Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Salvarea băncilor de la faliment cu banii deponenților

 

Băncile europene au început să aplice depozitelor bancare mai mari de 100 de mii de euro* taxe de 0,6-1% pe an. “Pioniera” în acest domeniu este Danske Bank, implicată, anii trecuți, în mari operațiuni de spălare de bani în favoarea oligarhilor ruși, via bănci din țările baltice, foste republici sovietice.

În plus, băncile comerciale europene au primit de la BCE, cu titlu de quantitative easing, 1.200 de miliarde de euro, sub formă de achiziție de active problematice și de obligațiuni cu dobânzi negative.

Pur și simplu, băncile plutesc pe un ocean de lichidități, deci nu mai au nevoie de economiile celor care au stat în casă timp de un an și jumătate și nici de banii suplimentari colectați de la noi de fondurile de pensii.

Banul, în genere, a fost înlocuit cu datoria. Midasul post-modern nu mai vrea să transforme în aur tot ce atinge, ci în datorie.

Persoanele avute, fondurile de pensii și marile întreprinderi nu doar că sunt rugate să nu mai economisească sub formă de depozite bancare - economisirea și plasamentele sigure/prudente în bănci sunt, pur și simplu, combătute prin taxare, suplimentar față de dobânda negativă, care era deja o “obișnuință”, încă de pe vremea primei operațiuni de quantitative easing a BCE, din epoca Draghi (actual premier al Italiei).

Aceasta este, pur și simplu, o expropriere în interesul privat al băncilor.

Banul, oricum devalorizat cu fiecare helicopter money trimis de pompierii Fed sau BCE, se erodează. Își pierde funcția de etalon valoric și funcția de instrument de tezaurizare (economisire).

Costul produselor și serviciilor, oricum covârșit de dobânzi și comisioane la creditele comerciale, va crește proporțional cu noile datorii aruncate pe piață și cu costurile depozitelor bancare. Deci, nu vă bucurați că pierd persoanele avute (de fapt, hiper-bogații nu pierd nimic, căci știu cum să recupereze aceste costuri suplimentare de la noi, cu ocazia achizițiilor curente, sau prin optimizare fiscală, deci tot pe cârca noastră; în plus, având toți banii din lume și toți consultanții din lume, ei știu să își plasează averile în acțiuni, titluri de stat, resurse, proprietate industrială etc., iar voi, nu), pentru că tot noi pierdem, după “principiul” privatizării profitului și socializării pierderilor.

Dacă o astfel de taxă ar fi fost impusă de state, de exemplu, pentru a se finanța vaccinarea africanilor sau a indienilor ori eradicarea malnutriției, a exploatării copiilor sau a războaielor tribale pe surse de apă, toată presa main-stream, toată industria de lobby, toată protipendada, ar fi sărit ca arse și ar fi diabolizat intenția. Asta pentru că lumea noastră “bună” nu e doar cinică, manipulatorie și rău-intențobată, ci și ipocrită și defazată. Dar când aceste fluvii de datorie se duc către bănci, e bine, e de dreapta.

Ce fac băncile cu acest ocean de lichidități?

Nici vorbă să îi reintroducă în economie, pentru revenirea la normal. Au contraire, împrumută masiv statele, pentru ca politica de ajutor de stat și mângâierea paternalistă pe creștet a celor care mai vor să stea un pic sub plăpumioară (ca să “salveze vieți”, desigur) să continue la nesfârșit. De ce ar risca, de vreme ce riscul asociat statelor este zero? De ce ar face eforturi să găsească proiecte, de vreme ce curtea le este permanent umplută de bani din elicopter? Ca să nu mai vorbim de scalare (sume crescătoare exponențial) și permanentizare - sunt țari, ca Spania sau Franța, care vor avea nevoie de 83 de ani, respectiv, 67 de ani, pentru a plăti datoriile făcute în pandemie.

România este exemplul cel mai rău al acestui trend - Cîțu ne-a făcut captivi băncilor pe 30 de ani, cu dobânzi de 30-40 de ori mai mari decât media europeană.

Așa cum întreprinderile Big Tech din clubul gafam au ajuns să valoreze 8 mii de miliarde de dolari pentru că ne-au colectat cu forța “surplusul comportamental”, fiind “îndrituite” să ne dicteze achizițiile și modul de viață, tot așa, și întreprinderile Big Finance au ajuns să ne facă pe toți captivi ai acestei nebunești bucle a îndatorării perpetue fără a avea bani proprii, ci doar incredibilul privilegiu de a primi mereu helicopter money și monopolul asupra economiilor și plăților noastre.

Așa cum se spune cam de 2000 de ani, nu vom mai vinde și nici cumpăra fără a avea pe frunte pecetea lui sărsăilă.

*aceste depozite sunt, oricum, în pericol permanent de expropriere prin bail in (salvarea băncilor de la faliment cu banii deponenților)

Avocat Gheorghe Piperea

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea - Două belele financiare de început de an (II)

Două belele financiare de început de an

(II)

Începând din această lună, dobânda variabilă la creditele în franci elvețieni, precum și cea practicată în cazul instrumentelor financiare derivate denominate în franci elvețieni, va fi calculată în baza unui nou indice de dobândă, care va înlocui LIBOR (London Interbank Offered Rate).

Noul indice se identifică după acronimul SARON, care vine de la Swiss Average Rate Overnight, adică, rata medie (de dobândă) elvețiană care se calculează peste noapte.

Acest nou indice de dobândă nu mai este un cost mediu al împrumuturilor interbancare efectuate cu plata la vedere sau cu plata la anumite termene (o săptămână, trei luni, șase luni, un an), așa cum era LIBOR și cum încă sunt Euribor sau Robor, ci rata dobânzii pe care o utilizează Banca Centrală a Elveției în operațiunile sale de politică monetară, mai precis, în operațiunile de tip repo, când alimentează piața bancară cu lichidități, fie pentru a stimula creditarea, fie pentru a combate deflația sau stagflația. Administratorul indicelui SARON este platforma digitală SIX*.

Indicele SARON a fost autorizat, la nivel european, printr-un regulament din 2019**, fiind înregistrat la Autoritatea Europeană a pieței de capital (ESMA – European Securities and Markets Authority). De principiu, acest indice se afișează din 10 în 10 minute, 24 de ore din 24.

Precizez că acest indice nu se aplică nici euro, nici dolarului, nici monedei noastre naționale, ci numai francului elvețian (CHF).

În ce privește dolarul, Federal Reserve, banca centrală a SUA, a lansat, încă de pe 3 aprilie 2018, propriul indice de referință bancară, denumit Secured overnight financing rate (SOFR). Acest indice reflectă costurile operațiunilor repo ale FED, fiind garantat cu obligațiuni emise de Statul American***.

Intenția FED este aceeași cu cea a Uniunii Europene - de a înlocui, treptat, LIBOR cu SOFR, în intenția de a elimina riscul de manipulare. Este adevărat că LIBOR (ca și EURIBOR și ROBOR, de altfel) este anacronic, de vreme ce băncile centrale inundă piața cu lichidități (quantitative easing), făcând ca nivelurile medii de dobândă la care se împrumută băncile între ele să nu mai aibă nicio relevanță și să nu mai reflecte costul real al creditului interbancar. În plus, așa cum s-a dovedit în istoria recentă, LIBOR poate fi manipulat (la fel și EURIBOR și ROBOR). Pe de altă parte, este incert că înlocuirea LIBOR cu un instrument de politică monetară a unei singure entități (Federal Reserve nu este nici măcar entitate statală, fiind un ONG al magnaților financiari americani) este un fapt pozitiv. SOFR nu va fi bazat pe piața interbancară a refinanțării, ci pe operațiunile repo ale bancii centrale americane. Este evident, deci, că FED va avea și mai multă putere discreționară, pe lângă cea de a printa dolari (moneda în care se exprimă 70% din plățile lumii). Toate dobânzile lumii se raportează, în primul rând, la acest indice. Pe de alta parte, “securizarea” se va face pe baza obligațiunilor de stat americane. Or, datoria publica a SUA a trecut în 2021 de 29 de trilioane de dolari (ceea ce înseamnă mai mult de 140% din PIB-ul american...), fără ca cineva să își pună problema falimentului suveran al SUA. De aceea, “trebuie” ca SUA să aibă mereu de acum încolo rating triplu A (maxim), oricât de irațională sau stupidă ar fi politica sa economică, sanitară și militară.

Nu m-aș bucura prea repede că a scăpat lumea de LIBOR. Nici măcar nu aș fi neutru față de noii indici bancari.

Precum s-a văzut mai sus, ca și SOFR, și SARON este un indice de dobândă overnight bazat pe operațiunile repo ale Băncii centrale a Elveției. Așadar, acest indice va fluctua în funcție de politica monetară a acestei bănci. Nimeni nu ar trebui să uite data fatidică de 15 ian 2015, când cursul CHF-leu a sărit de la 3,8 la 4,6, peste noapte (overnight…), pentru că, birocratic, cineva a decis să renunțe la paritatea fixă chf - euro (1,2/1). Acel cineva a fost nimeni altul decât Banca centrală a Elveției… Care a fost motivația? Imposibilitatea de a mai face profit - știți, desigur, că această bancă are acționari, că este private, nefiind deținută de statul elvețian…

De ce am crede că o să fie mai bine cu SARON decât cu LIBOR?

A se observa că operațiunile de tip repo pot contribui, în momente (ne)potrivite, la inflație și la scăderea puterii de cumpărare a banilor, într-o măsură similară operațiunilor de „relaxare cantitativă”. Prin repo și quantitative easing, băncile centrale pot ușura sarcina statelor puternice de a plăti datoriile suverane la valori reale cât mai mici. Este exact ceea ce se întâmplă în ultimi doi ani, apparent dedicați „luptei” contra pandemiei: sunt sterilizate datoriile publice enorme acumulate după falimentul Lehman Brothers, când statele puternice ale lumii au decis să salveze cu orice preț băncile „sistemice”. Dacă inflația este, să zicem, 10%, un stat ca Franța (care se împrumută, oricum, la dobânzi negative) va putea plăti la anul o datorie de 100 de dolari cu ceea ce azi înseamnă 90 de dolari. Dacă puterea de cumpărare a banilor scade, să zicem, cu 25%, cel care a achiziționat obligațiuni americane cu 100 de dolari azi va primi la anul echivalentul a 75 de dolari de azi. Grav este că aceste beneficii nici măcar nu se aplică tuturor statelor – România se împrumută nu cu minus 0,39% pe an, ca Franța, ci cu 5% pe an (ca România supusă, desigur …). Și mai grav este că cele două instrumente de politică monetară subminează permanent puterea de cumpărare a banilor și stabilitatea prețurilor, favorizând sărăcirea clasei de mijloc și redistribuirea injustă a bogățiilor, îmbogățirea fără just temei. Cum dobânzile la credite, inclusiv cele variabile, se regăsesc în toate prețurile mărfurilor și serviciilor, orice creștere a indicilor de dobândă va determina creșterea prețurilor, sărăcirea populației, reculul consumului, reducerea producției, reducerea locurilor de muncă, reducerea încasărilor la bugetele publice șamd.

Poate că era mai bine dacă se adopta sistemul de stabilire a prețurilor materiilor prime, al mărfurilor și al serviciilor generale denumit Baltic Dry Index, sistem care ține cont de tranzacțiile reale, curente, între comercianți – în cazul indicelui de dobîndă variabilă acești comercianți ar fi fost băncile.

Sigur, LIBOR este anacronic, a fost manipulat, a cauzat multe suferințe și falimente, dar măcar nu era un instrument birocratic, administrativ, ci un fel de preț mediu al creditării între băncile „sistemice”, dând iluzia că funcționează după principiul „mâinii invizibile a pieței” din Avuția Națiunilor, de Adam Smith.

Apropo, Vanguard, unul dintre cele trei giga-fonduri care controlează America _ corporatistă”****, este denumită, ironic sau nu, „mâna invizibilă a pieței”. Un fost sef al Goldman Sachs și- permis să spună, prin 2009, în plină nenorocire cauzată de bănci, că bancherii fac munca lui Dumnezeu*****. Și nimeni nu l-a contrazis … Într-adevăr, băncile pot emite bani din nimic – fiat pecunia (sa fie bani!). Creditele nu sunt altceva decât bani-datorie, care nu pre-există și nu supraviețuiesc contractului de împrumut, ca act juridic. Banii-datorie există doar pentru că există un act juridic care i-a creat …

Deci, „gura păcătosului adevăr grăiește”…

*Swiss Indices Endorsed Under the EU Benchmarks Regulation

**European Benchmark Regulation 2019/1011, cunoscut sub acronimul BMR; potrivit acestui Regulament, niciun indice de acest gen care nu este autorizat conform Regulamentului, nu va mai putea fi utilizat după 31 decembrie 2019; la cunoștința mea, Robor, indicele românesc de dobândă interbancară, NU a fost autorizat conform acestui Regulament; ironic, Regulamentul a fost emis tocmai pentru a evita manipulările la care fusese supus LIBOR în trecut, manipulări de care nu este deloc străin ex-premierul român Cîțu

***Secured Overnight Financing Rate Data

****Les trois fonds qui contrôlent « corporate America »

****** a se vedea Reuters, editia electronica din 8 noiembrie 2009, Goldman Sachs boss says banks do “God’s Work”, precum si Business Insider, editia electronica din 9 noiembrie 2009, Lloyd Blankfein Says He is Doing God’s Work

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Benzina în SUA a atins un preț nemai întâlnit în istorie

 

Benzina în SUA a atins un preț nemai întâlnit în istorie - 5 dolari pe galon (=3,79 litri), adică în jur de 1,3 dolari pe litru, adică doar 70 de cenți mai puțin decât la noi. Ca să vă dați seama de dezastru, trebuie spus că, în 2008, când benzina la noi era cca un dolar pe litru, la ei era cam 25 de cenți, adică de cinci ori mai puțin decât prețul de acum.

Chestia și mai tare este că inflația depășește orice record, ajungând la cel mai ridicat nivel din ultimii 40 de ani: 8,6%.

Administrația Biden spune cu nonșalanță că situația va mai dura și că americanii vor fi nevoiți să strângă cureaua (asta e problematic - la un grad de obezitate de 60% din populație, trebuie mulți munți de curele strașnice), să se abțină de la consum (visul american, societatea de consum, se duce în bălării) și să păstreze cât mai mult cash (într-o societate din ce în ce mai digitalizată, care aproape că nu mai utilizează banii, această recomandare este stupefiantă).

Mare problemă a întregii planete, iar nu doar a SUA, este că puterea de cumpărare a banilor nu se mai reflectă în cifrele oficiale ale inflației/stagflației. Băncile centrale și guvernele mint, pentru că au putut să tipărească enorme de cantități suplimentare de bani, care nu mai acoperă masa de produse (mărfuri și servicii) și care dau impresia că economia funcționează și banii încă mai au valoare. În plus, relaxarea cantitativă (quantitative easing) este menită să „sterilizeze” unele datorii suverane, în sensul că statele mari plătesc o datorie publică nu doar ieftină, ci chiar devalorizată în fiecare an cu zeci de procente. Cei care pierd din acest plan cinic sunt statele mici și simplii cetățeni, care nu se împrumută ca SUA, Franța, UK, Germania, Italia etc. la dobânzi de minus 1% pe an, ci la dobânzi de 7-8% pe an.

În plus, lumea este mințită asupra cauzelor inflației, sărăcirii, foametei și șomajul. Acestea nu sunt naturale, ci artificiale. În afară de cauza de mai sus, care este ingineria financiară a mileniului, mai sunt și plandemia, experimentele medicale, războiul programat și gestiunea idioată a instrumentelor de luptă contra încălzirii globale.

Bine măcar că progresiștii, care sunt și de stânga, și care au și datorii din credite de studii, ipoteci sau carduri de credit, au scăpat de Trump. Bine măcar Biden a făcut treabă cu minoritățile, imigranții, mașinile electrice, digitalizarea etc. A rezolvat-o clar: confundând Ucraina cu Iranul în “discursuri”… and stuff.

PS Am ceva interesant și despre China cea „dezvoltată” și „eficientă”. Vorbim mâine.

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea - Ce e vinețiu, ipotecat și concesionat pe termen lung? Viitorul ... (III)

 Ce e vinețiu, ipotecat și concesionat pe termen lung? Viitorul ...

(III)

În ciuda faptului că este complet ignorat (ba chiar dezavuat) de puterea politică actuală, patriotismul economic este o necesitate a lumii actuale. Pandemia a dovedit-o cu prisosință. Mai mult chiar, Statul roman trebuie de urgență să își preconstituie și să nu ezite să utilizeze instrumente eficiente de prevenție și de combatere a asasinatelor economice.

În condițiile ruperii lanțurilor lungi de aprovizionare, ale creșterii iraționale a prețurilor resurselor și ale scăderii accentuate a puterii de cumpărare a banilor, cauzată de supra-îndatorare și de emiterea de bani fără acoperire în mărfuri și servicii (quantitative easing) este evident că vechea marotă neo-liberală a facilitării și sprijinirii prin toate mijloacele a investițiilor străine, în dauna companiilor și a afacerilor locale, trebuie abandonată. Sprijinul statului trebuie sa vizeze in primul rand productia si investitorii locali.

România preferă, în continuare, în contratimp și în răspăr, să se expună riscurilor lipsei lanturilor de productie locale, calificate chiar de catre SUA ca tinand de “securitatea națională”.

Astfel, actualul presedinte al SUA, a emis, în februarie 2021, un ordin executive*, care conține și acest pasaj revelatoriu:

[…] “Statele Unite au nevoie de lanțuri de aprovizionare reziliente, diverse și sigure, pentru a ne asigura prosperitatea economică și securitatea națională. Pandemiile și alte amenințări biologice, atacuri cibernetice, șocuri climatice și evenimente meteorologice extreme, atacuri teroriste, concurență geopolitică și economică și alte astfel de condiții pot reduce capacitatea de producție critică și disponibilitatea și integritatea bunurilor, produselor și serviciilor critice. Lanțurile de aprovizionare americane reziliente vor revitaliza și reconstrui capacitatea de producție internă, vor menține avantajul competitiv al Americii în cercetare și dezvoltare și vor crea locuri de muncă bine plătite. De asemenea, vor sprijini întreprinderile mici, vor promova prosperitatea, vor promova lupta împotriva schimbărilor climatice și vor încuraja creșterea economică a comunităților”.

Dacă, așa cum spunea Regele Mihai I acum 10 ani, noi am luat țara cu împrumut de la copiii și nepoții noștri, înseamnă că trebuie să le-o dăm înapoi intactă. Nu avem dreptul să o deteriorăm și nici s-o dezintegrăm. Și nici să o ipotecăm sau să o concesionăm gratis carnivorelor.

* Executive Order on America’s Supply Chains -

Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - În 2008, criza financiară declanșată de falimentul Lehman Brothers a fost cauzată de faptul că băncile comerciale aveau continente de active speculative în bilanț (sub prime).

 

În 2008, criza financiară declanșată de falimentul Lehman Brothers a fost cauzată de faptul că băncile comerciale aveau continente de active speculative în bilanț (sub prime). Ca să fie salvate de la faliment, s-au utilizat bani publici, din taxele și impozitele noastre. Apoi, cu bani luați din depozitele noastre bancare, constituite din economiile noastre bănești, din banii noștri albi pentru zile negre. Apoi s-a trecut la tipărirea de bani suplimentari față de cantitatea de bunuri și servicii existente pe piață (quantitative easing), bani aruncați cu elicopterul în curtea băncilor și a corporațiilor sistemice, inclusiv în cea a dezvoltătorilor imobiliari și a hyper-market-urilor. Acesta este un furt din banii noștri mult mai grav, căci este insidios, greu de sesizat și la sclală globală, afectându-ne pe toți.

În plandemie, dată fiind politica “quoi qu’il en coute/whatever it takes/nu contează cât ne va costa”, banii din elicopter au devenit potop de bani. Băncile centrale au dat bani gratis băncilor comerciale ca să împrumute statele. Doar unele state s-au împrumutat la dobânzi rezonabile. Altele, ca România, s-au împrumutat la dobânzi astronomice, generând incredibile profituri ale băncilor, atunci când toată lumea falimenta sau sărăcea, “pentru siguranța noastră”.

E, și acum, băncile centrale au ajuns să dețină active speculative în bilanț.

Prima și cea mai caraghioasă astfel de bancă centrală cu active speculative este BCE. E banca centrală a băncilor centrele din Zona Euro și tipărește euro. Cam două trilioane, numai în plandemie.

De exemplu, BCE tocmai ce a vândut obligațiuni emise de Adler, un dezvoltător imobiliar german care este în faliment virtual, obligațiuni în valoare de 400 de milioane de euro. Vânzarea s-a făcut la o valoare reală cu o treime mai mică decât valoarea nominală (pierdere, cca 130 de milioane de euro). Bine că s-au vândut - era cât pe-aci să nu reușească, pentru că nu prea se înghesuie lumea să cumpere obligațiuni al căror emitent este în faliment. Experiența fondurilor de pensii românești, care au în portofoliu obligațiuni emise de o bancă rusească, dar nu le mai pot vinde, este lămuritoare sub acest aspect.

Dar ce mă deranjează e că banii din relaxarea cantitativă s-au dus în conturile unor actori economici anume țintiți.

Dezvoltător imobiliar: Adler, Germania. Faliment virtual. Distribuitor sud-african, care deține Conforama, Franța. Faliment.

Relaxarea cantitativă, care a aruncat bani din elicopter în asemenea găuri negre, a scăzut puterea de cumpărare a banilor cu cca 40% în ultimii zece ani, iar acum se reflectă în inflație galopantă. Băncile centrale tipăresc bani suplimentari față de masa de bunuri și servicii, umplu până la refuz conturile acestor multinaționale frauduloase și falite, iar noi suferim. Noi suportăm reducerea puterii de cumpărare, noi sărăcim prin inflație, noi ajungem la foamete și supra-îndatorare prin creșterea dobânzilor, a taxelor și a impozitelor, noi suntem privați de plasa de siguranță socială pe care ar trebui să ne-o asigure statul social, democratic și plin de specialiști (a căror opinie e sfântă și nu poate fi contrazisă fără a fi condamnat la tăcere de factcheckeri și excomunicat).

Lucrurile astea nu se spun și nu se văd, deci nu se înțeleg. Unde sunt marii jurnaliști economici, marii influenceri, marii politicieni, în fața acestor bombe geo-politice, nu știu. Nu văd nicăieri concluzii decisive și nici intenția de a devoala și corecta mizeriile camuflate de plandemie și de război, precum și de crizele artificiale, permanent livrate vulgului înfricoșat.

Peste tot văd doar informații “obiective” și știri politic-corecte, în ideea de a nu aduce atingere mărețelor politici de (ne)sănătate publică, totalitarismului digital și, mai ales, Sfântului Graal al uniunii monetare, viitoarea monedă digitală, care te ca face să nu mai ai nimic, instantaneu, dar să fii fericit. Băncile centrale își fac puncte de lucru în Snagov, în stil brâncovenesc, unde ocâr-muitorii bancheri se pot retrage după ce o comit și sunt scăpați “pe procedură”, iar noi suntem obligați să strângem cureaua, că așa se face pă penurie de apă și alimente și pă sărăcie energetică și pă codoi prea mult în atmosferă.

În poză aveți un text cu referire la cazul BCE- Adler - Conforama. Vă las pe voi să trageți concluzia de uichend.

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (I) Două fațete ale suveranismului

Întrucât se apropie cu pași repezi alegerile prezidențiale și parlamentare de anul acesta, vreau să vă prezint spre dezbatere două fațete ale suveranismului, pe care le-am pus în discuție acum 2 ani, pe 3 decembrie, la Iași, la o conferință organizată împreună cu doctorul Răzvan Constantinescu.

👉Link Video CONFERINTĂ O PERSPECTIVĂ SUVERANISTĂ ASUPRA VIITORULUI ROMÂNIEI👈

(I)

În plan public, statal, suveranismul înseamnă neatârnarea. Suveranismul strategic înseamnă independența economică, energetică, militară și alimentară.

În ciuda viziunii birocratice integratoare a executivului Uniunii Europene și a manifestei tendințe globaliste a unor organisme internaționale care și-au arogat competențe supra-statale, marile economii ale UE – mă refer la Germania, Franța, Italia, Spania și Olanda – au politici publice suveraniste, proba cea mai evidentă fiind comportamentul acestor state în pandemie și în cursul războiului ucrainean. O surpriză ar fi nu o eventuală manifestare a României ca stat suveran și independent, în conformitate cu propria Constituție, ci menținerea comportamentului supus, colonial, anacronic în raport de tendința lumii de azi de abandonare a globalismului, ca ideologie imperialistă.

În plan individual, suveranismul înseamnă dreptul de proprietate (art.44), libertatea economică (art.45), libertatea de circulație și mișcare (art.25) și de conștiință (art. 29), precum și celelalte drepturi și libertăți individuale.

Notă 1 - prin efectul nocivei politici de relaxare cantitativă (quantitative easing – emiterea de bani în surplus față de valoarea totală a mărfurilor și serviciilor de pe piață) a fost operată o masivă expropiere a cetățeanului și a întreprinderilor, prin scăderea puterii de cumpărare a leului și prin creșterea ne-naturală a prețurilor. În anii pandemiei, BNR a emis 130 de miliarde de lei fără acoperire în bunuri și servicii. În altă ordine de idei, preconizata monedă digitală a băncii centrale va putea însemna dispariția proprietății și a libertății economice. De aceea, este esențial ca România să nu adere la spațiul Euro, leul să fie menținut și întărit, iar plățile și încasările în numerar să fie obligatorii. Mijloacele electronice de plată trebuie să rămână doar opțiuni personale ale cetățenilor sau alegeri economice ale întreprinderilor, iar nu constrângeri și control/spionaj permanent al particularilor.

Notă 2: atât de deranjat de suveranism este establishmentul actual încât cuvântul nu este recunoscut automat de algoritmi și de dicționare explicative online - când îl scrii, apare cu semnalarea că ar fi greșit dactilografiat ...

(partea a doua urmează la ora 13)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Trebuie să ne reușească demondializarea … (IV)

Trebuie să ne reușească demondializarea …

(IV)

Capitalismul de pradă este și cauza crizelor economice repetate și a penuriei. Cine deține resursele, poate controla economia și societatea, prin frică, sărăcire, privațiune energetică, înfometare și război și, uneori, prin recompense*. Stiglitz face interesanta remarcă după care Germania ar fi ales* să își facă întreaga economie dependentă de gazul rusesc „ieftin”. Însă, în condițiile războiului din Ucraina, acest gaz nu mai este ieftin. Mult mai grav din punct de vedere moral – aprovizionarea cu gaz rusesc implică finanțarea indirectă a continuării războiului din Ucraina. În schimb, stoparea alimentării cu gazul rusesc antrenează consecințe economice și sociale grave. Aduce penurie și regres economic. Germania va fi pusă în fața unei alegeri între confortul cetățenilor săi și finanțarea indirectă a războiului. Desigur, politic vorbind, va avea câștig de cauză prima variantă. Stomacul este un dictator mai rău decât Putin, iar cămașa e mai aproape de piele decât șuba. În condițiile unei lungi și inutile perioade de restricții pandemice și ale unei neașteptate inflații, penuria va fi prioritară în politicile publice ale Germaniei și ale restului europenilor**. Gazul american este mult mai scump, deci se va reveni rapid la cel rusesc, pentru care există și infrastructură. Războiul și ucrainienii vor intra încet, dar sigur, în uitare.

Stiglitz aduce, de asemenea, în atenție șocanta penurie de lapte praf din SUA, din primăvara anului 2022, și spune, pur și simplu, că a fost cauzată de monopolul de pe piața acestui produs.

Dar constatarea ar trebuie să fie generică și extrapolată la toate tipurile de penurie cu care ne confruntăm – cea de energie, cea de carburanți, cea de materie primă, piese de schimb și semiconductori, cea de alimente, chiar și cea de inteligență și rațiune. Toate sunt cauzate, în mod fundamental, de monopol. Pandemia, războiul, geopolitica și politica internă a Chinei (care a dus la închiderea orașului Shanghai timp de 12 săptămâni, cauzând o „gaură” de 25% în comerțul global) sunt doar elemente circumstanțiale de agravare a acestei penurii cauzate de monopol***.

Stiglitz spune că statele occidentale trebuie să înceteze să se alinieze în spatele marilor bănci și a creditorilor care le-au incitat să se împrumute la niveluri pe care nu le puteau suporta (datoriile suverane actuale se întinde pe 2-3 generații …).

De asemenea, Stiglitz spune că, la fel ca întotdeauna, țările în curs de dezvoltare sunt lovite cel mai grav de penurie.

Adaug eu că penuria, ca într-un cerc vicios diabolic, va determina și creșterea ratelor dobânzii la creditele sau obligațiunile suverane contractate de țările mici, cu consecința unei noi și masive redistribuiri injuste a bogățiilor. Statele mici, ca România, au ajuns să se împrumute la dobânzi de 10%, iar creșterea aberantă a acestor dobânzi nu se oprește aici. Statele mari, dezvoltate, cu rating AAA+, se împrumută și aiz la dobânzi real-negative, având și privilegiul de a tipări bani suplimentari față de nevoie de acoperire cu lichiditate a masei de buniri și servicii aflate în comerț (quantitative easing), cu consecința inflației și, deci, a scăderii puterii de cumpărare a banilor. Creditorii, înclusiv fondurile de pensii care cumpăra bonduri americane, britanice, franceze sau germane, pierd masiv din această scădere a puterii de cumpărare, care a fost de cca 40% în ultimii doi ani (consecință a politicii prostești de combatere a pandemiei cu bani aruncați din elicopter – whatever it cost, quoi qu’il en coute).

Foarte interesantă este, din acest punct de vedere, afirmația lui Stiglitz după care „mulți subliniază ipocrizia SUA, care cer socoteală pentru agresiunea rusă, cu toate că SUA au invadat Iraqul sub un pretext fals, în 2003”. Stiglitz adaugă că, în combinație cu injustițiile istorice la adresa națiunilor mici, aceste evenimente și suite de fapte, comportamente și omisiuni ale SUA și ale Occidentului au discreditat total pledoaria occidentală în favoarea democrației și a statului de Drept international.

De notat, în completare, că Putin doar a profitat de această incredibilă involuție, petrecută în Occident, care și-a degradat valorile, și-a distrus coeziunea, pe criterii de „corectitudine politică”, s-a concentrat pe ideologii de psihiatrie (considerând normal și îndreptățit obiceiul unor bizari de a se considera azi bărbat, mâine femeie și poimâine cerb), și-a abandonat rădăcinile creștine, și-a făcut cioburi vitrina drepturilor și libertăților fundamentale și s-a aruncat orbește în brațele unor impostori, ramoliți și proști care au tupeul să se numească lideri și, în plus, să îl sfideze pe Dumnezeu, în numele a ceea ce ei numesc „știință”.

Conform lui Stiglitz, după 40 de ani de conferințe și lobby pentru mondializare, ținute de Forumul Economic Mondial de la Davos (precum și de epigonii acestuia, n.n., Gh. P.), a devenit clar că managerii, tehnocrații, influencerii și soldații politici reuniți la Davos au comis erori majore de gestiune. Au prejudiciat acționarii, mai ales acționarii indirecți (stakeholders-i, „părțile interesate”, pe umerii cărora plânge Schwab, promițându-le că, în 2030, nu vor mai avea nimic în proprietate, dar vor fi fericiți…) au vătămat grav lumea, au distrus încrederea în capitalism și democrație. Au mințit, au utilizat dublul standard, au cauzat disonanță și regres cognitive. Au promis dezvoltare și progres pentru toată lumea, țări dezvoltate sau regiuni sub-dezvoltate, deopotrivă.

Dar numai multinaționalele occidentale s-au îmbogățit.

Conform lui Joseph Stiglitz, afirmația conform căreia îmbogățirea bogaților va atrage îmbogățirea tuturor, inclusiv a săracilor și a defavorizaților, a fost o escrocherie.

Dacă lăsăm sarcina de a gestiona declinul mondializării mai bine decât soldații de la Davos au știut să-i gestioneze dezvoltarea, nu avem nicio șansă să „ratăm” aceleași greșeli. Ironic, desi acești bufoni penibili de la Davos visează la resetarea întregii lumii, prin demolarea în vederea mai bunei re-construiri, în realitate leadership-ul global trebuie resetat – un bun început ar putea fi demolarea prostocrației.

*promovarea ex-cancelarului german Gerhard Schröder pe poziții de CEO la marile companii de petrol și gaz din Rusia nu a fost alegerea personală a acestuia, ci un element-cheie al acestei politici naționale germane

**țări ca România, care este un fel de fabrică de compomente pentru industria germană și o colonie de sub-contractanți ai corporațiilor, poate avea mult de suferit și îndurat din pierderile pe care le va putea suporta Germania cu ocazia schimbării surselor de aprovizionare cu materii prime

*** în timp ce lumea se așteaptă la foamete și nu știe cum să evite catastrofele umanitare care vin (europenii au uitat fenomenul ori l-au cantonat la țările sărace ale Africii, dar chiar și băncile centrale occidentale vorbesc de foamete …), UE insist cu al său Green Deal, un plan execrabil de prost gândit, sub presiunea WEF, care va determina și mai multă penurie, precum și mai multă neîncredere în capitalism și democrație; în plus, cotele de carbon și identitatea (portofelul) digital, alte obsesii bruxeleze, vor bloca circulația capitalurilor și a persoanelor, vor determina legarea europenilor de glie sau aruncarea extra muros a ereticilor și a nesupușilor, cu consecințe civilizaționale incalculabile

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Silicon Valley Bank intrat în faliment

Silicon Valley Bank este o bancă americană mare, care finanțează, de regulă, start-up-uri. Pare că intră foarte curând în faliment. Datoriile totale ar fi de cca 90 mld dolari - dacă se va întâmpla, ar fi al doilea faliment ca mărime după Lehman Brothers. Evident, un asemenea faliment va atrage și alte falimente. Probabil că se va declanșa o altă criză financiară, foarte “bine venită” după big bang-ul datoriilor făcute pentru a rezista farsei plandemice (conform doctrinei “what ever it takes”), după explozia de bani aruncați din elicopter (quantitative easing…) pentru a crea impresia de creștere economică, și în plin efort de finanțare a continuării pierzătorului război din Ucraina. 

Iată o nouă criză financiară, pornită tot din SUA, la fel ca și cea din 29-33, care a dus la al doilea război mondial, și la fel ca și din 2008-2009, care a dus la războiul perpetuu pentru “noua ordine liberală mondială”… 

Lumea nu învață niciodată nimic. 

PS Ca și în cazul audierilor din congresul american, unde se conturează concluzia oficială că agențiile americane au finanțat în secret și ilegal experimentele de la Wuhan care au “scăpat” virusul artificial care a cauzat plandemia, nici în cazul acestei foarte probabile noi crize financiare globale presa noastră nu spune nimic. E preocupată de rujul roz al lui Rareș B. și de cel de-al șaptelea cancer al lui Putin.Silicon Valley Bank Faces Some Insolvency Issues

Așa cum spuneam ieri: Silicon Valley Bank a intrat în faliment. Se pare că vor fi pierderi de 180 mld dolari, iar nu de 90 mld, cum credeam eu. Vor fi falimente în lanț, pe “modelul” Lehman Brothers. Cele mai afectate vor fi companiile din tehnologie, din start-up și din … UE. 

Sunt curios ce vor păți UiPath (“unicorn” creat de români) și ceilalți “licorni” europeni care s-au luat după valul american al digitalizării și au înlocuit faptul cu simulația, sperând să fie cumpărați cu fluvii de bani aruncați din elicopter. 

Într-o lume care stă pe un butoi cu pulbere, tot ce era mai “necesar” acum a venit - un faliment bancar sistemic. 

La câte continente de bani tipăriți și aruncați din elicopter au fabricat statele pentru a susține “lupta” contra plandemiei și “lupta” contra putinului, nu există scăpare din calea uraganului stârnit de spargere bulei speculative și din calea avalanșei stârnite de prăbușirea asteroidului datoriei publice americane - 34 de trilioane de dolari… La care se adaugă 100 de trilioane, datorii ale întreprinderilor, deținute cam toate de cele 4 giga-fonduri, Black Rock, Vanguard, State Street și Fidelity. 

În orice caz, cum se zice în ultima vreme: toate kkturile vin de la americani.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea 

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Unde s-ar duce lumea dacă ar fi lăsată pe mâinile experților, ale specialiștilor, ale tehnocraților și ale serviciilor secrete totalitare

Povestirea de azi de la Olimp, România, ora 9 AM, se desfășoară sub un puternic val de aer cald, dogorâtor - sunt 20 de grade și bate un vânt cald, bun de pus un pulover răcoros pe tine…

(IV)

Unde s-ar duce lumea dacă ar fi lăsată pe mâinile experților, ale specialiștilor, ale tehnocraților și ale serviciilor secrete totalitare și nu ar mai fi niciun conspiraționist, niciun negaționist, niciun medieval (care știe, logic sau din bun simț, că numai dacă te îndoiești gândești și numai gândind exiști) care să îi mai zgâlțâie pe sus-zișii din când în când?

Vă spun imediat, dar rețineți în prealabil că pletora birocratică mai sus enunțată se află în slujba corporațiilor susținute de statul profund (stat puternic + corporații inevitabile = fascism), care nu au aceeași agendă cu cea a omului normal, și că exponenții mai vizibili ai acestei clase de vătafi nu răspund niciodată pentru faptele lor, chiar dacă ar pieri lumea. Pentru ei, fiat justitia et pereat mundi e o simplă frază de filosofie a unor medievali anacronici și inutili.

În anul 2011, China își stabilise ca obiectiv să construiască în fiecare din cei 20 de ani care urmau câte 20 de orașe pe an, cu câte un minim de un milion de locuitori.

Cu toată aglomerația din mega-orașele lor, chinezii încă sunt o populație majoritar rurală. Birocrații chinezi, în virtutea concepției lor de prosperitate comună, au trecut la urbanizarea forțată de prin 1996. Între 2011-2022, în decurs de 10 ani, sectorul dezvoltărilor imobiliare atinsese 30% din PIB, cel mai mare din lume și din istorie, atât ca procent, cât și ca valoare. PIB - ul Chinei a crescut de la 10 trilioane de dolari în 2011, la 17 trilioane de dolari în 2021. Sectorul imobiliar chinez învârte, așadar, între 3 și 5 trilioane de dolari anual.

Toată lumea știe că autoritățile chineze mint. Minus OMS (care a zis că nu a fost nimic în neregulă cu laboratorul din Wuhan, de unde a scăpat un oarecare virus, nu îi dau numele…) și minus experții și specialiști ridicați în slăvi de presa main-stream occidentală, de rețelele de socializare și ai lor verificatori de fapte și de idioții utili care speră să fie considerați elite dacă își declară credința în știință.

Cu toate acestea, în 2012, China Daily relata că, în 35 de mari orașe ale Chinei, prețurile erau supraevaluate cu 30-50%.

Tot în 2012, presa europeană, la rândul său, relata cu timiditate sau surpriză prefăcută, că în China sunt peste 100 de milioane de apartamente cumpărate, dar nelocuite, peste 30 de milioane de apartamente nevândute și peste 50 de milioane de apartamente la gri, neterminate. China era (este) presărată, la propriu, de orașe - fatomă. În aceste 180 de milioane de apartamente goale sau nefinalizate ar putea intra întreaga populație de 460 de milioane de oameni a UE.

Cei mai mulți vor aplauda această măreață realizare, așa cum au lăudat fabricarea în șase zile a spitalelor plandemice (în realitate, corturi militare) și ținerea sub control a plandemiei, cu cea mai mare severitate vizibilă la tv.

Numai că 180 de milioane de apartamente goale, inutile, înseamnă ciment, nisip, fier-beton, cabluri, țevi, canalizare, șosele, bitum, ferestre din termopan sau lemn, plastic, izolatori, energie electrică, apă și credite, extrem de multe credite, bani aruncați din avion.

Se estimează că acest efort prostesc a consumat deja jumătate din resursele corespunzătoare ale Terrei.

În urmă cu două luni aflam ceva uluitor: nu mai există nisip utilizabil în construcții! Cum adică nu mai există nisip, când lumea e plină de deșerturi, China având chiar două ale ei? Păi da, dar nu orice nisip e util în construcții, ci numai cel din albiile râurilor sau ale fluviilor! Exploatat intensiv, acest nisip s-a cam dus și, odată cu nisipul, s-au cam rupt și barierele naturale ale pierderilor de apă dulce, precum și barajele naturale anti-alunecări de teren, anti - deșertificare, anti-secetă, anti-depopulare cu specii sălbatice etc. Cupola de foc, dacă există, de aici ni se trage. Seceta, foametea, penuria energetică, la fel. Imbecilii care preconizează “sobrietatea” energetică și consumul de insecte să privească acest adevăr în față și să nu mai dea vina pe “medievali”!

Nu îmi dau seama cu cât a crescut nivelul datoriilor suverane, ale municipalităților și ale consumatorilor în China, dar probabil că procentul este mare. Numai falimentarul Evergrande are o datorie de 300 de mld dolari, iar China are vreo 75 de astfel de dezvoltători imobiliari, cu mari producții comuniste, pe stoc, de case inutile, într-o lume care moare de foame și de frig pe stradă, neavând case... Deci, dacă e inflație galopantă și dacă sărăcim abrupt prin supra-îndatorare pasivă, este, printre altele, pentru că s-au aruncat bani din elicopter și în sectorul imobiliar chinez, așa cum s-au aruncat în sectorul bancar, sanitar și digital wolrdwide, dar mai ales în SUA și UE, unde s-a practicat minunatul quantitative easing (tipărire de bani fără acoperire în produse și servicii).

Chinezii, care au știut să profite cel mai mult din globalizare și din simulația progresistă, nu au fost deloc singuri în acest demers nebunesc, bazat pe o mare minciună.

După crahul de pe piața bancară americană (sub prime, 2008), lumea s-a înghesuit în China pentru a nu lipsi de la împărțirea acestui cașcaval: bănci, dezvoltători imobiliari, constructori, comercianți de materiale de construcții, brokeri, consultanți, avocați, politicieni. Toți au pus, astfel, umărul, din lăcomie, la deconstrucția lumii noastre, construind “mai bine”, chinezesc, sute de milioane de apartamente pe care nu le locuiește nimeni. Build back better, remember?

Iar acum, ca într-o piesă absurdă de teatru, nebunii au preluat spitalul, luând locul doctorilor.

Soluția lor: cât mai puțină normalitate, demolarea familiei, războaiele corective de datorii, “sobrietatea” energetică, green deal-ul pe consum masiv de resurse neregenerabile, plasticul, carnea artificială, insectele comestibile, injecțiile cu seruri experimentale, cele minim trei măști pe figură, care eșuează în oceane, cele care sunt deja covârșite de transporturi de gaz lichefiat, yachturi super-scumpe și distrugătoare militare sau submarine militare trimise la intimidare și spre ireversibila poluare.

Hai, gata pentru azi.

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Excepționalism economic (I)

Excepționalism economic

(I)

De 20 de ani, lumea trăiește epoca excepționalismului economic, bazat fie pe urgențe militare sau de intelligence, fie pe urgențe medicale sau ecologice. A fost permanent nevoie de salvare și de salvatori, chiar și atunci când această nevoie a fost artificial creată, prin fabricarea amenințărilor și a dușmanilor. Pentru siguranța noastra, a fost necesară adunarea noastră în țarc (safe haven), pentru a putea fi monitorizați și supravegheați eficient.

Smurdificarea* economiei și a societății nu este inventată în România. Conformarea voluntară perfectă și ratingul de cetățean nu sunt inventate în China. Aversiunea față de drepturi și libertăți (tradusă ca aversiune față de hazardul moral) nu este de la ruși – acolo doar s-a perfecționat ca politică public asumată.

America, aproape mereu după cel de-al doilea război mondial, dar mai ales după evenimentul din 11.09.2001, a menținut sau a creat o stare permanentă de excepționalism, care i-a permis să acționeze ca jandarm mondial, să ”democratizeze” zone care nu aveau nevoie, să controleze și să supravegheze lumea și individul, și să exporte sau chiar să impună lumii modelul său de ”stat profund”. Iar acest model nu este ceea ce vedem la tv sau prin cărți de drept sau de politologie. Acest model este binomul servicii secrete – corporații globale Big Tech – Pharma – Finance, care instrumentalizează politica și armata în scopul dominației sale totalitariste.

Bugetele anuale ale armatei SUA au fost, întotdeauna după al doilea război mondial, absolut exorbitante**. Comenzile militare americane au menținut în viață industrii, au creat noi ramuri de activitate, au forțat apariția unei enorme palete de servicii prestate de terți armatei, inclusiv paza și protecția obiectivelor sau „teatrelor” de război și, mai presus de toate, au susținut imperialismul economic și chiar juridic al corporațiilor americane. Așa cum a ținut în viață producția de oțel, petrol, cărbune și mașini, pentru motivații de război permanent (sau război rece, cum era denumit pe vremuri), armata SUA a oferit o mână de ajutor industriei IT din Silicon Valley și, în special, corporațiilor Big Tech (care erau pe cale de a falimenta în 2000, ca urmare a crizei „dotcom”), după care le-a devenit un client colosal, un fel de Atlas pe umerii căruia s-au creat imperii globale.

Ca și marii comercianți, armata americană (și serviciile secrete) a cumpărat de la google certitudine. Prețul, oricât de mare, nu a contat. Mă refer nu neapărat la prețul în bani, ci la prețul în drepturi și libertăți cetățenești.

Armata SUA și, mai ales serviciile secrete ale SUA, au colaborări strânse cu Big Tech – nu numai că le achiziționează serviciile, dar dezvoltă împreună tehnologii, pe care le impun la modul imperialist restului lumii, inclusiv Europei. Armata SUA colaborează bine și cu corporațiile Big Pharma. Administrația Bush jr. a avut tupeul să desemneze ca ministru al apărarii un patron de corporație Big Pharma, care corporație vindea armatei Tamiflu. Vaccinul Moderna este creat cu bani publici americani, cu toate că încasările obținute din pre-contracte încheiate cu toate guvernele lumii, inclusiv Comisia Europeană (minus Rusia și China, desigur) vor fi reținute de producător – consecința fiind un uriaș salt al capitalizării bursiere a corporației Moderna și al tuturor celorlalte corporații Big Pharma, în care dețin acțiuni proprietarii corporațiilor Big Tech și Big Finance. Acestea, săracele, au avut, la rândul lor, creșteri explozive ale prețului acțiunilor, care au făcut din patronii lor cei mai bogați oameni din istorie, fix în anul 2020, anul pandemiei, cănd lumea a intrat în faliment. Confreria capitaliștilor de supraveghere este o ghildă neo-feudală extrem de lucrativă, care nu lasă decât infime bucățele din pizza globala pentru restul comercianților și pentru populația plătitoare de taxe, impozite, vaccinuri, măști și teste covid. Faptul că, din când în când, organizații mondiale (așa cum este OMS), organizații non-guvernamentale (așa cum sunt asociațiile medicilor) sau persoane fizice (medici, cercetători, influenceri) sunt sponsorizate de acești neo-feudali care nu mai prididesc să „lupte” pentru sănătatea și siguranța noastră, nu face decât să accentueze mușcătura de rechin din felia minusculă de pizza care ne rămâne nouă, supușilor lor falimentari și captivi ai ghildei capitaliștilor de supraveghere, căci acesta este modul „filantropic” și „transparent” de plată pentru serviciile de vătaf asigurate ghildei de cei „sponsorizați” (a se citi mituiți).

(partea a II-a, mâine)

*Expresia rezultă din acronimul SMURD (serviciul mobil de urgență, resucitare și descarcerare), care este numele unui ONG edificat de un medic urgentist, la Tîrgu Mureș, ONG care a preluat, practic, locul serviciului public de urgențe al României, precum și conducerea întregului sistem de intervenție în caz de dezastre și alte situații de urgență. Mai mult chiar, în pandemia anilor 2020-2021, acest ONG a fost, prin președintele său fondator, „salvatorul” de serviciu al societății românești terifiate de pandemie. Nu numai că sistemul medical al României a fost transformat, pe rând, într-un imens serviciu de urgențe concentrat aproape exclusiv pe cazurile de infectare cu covid, într-o maree de improvizații și într-un sistem sanitar de dezastru (ca la război). Întreaga economie a devenit un salon gigantic de UPU (unitate de primiri urgențe) și de ATI (anestezie și tratament intensiv). De aici expresia „smurdificare”.

** Bugetele armatei și serviciilor secrete americane pot fi oricât de mari – Fed poate oricând arunca din elicopter noi cantități de dolari suplimentari, în cadrul programelor de quantitative easing, iar guvernul SUA, de la înălțimea calificativului său AAA+, poate să se împrumute oricât și oricând, chiar și la dobânzi negative. În anul 2012, dintr-un buget anual de 600 mld dolari, armata SUA a plătit cca 360 mld dolari pentru servicii prestate de terți (Naomi Klein, Doctrina Șocului).

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea