Meciul echipei naționale de fotbal, în compania Bosniei, a fost jenant. Nu merită evocat.
În mod nemeritat pentru echipa națională de fotbal, în Bosnia s-au deplasat câteva sute de suporteri.
Modul în care bosniacii (autorități și suporteri) s-au comportat față de acești oameni a fost execrabil. Vedeți mai jos o relatare a unui suporter român, de la fața locului. Relatarea este naturală, nu inventează nimic.
Bosnia ar merita o sancțiune de la UEFA/FIFA. Cu fermitate zic, însă, că echipa națională a României NU merită să câștige la „masa verde”.
Dar Bosnia este o țară din Balcanii de Vest care vrea să adere la Uniunea Europeană.
Cu asemenea comportament, mă tem că Bosnia NU este pregătită pentru așa ceva.
Voi semnala acest incident Comisiei Europene, în special comisarului european pentru extindere.
Citiți.
Nu vă ia decât 5 minute.
Relatarea experienței deplasării în Bosnia & Herzegovina în vederea participării la meciul de fotbal dintre România și Bosnia & Herzegovina
*Aceste relatări sunt experiențele trăite de mine, povestite prin lupa propriilor simțuri. În situația în care sunt necesare testimonialele altor participanți, rămân la dispoziția dumneavoastră.
Organizarea acestei deplasări a pornit cu aproximativ o lună înainte de data efectivă a meciului. Deplasarea urma să fie realizată în grup de către fanii echipei naționale de fotbal.
Plecarea s-a realizat vineri, 14.11.2025, de la ora 19:00, cu autocarul de la autogara Militari. În total, în același moment, au plecat 3 autocare. Pe drum ni s-au mai alăturat dubițe (tip Mercedes Vito).
Intrarea în Bosnia s-a realizat în jurul orei 17:30 (ora locală) de unde am fost preluați de escortele de la Poliție.
Cu 30 de minute înainte de a ajunge la stadion au început controalele intempestive. Autocarele și celelalte autovehicule au fost trase pe partea dreaptă a carosabilului, iar noi am primit ordinul de a coborî doar prin ușa din față. În întâmpinare au venit militari bosniaci (spun militari deoarece aveau arme de foc, uniforme kaki, protecții de antebrațe, coate, genunchi, tibie și căști militare). Ordinul lor a fost ca fiecare persoană în parte să fie percheziționată corporal, iar fiecare bagaj să fie, de asemenea, căutat. Întrebările lor erau aceleași – „you have knife, bat?”
Atitudinea lor a fost una agresivă. Eram ostili pentru ei. O parte dintre suporteri au fost puși cu fața la autocar, cu mâinile ridicate si au început să fie loviți de către forțele bosniace peste picioare pentru a le „depărta”. Unul dintre cunoscuții mei a fost lovit cu pumnii și palmele inclusiv peste cap în momentul în care fusese pus cu fața la autocar (există filmare în acest sens).
După acest control am fost escortați către stadion, însă nu în timp util pentru a putea vedea întregul meci. Autocarele române au ajuns la stadion în minutul 20 al partidei (golul marcat de România a fost văzut de fiecare în parte pe telefoane).
Stadionul din Zenica este unul extrem de rău famat, iar infrastructura lui, rudimentară (nu existau băi, propriu zise, nevoile se fac în șanțuri săpate în pământ și placate cu gresie).
În jurul stadionului sunt blocuri civile de 10+ etaje. Când am coborât din autocar, fanii bosniaci ce se uitau la meci din bloc au început să scandeze „țiganii, țiganii, țiganii”.
Intrarea în stadion s-a făcut pe grupuri. Eu am intrat în al 3-lea grup, urmărind meciul abia de la minutul 39. Înainte de a intra pe stadion, am fost supus la 3 controale corporale, fiindu-mi controlată inclusiv lenjeria intimă (mi se ridicau hainele, fiind lăsat la pielea goală, pentru a controla dacă am vreun obiect interzis – nu aveam).
Sectorul român era situat în peluza, fiind înconjurat, la stânga și la dreapta, de fani bosniaci. Pe tot parcursul meciului s-au scandat numai „țiganii, țiganii, țiganii”. În mod evident, au fost și gesturi obscene din partea fanilor bosniaci, cu precădere după ce echipa Bosniei marca (cu titlu de exemplu, ni se arătau degete mijlocii, organe genitale sau, pur și simplu, fanii scuipau spre noi).
La finalul meciului, când plecau fanii echipei gazdă, scandările au continuat. Reacția unei părți (nu a întregului sector români) a suporterilor a fost să scandeze „Serbia, Serbia”. În acel moment au intervenit militarii bosniaci cu tonfele, împingându-ne spre marginea sectorului. Eu, personal, am fost împins în gard și o parte din acesta a căzut cu mine.
După ce s-au mai liniștit apele, ni s-a ordonat să părăsim și noi stadionul.
Alături de mine se afla și un fost coleg de facultate ce are handicap locomotor certificat (piciorul drept nu îi este funcțional la capacitate maximă, astfel încât merge „șontâc”). L-am ajutat să urce scările stadionului și, la ieșirea de pe acesta, pentru că s-a împiedicat, a încercat să se rezeme de scutul unui jandarm/militar bosniac. Reacția jandarmului/militarului a fost să-l apuce violent de braț și să-l arunce laoparte. În acel moment, m-am uitat la el și i-am zis, în engleză, „He can’t walk properly”. Atunci m-a luat și pe mine să mă „azvârle”.
La plecare, atitudinea forțelor de ordine a fost aceeași. Unul dintre români a fost înconjurat de jandarmii/militarii lor și reținut. Am încercat să mă duc să comunic cu unul dintre ei, întrebându-l „Is he arrested?”. Nu mi s-a răspuns și mi s-a zis să plec la autocar
-end of story-
