Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Sărăcie, cauze

 Sărăcie, cauze

(i) vizibile: lipsă locuri de muncă, sindicatele care ies azi în stradă spunând că 33% dintre cei care au vârstă de 20 - 65 de ani nu lucrează; fiscalitate pe muncă, mai mult de 40% din veniturile salariale fiind păpate de stat prin taxe, impozite și contribuții; credite scumpe, executări silite urmate de evacuarea din locuința familiale, prea facile; taxe pe amprenta de carbon, accize la energie și carburanți; cheltuieli sanitare inutile (cum au fost masca, testele, vakseenarea) sau artificial induse (cum sunt anti-depresivele și suplimentele alimentare);

(ii) invizibile: scăderea puterii de cumpărare a banilor, prin shrink-flation monetar (în cont/buzunar ai 160 de lei care au o valoare reală de 100 de lei în coordonatele anului 2019) și prin shrink - flation comercial (laptele din cutia de 850 ml are același preț cu laptele din cutia de 1000 de ml); ignorarea sau chiar descurajarea activităților independente, liberale, artizanale sau agrar - țărănești; falimentarea țăranilor, fermierilor, micilor antreprenori, prin politica de tip what ever it takes/qoui qu'il en coute din ultimii ani de „ordine mondială liberală bazată pe reguli”.

Precizare: în anul 2019, în UE existau 130 de milioane de săraci. În România, 6 milioane. Nu mai puțin de 4 de români din 10 nu pot face planuri pe mai mult de 30 de zile, căci nu au resurse de subzistență dincolo de acest interval.

Sărăcire, cauze:

(i) vizibile: taxarea suplimentară a contribuabililor corecți, în beneficiul pletorei de funcționari redundanți și al corporațiilor care practică „optimizarea” fiscală; austeritatea pentru popor și micii antreprenori, în tandem cu hemoragia de cheltuieli publice inutile, scumpe, non-prioritare; facilitățile și ajutoarele de stat acordate corporațiilor; stabilitatea în corupție, conflicte de interese, fraudă și incompetență a unei clase politice și birocratice auto-suficientă, egocentrică și parazitară; creșterea costului creditelor, creștere prețurilor la energie, gonflarea prețurilor coșului minim de consum;

(ii) invizibile: emisiunile monetare suplimentare, menite a crește plaja de împrumuturi ale statelor, în beneficiul Big Finance și al Big Pharma și, mai nou, al industriei militare; creșterea ponderii costurilor cu dobânda la credite suverane sau comerciale, costuri care se regăsesc în prețuri (notă: în 2019, peste 45% din prețurile produselor însemna dobânzile pe care le achită statul și totți comercianții din lanțul de producție și distribuție; azi, acest cost a depășit 60%); împrăștierea în prețul produselor și al serviciilor a amenzilor primite de marile corporații pentru contravențiile, infracțiunile și crimele lor - plătim acest preț tot noi, pentru că nu mai avem posibilitatea de a alege dacă să consumăm sau nu acele produse și servicii.

Sărăcia conduce la totalitarism - omul sărac este un om dependent de controlor, care deține și resursele, și banii, inclusiv cei tipăriți la nevoie, și tupeul de a se considera salvator și de a inventa dușmani și țapi ispășitori.

Totalitarismul are mai multe fețe, iar nu doar fața fascistă sau nazistă ori fața comunistă. Poate fi un iacobinism sanitar, cum a fost în plandemie, poate fi un totalitarism sanitar și climatic, cum propune OMS, poate fi totalitarism al elitelor ne-alese, iresponsabile, bazate pe pseudo-știință și opinie protejată, (ne)sfântă, așa cum propune așa-numitul forum economic mondial de la Davos, sau poate fi totalitarismul de catifea, de stup, promovat de China.

Poate fi totalitarismul din distopia Minunata lume nouă, unde toată lumea era fericită, tânără, sănătoasă, fără a avea nimic, nici măcar familie, iubire sau viitor.

Un totalitarism unde vei fi fericit, dar nu vei avea nimic, nu vei exista, nu vei fi ținut minte.

Reamintesc ce scria Orwell, în cartea sa intitulată 1984:

💥Noi, aici, te golim pe dinăuntru și te umplem cu noi înșine.💥

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Alunecarea în totalitarism este din ce în ce mai evidentă în Europa.

 

Alunecarea în totalitarism este din ce în ce mai evidentă în Europa

Sub cuvânt că luptă contra extremismului și a dezinformării, autoritățile europene și cele românești au ieșiri din ce în ce mai contondente contra libertății de opinie și de conștiință, promovând pe față cenzura și ingineria socială, practicată de serviciile secrete și menită a menține sfânta stabilitate a cleptocraților, sudați ombilical cu prostocrații și ghidonați de birocrați și oengeocrați.

Poate că populația României are nevoie de o reamintire a motivelor pentru care sunt o sumă de cetățeni, iar nu o turmă de captivi digitali și de supuși prin tot felul de frici (de viruși, de claimătceingi, de război, de feicniuz, de extremiști și negaționiști, de viață și de viitor ...).

1., Potrivit art. 29 alin.1 din Constituție, libertatea gândirii și a opiniilor nu poate fi îngrădită sub nicio formă.

Așadar, Constituția nu permite cenzura directă sau implicită, contingentarea și limitarea răspândirii ideilor și opiniilor contrare establishmentului (shadowbannig, mai nou denumită) sau transformarea în delincvenți de opinie a opozanților, a dizidenților, a criticilor sau a emitenților de idei neconforme cu linia oficială de partid și de stat.

Printre altele, Revoluția din 1989 s-a făcut și pentru că poporul român se săturase de poliția gândirii.

Printre altele, reproșurile cele mai violente la adresa democrațiilor i-liberale de tip rusesc sau a organizării statale autoritariste de tip chinezesc sunt motivate de necesitatea înlăturării poliției gândirii.

Practicând oficial și pe față poliția gândirii, democrațiile euro-atlantice nu fac decât să se transforme zi cu zi în democraturi, în epigoni ai organizării statale totalitare de tip rusesc sau chinezesc.

2., Potrivit art. 30 alin.1-2 din Constituție, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor este inviolabilă, iar cenzura de orice fel este interzisă.

Cetățeanul contemporan s-a obișnuit prea mult cu restricțiile, cu cenzura directă sau implicită, cu ingineria socială manipulatorie, menită a fabrica voința și a manufactura consimțământul, pe motiv că, insidios, mass media main stream și social media l-au remodelat mental în așa fel încât (cvasi)dictatura, înghețarea drepturilor, limitarea circulației, abținerea de la consumul natural și obișnuit, așteptarea la porțile spitalelor sau ale clinicilor medicale și aplauzele pentru propaganda de război să fie promovate ca mari necesități pentru siguranța sa.

Es ist für Ihre Siherheit, ziceau naziștii…

Totul este, de fapt, pentru oificarea sa. Pentru auto-claustrarea ta în colivia de control.

De altfel, art. 30 alin. 7 din Constituție interzice direct și ferm îndemnul la război de agresiune, incitarea la discriminare și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Ce au făcut puterea publică, mass media main stream, social media, oengeurile pro-totalitarism și influencerii în (post)plandemie? Au incitat la ură contra celor care au contestat sau au refuzat experimentul social și sanitar al plandemiei (reamintiți-vă: am fost trimiși la ATI, cu tot cu familia, cu titlu de blestem că am cârtit, s-a cerut excluderea noastră din sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru că am hulit sfinții plandemiei, am fost inamici ai publicului de oi injectabile etc.), la segregare pe criterii sanitare, la violență publivă, la război ... Au determinat inimaginabile costuri pentru a combate o răceală și pentru a îndeplini habotnic o teorie pseudo-științifică, așa cum este cea cu încălzeala gobală cauzată de codoiul emis de oameni și vaci ... Au permis hiper-îmbogățirea ultra-bogaților, care au profitat de pe urma suferinței și a fricii de boală și de moarte ...

Totul pe bani din surse neindentificabile...

Asta în condițiile în care art. 30 alin.5 din Constituție spune că prin lege se poate impune mass media obligația de a face publică sursa finanțăriii ...

Și, desigur, în condițiile în care, conform art. 31 alin.4 din Constituție, mass media sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

Cu titlu de camuflaj și distragere a atenției, au inundat agenda publicului cu obscenități, propagandă pentru consum de droguri, “știința” celor 78 de identități de gen și a transformării în pisică, cerb sau câine a omului inter-specii…

Știți, desigur, că în ciuda enorm de multor știri false relative la plandemie, război și claimătceingi, nu mass media a fost sanționată și bannată, ci noi, ce care îmcercam să atragem atenția asupra acestor falsuri... Noi eram, desigur, cei care ne făceam culpabile de dez-informare ...

Nu mai târziu de 10 martie a.c., mass media, aproape in corpore, a promovat una dintre cele mai mari și mai mizere dez-informări în legătură cu arbitrajul de la Washington pe care România îl pierduse 100% în fața „investitorilor” de la Gabriel Resources în 31 ianuarie 2024 dar, în realitate, l-a câștigat...

3., Potrivit art. 40 alin.2 din Constituție, partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale.

Ce altceva face partidul comasat român (PCR) decât să militeze contra pluralismului politic, sub numele de „luptă pentru stabilitate” și “luptă contra dezinformării și extremismului”?

Ce altceva fac partidul comasat român, plus usere, plus udemere, decât să militeze contra suveranității, independenței și integrității României atunci când au dat hălci enorme din economia României, plus libertatea de opinie și de circulație pe mâna Uniunii Sovietice Europene, o pletoră compusă din birocrați și oengeocrați, aflată sub cizma corporațiilor prea mari pentru a fi lăsate să falimenteze?

Anonimii și slugarnicii reprezentanți ai României la UE trebuie să lase locurile libere pentru oameni pe picioarele lor, liberi și responsabili.

Aceasta este o extremă urgență.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Despre patriotism și alte animăluțe pe cale de dispariție.

Despre patriotism și alte animăluțe pe cale de dispariție

Patriotismul a fost dezavuat sau chiar batjocorit timp de 34 de ani în România. Familia, națiunea, credința și libertatea au fost obiect de discuții triviale și, mai ales, ținte ale criticilor progresiste. Cine era atașat acestor valori, era stigmatizat drept medieval. Azi, lucrurile stau chiar mai rău. Țara nu e bună, căci nu e „ca afară”. Cu toate acestea, țara te vrea prost, vorba cântecului.

Birocrați, politicieni cinici, „intelectuali” abonați la banul public îngemânat cu banii oengeurilor gloabaliste, formatori de opinie rău intenționați și pedagogi contaminați cu mesianism progresist, toți le-au prescris românilor să plece și să-și disprețuiască țara, familia și tradițiile, pentru a se putea „realiza” în străinătate. Iar românii chiar au urmat îndemnul – sunt peste 5 milioane de oameni care au migrat către zone „civilizate” ale Europei și ale lumii, unde și-au găsit, foarte probabil, propășirea materială, dar nu și rădăcini spirituale. Vestea proastă e că totalitarismul poate îmbrăca și forme mai confortabile, mai chinezești, mai sofisticate decât comunismul gregar sau nazimul troglodit. Azi, acest totalitarism de catifea este tușa clar – obscură a „ordinii mondiale liberale bazate pe reguli”.

Organizațiile quasi-non-guvernamentale (quango), în parte private, în parte statale, sunt extensii ale unor guverne străine, cum ar fi SUA, Rusia sau China, și sunt menite a influența și manipula ideologic popoarele din (semi)colonii. Quango au făcut dintotdeauna politica deznaționalizării și a desprinderii individului de rădăcinile tradiției, culturii și istoriei naționale, pentru ca oamenii să poată fi transformați mai ușor în plante în ghiveci pe rotile, transportabile din loc în loc, pe principiul ibi patria, ubi bene. Quango au reușit în mare măsură să desprindă omul de rădăcini și să-l deprindă cu ideea că acolo unde îi este bine, este patria lui.

Recent, în 17 ianuarie 2024, Uniunea Europeană, o organizație supra-statală care s-a supus treptat quango, a emis o recomandare și un plan de măsuri menite să determine abandonul treptat al ideii naționale, în favoarea unei „identități europene”, supra-naționale. Acesta este nimic mai puțin decât visul Uniunii Sovietice de a reuni popoarele Rusiei și din jurul Rusiei într-un singur popor, sovietic, proletar, compus din oamenii noi de tip comunist, egali în sărăcie, și din privilegiații intangibili ai nomenklaturii conducătoare.

Pe acest val, timp de peste 30 de ani părinții români și-au educat odraslele în „spiritul” migrației. Plecați, plecați mâncând pământul – le-au zis și le zic ei copiilor lor. Știu, nu sunt prea multe motive să li se spună altceva, căci lumea noastră a fost sub cizma de neam prost a prostocraților din politica românească și cu falca la doi centimetri de pumnul de fier în mănușă de catifea a quango, a birocraților europeni, a experților și a specialiștilor care se cred mâna zeului pseudo-științei pe Pământ. Dar fenomenul socio-cultural al disprețului față de națiune, familie, credință și libertate există, e chiar dominant în societatea noastră.

Iar acum, dintr-o dată, ce ni se întâmplă în mod cu totul paradoxal?

Uniunea Europeană și, în trena aceasteia, establishmentul românesc, ne înspăimântă cu războiul iminent și durabil (sustenabil) și cu trecerea în modul supraviețuire, adică, trecerea la economia de război, unde drepturile și libertățile sunt congelate, precum și cu revenirea la serviciul militar obligatoriu.

Cu cine se va duce acest război, ce armată se va putea asambla pentru un asemenea război, ce resurse are Europa pentru a pregăti și susține economic așa ceva?

Nu de alta, dar europenii s-au obișnuit cu pacea – și e foarte bine să s-au obișnuit astfel. Sunt 80 de ani de la ultimul mare război. Europenii sunt pe chill, vor să reușească în viață, vor să trăiască mult, să fie sănătoși mai mult. Ei nu au treabă cu războiul americanilor și al rușilor. Uniunea Europeană însăși s-a constituit, în 1957, pentru a evita ca europenii să mai ajungă vreodată să se războiască și să se ucidă între ei. A fost o motivație bună, creștinească: dacă oamenii vor coopera, dacă lumea se va concentra pe ceea pe familie, bunăstare, solidaritate, împărtășire și nevoia de ajutor a celui de lângă noi, lumea nu va mai avea motivații pentru război.

Ce s-a schimbat atât de fundamental încât europenii să vrea din nou război? Cum de europenii s-au infantilizat atât de rapid, abandonând maturitatea și responsabilitatea aferentă și uitând ororile celor două războaie mondiale ale secolului XX, ambele pornite în Europa. Mai ales, cum de am uitat deja învățămintele transmise nouă de bunicii și străbunicii noștri, care au trăit acele orori?

Întrebarea mai grea și mai sâcâitoare este : pentru ce ar merge la război bărbații români în vărstă de 18 – 60 de ani? Pentru Ursula von der Leyen, Iohannis, Ciolacu, Ciucă, Lidl, Raiffeissen, Pfizer, Monsanto?

Reamintesc că, în urmă cu 2 ani, când Rusia a atacat Ucraina, cozile la pașapoarte erau interminabile, iar în sondaje doar 20% dintre români erau deciși să meargă la război ...

Mi-e tare teamă că, în acest ritm, cu acest trend, veți ajunge toți să ziceți, ca și mine:

Hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea