Parlamentul European a votat în 17 iulie 2024, cu o largă majoritate, o rezoluție privind sprijinul continuu al Ucrainei în războiul contra Rusiei. Această rezoluție a fost reluată și ranforsată de 5 ori de atunci.
Reamintesc ce am spus atunci, în 17 iulie 2024, cu ocazia votului meu negativ contra zisei rezoluții:
„...rezoluția salută decizia țărilor G7 de a acorda un împrumut de 50 de miliarde de dolari Ucrainei, cu garanții constând în active ale statului rus găsite în UE și sechestrate în vederea confiscării; o „garanție” pe bunurile unui terț care nu face parte din afacere, dublată de o confiscare administrativă, fără hotărâre judecătorească, a bunurilor unui terț, sunt niște absurdități juridice, dar orbirea fariseică nu mai are nevoie de logică și rațiune…”
Atrag atenția că, în acest moment, coeziunea grupului celor mai puternice 7 economii ale lumii, așa-numitul G7, este zero, întrucât SUA nu mai este de acord cu nimic din ceea ce administrația Biden a impus anii trecuți acestui grup. Deci, nici acel împrumut de 50 de miliarde de dolari nu se va mai acorda Ucrainei.
Așadar, dacă vrea continuarea „până la victoria finală” a susținerii Ucranei în războiul contra Rusiei, Uniunea Europeană va trebui să asigure singură fondurile necesare. Precizez că numai anul trecut, Uniunea Europeană, deci noi, cetățenii europeni, am cheltuit 95 de miliarde de euro.
Sigur, există „soluția” lui Donald Tusk, care a cerut aseară, pe X, vânzarea de urgență a activelor Rusiei, înghețate de UE, active în valoare de 300 de miliarde de euro. Doar că aici sunt niște probleme juridice – dacă, previzibil, SUA face pace cu Rusia, această eventuală „valorificare” a activelor Rusiei s-ar putea transforma într-o mare belea judiciară pentru UE, care se va putea întinde pe minim zece ani, căci Rusia și rușii expropriați vor merge în justiție, inclusiv la Strasbourg (Rusia este membru al CEDO), pentru a cere activele înapoi, plus despăgubiri enorme, pe care tot noi o să le plătim – mă rog, dacă mai ține UE până atunci.
De-abia de acum încolo se vor putea devoala adevărații rusofili și putiniști : sunt fix cei care s-au auto-intitulat „pro-europeni”.
De-abia acum devine clar cine este, de fapt, pentru ca România să se dezvolte în UE și NATO, la adăpost de potențialele agresiuni viitoare ale Rusiei. Noi.
