Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - A trecut termenul de 7 zile pe care l-am dat Ursulei v d Leyen și Comisiei Europene, termen în care ar fi trebuit arătate probe certe că moțiunea de cenzură din 7 iulie 2025 din Parlamentul European a fost “mâna Moscovei”.

 

A trecut termenul de 7 zile pe care l-am dat Ursulei v d Leyen și Comisiei Europene, termen în care ar fi trebuit arătate probe certe că moțiunea de cenzură din 7 iulie 2025 din Parlamentul European a fost “mâna Moscovei”.

Nu s-au produs deloc probe, deci ceea ce au făcut Comisia Europeană, prin purtătorul de cuvânt, și Ursula v d Leyen, personal, se numește delict civil de defăimare.

Acum urmează să dau în judecată Comisia Europeană, la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pentru răspunderea civilă a extra-contractuală a Comisiei.

Urmează, de asemenea, un proces pentru defăimare direct contra Ursulei v d Leyen, la Tribunalul din Strasbourg, secția penală (notă: în Franța, defăimarea este considerată infracțiune de presă).

Alături de mine vor fi co-reclamanți mulți alți euro-deputați, semnatari ai moțiunii.

Daunele-interese pe care le vom solicita vor fi considerabile, ca să aibă efect disuasiv. Dacă acțiunile vor fi admise, vor avea efect de precedent judiciar peste tot în UE, inclusiv în România. Nimeni nu va mai putea pune ștampile și etichete de putinism, rusofilie, “mâna Moscovei”, extremism și conspiraționism fără probe și doar pentru a pune la index orice critic al sistemului și al politrucilor care îl ghidonează.

Mai ales reprezentanții politruci ai “pro-europenilor”, oengeurile de fact checkers și influencerii pro-sistem vor fi nevoiți să își schimbe discursul sau să își ceară falimentul. Industria lor de “polițiști” ai adevărului oficial, de necombătut, va intra în disoluție.

Notă: pentru că probele cerute de mine lipsesc cu desăvârșire, afirmațiile Comisiei și ale Ursulei sunt fake news, iar concluziile extrase de Comisie și de Ursula cum că moțiunea este “mâna Moscovei”, sunt teorii ale conspirației, de vreme ce se bazează pe rapoarte de presă rusă făcute de un oenge de fact checking plătit de Comisie pentru a face astfel de turnătorii. Iar asta fix după canoanele UE relative la fake news și teoria conspirației.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Affordable housing : cronica unui eșec birocratic anunțat al Comisiei Europene

 

Affordable housing : cronica unui eșec birocratic anunțat al Comisiei Europene

Astă vară, chiar în plenul de la Strasbourg al Parlamentului European, Ursula von der Leyen a prezentat un program de case la prețuri sau chirii rezonabile, pe care să și le permită orice cetățean european.

Adevărul este că situația locuirii în Uniunea Europeană este gravă. În orașele mari, prețurile și chiriile sunt prohibitive pentru oamenii din clasa medie, iar pentru cei 100 de milioane de europeni aflați la pragul sărăciei, sunt imposibile. Oamenii nu își mai întemeiază familii și nu mai fac copii mai ales pentru că nu au siguranța unui cămin, de unde riscul imens de îmbătrânire și reducere demografică.

Criza este agravată de două categorii de neo-feudali ai economiei de control și supraveghere în care s-a transformat așa-zisa piață unică europeană: marii proprietari de case și băncile ipotecare.

Există giga-fonduri, așa cum este, de exemplu, BlackRock, care dețin sute de mii de apartamente, pe care le cumpără la prețuri astronomice (cu consecința unei continue gonflări a bulei imobiliare) și le închiriază la chirii sufocante.

Grupul Signa, originar din Austria, este actualmente într-un faliment foarte fraudulos, generator al unui mare număr de falimente ale filialelor și afiliatelor sale – sunt peste 100 în Germania, cam 30 în Austria și nenumărate altele în Grecia sau chiar în România. De toate aceste companii sunt legați zeci de mii de oameni care încă așteaptă să își primească locuințele scumpe achiziționate pe credit de la Signa, cam ca în cazul românesc Nordis, dar la scară europeană.

Există, de asemenea, bănci și instituții financiare non-bancare deținătoare de mari portofolii de credite cu dobânzi mari și penalități ucigătoare, debitorii fiind captivi ai acestor credite și mereu în pragul ruinei.

Contribuie la supra-îndatorare și sărăcire și politica Băncii Centrale Europene de suplimentare permanentă a masei monetare, prin quantitative easing (relaxare cantitativă), cu consecința diluării puterii de cumpărare a omului de rând, ale cărui venituri nu țin pasul cu creșterile constante ale ratelor și ale chiriilor.

Evident, contribuie la pauperizare și politicile sanitare, climatice și războinice ale Comisiei Europene, precum și toleranța excesivă față de migrația ilegală.

Acestea fiind faptele, am zis atunci, în iulie, că programul Affordable Housing este bun, căci teoretic ar putea atenua gravitatea crizei de locuire (care este și una demografică). Așa că am așteptat să văd acest program explicat, detaliat concret și pus în practică. Am vrut să văd de unde se vor fi luat banii pentru finanțare, cum vor fi sprijiniți beneficiarii pentru a-și procura case la prețuri și chirii decente, cum vor fi susținute autoritățile locale și regionale, cu garanții și co-finanțări, pentru a construi sau achiziționa case pentru a le distribui beneficiarilor și, mai ales, care vor fi fiind criteriile de atribuire.

Numai că Affordable Housing nu va fi un program prea repede pus în practică. De fapt, treaba nici măcar nu a început. De-abia în ianuarie 2025, la nivelul Parlamentului European, s-a constituit o comisie specială, transpartinică, dedicată proiectului. Până să fie efectiv, programul trebuie să petreacă ani birocratici ... Deci vorbim, de fapt, de un fel de propagandă ieftină sau de un alt eșec al birocrației UE, deja anunțat*.

Oricum, nu toată lumea vede acest proiect cu aceeași ochi sau măcar cu bunăvoință.

Stânga, verzii și Renew vor case sociale, finanțate de UE și, desigur, construite și distribuite de UE, după regulile birocratice și oengiste afectate de bias – urile lor cognitive și ideologice. În concepția lor regresistă, prin eliminare, nu va fi vorba de case pentru studenți, tineri, familii tinere sau oameni normali, cu slujbe rezonabile (dar care nu își mai pot permite case pentru că prețurile au crescut constant în ultimii 15 ani, până la valori intangibile). Va fi vorba, mai degrabă, de case pentru imigranți și refugiați.

Acest tip de presiune ideologică va duce la acutizarea pericolului ghetoizării (deja vizibil în orașe mari, cum ar fi Bruxelles, Paris, Berlin, Madrid sau Barcelona). Enclavizarea și segregarea societății în cetăți medievale și periferii proletare, sărace și izolate, cu propriile culturi și ierarhii sociale, vor veni natural... Or, Uniunea Europeană ar trebui să fie un spațiu al libertății de stabilire și a bunăstării generale, și nu al zidurilor medievale.

De altfel, poziția acestor grupuri politice regresiste ignoră o clasă socială mereu opropsită, debitorii supra-îndatorați băncilor.

În concepția Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, din care fac parte, proiectul în sine ridică și pericolul încălcării (din nou) a principiului subsidiarității. Casele pe care să și le permită oricine, cartierele de case care să nu divizeze societatea și care să fie eficiente energetic și finanțarea trebuie să fie strict de competența statelor membre, iar nu a UE.

Din acest punct de vedere, se ridică și problema finanțării proiectului. De unde vor proveni banii?

Foarte probabil, din fondurile de coeziune.

Raffaele Fito, comisar european, a declarat marți, la reuniunea grupului de lucru din cadrul ECR referitor la acestor program, că până la finalul anului vom ști dacă aceste fonduri de coeziune pot fi utilizate de statele membre, de regiuni sau UAT – uri pentru case ieftine. Cu toate acestea, trebuie reamintit că tot Comisia Europeană a propus ca fondurile de coeziune, nu prea utilizate de state ca România, să fie reorientate către tranziția climatică, război și înarmare, lucru pre-aprobat de Parlament cu titlu de linii directoare bugetare pe 2027-2032.

Este foarte important de reamintit că există două firave soluții românești la problema locuirii și a supra-îndatorării. Mă refer la implicarea administrațiilor locale sau județene, la creditele ieftine și la închirierile cu drept de preemțiune practicate de Agenția Națională a Locuințelor, precum și la Legea dării în plată, al cărei autor sunt.

Interesant este că Planul Simion, care prevede case ieftine pentru românii lipsiți de resurse și garanții pentru credite, precum și dobânzi reduse la credite ipotecare și condiții umane pentru debitorii deja supra-îndatorați la bănci, a fost anunțat cu cel puțin o lună înainte de apariția acestui trend, vizibil și în Marea Britanie și în SUA. Ce au făcut românii „educați” și „pro-europeni”? Meme, glume proaste și hate la adresa populației de rând, ștampilată drept „pleava societății”.

Pentru că problema locuirii persistă, soluții de acest gen sunt necesare ca apa, mai ales că pot repune economia pe picioare și pot chiar asana activitatea bancară.

*Într-o primă fază (probabil, prin ianuarie 2026), va fi un depus un anteproiect de reglementare, intitulat INI report. Parlamentarii propun o schemă de reglementare, Comisia Europeană are la dispoziție un timp de reacție, după care poate propune (sau nu ...) un proiect propriu-zis de reglementare, după care urmează dezbaterea în comisiile Parlamentului, după care urmează dubla validare prin vot din partea Consiliului UE și a Parlamentului UE (care sunt co-legiuitori). Asta dacă nu intervin divergențe, ceea ce provoacă așa – numitul trialog, adică negocierea tripartită (Comisie, Consiliu, Parlament) a unui text comun. Toate aceste proceduri birocratice pot dura minim 2 ani de așteptare după data depunerii acelui INI report. Fiind vorba de un domeniu de competențe partajate UE – autorități naționale, trebuie respectat principiul subsidiarității, deci va fi vorba de o directivă. Va dura doi ani până când directiva va fi fost transpusă în legislațiile naționale. Deci, vorbim de minim 5 ani de parcurs ...

Hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - În discursul său de convingere a Parlamentului European pentru un al doilea mandat de președinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a pronunțat un clișeu utilizat în filmele americane cu (hiper)eroi: “Nu lăsăm pe nimeni în urmă”

În discursul său de convingere a Parlamentului European pentru un al doilea mandat de președinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a pronunțat un clișeu utilizat în filmele americane cu (hiper)eroi: 

💥👉“Nu lăsăm pe nimeni în urmă”.👈💥

💥La un moment dat a zis și că cei ce nu vor prinde trenul nu vor fi așteptați,💥 dar asta nu s-a mai consemnat, că era în contradicție cu clișeul holiudian. 

Statistic, pe date Eurostat, în 2019, aproximativ 92,4 milioane de persoane din Uniunea Europeană (21,1% din populație) erau expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. 

Notă: cele mai ridicate niveluri de risc de sărăcie și excluziune socială s-au înregistrat în Bulgaria (32,5%) și România (31,2%)…

Excluziune socială înseamnă nimic altceva decât abandon. Cel exclus social este cel lăsat în urmă. Este cel uitat pe peron… 

În primul său mandat, Ursula von der Leyen a lăsat în urmă aproape 100 de milioane de europeni. Ba mai mult, a reușit să adauge, la finalul anului 2023, încă 2,5 milioane de cetățeni abandonați pe peron. 

Dar datele oficiale ale Eurostat nu spun tot adevărul. 

Un recent sondaj la nivel european a relevat o situație mult mai gravă a sărăciei și sărăcirii. Sondajul a fost efectuat de Ipsos Franța, la solicitarea organizației Secour Populaire (ajutor popular). 

Aproape 3 din 10 europeni (29%) spun că se află în prezent într-o situație precară când vine vorba de toate cheltuielile lor.

Aproape 1 din 3 europeni (27%) declară că îi este foame, dar sar peste o masă

Munca nu mai este suficientă: 35% dintre europeni declară că veniturile din muncă nu le permit să-și achite toate cheltuielile.

Mai mult de 1 din 3 europeni (34%) au renunțat deja la tratamentul medical din cauza situației lor financiare.

Mai mult de 1 din 3 europeni (31%) spun că nu pot satisface nevoile de bază ale copiilor. 

Așadar, o treime dintre europeni sunt săraci : fac foamea, sudează datorii de la un salariu la altul, își trimit copiii la școală fără cele necesare, nu se mai tratează medical… 

O treime din cei 460 de milioane de europeni înseamnă cca 180 de milioane de oameni. 

Oare acești oameni s-or simți abandonați în gară, privind trenul cum pleacă în goană la 20 de secunde după ce ei au ajuns gâfâind pe peron, cu copii, cu seniori, cu căței și purcei după ei? 

Oare or fi atât de mulțumiți să vadă că trenul pleacă plin de migranți, vagoane de bani pentru războiul proxy al SUA cu Rusia în Ucraina, continente de bani pentru combaterea fenomenului natural și astronomic al schimbării climei sau pentru “lupta” cu pandemiile visate de Bill Gates? Oare or fi conștienți că au plătit cu falimentul personal și ruina proprie salvarea de la faliment a băncilor, a producătorilor de medicamente și pesticide, a constructorilor de mașini care mint cu softul privitor la emisiile de faz cancerigen NOx, a companiilor big tech care umplu cu zeci de milioane conturile comisarilor europeni? 

Oare or fi mulțumiți să vadă că establishmentul european se concentrează pe dreptul bărbaților de a avorta sau de a snopi în bătaie femei în ringul de box și pe invenția pronumelor potrivite pentru persoanele care nu sunt nici bărbați, nici femei, ci altceva? 

În legătură cu România, că tot vin frigul, facturile triple și medicamentele la prețuri duble și că tot a făcut guvernul Iohannis - Ciucă - Ciolacu treabă excelentă cu pensiile și salariile profesorilor… 

În 2019, România avea, conform INS, o rata a riscului de sărăcie sau excluziune socială de 31,2%, afectând 6 milioane de persoane. În 2023, rata a crescut la 38%, afectând 7,2 milioane de persoane.

Așadar, guvernele lui Iohannis, din 2019 încoace, nu numai că au lăsat pe peronul gării 6 milioane de persoane care așteptau trenul de ani de zile - au mai adăugat un surplus de 1,2 milioane de persoane, cu tot cu copii, seniori, căței și purcei… 

Ironie neagră - statistica din 2023 nu conține sutele de mii de oameni care au sărăcit în 2024, în condițiile în care am fost “salvați” de la plandemie de minunații Șică Orban, Vasilică Câțu, Ciucă “al nostru” (cel cu 4 milioane de euro aruncați pe o carte de poze) și Ciolacu, iar pensionarilor, cu puține excepții, tocmai ce li s-au înghețat sau redus pensiile, după ce au fost 4 ani mințiți că li se vor mări… 

Ce anume a crescut în acești ani? 

Numărul sinecurilor la stat: peste 300 de mii. 

Salariile sinecurilor, pensiile speciale. 

Ajutoarele de stat pentru corporații. 

Profiturile băncilor care au împrumutat statul, aceleași bănci care au fost salvate de stat de la faliment în anii 2009-2014, cu banii noștri. 

Miliardele aruncate de Arafat pe sistemul său de “situații de urgență”, miliarde ajunse în conturile amicilor săi. 

Miliardele aruncate pe vakseenuri. 

Zecile de miliarde aruncate pe armament și tehnică militară, unele învechite, unele rebuturi ale altora, altele donate slugarnic altora. 

Eh, dar câte s-ar mai putea spune…

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea 

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (interviu LUJU.RO 20 mai 2024) (III) [...] despre felul in care românii pot si trebuie sa acționeze pentru a tine piept tendințelor autoritariste ale Uniunii Europene – tendințe vizibile mai ales in pandemie, dar nu numai.

 

Interviu Luju, 20 mai

(III)

[...] despre felul in care românii pot si trebuie sa acționeze pentru a tine piept tendințelor autoritariste ale Uniunii Europene – tendințe vizibile mai ales in pandemie, dar nu numai.

Principiul de contrabalansare a centralismului birocraților de la Bruxelles se numește subsidiaritate si se referă la faptul ca doar o mica parte dintre competente țin exclusiv de Comisia Europeana sau sunt partajate intre executivul comunitar si cele ale statelor-membre. In rest, cele mai multe competente sunt apanajul politicii interne. Unele dintre aceste competente exclusive ale țărilor-membre sunt sănătatea publică, educația, familia, protecția consumatorilor, concurența etc.

[...] trei direcții de acțiune pentru ca românii să constrângă UE la respectarea subsidiarității. Prima dintre ele se refera la petiționarea continuă a parlamentarilor – deopotrivă naționali si europarlamentari – pentru a-i face să asculte vocea poporului și, în consecință, sa se opună măsurilor aberante venite de la Bruxelles. A doua direcție ține de implicarea organizațiilor neguvernamentale in viața cetății – mai precis, ONG-urile autentice, iar nu cele care urmăresc interesele statului paralel sau ale unor puteri străine [precum și barourile, organizațiile profesionale și patronale și sindicatele]. În fine, al treilea plan ține de implicarea directă a cetățenilor sau a grupurilor de cetățenii: fie prin procese colective, petiții și inițiative cetățenești, fie chiar prin proteste (necesare uneori în democrație).

[...] cele de mai sus pot viza, printre altele, protecția consumatorilor (în special, protecția debitorilor în raport cu creditorii financiari), încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale (mai ales in pandemie) și invocarea distorsionată a supremației dreptului european asupra celui românesc.

Extras propriu-zis din interviu:

„Ceea ce s-a intamplat in pandemie a fost picatura care a umplut un ocean de pasi mici, facuti din 2007 pana in prezent de Comisia Europeana in sensul pervertirii unui principiu fundamental al organizarii si functionarii Uniunii Europene: principiul subsidiaritatii, care inseamna ca in chestiuni ce tin de actiunea imediata, statele-membre ale UE au competente imediate, concrete, la firul ierbii. UE intervine doar atunci cand statele-membre nu se pot descurca de unele singure in mod multumitor. UE intervine, dă un ajutor, apoi se retrage, lăsând statele-membre sa se descurce in chestiunea respectiva.

Sănătatea publică este in competenta statelor-membre ale Uniunii Europene. N-ar fi trebuit sa existe acel regulament din 2021 referitor la „certificatul verde”. Numai că, prin uzurparea competențelor statelor membre ale UE, Comisia Europeana a comis un act grav de încalcare a tratatelor si a vointei popoarelor care au constituit sau aderat la Uniunea Europeana.

Cei care au comis aceasta ilegalitate nu doar ca n-ar trebui sa se mai gandeasca sa fie in continuare in Comisia Europeana, ci ar trebui sa fie demiși si chiar sanctionati penal.

Există doar două-trei domenii date in competenta exclusiva a executivului Uniunii Europene. Unul dintre domeniile respective este dreptul vamal, altul este politica monetara si financiara (dar numai cea referitoare la zona euro), iar in rest sunt chestiuni ce tin de functionalitatea infrastructurii UE. Iar domeniile in competenta statelor sunt: sanatatea publica, educatia, familia, protectia consumatorilor etc.

Din punctul acesta de vedere, primul lucru pe care il voi face va fi sa atrag atentia, pentru ca oamenii sa fie constienti de ceea ce se intampla si pentru ca oamenii sa ia masuri. Una dintre masuri poate fi inclusiv atacul la CJUE impotriva unor decizii care incalca principiul subsidiaritatii, în baza art. 263 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, care permite unui individ sau unui grup de indivizi sa formuleze astfel de actiuni contra Comisiei Europene. Există chiar acțiuni în despăgubire care se pot formula direct ți concret împotriva demnitarilor sau a funcționarilor UE, pentru pagube cauzate de deciziile lor ilegale.

Parlamentele naționale, de asemenea, trebuie sa intervină in luarea acestui gen de decizii. Parlamentele nationale si europarlamentarii romani nu mai trebuie sa doarma pe ei, nu mai trebuie sa se transforme in ficusi, in mobilier. Trebuie sa ciuleasca urechile, pentru ca fluxul de astfel de proiecte nebunesti este continuu. In momentul in care un europarlamentar atrage atentia, ar putea sa fie un ecou. Dar daca un parlament national atrage atentia asupra unui gen de reglementare, daca alaturi de Romania iau atitudine alte 10-15 parlamente nationale, garantez ca lucrurile se vor opri – cel putin prin forta opiniei publice.

Un exemplu în acest sens: de doi-trei ani, Organizația Mondiala a Sănătății tot bate cu pumnul in masa pentru a determina lumea sa semneze acel tratat pandemic care ii conferă atribuții discreționare, totalitare, pentru a lua măsuri extrem de dure si imediate, mai dure decat cele din pandemie. Pentru ca au existat „conspirationisti” in tari ca Brazilia, Argentina si – mai nou – Marea Britanie, acest tratat pandemic este pus 'on hold' in momentul de fata și are toate „șansele” să fie abandonat.

Pe de altă parte, în afara de a comunica cu parlamentarii români pentru a lua masuri de barare a tendințelor totalitare ale CE și OMS, voi tine o legătură strânsa cu societatea civilă. Nu cu 'societatea in civil' – adică nu cu ONG-urile care militează pentru alte scopuri, care susțin puteri străine, care sunt finanțate de serviciile secrete din statele respective.

Exista si a treia varianta: protestul este necesar din când în cănd într-o democrație. Sunt ani de zile pana la schimbarea mandatului unui ales european sau național și exista anumite momente in societate in care politicianul trebuie sa fie tras de mânecă, iar acest lucru nu este posibil decât prin proteste.

(va urma)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea