Sfânta Biserica Ortodoxă

Se afișează postările cu eticheta UE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta UE. Afișați toate postările

marți, 4 august 2026

Avocat Elena Radu - Acordul de împrumut SAFE cu UE este o combinație de PNRR cu contract privind achiziție de vaccinuri.


Acordul de împrumut SAFE cu UE este o combinație de PNRR cu contract privind achiziție de vaccinuri. 

Noi plătim 85 milioane euro, imprumutul primit de forma. Ne alegem cu datoria publica pentru contractele încheiate si cred eu ca prin intermediul lui finantam mascat războiul cu Ucraina. 

Coincidenta a facut ca in guvernarile USR sa încheiem contracte de împrumut, precum PNRR si altele. 

La fel ca la PNRR, USR - istii fac planuri de actiune, planuri in care baga JALOANE, jaloane care nu au nicio treaba cu interesul national. 

Si in contractul de imprumut SAFE, se face referire la progrese si la respectarea jaloanelor de catre Romania. 

La fel ca la PNRR cand nici dracu nu stia care sunt jaloanele alea, si in contractul SAFE se vorbeste de jaloane. 

Jaloanele nu au fost enumerate in contractul in imprumut, asa ca Parlamentul habar nu are ce a votat. 

Jaloanele au fost indicate in planul de investiții pe care nici dracu nu l-a prezentat parlamentarilor, ca sa stie ce  voteaza. 

Tot in contract se face referire la acordurile operaționale. Ce  conțin alea, iar nu au habar parlamentarii, ca nu le-a spus nici dracu. 

Nicio problema, ca vor afla pe parcurs, dupa ce Romania creează datoria, incheind contractele de achiziție, iar atunci vom da din colt in colț si se va impune adoptarea unor alte legi idioate care pun țara in cap si pe noi odata cu ea, cand vor incepe, la fel ca si cu PNRR ul, ca trebuie neapărat sa fie votate de parlament legi de cacao, pe motiv de transe din imprumut SAFE conditionate de îndeplinirea jaloanelor. 

(Se face referire la ele la art. 7 din Contractul de imprumut). 

UE ne va da transele din imprumut, DACA ARE BANI.  Daca nu are, vedem cioaca, sa ne imprumutam de unde vom putea, daca mai putem, ca sa plătim datoria generata. 

In plus, in contractul de imprumut scrie ca tot contractul trebuie interpretat ca se interzice asumarea oricăror angajamente juridice cu trusturile de interes public. Trimiterea pe care o fac la o Decizie a Consiliului lămurește cu nimic ce inseamna "trusturi de interes public". 

Insa, probabil inseamna exact societati la care statul roman are vreo participație. Asa intelegeti si de ce banii ajung numai formal in Romania, ca se duc la furnizori straini. La nivel intern va ramane ciuciu bani, ne vedem ceafa, finantare a societatilor romanesti pauza, suntem doar buni sa plătim imprumutul. 

Planul de îndatorare a Romaniei ca sa isi vadă ceafa, ca in schimb va primi probabil nimic sau cand deja sunt uzate moral prostiile contractate, este facut demult. 

In bugetul MApN pe anul 2026 sunt prevazute atat contractarea imprumutului, cat si achizițiile. 

(Legea bugetului de stat pe anul 2026, MApN are buget de 111 miliarde lei, cu toate astea in el). 

S-a lăudat Miruta in plenul Camerei Deputatilor cu asta. Cu alte cuvinte le-a zis: ma doare in cot daca votati imprumutul,  ca achizițiile oricum le am bugetate, asa ca Romania este buna de plata si sa plătească de unde o avea, ca putin imi pasa. V-am tapit deja fraierilor!

In ceea ce priveste relația cu modalitatea de achizitie a vaccinurilor: 

In anexele la contract cu modele de diverse sunt niste chestii interesante, ca de exemplu: daca sunt subcontractori angajați in ACHIZITIA COMUNA. 

Pai, exact asa s-au achizitionat vaccinurile, prin achizitie comună. Ursula a negociat ce au vrut mușchii ei si a stabilit ce preturi a vrut, iar fraierii de la conducerea Romaniei s-au conformat si ne-au supraindatorat. Încă plătim pentru vaccinuri. 

De ce zic ca finantam mascat războiul cu Ucraina? 

Pentru ca tot in anexele la contractul de imprumut mai sunt niste mențiuni interesante, ca de ex: daca costul produselor contine mai putin de 35% din costul componentelor achiziționate din afara UE sau UCRAINA, iar de asta depinde eligibilitatea produselor achiziționate cu bani din contractul de imprumut SAFE.  

Asa ca luați cu pâine!

Ne imprumuta ca sa facem jocurile Ursulei si sa finantam mascat razboiul. 

Parlamentul a dat un cec in alb si se vor da mirați parlamentarii după aia cu ce balarii trebuie îndeplinite. Acum putin le-a păsat. 

Vă mirati de ce jocul de-a pitulusul: uite Guvernul Bolojan, nu e guvernul Bolojan? 

Nu va mai mirați, ca e un joc pentru a ii tine pe astia in functie ca sa mai puna o cărămidă la ingroparea Romaniei! 

Avocat Elena Radu

sâmbătă, 25 iulie 2026

Avocat Elena Radu - Ca să leșinăm puțin de râs și să se taie creaca de sub picioare propagandiștilor cu aoleu prescripția și cu rahaturile de hotărâri ale CJUE

Ca să leșinăm puțin de râs și să se taie creaca de sub picioare propagandiștilor cu aoleu prescripția și cu rahaturile de hotărâri ale CJUE: 

Parlamentul European a adoptat Directiva pe corupție care s-a publicat în Jurnalul Oficial al UE la 11.05.2026. 

În ea au trecut și termene de prescripție. 

Ce să vedeți că scrie în ea?

Termen prescripție: 

- pentru infracțiuni cu pedeapsa maximă de cel puțin 4 ani = 8 ani; 

- pentru infracțiuni cu pedeapsa maximă de cel puțin 3 ani = 5 ani. 

ȘI PUNCT. 

Păi în Codul nostru penal, avem termenele generle de prescripție așa: 

Articolul 154

Termenele de prescripție a răspunderii penale

(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

UE nu zice de termene mai mari de atât. 

Vrăjeala cu manipularea cu prescripția ale ălora care se tăvăleau pe jos prin presă și prin piață, nu este referitor la prescripția asta, ci la una în plus, cea specială, cu termene peste astea. 

Or, UE zice că statele membre iau măsurile necesare pentru a prevedea un termen de prescripție care să permită investigarea, urmărirea penală, judecarea și pronunțarea de hotărâri judecătorești în cazul infracțiunilor de corupție într-un termen suficient după săvârșirea acestor infracțiuni, astfel încât infracțiunile respective să poată fi combătute efectiv. Termenele respective fiind alea de 8 ani și 5 ani pe care le indică. 

Aoleu, măi băieți, ce vă făcură ai voștri de la UE? 

V-o deteră la picioare și vă lăsară fără argumente de manipulare. 

Puteți să vă băgați în dos hotărârile alea ale CJUE care încalcă orice, inclusiv Carta Drepturilor fundamentale a UE. 

NU zic ăia de la UE de dublul termenelor ăstora în vreo situație. 

Ăia de la UE zic că se pot stabili termen mai scurte, nu mai lungi. 

Iar la cum zic ei cu termenele alea scurte, dublul lor înseamnă exact termenele generale de prescripție de la noi (maxim 10 ani, în cazul în care s-ar aplica prescripția specială). 

Așa că vă puteți băga direct în dos manipularea pe tema prescripției, că vă arătă UE că termenul de prescripție generală din legea română nu e deloc mic, cum bateți voi câmpii.

Ah, și dacă vă doare cumva cu prescripția, îndreptati-vă spre prietenii voștri procurori, că pe acolo se doarme în papuci.

Avocat Elena Radu

duminică, 4 ianuarie 2026

Avocat Elena Radu - 2020 începutul sfârșitului ordinii de drept actuale

 

2020 începutul sfârșitului ordinii de drept actuale

Daca înainte de 2020 existau derapaje de la Constituția Romaniei care erau excepții, începând cu 2020 ele au devenit regula.
La fel s-a întâmplat si la nivelul UE. Derapajele de la Tratatele UE au devenit regula, UE începând sa legifereze in orice domeniu, cu depășirea competentelor stabilite de tratate si anihilarea drepturilor fundamentale.
In privința dreptului internațional, constatam ca se intampla acelasi lucru. Nimeni nu mai respecta nimic. Statele cu o armata puternica considera ca li se cuvine orice, pot sa faca orice, neputând nimeni sa le faca față.
Asa că indiferent ca e vorba de dreptul public sau de dreptul privat, de dreptul national sau international, nimic nu se mai respecta.
Singurii care sunt obligati in continuare sa respecte reguli sunt cetatenii.
Or, in ritmul ăsta estimez ca in următorii 5 ani, ordinea de drept actuala si pretinsa democrație vor fi inlocuite cu un alt sistem.
Trist este că la cât de manipulați sunt cetățenii, ei vor susține orice sistem nou care le va promite că le va fi mai bine.
Insa, după cum desfășoară evenimentele, noul sistem va fi dictatorial, instituit numai in favoarea unei mase mici de oameni și pentru exploatarea celorlalți.
Dacă până mai ieri ne era teama de globalizare, acum pare că ar trebui să ne fie teama de un "individualism dual", statal si privat, care tinde să introducă o lege a junglei: cine poate face ce vrea.

Avocat Dan Alexandru - Trump vrea Groenlanda. Nu pentru gheață, nici pentru poze cu urși polari.

Trump vrea Groenlanda. Nu pentru gheață, nici pentru poze cu urși polari.
Sub stratul ăla de alb sunt pământuri rare pentru armament și tehnologie, uraniu, petrol și gaze în Arctica, apă dulce la scară planetară și o poziție militară care contează enorm într-o lume care se repoziționează rapid.
După episodul Maduro, înghițit de UE cu formula sterilă de „context special”, Trump a înțeles foarte bine lecția: dacă spui „securitate”, dreptul internațional devine negociabil, iar reacțiile se reduc la comunicate.
Groenlanda nu e un teritoriu exotic și nici o fantezie. E un activ strategic. Iar Danemarca și UE au suveranitate pe hârtie și reflexe slabe când lucrurile devin serioase.
Maduro a fost proba.
Groenlanda e următorul calcul.
P.S. - Să nu mire pe nimeni dacă va fi ceva gen... hai nene, ia-o şi p'asta da' mai lasă-ne să vârâm bani în Ucraina, nu ne lua jucăria.

miercuri, 26 noiembrie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Planul UE de simplificare a legislației digitale nu este pentru consumatori și micii antreprenori. Este aproape în întregime pentru marile platforme digitale (VLOP), toate non - UE.


Planul UE de simplificare a legislației digitale nu este pentru consumatori și micii antreprenori. Este aproape în întregime pentru marile platforme digitale (VLOP), toate non - UE.

Partea din Regulamentul IA care interzice crearea de profiluri digitale, pe modelul creditului social chinezesc, se amână cu un an, pentru a da „șansa” întreprinderilor UE să aplice planul Draghi de dezvoltare a IA europeană. Profită, de fapt, VLOP, americane și chinezești.
Colectarea de cookies va fi floare la ureche - anumite tipuri de date, care acum sunt opționale (se poate refuza colectarea lor), devine implicită. Nu mai este nevoie de acordul utilizatorului.
Nivelul de protecție GDPR se reduce la minim, pentru a permite IA să „învețe”. Adică, să învețe cum să ne manipuleze și să ne fabrice consimțământul. Cu asemenea „prieteni” interni nu mai avem nevoie de ingerințe străine. Suntem ruinați „democratic” din interior.
Cresc pragurile și termenele de raportare a breșelor. Transparența pe platforme devine o glumă, intimitatea și drepturile utilizatorilor devenind terenul de joacă al hackerilor, al fact checkers - ilor și al turnătorilor, a căror industrie e plătită din bani publici.
Peste toate, se ridică scutul „democratic” european, precum și viitoarea SeKuritate europeană, serviciul secret al UE pus sub controlul Ursulei v d Leyen.
Comunismul și nazismul nu au murit. Ele trăiesc o a doua tinerețe, prin odraslele vechilor comuniști și naziști.

luni, 25 august 2025

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Reforma trebuie să începă cu tăierea privilegiilor și taxarea corectă a profiturilor mari, nu cu buzunarele românilor!


Niciodată o țară nu a ieșit din criză punând povara pe oameni. Întotdeauna când s-au tăiat salarii, pensii și burse, criza s-a adâncit. Întotdeauna când s-au sprijinit firmele și populația, economia a prins viață și a mers înainte.

Iată exemplele:

România nu a avut nici taifun, nici război, nici dezastre naturale. Criza a fost creată chiar de guvern, prin măsurile sale. Pachetul 1 de „reforme” a fost, de fapt, un jaf oficializat: eliminarea burselor copiilor, impozitarea pensiilor cu 10%, creșterea TVA-ului, taxe noi pe muncă și pe mâncare. Rezultatul? Românii mai săraci, clasa de mijloc mai firavă, iar banii tot nu ajung, pentru că în același timp sinecurile și privilegiile politicienilor au crescut.
Pachetul 2 trebuia să fie despre tăieri reale: privilegiile diferitelor categorii și politrucii din companiile de stat. Dar nimic din toate acestea nu se face. Nota de plată ajunge din nou la oamenii simpli.
1. România 2010. Guvernul Boc a tăiat 25% din salariile bugetarilor și a crescut TVA-ul. PIB-ul s-a prăbușit cu –3,9%, consumul a căzut, emigrația a explodat.
2. Marea Britanie. După 2010, austeritate dură: PIB-ul a crescut mai lent, cu aproape –1% pe an sub potențial.
3. Germania. A aplicat „Kurzarbeit” – statul plătea o parte din salariu pentru orele în care firma nu avea activitate. Rezultatul: sute de mii de locuri de muncă salvate, firme vii, economie repornită.
4. Franța. A aplicat „șomaj parțial”: salariații au rămas angajați, statul a completat venitul, criza socială a fost evitată.
5. Statele Unite. După criza financiară, planul masiv de investiții a ridicat PIB-ul cu +2–4% anual.
6. Spania și Portugalia au plafonat temporar prețurile la energie și au protejat populația.
7. UE, prin programul SURE, 30 de milioane de angajați și 2,5 milioane de firme au fost susținute in perioada tristei pandemii. Banii au fost dați statelor membre sub formă de împrumuturi ieftine, pe termen lung. România, care în mod normal plătea 3–4% dobândă pe piețe, s-a împrumutat atunci cu sub 1%. Atunci, România a primit de la Uniunea Europeană un sprijin de 4,1 miliarde de euro. Acesta a fost creat special ca să protejeze locurile de muncă în perioade de criză, salvând zeci de mii de locuri de muncă, economisind sute de milioane de euro doar din diferența de dobândă. SURE a arătat că există soluții dar iata ca guvernul actual vorbește doar de tăieri, taxe și austeritate, pe când România ar fi putut să acceseze și azi pârghii europene similare (care exista in derulare), împrumuturi ieftine pentru infrastructură și sprijin pentru IMM-uri si sa implementeze măsuri de valorificarea optima a resurselor interne.
Cu măsuri corecte de sprijin – protejarea locurilor de muncă, granturi rapide pentru IMM-uri, investiții în infrastructură și protecție țintită pentru veniturile mici – România ar putea avea +1,5–2% PIB în plus pe an. Asta înseamnă peste 30 miliarde lei în economie în doi ani. Cu austeritatea actuală – taxe mai mari pe muncă și pe mâncare, tăieri la educație și pensii – România riscă o frână de –1% din PIB anual, adică o pierdere de 15 miliarde lei pe an.
Dacă adăugăm și taxarea corectă a multinaționalelor mari (cele cu cifră de afaceri peste 750 milioane de euro, unde UE și OECD au stabilit regulile minime de impozitare și limitarea la 30% a deducerilor intragrup), România ar câștiga măcar încă 10–12 miliarde lei anual.
Diferența între o guvernare responsabilă și austeritatea de azi este o gaură de aproape 60 miliarde lei în doar trei ani.
Acolo unde s-au aplicat tăieri și austeritate, criza s-a adâncit. Acolo unde s-au aplicat măsuri de sprijin, investiții și taxare echitabilă, economia a crescut. România are nevoie de:
-protecția locurilor de muncă (un „Kurzarbeit” românesc, simplu și rapid);
-ajutor real pentru IMM-uri, nu doar hârtii și promisiuni;
-investiții în școli, spitale și infrastructură, nu tăieri;
-protecție țintită pentru veniturile mici și mijlocii;
-taxarea corectă a multinaționalelor mari, nu a pensionarilor și a copiilor;
-tăierea risipei din sinecuri, agenții inutile și achiziții umflate.
Reforma trebuie să începă cu tăierea privilegiilor și taxarea corectă a profiturilor mari, nu cu buzunarele românilor!

joi, 31 iulie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Acordul comercial convenit verbal de Ursula von der Leyen cu Donald Trump!

 

După o scurtă perioadă de surpriză totală, în care toată lumea a încercat să găsească partea bună a acordului comercial convenit verbal de Ursula von der Leyen cu Donald Trump, reacțiile ulterioare la rece au devenit general critice și, pe alocuri, furioase. Unii agită chiar spectrul unei noi moțiuni de cenzură contra Ursulei - de exemplu, un lider al stângii, Manon Aubry, îi presează pe socialiști să semneze pentru moțiune.

Trebuie spus că acordul nu este încă parafat și nu este cunoscut de publicul european decât în coordonatele foarte sumare date pe rețelele sociale de Trump. Ca de obicei, Ursula nu este prea transparentă când e vorba de angajamentele financiare ale UE. Nu a fost nici în cazul Pfizergate, nu e nici în cazul NextGenerationEU. Iar sumele vehiculate de Trump sunt amețitoare: 750 de miliarde de dolari pentru energie și 600 de miliarde de dolari pentru investiții directe în SUA, în doar trei ani. Plus “o foarte mare sumă” alocată armamentului de importat de UE din SUA. Va fi aplicat un tarif comercial de 15% pe bunurile europene exportate în SUA (minus medicamente, avioane și alte produse care au avut șansa unui lobby eficient în administrația Trump). Va fi, în schimb, zero taxă vamală pe toate produsele exportate de SUA în UE - asta în condițiile în care UE umblă la creșterea taxelor vamale și a taxei pe amprenta de carbon la produsele importate de UE din țări terțe.
Se va menține tariful de 50% la oțel și aluminiu, ceea pare a fi nu un acord negociat, ci un contract de genul acceptării necondiționate a unei oferte de nerefuzat…
Având în vedere aceste sume și taxe, care au nemulțumit pe toată lumea (minus Dan & Bolojan, care obișnuiesc să spună “da, să trăiți”, în astfel de situații), liderii statelor membre au declarat fie că acordul e nemulțumitor (Tusk, Polonia), fie că Ursula și-a depășit mandatul (Bayrou, Franța, Merz, Germania).
De altfel, ieri, chiar Ursula și-a retras acordul cu privire la investițiile directe, de 600 de miliarde de dolari în 3 ani, realizând că așa ceva e imposibil de atins.
Este clar că acest acord nu va trece ușor de statele membre, iar Parlamentul UE și Consiliul vor sancționa cumva depășirea mandatului de către Ursula.
Administrația Trump va trece, rapid, la negocieri bilaterale cu statele membre, ceea ce a și anunțat, de altfel, din februarie 2025. De ce? Americanii se vor fi convins că administrația von der Leyen nu este un partner de dialog și negociere, întrucât nu are un mandat clar sau cel pe care îl are e limitat.
De aici, din blocarea unui acord comercial comun al UE cu SUA, consecința unor tulburări masive în zona bugetară UE, precum și o adâncire a crizei economice, mai ales din cauza prețului exorbitant al energiei.
Dar cel mai important este că ideea transformării treptate, insidioase, a UE în federație, va fi respinsă clar de decidenții politici și, mai ales, de masele populare.
UE este și rămâne o uniune economică a unor națiuni suverane, iar nu o federație care să se consolideze agitând pericole sanitare, climatice și militare și condusă prin frici și obsesii.

joi, 20 martie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - partea I - a Economiile populației sunt puse la mezat

Economiile populației sunt puse la mezat
 partea I
Despre planul irațional și extrem de riscant al Uniunii Europene de a „mobiliza” economiile populației prin plasarea lor pe piața de capital ...
Ultimele două săptămâni au fost pline de anunțuri cruciale ratate și de promisiuni privind afaceri din start falimentare venite de la șefimea UE.
Programul de re-înarmare a Europei (anunțat deja în ciuda unei perioade de pace de aproape 80 de ani) și rezoluția Parlamentului European de susținere neabătută a Ucrainei până la victoria finală contra Rusiei (emisă în ciuda păcii negociate de Trump cu Putin) sunt doar două dintre ele.
Alte două sunt acum sub reflector: programul Uniunii Europene de mobilizare a economiilor populației, recent anunțat de Ursula von der Leyen, președinta încă în funcție a Comisiei Europene, și programul de emitere a unei monede digitale a Băncii Centrale Europene, de asemenea, recent anunțat de Christine Lagarde, șefa Băncii Centrale Europene.
Semnalez aici că cele două directive ale „rezoluției” afacerilor bancare sau de asigurări aflate în prag de faliment, care datează din 2013, au acum parte de o autoritate de rezoluție, adică, de noi birocrați plătiți în stil feudal. Rezoluția, o altă denumire pentru insolvență, poate însemna și salvarea băncii sau a companiei de asigurări cu banii deponenților sau ai asiguraților (procedura se numește bail in). E o măsură care poate fi luată de acești birocrați, iar nu de judecători.
Acum, cu acest program temerar al Ursulei, nu mai este doar despre confiscarea banilor din depozite pentru a ține în viață niște zombies financiari.
Acum e mult mai rău.
Uniunea Europeană a făcut descoperirea epocală că europenii de rând au în bănci economii de peste 10 mii de miliarde de euro și că acești bani cam dospesc în conturi din cauza dobânzilor mici. De vreme ce tot are nevoie de bani pentru înarmare, război și tranziția climatică (care este, de fapt, o tranziție economică spre faliment generalizat), Comisia Europeană a găsit de cuvință să mobilizeze aceste economii, să le pună la treabă pe piața de capital, adică, să le transforme în investiții în acțiuni, obligațiuni și titluri de stat. Garanția și securitatea conferite deponenților de sistemul bancar (cu toate defectele sale) vor fi înlocuite cu riscul pieței de capital. Instrumentele financiare, adică marfa care se comercializează pe piața de capital, sunt riscante. În grade diferite, pot fi active financiare bune, care aduc profit și spor de valoare în timp, dar pot fi și simple bilete de loterie și poker financiar. O companie listată poate da faliment, și atunci acțiunile valorează zero, iar un stat hiper-îndatorat poate intra în faliment suveran, și atunci titlurile de stat valorează zero.
Nu am să intru acum în explicații despre instrumentele financiare derivate, că e prea tehnic domeniul, dar reamintesc tuturor că falimentul Lehman Brothers din 2008 de la aceste chestiuțe ni s-a tras: creditele sub-prime de pe piața ipotecară americană, care erau împachetate ca schimburi de risc de faliment (credit default swap - CDS), cu ștampilă de la marile companii de consultanță și de la asigurători și vândute ca aur alchimic tuturor investitorilor non-sofisticați și fondurilor de pensii ori suverane.
Așadar, moșul și baba care și-au ținut bănuții timp de 40 de ani în bancă sunt invitați să și-i joace la bursă. Chestia cu “investiția” în venture capital, adică, un fel de poker financiar, este de o “frumusețe rară” ca politică publică.
                      👉(II) Două fațete ale suveranismului👈

luni, 3 martie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Organizația Tratatului Atlanticului de Nord* este o alianță militară defensivă

 

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord* este o alianță militară defensivă între țările Americii de Nord (SUA și Canada) și țările Europei de Vest, la care a aderat și Turcia. După căderea blocului sovietic și destrămarea Tratatului de la Varșovia (fosta URSS și țările comuniste din Europa Centrală și de Est, inclusiv România), la această organizație au aderat, cu acordul SUA și în ciuda opoziției Rusiei, mai toate țările ex-comuniste ale Europei, minus fosta Yugoslavia. În fine, în urmă cu doi ani au aderat Finlanda și Suedia.

Iar acum, să ne imaginăm această organizație nord-atlantică fără SUA, dar numai cu Canada, UK și țările membre IE, plus Ucraina.
De fapt, nu vă mai imaginați.
SUA vrea oprirea de îndată a acestui război care durează de 11 ani și jumătate, dintre care 3 ani de ostilități directe și continue. Da, e un război de agresiune al Rusiei, dar niciun război nu durează la nesfârșit. Iar acest război nu se poate termina cu “victoria finală” clamată de UE prin cuvinte care amintesc de propaganda hitleristă.
Tot mai multe voci oficiale americane sunt în sensul că SUA vor părăsi organizația, așa cum s-a întâmplat cu OMS și cu Acordul de la Paris. Cel mai pregnant oficial care vehiculează ideea este Elon Musk. De ce? Se pare că UE și SUA nu mai împărtășesc valori democratice comune și nici ideea de pace.
Mai mult de 80% din costurile anuale ale NATO sunt acoperite de SUA, iar UE nu pare a mai vrea asta, aparent de dragul magiei politico-militariste care a profitat de război și de distrugere.
Mai mult de 80% din armament, echipamente și tehnologia militară se cumpără de la SUA. Se pare că UE inventează peste noapte furnizori diferiți, că producție nu poate avea decât peste 5 ani.
Și mai interesant - excedentul comercial al UE în relație cu SUA este de este 350 de miliarde de euro anual. S-au făcut afaceri bune cu SUA timp de peste 80 de ani. Se pare că UE nu mai are nevoie de comerț, pace și bunăstare prin cooperare economică și că preferă războiul comercial cu SUA. Posibil să prefere și un parteneriat cu China.
Să sperăm că evul clovnilor și al împăraților goi din politica europeană se termină curând. Poteca pe care acești degenerați ne forțează să pășim e foarte greșită.
*Nord Atlantic Treaty Organization, NATO

joi, 13 februarie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Global Gateway, Great Reset (II)

Global Gateway, Great Reset
(II)
Potrivit prezentării oficiale, Global Gateway tinde la mobilizarea sumei de minim 300 de miliarde de euro în investiții. În stilul de „echipa a Europei” (Team Europe approach), Global Gateway va aduce laolaltă UE, statele sale membre și instituțiile sale financiare și de dezvoltare pentru a mobiliza și sprijini sectorul privat în demersul de a efectua investiții cu impact de remodelare (transformational impact) a lumii a treia, adică, mai politically correct zis, a țărilor în curs de dezvoltare.
Iată cât se poate de clar obiectivul acestui program pe care îl vom finanța noi, cetățenii europeni, din taxele și impozitele noastre. Este nimic altceva decât acel „great reset” promovat cu atâta ardoare la Forumul Economic Mondial (WEF) de la Davos, încă din timpul plandemiei ...
Tot conform prezentării oficiale, Global Gateway este „strategia europeană de dezvoltare accelerată a conexiunilor inteligente, curate și sigure în sectoarele digitale, energetice sau de transporturi, și pentru întărirea sistemelor de sănătate, educație și cercetare în întreaga lume. Tot din prezentarea oficială rezultă că, (desigur), Global Gateway este pe deplin aliniată cu agenda ONU 2030 și cu obiectivele dezvoltării sustenabile, precum și cu Acordul de la Paris (din care SUA, Argentina precum și alte state s-au retras recent, de unde concluzia că lumea este foarte atașată de utopia și de programele pseudo-științifice ale UE ...).
Aceste enunțuri ridică probleme.
Pentru africani, ideea de sustenabilitate nu poate avea sensul de obsesie a UE. În relațiile cu europenii, care le-au fost stăpâni coloniali timp de 300 de ani, sustenabilitate poate însemna reinstaurarea dependenței de fostele metropole, care acum aleargă disperate după resurse. Nu ar fi rău ca șefimea UE să analizeze mai profund ceea ce se întâmplă în statele din nordul și vestul Africii, care nu mai vor colonialismul de facto al Franței (ceea ce l-a făcut pe Macron, acum un an, să cheme la război alte state africane pentru a pedespsi „lovitura de stat” din Niger – din fericire, nimeni nu l-a luat în serios).
Pe de altă parte, sustenabilitatea nici nu ține de foame și de sete, nici nu furnizează sănătate publică și educație. Nu poți dezvolta statele Africii plantând panouri solare de fabricație chinezească sau eoliene de proveniență americană pe nesfârșitele suprafețe de nisip africani ori în savană. Iar a vorbi de digitalizare în Africa, unde uriașe porțiuni de populație suferă de subnutriție sau de malnutriție, neavând nici măcar electricitate, este ca și când le-ai spune acelor oameni că, dacă nu au nici pâine, nici mămăligă, n-au decât să mănânce cozonac ...
În altă ordine de idei, UE este azi la răscruce, este într-un punct în care orice decizie proastă poate afecta întreaga civilizație europeană. Riscurile cu care azi ne confruntăm sunt majore, unele cu totul neașteptate: agresiunea rusească, supra-producția și dumpingul Chinei, agresivitatea comercială a administrației Trump (care amenință alianța SUA – UE din cadrul NATO, veche de peste 70 de ani) și migrația ilegală, la care trebuie adăugat riscul suprem – posibilitatea ca Inteligența Artificială fie să pice sub controlul unor tirani sau teroriști, fie să scape de sub control uman și să treacă la subjugarea și înlocuirea oamenilor, ca specie dominantă pe Pământ.
Dar (mai) suntem noi, europenii, un model civilizațional?
Ce poate aduce UE bun, ca avantaj competitiv, în războaiele comerciale cu SUA, China, Rusia, India, Brazilia, Arabia Saudită, Iran? Ce poate aduce UE bun popoarelor „lumii a treia”?
Ce are acum UE nu ne face o reclamă bună: planificare de tip sovietic, modelare a economiei după ideologii, inegalitate economică acută, sărăcie în continuă expansiune, capitalism de supraveghere securistic – monopolist, scut “democratic” european (asta în condițiile în care siguranța și ordinea publică sunt la cele mai scăzute niveluri din ultimii 80 de ani), supra-reglementare, cea mai grea povară birocratică din lume și din istorie, nebunia războiului și a înarmării, focus pe chestiuni marginale și obsesii pentru pseudo-știința medicală și climatică. Cu așa ceva, nu ai cum să fii model pentru țări în curs de dezvoltare, nu poți convinge să fii ales în afaceri în dauna SUA, China, Rusia. Sunt unele slăbiciuni care au fost chiar recunoscute de șefimea europeană: Green Deal (apud Donald Tusk), slaba dezvoltare a tehnologiei (apud Mario Draghi), hiper-reglementarea și povara birocratică (apud von der Leyen).
Dar există și o parte plină a paharului. Europa este generatorul și depozitarul unor valori fundamentale ale lumii și ale vieții în civilizație. De asemenea, Europa obișnuia să fie spațiul drepturilor fundamentale ale omului și al libertăților cetățenești.
Ceea ce Europa avea în 1989, când era cel mai mai mare actor comercial al lumii (23% din PIB - ul global atunci) și campionul bunăstării populare și ceea ce UE a abadonat treptat începând cu anul 2001 este exact ceea ce lumea are acum nevoie. Adică: economia de piață, responsabilitatea pentru eșec, democrația consumului și distribuția echitabilă a bogăției, libertatea opiniei și a expresiei, schimbarea democratică, educația, inovația, valorile, drepturile, cultura, credința, pacea. Exact asta este și soluția – întoarcerea la ceea ce a făcut Europa să fie măreață, la acel vis pe care românii l-au avut și la Revoluția din 1989, dar și la momentul aderării la UE, în 2007.

marți, 11 februarie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Dialog cu George Simion despre Europa, Cenzura Digitală și Viitorul Românilor

 

Urmăriți pe canalul de youtube dialogul pe care l-a avut cu George Simion duminică Domnul Profesor Gheorghe Piperea, cu doar o zi înainte de demisia lui Iohannis.

E despre cenzură, despre falimentarul Green Deal (în contextul în care SUA nu mai e parte a Acordului de la Paris privind încălzirea climatică și, în plus, a părăsit din nou OMS), despre noul război comercial al tarifelor și taxelor vamale majorare în care riscă să intre UE, pe fundalul unei acțiuni birocratice care încă se concentrează pe teme marginale, cum ar fi pudra comestibilă de viermi de făină.
Este și despre USAID, pe care Elon Musk a calificat-o drept “instituție criminală”.
Este, desigur, și despre situația politică, economică și socială a cetățenilor români.
Să sperăm că discuția e profetică și pentru demisia lui Ciolacu de săptămâna viitoare.