Sfânta Biserica Ortodoxă

Se afișează postările cu eticheta Comisia Europeana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Comisia Europeana. Afișați toate postările

sâmbătă, 14 septembrie 2024

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - În discursul său de convingere a Parlamentului European pentru un al doilea mandat de președinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a pronunțat un clișeu utilizat în filmele americane cu (hiper)eroi: “Nu lăsăm pe nimeni în urmă”


În discursul său de convingere a Parlamentului European pentru un al doilea mandat de președinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a pronunțat un clișeu utilizat în filmele americane cu (hiper)eroi: 

💥👉“Nu lăsăm pe nimeni în urmă”.👈💥

💥La un moment dat a zis și că cei ce nu vor prinde trenul nu vor fi așteptați,💥 dar asta nu s-a mai consemnat, că era în contradicție cu clișeul holiudian. 

Statistic, pe date Eurostat, în 2019, aproximativ 92,4 milioane de persoane din Uniunea Europeană (21,1% din populație) erau expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. 

Notă: cele mai ridicate niveluri de risc de sărăcie și excluziune socială s-au înregistrat în Bulgaria (32,5%) și România (31,2%)…

Excluziune socială înseamnă nimic altceva decât abandon. Cel exclus social este cel lăsat în urmă. Este cel uitat pe peron… 

În primul său mandat, Ursula von der Leyen a lăsat în urmă aproape 100 de milioane de europeni. Ba mai mult, a reușit să adauge, la finalul anului 2023, încă 2,5 milioane de cetățeni abandonați pe peron. 

Dar datele oficiale ale Eurostat nu spun tot adevărul. 

Un recent sondaj la nivel european a relevat o situație mult mai gravă a sărăciei și sărăcirii. Sondajul a fost efectuat de Ipsos Franța, la solicitarea organizației Secour Populaire (ajutor popular). 

Aproape 3 din 10 europeni (29%) spun că se află în prezent într-o situație precară când vine vorba de toate cheltuielile lor.

Aproape 1 din 3 europeni (27%) declară că îi este foame, dar sar peste o masă

Munca nu mai este suficientă: 35% dintre europeni declară că veniturile din muncă nu le permit să-și achite toate cheltuielile.

Mai mult de 1 din 3 europeni (34%) au renunțat deja la tratamentul medical din cauza situației lor financiare.

Mai mult de 1 din 3 europeni (31%) spun că nu pot satisface nevoile de bază ale copiilor. 

Așadar, o treime dintre europeni sunt săraci : fac foamea, sudează datorii de la un salariu la altul, își trimit copiii la școală fără cele necesare, nu se mai tratează medical… 

O treime din cei 460 de milioane de europeni înseamnă cca 180 de milioane de oameni. 

Oare acești oameni s-or simți abandonați în gară, privind trenul cum pleacă în goană la 20 de secunde după ce ei au ajuns gâfâind pe peron, cu copii, cu seniori, cu căței și purcei după ei? 

Oare or fi atât de mulțumiți să vadă că trenul pleacă plin de migranți, vagoane de bani pentru războiul proxy al SUA cu Rusia în Ucraina, continente de bani pentru combaterea fenomenului natural și astronomic al schimbării climei sau pentru “lupta” cu pandemiile visate de Bill Gates? Oare or fi conștienți că au plătit cu falimentul personal și ruina proprie salvarea de la faliment a băncilor, a producătorilor de medicamente și pesticide, a constructorilor de mașini care mint cu softul privitor la emisiile de faz cancerigen NOx, a companiilor big tech care umplu cu zeci de milioane conturile comisarilor europeni? 

Oare or fi mulțumiți să vadă că establishmentul european se concentrează pe dreptul bărbaților de a avorta sau de a snopi în bătaie femei în ringul de box și pe invenția pronumelor potrivite pentru persoanele care nu sunt nici bărbați, nici femei, ci altceva? 

În legătură cu România, că tot vin frigul, facturile triple și medicamentele la prețuri duble și că tot a făcut guvernul Iohannis - Ciucă - Ciolacu treabă excelentă cu pensiile și salariile profesorilor… 

În 2019, România avea, conform INS, o rata a riscului de sărăcie sau excluziune socială de 31,2%, afectând 6 milioane de persoane. În 2023, rata a crescut la 38%, afectând 7,2 milioane de persoane.

Așadar, guvernele lui Iohannis, din 2019 încoace, nu numai că au lăsat pe peronul gării 6 milioane de persoane care așteptau trenul de ani de zile - au mai adăugat un surplus de 1,2 milioane de persoane, cu tot cu copii, seniori, căței și purcei… 

Ironie neagră - statistica din 2023 nu conține sutele de mii de oameni care au sărăcit în 2024, în condițiile în care am fost “salvați” de la plandemie de minunații Șică Orban, Vasilică Câțu, Ciucă “al nostru” (cel cu 4 milioane de euro aruncați pe o carte de poze) și Ciolacu, iar pensionarilor, cu puține excepții, tocmai ce li s-au înghețat sau redus pensiile, după ce au fost 4 ani mințiți că li se vor mări… 

Ce anume a crescut în acești ani? 

Numărul sinecurilor la stat: peste 300 de mii. 

Salariile sinecurilor, pensiile speciale. 

Ajutoarele de stat pentru corporații. 

Profiturile băncilor care au împrumutat statul, aceleași bănci care au fost salvate de stat de la faliment în anii 2009-2014, cu banii noștri. 

Miliardele aruncate de Arafat pe sistemul său de “situații de urgență”, miliarde ajunse în conturile amicilor săi. 

Miliardele aruncate pe vakseenuri. 

Zecile de miliarde aruncate pe armament și tehnică militară, unele învechite, unele rebuturi ale altora, altele donate slugarnic altora. 

Eh, dar câte s-ar mai putea spune…

joi, 23 mai 2024

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (interviu LUJU.RO 20 mai 2024) (III) [...] despre felul in care românii pot si trebuie sa acționeze pentru a tine piept tendințelor autoritariste ale Uniunii Europene – tendințe vizibile mai ales in pandemie, dar nu numai.

 

Interviu Luju, 20 mai

(III)
[...] despre felul in care românii pot si trebuie sa acționeze pentru a tine piept tendințelor autoritariste ale Uniunii Europene – tendințe vizibile mai ales in pandemie, dar nu numai.
Principiul de contrabalansare a centralismului birocraților de la Bruxelles se numește subsidiaritate si se referă la faptul ca doar o mica parte dintre competente țin exclusiv de Comisia Europeana sau sunt partajate intre executivul comunitar si cele ale statelor-membre. In rest, cele mai multe competente sunt apanajul politicii interne. Unele dintre aceste competente exclusive ale țărilor-membre sunt sănătatea publică, educația, familia, protecția consumatorilor, concurența etc.
[...] trei direcții de acțiune pentru ca românii să constrângă UE la respectarea subsidiarității. Prima dintre ele se refera la petiționarea continuă a parlamentarilor – deopotrivă naționali si europarlamentari – pentru a-i face să asculte vocea poporului și, în consecință, sa se opună măsurilor aberante venite de la Bruxelles. A doua direcție ține de implicarea organizațiilor neguvernamentale in viața cetății – mai precis, ONG-urile autentice, iar nu cele care urmăresc interesele statului paralel sau ale unor puteri străine [precum și barourile, organizațiile profesionale și patronale și sindicatele]. În fine, al treilea plan ține de implicarea directă a cetățenilor sau a grupurilor de cetățenii: fie prin procese colective, petiții și inițiative cetățenești, fie chiar prin proteste (necesare uneori în democrație).
[...] cele de mai sus pot viza, printre altele, protecția consumatorilor (în special, protecția debitorilor în raport cu creditorii financiari), încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale (mai ales in pandemie) și invocarea distorsionată a supremației dreptului european asupra celui românesc.
Extras propriu-zis din interviu:
„Ceea ce s-a intamplat in pandemie a fost picatura care a umplut un ocean de pasi mici, facuti din 2007 pana in prezent de Comisia Europeana in sensul pervertirii unui principiu fundamental al organizarii si functionarii Uniunii Europene: principiul subsidiaritatii, care inseamna ca in chestiuni ce tin de actiunea imediata, statele-membre ale UE au competente imediate, concrete, la firul ierbii. UE intervine doar atunci cand statele-membre nu se pot descurca de unele singure in mod multumitor. UE intervine, dă un ajutor, apoi se retrage, lăsând statele-membre sa se descurce in chestiunea respectiva.
Sănătatea publică este in competenta statelor-membre ale Uniunii Europene. N-ar fi trebuit sa existe acel regulament din 2021 referitor la „certificatul verde”. Numai că, prin uzurparea competențelor statelor membre ale UE, Comisia Europeana a comis un act grav de încalcare a tratatelor si a vointei popoarelor care au constituit sau aderat la Uniunea Europeana.
Cei care au comis aceasta ilegalitate nu doar ca n-ar trebui sa se mai gandeasca sa fie in continuare in Comisia Europeana, ci ar trebui sa fie demiși si chiar sanctionati penal.
Există doar două-trei domenii date in competenta exclusiva a executivului Uniunii Europene. Unul dintre domeniile respective este dreptul vamal, altul este politica monetara si financiara (dar numai cea referitoare la zona euro), iar in rest sunt chestiuni ce tin de functionalitatea infrastructurii UE. Iar domeniile in competenta statelor sunt: sanatatea publica, educatia, familia, protectia consumatorilor etc.
Din punctul acesta de vedere, primul lucru pe care il voi face va fi sa atrag atentia, pentru ca oamenii sa fie constienti de ceea ce se intampla si pentru ca oamenii sa ia masuri. Una dintre masuri poate fi inclusiv atacul la CJUE impotriva unor decizii care incalca principiul subsidiaritatii, în baza art. 263 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, care permite unui individ sau unui grup de indivizi sa formuleze astfel de actiuni contra Comisiei Europene. Există chiar acțiuni în despăgubire care se pot formula direct ți concret împotriva demnitarilor sau a funcționarilor UE, pentru pagube cauzate de deciziile lor ilegale.
Parlamentele naționale, de asemenea, trebuie sa intervină in luarea acestui gen de decizii. Parlamentele nationale si europarlamentarii romani nu mai trebuie sa doarma pe ei, nu mai trebuie sa se transforme in ficusi, in mobilier. Trebuie sa ciuleasca urechile, pentru ca fluxul de astfel de proiecte nebunesti este continuu. In momentul in care un europarlamentar atrage atentia, ar putea sa fie un ecou. Dar daca un parlament national atrage atentia asupra unui gen de reglementare, daca alaturi de Romania iau atitudine alte 10-15 parlamente nationale, garantez ca lucrurile se vor opri – cel putin prin forta opiniei publice.
Un exemplu în acest sens: de doi-trei ani, Organizația Mondiala a Sănătății tot bate cu pumnul in masa pentru a determina lumea sa semneze acel tratat pandemic care ii conferă atribuții discreționare, totalitare, pentru a lua măsuri extrem de dure si imediate, mai dure decat cele din pandemie. Pentru ca au existat „conspirationisti” in tari ca Brazilia, Argentina si – mai nou – Marea Britanie, acest tratat pandemic este pus 'on hold' in momentul de fata și are toate „șansele” să fie abandonat.
Pe de altă parte, în afara de a comunica cu parlamentarii români pentru a lua masuri de barare a tendințelor totalitare ale CE și OMS, voi tine o legătură strânsa cu societatea civilă. Nu cu 'societatea in civil' – adică nu cu ONG-urile care militează pentru alte scopuri, care susțin puteri străine, care sunt finanțate de serviciile secrete din statele respective.
Exista si a treia varianta: protestul este necesar din când în cănd într-o democrație. Sunt ani de zile pana la schimbarea mandatului unui ales european sau național și exista anumite momente in societate in care politicianul trebuie sa fie tras de mânecă, iar acest lucru nu este posibil decât prin proteste.