Interviu Luju, 20 mai
(III)
[...] despre felul in care românii pot si trebuie sa acționeze pentru a tine piept tendințelor autoritariste ale Uniunii Europene – tendințe vizibile mai ales in pandemie, dar nu numai.
Principiul de contrabalansare a centralismului birocraților de la Bruxelles se numește subsidiaritate si se referă la faptul ca doar o mica parte dintre competente țin exclusiv de Comisia Europeana sau sunt partajate intre executivul comunitar si cele ale statelor-membre. In rest, cele mai multe competente sunt apanajul politicii interne. Unele dintre aceste competente exclusive ale țărilor-membre sunt sănătatea publică, educația, familia, protecția consumatorilor, concurența etc.
[...] trei direcții de acțiune pentru ca românii să constrângă UE la respectarea subsidiarității. Prima dintre ele se refera la petiționarea continuă a parlamentarilor – deopotrivă naționali si europarlamentari – pentru a-i face să asculte vocea poporului și, în consecință, sa se opună măsurilor aberante venite de la Bruxelles. A doua direcție ține de implicarea organizațiilor neguvernamentale in viața cetății – mai precis, ONG-urile autentice, iar nu cele care urmăresc interesele statului paralel sau ale unor puteri străine [precum și barourile, organizațiile profesionale și patronale și sindicatele]. În fine, al treilea plan ține de implicarea directă a cetățenilor sau a grupurilor de cetățenii: fie prin procese colective, petiții și inițiative cetățenești, fie chiar prin proteste (necesare uneori în democrație).
[...] cele de mai sus pot viza, printre altele, protecția consumatorilor (în special, protecția debitorilor în raport cu creditorii financiari), încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale (mai ales in pandemie) și invocarea distorsionată a supremației dreptului european asupra celui românesc.
Extras propriu-zis din interviu:
„Ceea ce s-a intamplat in pandemie a fost picatura care a umplut un ocean de pasi mici, facuti din 2007 pana in prezent de Comisia Europeana in sensul pervertirii unui principiu fundamental al organizarii si functionarii Uniunii Europene: principiul subsidiaritatii, care inseamna ca in chestiuni ce tin de actiunea imediata, statele-membre ale UE au competente imediate, concrete, la firul ierbii. UE intervine doar atunci cand statele-membre nu se pot descurca de unele singure in mod multumitor. UE intervine, dă un ajutor, apoi se retrage, lăsând statele-membre sa se descurce in chestiunea respectiva.
Sănătatea publică este in competenta statelor-membre ale Uniunii Europene. N-ar fi trebuit sa existe acel regulament din 2021 referitor la „certificatul verde”. Numai că, prin uzurparea competențelor statelor membre ale UE, Comisia Europeana a comis un act grav de încalcare a tratatelor si a vointei popoarelor care au constituit sau aderat la Uniunea Europeana.
Cei care au comis aceasta ilegalitate nu doar ca n-ar trebui sa se mai gandeasca sa fie in continuare in Comisia Europeana, ci ar trebui sa fie demiși si chiar sanctionati penal.
Există doar două-trei domenii date in competenta exclusiva a executivului Uniunii Europene. Unul dintre domeniile respective este dreptul vamal, altul este politica monetara si financiara (dar numai cea referitoare la zona euro), iar in rest sunt chestiuni ce tin de functionalitatea infrastructurii UE. Iar domeniile in competenta statelor sunt: sanatatea publica, educatia, familia, protectia consumatorilor etc.
Din punctul acesta de vedere, primul lucru pe care il voi face va fi sa atrag atentia, pentru ca oamenii sa fie constienti de ceea ce se intampla si pentru ca oamenii sa ia masuri. Una dintre masuri poate fi inclusiv atacul la CJUE impotriva unor decizii care incalca principiul subsidiaritatii, în baza art. 263 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, care permite unui individ sau unui grup de indivizi sa formuleze astfel de actiuni contra Comisiei Europene. Există chiar acțiuni în despăgubire care se pot formula direct ți concret împotriva demnitarilor sau a funcționarilor UE, pentru pagube cauzate de deciziile lor ilegale.
Parlamentele naționale, de asemenea, trebuie sa intervină in luarea acestui gen de decizii. Parlamentele nationale si europarlamentarii romani nu mai trebuie sa doarma pe ei, nu mai trebuie sa se transforme in ficusi, in mobilier. Trebuie sa ciuleasca urechile, pentru ca fluxul de astfel de proiecte nebunesti este continuu. In momentul in care un europarlamentar atrage atentia, ar putea sa fie un ecou. Dar daca un parlament national atrage atentia asupra unui gen de reglementare, daca alaturi de Romania iau atitudine alte 10-15 parlamente nationale, garantez ca lucrurile se vor opri – cel putin prin forta opiniei publice.
Un exemplu în acest sens: de doi-trei ani, Organizația Mondiala a Sănătății tot bate cu pumnul in masa pentru a determina lumea sa semneze acel tratat pandemic care ii conferă atribuții discreționare, totalitare, pentru a lua măsuri extrem de dure si imediate, mai dure decat cele din pandemie. Pentru ca au existat „conspirationisti” in tari ca Brazilia, Argentina si – mai nou – Marea Britanie, acest tratat pandemic este pus 'on hold' in momentul de fata și are toate „șansele” să fie abandonat.
Pe de altă parte, în afara de a comunica cu parlamentarii români pentru a lua masuri de barare a tendințelor totalitare ale CE și OMS, voi tine o legătură strânsa cu societatea civilă. Nu cu 'societatea in civil' – adică nu cu ONG-urile care militează pentru alte scopuri, care susțin puteri străine, care sunt finanțate de serviciile secrete din statele respective.
Exista si a treia varianta: protestul este necesar din când în cănd într-o democrație. Sunt ani de zile pana la schimbarea mandatului unui ales european sau național și exista anumite momente in societate in care politicianul trebuie sa fie tras de mânecă, iar acest lucru nu este posibil decât prin proteste.
(va urma)
