Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - partea I - a Economiile populației sunt puse la mezat

Economiile populației sunt puse la mezat

 partea I

Despre planul irațional și extrem de riscant al Uniunii Europene de a „mobiliza” economiile populației prin plasarea lor pe piața de capital ...

Ultimele două săptămâni au fost pline de anunțuri cruciale ratate și de promisiuni privind afaceri din start falimentare venite de la șefimea UE.

Programul de re-înarmare a Europei (anunțat deja în ciuda unei perioade de pace de aproape 80 de ani) și rezoluția Parlamentului European de susținere neabătută a Ucrainei până la victoria finală contra Rusiei (emisă în ciuda păcii negociate de Trump cu Putin) sunt doar două dintre ele.

Alte două sunt acum sub reflector: programul Uniunii Europene de mobilizare a economiilor populației, recent anunțat de Ursula von der Leyen, președinta încă în funcție a Comisiei Europene, și programul de emitere a unei monede digitale a Băncii Centrale Europene, de asemenea, recent anunțat de Christine Lagarde, șefa Băncii Centrale Europene.

Semnalez aici că cele două directive ale „rezoluției” afacerilor bancare sau de asigurări aflate în prag de faliment, care datează din 2013, au acum parte de o autoritate de rezoluție, adică, de noi birocrați plătiți în stil feudal. Rezoluția, o altă denumire pentru insolvență, poate însemna și salvarea băncii sau a companiei de asigurări cu banii deponenților sau ai asiguraților (procedura se numește bail in). E o măsură care poate fi luată de acești birocrați, iar nu de judecători.

Acum, cu acest program temerar al Ursulei, nu mai este doar despre confiscarea banilor din depozite pentru a ține în viață niște zombies financiari.

Acum e mult mai rău.

Uniunea Europeană a făcut descoperirea epocală că europenii de rând au în bănci economii de peste 10 mii de miliarde de euro și că acești bani cam dospesc în conturi din cauza dobânzilor mici. De vreme ce tot are nevoie de bani pentru înarmare, război și tranziția climatică (care este, de fapt, o tranziție economică spre faliment generalizat), Comisia Europeană a găsit de cuvință să mobilizeze aceste economii, să le pună la treabă pe piața de capital, adică, să le transforme în investiții în acțiuni, obligațiuni și titluri de stat. Garanția și securitatea conferite deponenților de sistemul bancar (cu toate defectele sale) vor fi înlocuite cu riscul pieței de capital. Instrumentele financiare, adică marfa care se comercializează pe piața de capital, sunt riscante. În grade diferite, pot fi active financiare bune, care aduc profit și spor de valoare în timp, dar pot fi și simple bilete de loterie și poker financiar. O companie listată poate da faliment, și atunci acțiunile valorează zero, iar un stat hiper-îndatorat poate intra în faliment suveran, și atunci titlurile de stat valorează zero.

Nu am să intru acum în explicații despre instrumentele financiare derivate, că e prea tehnic domeniul, dar reamintesc tuturor că falimentul Lehman Brothers din 2008 de la aceste chestiuțe ni s-a tras: creditele sub-prime de pe piața ipotecară americană, care erau împachetate ca schimburi de risc de faliment (credit default swap - CDS), cu ștampilă de la marile companii de consultanță și de la asigurători și vândute ca aur alchimic tuturor investitorilor non-sofisticați și fondurilor de pensii ori suverane.

Așadar, moșul și baba care și-au ținut bănuții timp de 40 de ani în bancă sunt invitați să și-i joace la bursă. Chestia cu “investiția” în venture capital, adică, un fel de poker financiar, este de o “frumusețe rară” ca politică publică.

Ase vedea și 👉(I) Două fațete ale suveranismului👈

                      👉(II) Două fațete ale suveranismului👈

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea 

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Organizația Tratatului Atlanticului de Nord* este o alianță militară defensivă

 

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord* este o alianță militară defensivă între țările Americii de Nord (SUA și Canada) și țările Europei de Vest, la care a aderat și Turcia. După căderea blocului sovietic și destrămarea Tratatului de la Varșovia (fosta URSS și țările comuniste din Europa Centrală și de Est, inclusiv România), la această organizație au aderat, cu acordul SUA și în ciuda opoziției Rusiei, mai toate țările ex-comuniste ale Europei, minus fosta Yugoslavia. În fine, în urmă cu doi ani au aderat Finlanda și Suedia.

Iar acum, să ne imaginăm această organizație nord-atlantică fără SUA, dar numai cu Canada, UK și țările membre IE, plus Ucraina.

De fapt, nu vă mai imaginați.

SUA vrea oprirea de îndată a acestui război care durează de 11 ani și jumătate, dintre care 3 ani de ostilități directe și continue. Da, e un război de agresiune al Rusiei, dar niciun război nu durează la nesfârșit. Iar acest război nu se poate termina cu “victoria finală” clamată de UE prin cuvinte care amintesc de propaganda hitleristă.

Tot mai multe voci oficiale americane sunt în sensul că SUA vor părăsi organizația, așa cum s-a întâmplat cu OMS și cu Acordul de la Paris. Cel mai pregnant oficial care vehiculează ideea este Elon Musk. De ce? Se pare că UE și SUA nu mai împărtășesc valori democratice comune și nici ideea de pace.

Mai mult de 80% din costurile anuale ale NATO sunt acoperite de SUA, iar UE nu pare a mai vrea asta, aparent de dragul magiei politico-militariste care a profitat de război și de distrugere.

Mai mult de 80% din armament, echipamente și tehnologia militară se cumpără de la SUA. Se pare că UE inventează peste noapte furnizori diferiți, că producție nu poate avea decât peste 5 ani.

Și mai interesant - excedentul comercial al UE în relație cu SUA este de este 350 de miliarde de euro anual. S-au făcut afaceri bune cu SUA timp de peste 80 de ani. Se pare că UE nu mai are nevoie de comerț, pace și bunăstare prin cooperare economică și că preferă războiul comercial cu SUA. Posibil să prefere și un parteneriat cu China.

Să sperăm că evul clovnilor și al împăraților goi din politica europeană se termină curând. Poteca pe care acești degenerați ne forțează să pășim e foarte greșită.

*Nord Atlantic Treaty Organization, NATO

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Global Gateway, Great Reset (II)

en.wikipedia.org

Global Gateway, Great Reset

(II)

Potrivit prezentării oficiale, Global Gateway tinde la mobilizarea sumei de minim 300 de miliarde de euro în investiții. În stilul de „echipa a Europei” (Team Europe approach), Global Gateway va aduce laolaltă UE, statele sale membre și instituțiile sale financiare și de dezvoltare pentru a mobiliza și sprijini sectorul privat în demersul de a efectua investiții cu impact de remodelare (transformational impact) a lumii a treia, adică, mai politically correct zis, a țărilor în curs de dezvoltare.

Iată cât se poate de clar obiectivul acestui program pe care îl vom finanța noi, cetățenii europeni, din taxele și impozitele noastre. Este nimic altceva decât acel „great reset” promovat cu atâta ardoare la Forumul Economic Mondial (WEF) de la Davos, încă din timpul plandemiei ...

Tot conform prezentării oficiale, Global Gateway este „strategia europeană de dezvoltare accelerată a conexiunilor inteligente, curate și sigure în sectoarele digitale, energetice sau de transporturi, și pentru întărirea sistemelor de sănătate, educație și cercetare în întreaga lume. Tot din prezentarea oficială rezultă că, (desigur), Global Gateway este pe deplin aliniată cu agenda ONU 2030 și cu obiectivele dezvoltării sustenabile, precum și cu Acordul de la Paris (din care SUA, Argentina precum și alte state s-au retras recent, de unde concluzia că lumea este foarte atașată de utopia și de programele pseudo-științifice ale UE ...).

Aceste enunțuri ridică probleme.

Pentru africani, ideea de sustenabilitate nu poate avea sensul de obsesie a UE. În relațiile cu europenii, care le-au fost stăpâni coloniali timp de 300 de ani, sustenabilitate poate însemna reinstaurarea dependenței de fostele metropole, care acum aleargă disperate după resurse. Nu ar fi rău ca șefimea UE să analizeze mai profund ceea ce se întâmplă în statele din nordul și vestul Africii, care nu mai vor colonialismul de facto al Franței (ceea ce l-a făcut pe Macron, acum un an, să cheme la război alte state africane pentru a pedespsi „lovitura de stat” din Niger – din fericire, nimeni nu l-a luat în serios).

Pe de altă parte, sustenabilitatea nici nu ține de foame și de sete, nici nu furnizează sănătate publică și educație. Nu poți dezvolta statele Africii plantând panouri solare de fabricație chinezească sau eoliene de proveniență americană pe nesfârșitele suprafețe de nisip africani ori în savană. Iar a vorbi de digitalizare în Africa, unde uriașe porțiuni de populație suferă de subnutriție sau de malnutriție, neavând nici măcar electricitate, este ca și când le-ai spune acelor oameni că, dacă nu au nici pâine, nici mămăligă, n-au decât să mănânce cozonac ...

În altă ordine de idei, UE este azi la răscruce, este într-un punct în care orice decizie proastă poate afecta întreaga civilizație europeană. Riscurile cu care azi ne confruntăm sunt majore, unele cu totul neașteptate: agresiunea rusească, supra-producția și dumpingul Chinei, agresivitatea comercială a administrației Trump (care amenință alianța SUA – UE din cadrul NATO, veche de peste 70 de ani) și migrația ilegală, la care trebuie adăugat riscul suprem – posibilitatea ca Inteligența Artificială fie să pice sub controlul unor tirani sau teroriști, fie să scape de sub control uman și să treacă la subjugarea și înlocuirea oamenilor, ca specie dominantă pe Pământ.

Dar (mai) suntem noi, europenii, un model civilizațional?

Ce poate aduce UE bun, ca avantaj competitiv, în războaiele comerciale cu SUA, China, Rusia, India, Brazilia, Arabia Saudită, Iran? Ce poate aduce UE bun popoarelor „lumii a treia”?

Ce are acum UE nu ne face o reclamă bună: planificare de tip sovietic, modelare a economiei după ideologii, inegalitate economică acută, sărăcie în continuă expansiune, capitalism de supraveghere securistic – monopolist, scut “democratic” european (asta în condițiile în care siguranța și ordinea publică sunt la cele mai scăzute niveluri din ultimii 80 de ani), supra-reglementare, cea mai grea povară birocratică din lume și din istorie, nebunia războiului și a înarmării, focus pe chestiuni marginale și obsesii pentru pseudo-știința medicală și climatică. Cu așa ceva, nu ai cum să fii model pentru țări în curs de dezvoltare, nu poți convinge să fii ales în afaceri în dauna SUA, China, Rusia. Sunt unele slăbiciuni care au fost chiar recunoscute de șefimea europeană: Green Deal (apud Donald Tusk), slaba dezvoltare a tehnologiei (apud Mario Draghi), hiper-reglementarea și povara birocratică (apud von der Leyen).

Dar există și o parte plină a paharului. Europa este generatorul și depozitarul unor valori fundamentale ale lumii și ale vieții în civilizație. De asemenea, Europa obișnuia să fie spațiul drepturilor fundamentale ale omului și al libertăților cetățenești.

Ceea ce Europa avea în 1989, când era cel mai mai mare actor comercial al lumii (23% din PIB - ul global atunci) și campionul bunăstării populare și ceea ce UE a abadonat treptat începând cu anul 2001 este exact ceea ce lumea are acum nevoie. Adică: economia de piață, responsabilitatea pentru eșec, democrația consumului și distribuția echitabilă a bogăției, libertatea opiniei și a expresiei, schimbarea democratică, educația, inovația, valorile, drepturile, cultura, credința, pacea. Exact asta este și soluția – întoarcerea la ceea ce a făcut Europa să fie măreață, la acel vis pe care românii l-au avut și la Revoluția din 1989, dar și la momentul aderării la UE, în 2007.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Dialog cu George Simion despre Europa, Cenzura Digitală și Viitorul Românilor

 

Urmăriți pe canalul de youtube dialogul pe care l-a avut cu George Simion duminică Domnul Profesor Gheorghe Piperea, cu doar o zi înainte de demisia lui Iohannis.

E despre cenzură, despre falimentarul Green Deal (în contextul în care SUA nu mai e parte a Acordului de la Paris privind încălzirea climatică și, în plus, a părăsit din nou OMS), despre noul război comercial al tarifelor și taxelor vamale majorare în care riscă să intre UE, pe fundalul unei acțiuni birocratice care încă se concentrează pe teme marginale, cum ar fi pudra comestibilă de viermi de făină.

Este și despre USAID, pe care Elon Musk a calificat-o drept “instituție criminală”.

Este, desigur, și despre situația politică, economică și socială a cetățenilor români.

Să sperăm că discuția e profetică și pentru demisia lui Ciolacu de săptămâna viitoare.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – UNCITRAL emite legi - model și principii ale dreptului, cu titlu de recomandări pentru o bună practică legislativă și de guvernare.

Știați că există o diplomație europeană, care acționează ca și când ar fi un fel de minister de externe al UE și este garnisit cu servicii secrete și lobby - iști?

O latură a acestei diplomații este oarecum benefică sau, hai să-i zicem, nedăunătoare. De exemplu, sunt reprezentanți ai UE în dezbaterile, dialogul și lucrările unor entități globale sau comisii de experți cum ar fi UNCITRAL, care emite legi - model și principii ale dreptului, cu titlu de recomandări pentru o bună practică legislativă și de guvernare. În UNCITRAL am fost și eu, ca expert pe legea română, de câteva ori, la New York și la Viena, când se dezbătea, prin 2018-2019, legea - model a insolvenței. Printre ștabii de la Banca Mondială, FMI, American Bar Association și reprezentanții Chinei, Rusiei, Japoniei, Indiei și ai Canadei, erau și reprezentanții UE, care se „mișcau” destul de bine, deși păreau că se tem să calce pe jar/cioburi de sticlă.

Mai „interesant” este că „avem” o diplomație UE care lucrează ca atare în raport cu SUA. Tot cu reținere, tot cu teamă, dar mai ales în raport cu administrațiile Obama și Biden. Cu administrația Trump 1 a fost ostilă. Mai nou, este pe poziții de război comercial cu administrația Trump 2.

Politico scrie azi că UE a angajat o firmă americană de lobby, considerată apropiată de administrația Trump 1, pentru a calma tendința agresivă a tarifării comerțului cu UE, pe care administrația Trump 2 o promova în toamnă și o pune în practică zilele astea. Trump vrea acum ca UE să cumpere mai mult gaz, mai multe automobile și mai multe produse agricole și alimentare din SUA, presând cu taxe vamale pe produsele exportate de UE în SUA. În plus, vrea 5% din PIB cu cheltuielile de apărare. Mai mult de 80% se vor duce pe armament și tehnologie militară americane.

Interesant este că acest contract de lobby, recunoscut de UE, pare a fi încheiat în ... octombrie 2024, când UE îi făcea campanie Kamalei și era 100% sigură că Trump nu va câștiga.

Șocant: această firmă de lobby a avut contracte mari cu o companie de aluminiu rusesc, sancționată de UE și SUA. De asemenea, a avut - și are - contracte mari cu cel mai bogat ucrainean, Rinat Ahmetov, cel pe care Zelensky l-a acuzat de trădare.

Iată pe ce se dau banii noștri, europeni ...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Arhitectura constituțională a României se bazează pe conceptul că există trei puteri în stat, care sunt separate una de alta și care se controlează reciproc

Până mai deunăzi, o discuție despre separația și echilibrul puterilor în stat ar fi putut fi ștampilată drept elitistă și plicticoasă. Dar, după ceea ce ne-au livrat zilele astea Ursula, Iohannis & CCR, cred că lumea ar vrea să știe, totuși, ce e cu aceste principii și teorii ... Și de ce s-a comportat în asemenea hal CCR, totuși ...

Urmăriți analiza de mai jos, în două episoade. Al treilea episod conține propunerile mele de prevenție a situațiilor de genul celei create prin decizia nr.32/2024 a CCR.

(I)

Arhitectura constituțională a României se bazează pe conceptul că există trei puteri în stat, care sunt separate una de alta și care se controlează reciproc:

- puterea legislativă,

- puterea executivă și

- puterea judecătorească.

💥După mine, Constituția a ratat o a patra putere în stat, mult mai constrângătoare și mai dispusă la comportament non-democratic – mă refer la puterea economică a corporațiilor. Dar acesta este un alt subiect, de abordat cu altă ocazie... 💥

Să ne concentrăm, acum, pe beleaua constituțională a momentului.

Constituția din 2003, adoptată printr-un referendum care a ținut 2 zile, a creat un monstru.

Vorbim despre o instituție care se situează deasupra tuturor, nu dă socoteală nimănui, decide singură dacă are competență într-un domeniu oarecare și, de regulă, se exprimă prin ucaz – uri ireversibile, inatacabile în justiția obișnuită sau în Parlament.

Vorbim, desigur, de CCR, o instituție politico-jurisdicțională compusă din judecători – politicieni, numiți de Parlament și de Președintele României, pe termen de 9 ani și imposibil de tras la răspundere pentru faptele lor.

A, și politicieni – judecători ai CCR au privilegii. Iată un astfel de privilegiu neo-feudal: pensiile speciale pot fi cumulate cu salariile primite de la stat.

💥E drept că, în decursul timpului, CCR a fost o ancoră contra unor derapaje politice sau juridice.💥

A ținut în viață legi contestate de bănci sau de puternicii zilei, a desființat legi contrare Constituției, a interzis protocoale ale serviciilor secrete cu justiția, a obligat la demiterea lui Kovesi atunci când mandatul său expirase, devenind ilegitim, a ținut un pic de piept avalanșei de presiuni de la UE care a vrut (iar recent a reușit) să își asigure prevalența asupra Constituției noastre și asupra voinței noastre suverane a poporului român. A făcut toate acestea pentru că a fost semi-populată cu foarte buni specialiști ai dreptului, oameni pentru care probitatea morală și independența în gândire chiar contau.

Un accident urât a fost comis, totuși, de vechea CCR a fost invalidarea referendumului de demitere a lui Băsescu, printr-o „erată” impusă peste noapte de Victoria Nuland, emisar american. S-a întâmplat în 2012, iar votul a peste 7 milioane de oameni a fost atunci aruncat la coș. Am fost nevoiți să îl suportăm pe Petrov, alias Băsescu, încă 2 ani ...

(va urma)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (interviu LUJU.RO 20 mai 2024) (III) [...] despre felul in care românii pot si trebuie sa acționeze pentru a tine piept tendințelor autoritariste ale Uniunii Europene – tendințe vizibile mai ales in pandemie, dar nu numai.

 

Interviu Luju, 20 mai

(III)

[...] despre felul in care românii pot si trebuie sa acționeze pentru a tine piept tendințelor autoritariste ale Uniunii Europene – tendințe vizibile mai ales in pandemie, dar nu numai.

Principiul de contrabalansare a centralismului birocraților de la Bruxelles se numește subsidiaritate si se referă la faptul ca doar o mica parte dintre competente țin exclusiv de Comisia Europeana sau sunt partajate intre executivul comunitar si cele ale statelor-membre. In rest, cele mai multe competente sunt apanajul politicii interne. Unele dintre aceste competente exclusive ale țărilor-membre sunt sănătatea publică, educația, familia, protecția consumatorilor, concurența etc.

[...] trei direcții de acțiune pentru ca românii să constrângă UE la respectarea subsidiarității. Prima dintre ele se refera la petiționarea continuă a parlamentarilor – deopotrivă naționali si europarlamentari – pentru a-i face să asculte vocea poporului și, în consecință, sa se opună măsurilor aberante venite de la Bruxelles. A doua direcție ține de implicarea organizațiilor neguvernamentale in viața cetății – mai precis, ONG-urile autentice, iar nu cele care urmăresc interesele statului paralel sau ale unor puteri străine [precum și barourile, organizațiile profesionale și patronale și sindicatele]. În fine, al treilea plan ține de implicarea directă a cetățenilor sau a grupurilor de cetățenii: fie prin procese colective, petiții și inițiative cetățenești, fie chiar prin proteste (necesare uneori în democrație).

[...] cele de mai sus pot viza, printre altele, protecția consumatorilor (în special, protecția debitorilor în raport cu creditorii financiari), încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale (mai ales in pandemie) și invocarea distorsionată a supremației dreptului european asupra celui românesc.

Extras propriu-zis din interviu:

„Ceea ce s-a intamplat in pandemie a fost picatura care a umplut un ocean de pasi mici, facuti din 2007 pana in prezent de Comisia Europeana in sensul pervertirii unui principiu fundamental al organizarii si functionarii Uniunii Europene: principiul subsidiaritatii, care inseamna ca in chestiuni ce tin de actiunea imediata, statele-membre ale UE au competente imediate, concrete, la firul ierbii. UE intervine doar atunci cand statele-membre nu se pot descurca de unele singure in mod multumitor. UE intervine, dă un ajutor, apoi se retrage, lăsând statele-membre sa se descurce in chestiunea respectiva.

Sănătatea publică este in competenta statelor-membre ale Uniunii Europene. N-ar fi trebuit sa existe acel regulament din 2021 referitor la „certificatul verde”. Numai că, prin uzurparea competențelor statelor membre ale UE, Comisia Europeana a comis un act grav de încalcare a tratatelor si a vointei popoarelor care au constituit sau aderat la Uniunea Europeana.

Cei care au comis aceasta ilegalitate nu doar ca n-ar trebui sa se mai gandeasca sa fie in continuare in Comisia Europeana, ci ar trebui sa fie demiși si chiar sanctionati penal.

Există doar două-trei domenii date in competenta exclusiva a executivului Uniunii Europene. Unul dintre domeniile respective este dreptul vamal, altul este politica monetara si financiara (dar numai cea referitoare la zona euro), iar in rest sunt chestiuni ce tin de functionalitatea infrastructurii UE. Iar domeniile in competenta statelor sunt: sanatatea publica, educatia, familia, protectia consumatorilor etc.

Din punctul acesta de vedere, primul lucru pe care il voi face va fi sa atrag atentia, pentru ca oamenii sa fie constienti de ceea ce se intampla si pentru ca oamenii sa ia masuri. Una dintre masuri poate fi inclusiv atacul la CJUE impotriva unor decizii care incalca principiul subsidiaritatii, în baza art. 263 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, care permite unui individ sau unui grup de indivizi sa formuleze astfel de actiuni contra Comisiei Europene. Există chiar acțiuni în despăgubire care se pot formula direct ți concret împotriva demnitarilor sau a funcționarilor UE, pentru pagube cauzate de deciziile lor ilegale.

Parlamentele naționale, de asemenea, trebuie sa intervină in luarea acestui gen de decizii. Parlamentele nationale si europarlamentarii romani nu mai trebuie sa doarma pe ei, nu mai trebuie sa se transforme in ficusi, in mobilier. Trebuie sa ciuleasca urechile, pentru ca fluxul de astfel de proiecte nebunesti este continuu. In momentul in care un europarlamentar atrage atentia, ar putea sa fie un ecou. Dar daca un parlament national atrage atentia asupra unui gen de reglementare, daca alaturi de Romania iau atitudine alte 10-15 parlamente nationale, garantez ca lucrurile se vor opri – cel putin prin forta opiniei publice.

Un exemplu în acest sens: de doi-trei ani, Organizația Mondiala a Sănătății tot bate cu pumnul in masa pentru a determina lumea sa semneze acel tratat pandemic care ii conferă atribuții discreționare, totalitare, pentru a lua măsuri extrem de dure si imediate, mai dure decat cele din pandemie. Pentru ca au existat „conspirationisti” in tari ca Brazilia, Argentina si – mai nou – Marea Britanie, acest tratat pandemic este pus 'on hold' in momentul de fata și are toate „șansele” să fie abandonat.

Pe de altă parte, în afara de a comunica cu parlamentarii români pentru a lua masuri de barare a tendințelor totalitare ale CE și OMS, voi tine o legătură strânsa cu societatea civilă. Nu cu 'societatea in civil' – adică nu cu ONG-urile care militează pentru alte scopuri, care susțin puteri străine, care sunt finanțate de serviciile secrete din statele respective.

Exista si a treia varianta: protestul este necesar din când în cănd într-o democrație. Sunt ani de zile pana la schimbarea mandatului unui ales european sau național și exista anumite momente in societate in care politicianul trebuie sa fie tras de mânecă, iar acest lucru nu este posibil decât prin proteste.

(va urma)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - După 2007, când România a devenit un fel de membru de categoria C a UE, am ajuns “campionii” Uniunii Europene la risc de sărăcie și de excluziune socială, conform Eurostat.

După 2007, când România a devenit un fel de membru de categoria C a UE, am ajuns “campionii” Uniunii Europene la risc de sărăcie și de excluziune socială, conform Eurostat. Dacă media europeană este de 22%, România deține un umil loc întâi la riscul de pauperizare, cu 34%. Fiecare al treilea român este sărac sau este în proces accelerat de sărăcire și ruinare.

E absolut ridicol că puterea actuală se laudă cu cea mai mare creștere economică din UE. Bogăția creată aici de poporul român, cu resursele României, nu este a națiunii, nu este a cetățenilor de rând. Este basculată peste hotare, fără taxare sau impozitare ori este acumulată în conturile celor câțiva miliardari pe care îi are România. Exact ca în feudalism.

Este absolut cinic ca băncile, hiper-market-urile și companiile din energie să deschidă șampania la fiecare miliard suplimentar pe lună, făcut pe frica, suferința și fabricarea nevoilor oamenilor de rând, în condițiile în care lumea noastră sărăcește atât de accelerat și de abrupt.

Este gravisim că în ultimii 3 ani România a înregistrat regrese la toate capitolele democratice, dar în special la capitolul drepturi și libertăți individuale ale omului. Dreptul la o viață decentă este, azi, trivializat. Iar pandemia ne-a arătat cât de ușor se pot inventa motive de excluziune socială, adică de aruncare a omului de rând extra muros, în afara zidurilor cetății, chiar și pe motivul odios al suspiciunii de boală.

Crizele au fost inventate și suprapuse doar pentru a se acutiza inegalitatea economică.

Uniunea Europeana si statele cu economii puternice au contribuit esential la aceasta saracire si lipsa de perspective. Romania este, prin “efortul” conjugat al politicienilor nostri si al birocratilor de la Bruxelles, o tara de desfacere, dez-industrializata, cu infrastructura degradabila in ritm alert si cu o agricultura la nivel de inceput de sec. XX. Economia Romaniei isi bazeaza cresterea pe consum si pe import. Legile si politicile publice sunt facute pentru corporatiile globale si pentru creditorii financiari care activeaza in Romania, iar nu pentru oamenii de rand. De aceea, nu ar trebui sa surprinda exodul celor 5 milioane de cetateni romani in UE, ci sa socheze lipsa de preocupare pentru crearea de locuri de munca, educatie, sanatate si dezvoltare umana, la locurile de bastina a cetatenilor romani.

Opinia publica europeana este invatata sa creada ca Romania este o tara corupta si, in consecinta, cetatenii romani pot avea intentii rele sau comportamente de rea-credinta. Romania nu este mai corupta decat alte tari ale UE, iar cetatenii romani sunt onesti si de buna-credinta, in aceeasi proportie in care sunt onesti si de buna credinta nemtii, olandezii sau italienii. Cu toate acestea, de la stampila nerealista de cetean al unei tari corupte, pana la transformarea in tap ispasitor a “migrantului” roman, nu mai este decat un pas.

Frustrarile cetatenilor europeni din statele cu economie dezvoltata pentru propriul loc de munca pierdut sau pentru statutul social asa-zis uzurpat de “migranti” pot duce la nenorociri ca cea din orasul Hanau, unde a fost ucis cu sange rece Vili, constateanul meu.

Cetatenii romani care muncesc in UE sunt, insa, in marea lor majoritate, oameni cinstiti si muncitori. Contribuie la cresterea permanenta a PIB-ului in UE. Fac munci sau profesii pe care multi localnici le refuza si, socant pentru o Europa a sec. XXI, sunt cazuri din ce in ce mai numeroase de sclavie a romanilor la locul de munca. Dar aceste lucruri nu fac parte din agenda opiniei publice europene, intrucat cetateanul roman este docil, este credincios, este retinut, nu se revolta.

Va asigur, insa, stimati concetateni europeni, ca multi dintre cei care lucreaza acum in UE, in conditii grele sau umilitoare, s-ar intoarce in Romania, cu conditia ca politicile publice sa nu mai fie concentrate pe corporatii si banci, ci pe dezvoltare umana, locala si regionala, generatoare de locuri de munca si speranta de viata decenta.

Mutati-va atentia de pe corporatii globale si banci, pe omul de rand, si veti vedea rapid aceasta inversare a fluxului de “migranți”, inapoi catre tari ca Romania, unde traditiile si familia inca mai conteaza in viata omului de rand.

O asemenea lectie, invatata din experienta romaneasca, ar putea fi aplicata si in cazul migrantilor non-UE. Combaterea saraciei si a inegalitatii economice, prin eforturi sustinute si rezonabile de dezvoltare umana, locala si regionala, ar reduce valul acestor migranti, fara a mai face din valurile migratiei non-UE motive de teama, populism sau rasism in UE.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Avocat Elena Radu - MAPN a pus in consultare publica, la 01.04.2024, pe lângă proiectul de lege cu o ”noua lege a apărării naționale”, si un proiect de lege privind ”Sistemul National de Management Integrat al Situatiilor de Criza”.

MAPN a pus in consultare publica, la 01.04.2024, pe lângă proiectul de lege cu o ”noua lege a apărării naționale”, si un proiect de lege privind ”Sistemul National de Management Integrat al Situatiilor de Criza”.

Sa va reamintesc care a fost in pandemie textul din Legea nr. 55/2020 in baza căruia Guvernul a dat HG -urile prin care ne-au restrâns sau negat drepturile dupa cum a vrut si ne-a impus certificatul vietii:

Art 5 alin 2 lit d: ”Măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților sunt: d) măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu”.

Textul ăsta care nu spunea nimic, a fost interpretat de Guvern după cum a avut chef și a impus ce măsuri a dorit cetățenilor care erau obligați să se conformeze sub sancțiunea amenzilor sau chiar dosarelor penale.

Am făcut această introducere ca să înțelegeți ce vă scriu mai departe.

Proiectul de lege al MAPN cu sistemul vietii este de fapt un proiect de lege prin care vor să creeze o ”bază legală” care să îi ajute mai târziu să declare stare de criză DE ORICE si sa NE IMPUNA ORICE MASURI STABILITE DE NATO, UE, ORICE ORGANISME INTERNAȚIONALE.

Cu toate că în legislația deja în vigoare avem definite și reglementate tot felul de stări excepționale (stare de asediu, de mobilizare, de urgență, de război), stari de alertă, etc,

prin minunatul proiect de lege stabilesc o definiție foarte largă pentru termenul de CRIZĂ, termen care va conține tot felul de stări deja reglementate (făcându-se trimitere la definițiile din legislația în vigoare) precum și ”alte crize” care nu sunt reglementate de nicio lege, nefiind stabilit prin lege: cine, când și în ce condiții le poate institui.

În acest sens, a se vedea:

- art. 1 alin. (3) lit g) criza în domeniile ECONOMIC, ENERGETIC, FINANCIAR-BANCAR, SĂNĂTĂȚII PUBLICE ȘI SOCIAL ”ale cărei consecințe pun sau RISCĂ să pună în pericol securitatea și apărarea națională”.

- art 2 lit a) CRIZA este situația in care societatea se confruntă cu mari dificultăți generate de apariția unuia sau mai multor incidente pe teritoriul național, la nivel regional sau internațional sau de amenințări, riscuri și vulnerabilități prin care sunt grav perturbate sau amenințate CONDIȚIILE DE VIATĂ, SĂNĂTATE ȘI MEDIU, PROPRIETATEA, STABILITATEA POLITICĂ, ECONOMICĂ SAU SOCIALĂ, ORDINEA PUBLICĂ, SECURITATEA ȘI APĂRAREA NAȚIONALĂ, PRECUM ȘI ALTE VALORI CONSTITUȚIONALE care impun adoptarea de măsuri specifice prin acțiunea unitară a autorităților și instituțiilor statului roman, pentru înlăturarea cauzelor, gestionarea efectelor și revenirea la starea de normalitate”.

- cu alte cuvinte: ”măsurile de răspuns la criză” (de oricare o fi ea) vor fi cele impuse de către NATO, UE, ALTE ORGANISME INTERNAȚIONALE (a se vedea art 3 lit f, art. 22 alin 1 lit i, art 25 alin 2).

- toate astea vor fi stabilite prin hotarari ale CSAT care știm că sunt secrete;

- la art 19 alin. 2 lit b se vorbeste si de CRIZE POTENTIALE (adică nu e nicio criză, dar ar putea unii să viseze că poate o fi vreodată și preventiv să ne conformam la unele măsuri).

Așa că: criza ”pandemica” (tratat pandemic OMS, afectează sănătatea publică) , criza climatica (afectează mediu), criza financiara, bancara, sociala si criza pe orice motiv (afectează „alte valori constituționale”) le poate inventa oricine, oricând si în orice condiții, iar printr-o hotărâre a CSAT dată peste noapte ne vom trezi că vom fi obligați să respectăm orice măsuri impuse de NATO, UE, OMS sau alte organisme internaționale.

NU ARE NICIO TREABA PROIECTUL ASTA DE LEGE CU VREUN MANAGEMENT INTEGRAT DE CEVA, CI ESTE REDACTAT NUMAI PENTRU CA IN CAZUL IN CARE SE VA INITIA, ADOPTA SI VA DEVENI LEGE, ORICAND CETATENILOR ROMANIEI SA LI SE POATA IMPUNA ORICE A DECIS ORICINE (UE, NATO, organisme internationale) și CSAT-ul să zică că ce impun ăia este literă de lege în România și obligatoriu pentru cetățenii României.

În cazul în care nu vi s-a șters memoria atât de repede cu privire la abuzurile la care am fost supuși în pandemie, este cazul să reacționați și să nu acceptați ca un asemenea proiect de lege cu norme foarte largi și care nu spun nimic în concret, să fie inițiat vreodată și să devină vreodată lege.

Dacă ați uitat și nu veți face nimic, nu e bai, veți vedea mai târziu cum va fi folosit împotriva noastră, a cetățenilor României.

Multe legi s-au adoptat și se adoptă. Ele nu par a fi legate între ele, dar sunt parte din același puzzle.

Avocat Elena Radu

Avocat Elena Radu - Romania nu a renuntat niciodata la suprematia Constitutiei României in favoarea dreptului UE.

Romania nu a renuntat niciodata la suprematia Constitutiei României in favoarea dreptului UE.

Hotararile CJUE prin care a statuat o pretinsă supremație a dreptului UE putem spune că sunt un ”fals juridic”, ele intemeindu-se pe Declaratia nr. 17 la ”Actul final al conferintei reprezentantilor statelor membre”, Act final care nu a fost niciodata ratificat de catre Romania.

Potrivit Legii nr. 590/2003 privind tratatele:

Articolul 1

Pentru scopurile prezentei legi, prin:

a) TRATAT se înțelege actul juridic, indiferent de denumire sau de formă, care consemnează în scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la nivel departamental, având scopul de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi și obligații juridice sau de altă natură, guvernat de dreptul internațional public și consemnat într-un instrument unic ori în două sau în mai multe instrumente conexe;

k) DECLARAȚIE se înțelege MENȚIUNEA FORMULATĂ CU OCAZIA semnării, RATIFICĂRII, aprobării, aderării sau acceptării UNUI TRATAT MULTILATERAL, PRIN CARE SE INTERPRETEAZĂ UNELE PREVEDERI ALE TRATATULUI DE CĂTRE PARTEA ROMÂNĂ sau prin care partea română efectuează notificările cerute de tratat; DECLARAȚIILE FORMULATE LA SEMNARE TREBUIE CONFIRMATE LA RATIFICARE sau la aprobare.

Articolul 22

(1) TRATATELE SE RATIFICA, se aprobă, se acceptă sau se aderă la ele PRIN LEGE ori se aprobă, se acceptă sau se aderă la acestea prin hotărâre a Guvernului, după caz.

(5) ACTUL NORMATIV DE RATIFICARE, aprobare, aderare sau acceptare a unui tratat multilateral poate CUPRINDE SI UNUL SAU MAI MULTE ARTICOLE CONTINAND rezerve și/sau DECLARATII ALE PĂRȚII ROMÂNE, care se fac cu respectarea strictă a prevederilor tratatului.

Articolul 25

( 8 ) ÎN CAZUL ÎN CARE RATIFICAREA, aprobarea, aderarea sau acceptarea S-A FACUT CU rezerve sau/și DECLARATII, CONȚINUTUL ACESTORA, ASTFEL CUM ESTE REDAT ÎN ACTUL NORMATIV DE RATIFICARE, aprobare, aderare sau acceptare, VA FI INCLUS CA ATARE ÎN TEXTUL INSTRUMENTULUI DE RATIFICARE, aprobare, aderare sau acceptare ori în notificarea privind îndeplinirea procedurilor interne vizând ratificarea, aprobarea, aderarea sau acceptarea.

Prin Legea nr. 13/2008, Parlamentul României a ratificat NUMAI Tratatul de la Lisabona, FARA DECLARATII LA ACESTA.

Așa că Hotărârile CJUE nu pot fi aplicate în România, Romania neratificand nici Actul final si nici declaratia nr. 17 la actul final (indiferent daca ar sustine vreunii ca este declaratie la Tratatul de la Lisabona, deoarece nu a fost ratificata niciodata de Romania, neexistand un articol in acest sens in Legea nr. 13/2008).

Am formulat solicitare catre MAE in acest sens.

Cu toate că nu a raspuns in concret la fiecare solicitare, raspunzand la modul general, a confirmat ca Actul final nu a fost ratificat si ca a fost ratificat numai Tratatul de la Lisabona (nu si declaratii la acesta).

Surprinzator este ca MAE a refuzat sa raspunda in concret si sa imi comunice notificarile pe care le-a trimis depozitarului, pentru a verifica daca falsul a inceput de la MAE (daca a notificat depozitarul Italia că Actul final a fost ratificat potrivit legilor interne ale Romaniei). In mod teoretic, daca MAE nu ar fi notificat in fals sub acest aspect, Actul final nu putea sa fie publicat in Jurnalul Oficial al UE, deoarece nu era ratificat de una dintre părți.

Binenteles că nu mi-a răspuns nici cu privire la publicarea sau nu a Ordinelor ministrului afacerilor externe in Monitorul Oficial, ordine prin care să se anunțe ptrivit legii că Tratatul si/sau Actul final au intrat in vigoare, deoarece astfel de ordine nu au fost publicate niciodată in Monitorul Oficial.

Cei care nu au formulat apărari in senul acesta, in fata CJUE, ar trebui să răspundă.

Predoiu trebuie sa isi dea demisia din orice functie publica, deoarece a sustinut că România ar fi renuntat la suprematia Constitutiei in fata dreptului UE.

PS: aici gasiti fisa Legii nr. 13/2008 Proiect de Lege pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007

PS2: atasez si extras din Decizia CCR nr. 148/2003 (privind constituţionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României, in vederea aderarii Romaniei la UE si NATO), decizie emisa inainte de referendumul din 2003, ca sa vedeti interpretarea constitutionala a actualului art 148 din Constitutia Romaniei (ca sa nu se incalce caracterul independent al statului Roman), nu aberatiile sustinute de Predoiu &Co: DECIZIE nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constituţionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României

”Consecinţa aderării pleacă de la faptul ca statele membre ale Uniunii Europene au înţeles SA SITUEZE AQUISUL COMUNITAR - tratatele constitutive ale Uniunii Europene şi reglementările derivate din acestea - PE O POZITIE INTERMEDIARA INTRE CONSTITUTIE SI CELELALTE LEGI, atunci când este vorba de acte normative europene obligatorii.”

Deci, interpretarea constitutionala a actualului art 148 din Constitutie:

1. Constitutia Romaniei

2. dreptul UE

3. celelalte legi adoptate de Romania

Avocat Elena Radu