabilitate, realism și o viziune integrată asupra mediului, economiei și dezvoltării durabile.
