Până mai deunăzi, o discuție despre separația și echilibrul puterilor în stat ar fi putut fi ștampilată drept elitistă și plicticoasă. Dar, după ceea ce ne-au livrat zilele astea Ursula, Iohannis & CCR, cred că lumea ar vrea să știe, totuși, ce e cu aceste principii și teorii ... Și de ce s-a comportat în asemenea hal CCR, totuși ...
(I)
Arhitectura constituțională a României se bazează pe conceptul că există trei puteri în stat, care sunt separate una de alta și care se controlează reciproc:
- puterea legislativă,
- puterea executivă și
- puterea judecătorească.
💥După mine, Constituția a ratat o a patra putere în stat, mult mai constrângătoare și mai dispusă la comportament non-democratic – mă refer la puterea economică a corporațiilor. Dar acesta este un alt subiect, de abordat cu altă ocazie... 💥
Să ne concentrăm, acum, pe beleaua constituțională a momentului.
Constituția din 2003, adoptată printr-un referendum care a ținut 2 zile, a creat un monstru.
Vorbim despre o instituție care se situează deasupra tuturor, nu dă socoteală nimănui, decide singură dacă are competență într-un domeniu oarecare și, de regulă, se exprimă prin ucaz – uri ireversibile, inatacabile în justiția obișnuită sau în Parlament.
Vorbim, desigur, de CCR, o instituție politico-jurisdicțională compusă din judecători – politicieni, numiți de Parlament și de Președintele României, pe termen de 9 ani și imposibil de tras la răspundere pentru faptele lor.
A, și politicieni – judecători ai CCR au privilegii. Iată un astfel de privilegiu neo-feudal: pensiile speciale pot fi cumulate cu salariile primite de la stat.
💥E drept că, în decursul timpului, CCR a fost o ancoră contra unor derapaje politice sau juridice.💥
A ținut în viață legi contestate de bănci sau de puternicii zilei, a desființat legi contrare Constituției, a interzis protocoale ale serviciilor secrete cu justiția, a obligat la demiterea lui Kovesi atunci când mandatul său expirase, devenind ilegitim, a ținut un pic de piept avalanșei de presiuni de la UE care a vrut (iar recent a reușit) să își asigure prevalența asupra Constituției noastre și asupra voinței noastre suverane a poporului român. A făcut toate acestea pentru că a fost semi-populată cu foarte buni specialiști ai dreptului, oameni pentru care probitatea morală și independența în gândire chiar contau.
Un accident urât a fost comis, totuși, de vechea CCR a fost invalidarea referendumului de demitere a lui Băsescu, printr-o „erată” impusă peste noapte de Victoria Nuland, emisar american. S-a întâmplat în 2012, iar votul a peste 7 milioane de oameni a fost atunci aruncat la coș. Am fost nevoiți să îl suportăm pe Petrov, alias Băsescu, încă 2 ani ...
(va urma)
