Sărăcie, cauze(i) vizibile: lipsă locuri de muncă, sindicatele care ies azi în stradă spunând că 33% dintre cei care au vârstă de 20 - 65 de ani nu lucrează; fiscalitate pe muncă, mai mult de 40% din veniturile salariale fiind păpate de stat prin taxe, impozite și contribuții; credite scumpe, executări silite urmate de evacuarea din locuința familiale, prea facile; taxe pe amprenta de carbon, accize la energie și carburanți; cheltuieli sanitare inutile (cum au fost masca, testele, vakseenarea) sau artificial induse (cum sunt anti-depresivele și suplimentele alimentare);
(ii) invizibile: scăderea puterii de cumpărare a banilor, prin shrink-flation monetar (în cont/buzunar ai 160 de lei care au o valoare reală de 100 de lei în coordonatele anului 2019) și prin shrink - flation comercial (laptele din cutia de 850 ml are același preț cu laptele din cutia de 1000 de ml); ignorarea sau chiar descurajarea activităților independente, liberale, artizanale sau agrar - țărănești; falimentarea țăranilor, fermierilor, micilor antreprenori, prin politica de tip what ever it takes/qoui qu'il en coute din ultimii ani de „ordine mondială liberală bazată pe reguli”.
Precizare: în anul 2019, în UE existau 130 de milioane de săraci. În România, 6 milioane. Nu mai puțin de 4 de români din 10 nu pot face planuri pe mai mult de 30 de zile, căci nu au resurse de subzistență dincolo de acest interval.
Sărăcire, cauze:
(i) vizibile: taxarea suplimentară a contribuabililor corecți, în beneficiul pletorei de funcționari redundanți și al corporațiilor care practică „optimizarea” fiscală; austeritatea pentru popor și micii antreprenori, în tandem cu hemoragia de cheltuieli publice inutile, scumpe, non-prioritare; facilitățile și ajutoarele de stat acordate corporațiilor; stabilitatea în corupție, conflicte de interese, fraudă și incompetență a unei clase politice și birocratice auto-suficientă, egocentrică și parazitară; creșterea costului creditelor, creștere prețurilor la energie, gonflarea prețurilor coșului minim de consum;
(ii) invizibile: emisiunile monetare suplimentare, menite a crește plaja de împrumuturi ale statelor, în beneficiul Big Finance și al Big Pharma și, mai nou, al industriei militare; creșterea ponderii costurilor cu dobânda la credite suverane sau comerciale, costuri care se regăsesc în prețuri (notă: în 2019, peste 45% din prețurile produselor însemna dobânzile pe care le achită statul și totți comercianții din lanțul de producție și distribuție; azi, acest cost a depășit 60%); împrăștierea în prețul produselor și al serviciilor a amenzilor primite de marile corporații pentru contravențiile, infracțiunile și crimele lor - plătim acest preț tot noi, pentru că nu mai avem posibilitatea de a alege dacă să consumăm sau nu acele produse și servicii.
Sărăcia conduce la totalitarism - omul sărac este un om dependent de controlor, care deține și resursele, și banii, inclusiv cei tipăriți la nevoie, și tupeul de a se considera salvator și de a inventa dușmani și țapi ispășitori.
Totalitarismul are mai multe fețe, iar nu doar fața fascistă sau nazistă ori fața comunistă. Poate fi un iacobinism sanitar, cum a fost în plandemie, poate fi un totalitarism sanitar și climatic, cum propune OMS, poate fi totalitarism al elitelor ne-alese, iresponsabile, bazate pe pseudo-știință și opinie protejată, (ne)sfântă, așa cum propune așa-numitul forum economic mondial de la Davos, sau poate fi totalitarismul de catifea, de stup, promovat de China.
Poate fi totalitarismul din distopia Minunata lume nouă, unde toată lumea era fericită, tânără, sănătoasă, fără a avea nimic, nici măcar familie, iubire sau viitor.
Un totalitarism unde vei fi fericit, dar nu vei avea nimic, nu vei exista, nu vei fi ținut minte.
Reamintesc ce scria Orwell, în cartea sa intitulată 1984:
💥Noi, aici, te golim pe dinăuntru și te umplem cu noi înșine.💥
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu