Sfânta Biserica Ortodoxă

Se afișează postările cu eticheta quantitative easing. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta quantitative easing. Afișați toate postările

joi, 20 martie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - partea II - a Economiile populației sunt puse la mezat

 

partea II

Sigur că da, nu e ca și când statul ori UE ar confisca acei bănuți ca să salveze niște zombies, dar canalizarea lor către domenii perdante, cum este tranziția climatică, ar putea determina pierderi dezastruoase.
Sigur că da, Uniunea Europeană se declară atentă la siguranța investițiilor și susține că va canaliza acei bănuți către domeniile de interes pentru UE. Omul va fi liber să se avânte sau nu în riscurile de pe piața de capital, dar dacă UE va spune că e ok, lumea va da buluc să investească în domeniile falimentare și războinice indicate de UE.
Așa s-a întâmplat și în cazul falimentului Lehman Brothers.
Toată lumea a pierdut atunci, minus bancherii, asigurătorii și privilegiații politici. Exact așa se va putea întâmpla și în acest caz: neofeudalii economiei și ai politicii vor face profit (doar ei), iar pierderile vor fi socializate, adică împărțite la zecile de milioane de naivi care vor fi mușcat momeala.
Pe lângă cele 10 trilioane de euro din depozitele bancare ale celor 450 de milioane de cetățeni UE trebuie luate în calcul și fondurile (publice sau private) de pensii, precum și fondurile acumulate de companiile de asigurări pentru asigurările de viață, care sunt amestecate cu titluri de valoare achiziționate de pe piața de capital (așa – numitele unit link - uri). E foarte probabil că vorbim de alte 10 de trilioane de euro la nivel european, căci statele membre UE sunt state sociale, care pun mare preț pe asigurări.
Remarc aici că numai Franța, Italia, Germania, Olanda și Spania, împreună, au peste 12 de trilioane de euro datorii.
Din această perspectivă, diluarea puterii de cumpărare a banilor, prin emiterea de bani fără acoperire în produse și servicii (relaxarea cantitativă), devine un mijloc pentru stat de a-și curăța bilanțul și a mai reduce din valoarea reală a datoriilor, iar pentru cetățeni, un coșmar. Într-o perioadă de 6 ani, din 2019 în 2025, puterea de cumpărare a euro a scăzut cu 40%. În acest ritm, în 30 de ani (perioada de „maturitate” a bondurilor emise pe termen lung), euro poate deveni de 5 ori mai puțin valoros decât este azi. Vom plăti statul ca să ne permită să îl împrumătăm.
Nu va fi, deci, deloc simplu de ales între depozite bancare, sigure în limita a 100 de mii de euro, și investiția în piețe de capital, nesigură, dar tentantă în vederea evitării diluării banilor.
În altă ordine de idei, întrucât vor rămâne, cel puțin în parte, fără depozite ale populației, băncile vor fi nevoite a concura piața de capital (ceea ce nu e chiar rău pentru deponenți, căci pot crește dobânzile la depozite, dar e chiar rău pentru creditarea economiei, căci ... pot crește dobânzile). Băncile vor fi nevoite să intre în competiție și cu fondurile de tip shadow banking (cele mai malefice dintre toate sunt Vanguard, Black Rock, State Street și Fidelity) pentru a convinge oamenii să își țină banii în bănci. În plus, băncile vor fi nevoite să intre în hora “investițiilor”: vor putea plasa bani în piața de capital, deci vor intra în competiție cu … fondurile de pensii.
Ne putem întreba cum vor scoate cămeșa băncile și, mai ales, cum vor renunța la banii ieftini atrași de la populația econoamă, care preferă să nu consume sau să își amâne consumul pentru vremuri mai roz...
De departe, cel mai „tare” efect al programului UE de mobilizare a economiilor populației este torpilarea sistemului financiar – bancar clasic. Economisirea este baza acestui sistem, caracterizat prin rezervele fracționare și emiterea din nimic a banilor – datorie (pe scurt, pentru un euro în depozit, banca poate emite 10 euro – datorie, sub forma unui credit). Fără economiile populației, întregul sistem intră în colaps. Cred că se poate trăi și fără bănci, pe termen mediu și lung, dar consecințele imediate asupra omului obișnuit și asupra IMM – urilor pot fi tragice.
În România sunt cca 700 de mii de societăți (din 1,2 milioane) care depun situații financiare anuale (adică, există economic), mai mult de 95% dintre ele funcționând cu fonduri împrumutate de la asociați și, în mică măsură, de la bănci. Sunt doar câteva zeci de astfel de societăți care au ieșit pe piețele de capital pentru a se finanța prin listare și doar câteva sute care reușesc să se finanțeze, parțial, cu bani de la fondurile de investiții. Programul UE de mobilizare a economiilor populației, jugulând bankingul clasic, va sufoca un întreg sector economic, adică IMM – urile.
Ce oferă UE, ca finanțare a acestui mod de atragere de fonduri și de joc la bursă? Chestii imposibil de accesat. De exemplu, în Programul Național de Redresare și Reziliență, PNRR, sunt prevăzute 38 de milioane de euro cu titlu de ajutor pentru ca IMM – urile să se listeze la bursă. Au fost mai multe sesiuni de accesare a acestor fonduri, la care s-au înscris doar trei IMM – uri, doar una fiind calificată, dar și aceasta s-a retras...
Notă fundamentală: aceste investiții dezirabile pentru UE nu vor fi chiar libere, căci vor merge către domeniile și zonele geografice indicate de UE, cum ar fi armamentul, tranziția climatică, IA, pharma, bio-tehnologia etc. și în Franța, Germania și, probabil, Olanda.
Se vor duce acești bani în economia noastră națională? Nici vorbă. Piața de capital românească este „emergentă”, dar foarte mică în comparație cu Marea Britanie (Londra, în special), Franța, Germania, Olanda, Austria. Banii populației vor fi canalizați în acele economii, ocolind România și, în general, ocolind națiunile mici...
În fine, să mai notăm că moneda digitală a băncii centrale, CBDC, pe care o vrea Banca Centrală Europeană, este, cel puțin declarativ, un tip de bani cu existență efemeră și teritorială (limitată la un anumit perimetru geografic, ca în disptopia orașelor de 15 minute). Ca să nu expire, banii digitali trebuie cheltuiți. Consumul imediat va descuraja economisirea. Pare că UE nu mai vrea ca banii să dețină una dintre funcțiile lor ancestrale – tezaurizarea, adică, stocarea de bani albi pentru zile gri sau negre.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - partea I - a Economiile populației sunt puse la mezat

Economiile populației sunt puse la mezat
 partea I
Despre planul irațional și extrem de riscant al Uniunii Europene de a „mobiliza” economiile populației prin plasarea lor pe piața de capital ...
Ultimele două săptămâni au fost pline de anunțuri cruciale ratate și de promisiuni privind afaceri din start falimentare venite de la șefimea UE.
Programul de re-înarmare a Europei (anunțat deja în ciuda unei perioade de pace de aproape 80 de ani) și rezoluția Parlamentului European de susținere neabătută a Ucrainei până la victoria finală contra Rusiei (emisă în ciuda păcii negociate de Trump cu Putin) sunt doar două dintre ele.
Alte două sunt acum sub reflector: programul Uniunii Europene de mobilizare a economiilor populației, recent anunțat de Ursula von der Leyen, președinta încă în funcție a Comisiei Europene, și programul de emitere a unei monede digitale a Băncii Centrale Europene, de asemenea, recent anunțat de Christine Lagarde, șefa Băncii Centrale Europene.
Semnalez aici că cele două directive ale „rezoluției” afacerilor bancare sau de asigurări aflate în prag de faliment, care datează din 2013, au acum parte de o autoritate de rezoluție, adică, de noi birocrați plătiți în stil feudal. Rezoluția, o altă denumire pentru insolvență, poate însemna și salvarea băncii sau a companiei de asigurări cu banii deponenților sau ai asiguraților (procedura se numește bail in). E o măsură care poate fi luată de acești birocrați, iar nu de judecători.
Acum, cu acest program temerar al Ursulei, nu mai este doar despre confiscarea banilor din depozite pentru a ține în viață niște zombies financiari.
Acum e mult mai rău.
Uniunea Europeană a făcut descoperirea epocală că europenii de rând au în bănci economii de peste 10 mii de miliarde de euro și că acești bani cam dospesc în conturi din cauza dobânzilor mici. De vreme ce tot are nevoie de bani pentru înarmare, război și tranziția climatică (care este, de fapt, o tranziție economică spre faliment generalizat), Comisia Europeană a găsit de cuvință să mobilizeze aceste economii, să le pună la treabă pe piața de capital, adică, să le transforme în investiții în acțiuni, obligațiuni și titluri de stat. Garanția și securitatea conferite deponenților de sistemul bancar (cu toate defectele sale) vor fi înlocuite cu riscul pieței de capital. Instrumentele financiare, adică marfa care se comercializează pe piața de capital, sunt riscante. În grade diferite, pot fi active financiare bune, care aduc profit și spor de valoare în timp, dar pot fi și simple bilete de loterie și poker financiar. O companie listată poate da faliment, și atunci acțiunile valorează zero, iar un stat hiper-îndatorat poate intra în faliment suveran, și atunci titlurile de stat valorează zero.
Nu am să intru acum în explicații despre instrumentele financiare derivate, că e prea tehnic domeniul, dar reamintesc tuturor că falimentul Lehman Brothers din 2008 de la aceste chestiuțe ni s-a tras: creditele sub-prime de pe piața ipotecară americană, care erau împachetate ca schimburi de risc de faliment (credit default swap - CDS), cu ștampilă de la marile companii de consultanță și de la asigurători și vândute ca aur alchimic tuturor investitorilor non-sofisticați și fondurilor de pensii ori suverane.
Așadar, moșul și baba care și-au ținut bănuții timp de 40 de ani în bancă sunt invitați să și-i joace la bursă. Chestia cu “investiția” în venture capital, adică, un fel de poker financiar, este de o “frumusețe rară” ca politică publică.
                      👉(II) Două fațete ale suveranismului👈

marți, 15 octombrie 2024

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (I) Două fațete ale suveranismului


Întrucât se apropie cu pași repezi alegerile prezidențiale și parlamentare de anul acesta, vreau să vă prezint spre dezbatere două fațete ale suveranismului, pe care le-am pus în discuție acum 2 ani, pe 3 decembrie, la Iași, la o conferință organizată împreună cu doctorul Răzvan Constantinescu.

👉Link Video CONFERINTĂ O PERSPECTIVĂ SUVERANISTĂ ASUPRA VIITORULUI ROMÂNIEI👈

(I)
În plan public, statal, suveranismul înseamnă neatârnarea. Suveranismul strategic înseamnă independența economică, energetică, militară și alimentară.
În ciuda viziunii birocratice integratoare a executivului Uniunii Europene și a manifestei tendințe globaliste a unor organisme internaționale care și-au arogat competențe supra-statale, marile economii ale UE – mă refer la Germania, Franța, Italia, Spania și Olanda – au politici publice suveraniste, proba cea mai evidentă fiind comportamentul acestor state în pandemie și în cursul războiului ucrainean. O surpriză ar fi nu o eventuală manifestare a României ca stat suveran și independent, în conformitate cu propria Constituție, ci menținerea comportamentului supus, colonial, anacronic în raport de tendința lumii de azi de abandonare a globalismului, ca ideologie imperialistă.
În plan individual, suveranismul înseamnă dreptul de proprietate (art.44), libertatea economică (art.45), libertatea de circulație și mișcare (art.25) și de conștiință (art. 29), precum și celelalte drepturi și libertăți individuale.
Notă 1 - prin efectul nocivei politici de relaxare cantitativă (quantitative easing – emiterea de bani în surplus față de valoarea totală a mărfurilor și serviciilor de pe piață) a fost operată o masivă expropiere a cetățeanului și a întreprinderilor, prin scăderea puterii de cumpărare a leului și prin creșterea ne-naturală a prețurilor. În anii pandemiei, BNR a emis 130 de miliarde de lei fără acoperire în bunuri și servicii. În altă ordine de idei, preconizata monedă digitală a băncii centrale va putea însemna dispariția proprietății și a libertății economice. De aceea, este esențial ca România să nu adere la spațiul Euro, leul să fie menținut și întărit, iar plățile și încasările în numerar să fie obligatorii. Mijloacele electronice de plată trebuie să rămână doar opțiuni personale ale cetățenilor sau alegeri economice ale întreprinderilor, iar nu constrângeri și control/spionaj permanent al particularilor.
Notă 2: atât de deranjat de suveranism este establishmentul actual încât cuvântul nu este recunoscut automat de algoritmi și de dicționare explicative online - când îl scrii, apare cu semnalarea că ar fi greșit dactilografiat ...