Sfânta Biserica Ortodoxă

Se afișează postările cu eticheta Guvernul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Guvernul. Afișați toate postările

miercuri, 15 ianuarie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Guvernul dă din colț în colț că nu are bani, că se împrumută tot mai scump, că deficitul bugetar e triplu față de cel estimat anul trecut și că a făcut promisiuni electorale, a dat legi și a semnat angajamente pe care nu le mai poate onora. Cel mai grav: pensiile nu vor mai fi indexate cu inflația.

 

Guvernul dă din colț în colț că nu are bani, că se împrumută tot mai scump, că deficitul bugetar e triplu față de cel estimat anul trecut și că a făcut promisiuni electorale, a dat legi și a semnat angajamente pe care nu le mai poate onora. Cel mai grav: pensiile nu vor mai fi indexate cu inflația.

Soluția simplă: România are nevoie de 800 de mii de bugetari, dar are 1,3 milioane. Are zeci de agenții, autorități și întreprinderi inutile. Are sedii, mașini, deplasări, diurne, concedii, salariați & funcționari care vin 20% din timp la muncă sau chiar mai puțin.
Doar cu desființarea a 300 de mii de posturi redundante și sinecuri, Statul român ar economisi 18 miliarde de euro anual.
A nu se interpreta greșit: nu mă refer la profesori, cadre medicale, polițiști naționali, pompieri, magistrați, soldați, lucrători în infrastructura critică. Mă refer la posturile create în plus, la cadourile politice, la securiștii suplimentari, la fact checkers și whistleblowers, la agenții care nu au de ce să existe, consultanți care nu au sens, la televiziuni subvenționate și la tăietori de frunze de câini. Și la amantele politico-ideologice.
Dacă se desființează agențiile, autoritățile și întreprinderile redundante, se mai economisesc 5 miliarde de euro anual.
Dacă se comasează cele 3500 de comune în 1500 de localități de minim 5000 de locuitori, se mai economisesc alte 5 miliarde de euro anual.
Notă: estimările mi-aparțin, cu altă ocazie le voi prezenta.
S-ar putea reduce și costul serviciilor secrete și al restului aparatului statal de represiune, precum și costurile cu războiul, dar acesta este un subiect de dezbătut altă dată.
Cu cei 300 de mii de ex-funcționari sau ex-salariați la stat s-ar putea rezolva și o a doua problemă a economiei și societății noastre: lipsa de forță de muncă din privat, care acum se acoperă cu migranți.
Un alt beneficiu: vor fi premiate meritele, asiduitatea, valoarea, vor crește salariile și bonusurile de performanță. Va crește loialitatea față de țară și locul de muncă. Va crește consumul din resurse proprii, deci economia, deci colectarea veniturilor la buget.
Notă: cifrele sunt chiar mai mari dacă posturile desființate sunt 500 de mii, iar nu doar 300 de mii.
Va face acest lucru vreodată guvernul actual? Evident, nu. Pentru că cele 500 de mii de posturi redundante, sutele de agenții netrebuincioase și miile de întreprinderi inutile sunt create de actuala putere, vorbim de votanți captivi ai psdpnludmr, deci nimeni din actualul guvern nu se va atinge vreodată de ei și, deci, nu va vrea să rezolve o astfel de problemă. Toți vor prefera falimentul. De aceea, actualul guvern trebuie să … (completați voi)

marți, 16 august 2022

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Decizia Guvernului României de a aloca doar 25% din necesarul acoperirii compensațiilor la facturile de utilități determină deja dificultăți financiare furnizorilor de utilități (gaz, energie electrică, energie termică)

 

Așa cum preconizam încă de acum 10 zile, decizia Guvernului României de a nu aloca decât 25% din necesarul acoperirii compensațiilor la facturile de utilități determină deja dificultăți financiare furnizorilor de utilități (gaz, energie electrică, energie termică). Falimentul le bate la ușă - lucru accelerat de refuzul cvasi-unanim al băncilor de a le mai credita. Oricât de destestabili ar fi acum furnizorii de utilități, trebuie spus că statul le-a cam făcut un cadou otrăvit. Aparent, fiind de acord să achite compensații la valoarea „de piață” a utilităților, statul a betonat această valoare, care ajunge uneori la niveluri de șase ori mai mari decât cele de acum 2 ani. Adică, aparent, statul a aruncat bani cu elicopterul în curtea furnizorilor de utilități. Numai că banii de utilități nu se achită imediat, ci la termene de luni de zile. Astfel, factura este emisă de furnizor la valoarea totală, din care consumatorul casnic achită la scadență doar o parte, urmând ca restul să se achite de stat după luni de zile (doar că, surpriză, la luni de zile dulistanță, statul nu achită decât un sfert). Deci, practic, furnizorii de utilități creditează statul cu banii reprezentând utilitățile. Furnizorii de utilități trebuie să își achite, totuși, costurile. Băncile au fost de acord să crediteze aceste companii pentru că, printre altele, au fost depuse ca garanții facturile plătibile de către stat (mai precis, partea constând în compensații). Numai că, văzând refuzul statului de a aloca bani pentru aceste facturi, băncile au realizat că furnizorii de utilități au devenit brusc ... ne-bancabili. În consecință, lichiditățile suplimentare necesare finanțării propriilor activități nu mai prea există - se întâmplă deja, nu mai e nevoie să se ajungă în toamnă și în frig pentru asta.

Întrucât nu vor putea intra toți în faliment (ceea ce, de altfel, ar fi o chestiune de risc la adresa siguranței naționale), furnizorii de utilități nu vor mai livra populației fără plata integrală și directă de către consumatorul casnic. Plată care, desigur, nu va fi la nivelul din 2020, ci la nivelul din 2022, adică de 3- 6 ori mai mare. Companiile respective nu au de ales - asta este și ceea ce anunță o organizație patronală din domeniu (vezi link). Deci, deal-ul cu statul lui Cîță și Poprescu (dacă o fi existat) pică, iar noi toți picăm de fazani, pentru că ne-am încrezut în buna credință a prostocraților și impostorilor care populează executivul și administrația centrală.
Compensarea facturilor la utilități privește un număr de consumatori casnici care reprezintă 90% din total, deci cam toată populația țării. De aceea, nu va mai fi nevoie nici de „sobrietatea” energetică impusă de birocrația bruxeleză, nici de greva facturilor de utilități promovată de unii britanici. La noi, reducerea consumului și a plăților se va face natural: nu va mai avea nimeni bani suficienți pentru a le comite…
Mă întreb, însă, ce vor face producătorii - în lipsa furnizorilor și a distribuitorilor, producția devine stoc (întrucât energia electrică nu poate fi stocată pe termen mediu, va fi vândută la export, pe doi lei - iată și soluția „naturală” de ieșire a Germaniei din penuria energetică) și se gripează sau se reduce la minim, iar în lipsa consumului casnic, furnizorii și distribuitorii intră în faliment. Consecința, pentru stat (și, deci, pentru noi toți, precum și pentru generațiile viitoare) este că muntele de bani luați acum din acest sector cu titlu de taxe, contribuții și impozite va deveni în termeni de semestru (iar nu de ani) un mare și arid deșert.
Așa că, mai ales relativ la prostocrați și impostorii din administrația centrală: Hai Liberare!