Așa cum preconizam încă de acum 10 zile, decizia Guvernului României de a nu aloca decât 25% din necesarul acoperirii compensațiilor la facturile de utilități determină deja dificultăți financiare furnizorilor de utilități (gaz, energie electrică, energie termică). Falimentul le bate la ușă - lucru accelerat de refuzul cvasi-unanim al băncilor de a le mai credita. Oricât de destestabili ar fi acum furnizorii de utilități, trebuie spus că statul le-a cam făcut un cadou otrăvit. Aparent, fiind de acord să achite compensații la valoarea „de piață” a utilităților, statul a betonat această valoare, care ajunge uneori la niveluri de șase ori mai mari decât cele de acum 2 ani. Adică, aparent, statul a aruncat bani cu elicopterul în curtea furnizorilor de utilități. Numai că banii de utilități nu se achită imediat, ci la termene de luni de zile. Astfel, factura este emisă de furnizor la valoarea totală, din care consumatorul casnic achită la scadență doar o parte, urmând ca restul să se achite de stat după luni de zile (doar că, surpriză, la luni de zile dulistanță, statul nu achită decât un sfert). Deci, practic, furnizorii de utilități creditează statul cu banii reprezentând utilitățile. Furnizorii de utilități trebuie să își achite, totuși, costurile. Băncile au fost de acord să crediteze aceste companii pentru că, printre altele, au fost depuse ca garanții facturile plătibile de către stat (mai precis, partea constând în compensații). Numai că, văzând refuzul statului de a aloca bani pentru aceste facturi, băncile au realizat că furnizorii de utilități au devenit brusc ... ne-bancabili. În consecință, lichiditățile suplimentare necesare finanțării propriilor activități nu mai prea există - se întâmplă deja, nu mai e nevoie să se ajungă în toamnă și în frig pentru asta.
Întrucât nu vor putea intra toți în faliment (ceea ce, de altfel, ar fi o chestiune de risc la adresa siguranței naționale), furnizorii de utilități nu vor mai livra populației fără plata integrală și directă de către consumatorul casnic. Plată care, desigur, nu va fi la nivelul din 2020, ci la nivelul din 2022, adică de 3- 6 ori mai mare. Companiile respective nu au de ales - asta este și ceea ce anunță o organizație patronală din domeniu (vezi link). Deci, deal-ul cu statul lui Cîță și Poprescu (dacă o fi existat) pică, iar noi toți picăm de fazani, pentru că ne-am încrezut în buna credință a prostocraților și impostorilor care populează executivul și administrația centrală. Compensarea facturilor la utilități privește un număr de consumatori casnici care reprezintă 90% din total, deci cam toată populația țării. De aceea, nu va mai fi nevoie nici de „sobrietatea” energetică impusă de birocrația bruxeleză, nici de greva facturilor de utilități promovată de unii britanici. La noi, reducerea consumului și a plăților se va face natural: nu va mai avea nimeni bani suficienți pentru a le comite…
Mă întreb, însă, ce vor face producătorii - în lipsa furnizorilor și a distribuitorilor, producția devine stoc (întrucât energia electrică nu poate fi stocată pe termen mediu, va fi vândută la export, pe doi lei - iată și soluția „naturală” de ieșire a Germaniei din penuria energetică) și se gripează sau se reduce la minim, iar în lipsa consumului casnic, furnizorii și distribuitorii intră în faliment. Consecința, pentru stat (și, deci, pentru noi toți, precum și pentru generațiile viitoare) este că muntele de bani luați acum din acest sector cu titlu de taxe, contribuții și impozite va deveni în termeni de semestru (iar nu de ani) un mare și arid deșert.
Așa că, mai ales relativ la prostocrați și impostorii din administrația centrală: Hai Liberare!
