Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - A dat faliment o altă bancă din SUA. A șasea pe anul 2023.

A dat faliment o altă bancă din SUA. A șasea pe anul 2023

Iar noi limităm sau eliminăm circulația banilor în numerar fizic, ca să combatem evaziunea fiscală, cică. Consecința - băncile devin inevitabile. Nu mai există alternativă :

(i) plătim comisioane bancare: la o retragere/depunere de 100 de lei din/în “româneasca” bancă BT, comisionul minimal este de 10 lei… și

(ii) ținem banii în depozite bancare.

Ne încredem, desigur, în minciuna garantării depozitelor bancare, dar uităm de riscul de faliment bancar. Am avut, avem, vom avea bănci falite, pe față sau sub camuflajul unor achiziții/fuziuni impuse de BNR.

Așa cum am uitat de riscul de faliment în asigurări - dacă nu ați văzut cât de garantată e plata despăgubirilor plătibile de către falitele City Insurance și Euroins*, vă zic eu. Plățile de la Fondul de “garantate” se fac cu întârzieri de 18 luni, iar cei aflați la coada listei au “șansa” să rămână fără, căci fondul și-a cam epuizat rezervele de lichidități.

*aceste două societăți de asigurare sunt lichidate de același lichidator, în ciuda conflictului de interese, apropo; și be, niciun patron, acționar sau membru al AST (salariu de 38 de mii de euro/lună) nu e la pușcărie pentru aceste falimente frauduloase, de 2 miliarde de euro, pe care le achităm noi, “asigurații” și contribuabilii

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Silicon Valley Bank intrat în faliment

Silicon Valley Bank este o bancă americană mare, care finanțează, de regulă, start-up-uri. Pare că intră foarte curând în faliment. Datoriile totale ar fi de cca 90 mld dolari - dacă se va întâmpla, ar fi al doilea faliment ca mărime după Lehman Brothers. Evident, un asemenea faliment va atrage și alte falimente. Probabil că se va declanșa o altă criză financiară, foarte “bine venită” după big bang-ul datoriilor făcute pentru a rezista farsei plandemice (conform doctrinei “what ever it takes”), după explozia de bani aruncați din elicopter (quantitative easing…) pentru a crea impresia de creștere economică, și în plin efort de finanțare a continuării pierzătorului război din Ucraina. 

Iată o nouă criză financiară, pornită tot din SUA, la fel ca și cea din 29-33, care a dus la al doilea război mondial, și la fel ca și din 2008-2009, care a dus la războiul perpetuu pentru “noua ordine liberală mondială”… 

Lumea nu învață niciodată nimic. 

PS Ca și în cazul audierilor din congresul american, unde se conturează concluzia oficială că agențiile americane au finanțat în secret și ilegal experimentele de la Wuhan care au “scăpat” virusul artificial care a cauzat plandemia, nici în cazul acestei foarte probabile noi crize financiare globale presa noastră nu spune nimic. E preocupată de rujul roz al lui Rareș B. și de cel de-al șaptelea cancer al lui Putin.Silicon Valley Bank Faces Some Insolvency Issues

Așa cum spuneam ieri: Silicon Valley Bank a intrat în faliment. Se pare că vor fi pierderi de 180 mld dolari, iar nu de 90 mld, cum credeam eu. Vor fi falimente în lanț, pe “modelul” Lehman Brothers. Cele mai afectate vor fi companiile din tehnologie, din start-up și din … UE. 

Sunt curios ce vor păți UiPath (“unicorn” creat de români) și ceilalți “licorni” europeni care s-au luat după valul american al digitalizării și au înlocuit faptul cu simulația, sperând să fie cumpărați cu fluvii de bani aruncați din elicopter. 

Într-o lume care stă pe un butoi cu pulbere, tot ce era mai “necesar” acum a venit - un faliment bancar sistemic. 

La câte continente de bani tipăriți și aruncați din elicopter au fabricat statele pentru a susține “lupta” contra plandemiei și “lupta” contra putinului, nu există scăpare din calea uraganului stârnit de spargere bulei speculative și din calea avalanșei stârnite de prăbușirea asteroidului datoriei publice americane - 34 de trilioane de dolari… La care se adaugă 100 de trilioane, datorii ale întreprinderilor, deținute cam toate de cele 4 giga-fonduri, Black Rock, Vanguard, State Street și Fidelity. 

În orice caz, cum se zice în ultima vreme: toate kkturile vin de la americani.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea 

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - În 2008, criza financiară declanșată de falimentul Lehman Brothers a fost cauzată de faptul că băncile comerciale aveau continente de active speculative în bilanț (sub prime).

 

În 2008, criza financiară declanșată de falimentul Lehman Brothers a fost cauzată de faptul că băncile comerciale aveau continente de active speculative în bilanț (sub prime). Ca să fie salvate de la faliment, s-au utilizat bani publici, din taxele și impozitele noastre. Apoi, cu bani luați din depozitele noastre bancare, constituite din economiile noastre bănești, din banii noștri albi pentru zile negre. Apoi s-a trecut la tipărirea de bani suplimentari față de cantitatea de bunuri și servicii existente pe piață (quantitative easing), bani aruncați cu elicopterul în curtea băncilor și a corporațiilor sistemice, inclusiv în cea a dezvoltătorilor imobiliari și a hyper-market-urilor. Acesta este un furt din banii noștri mult mai grav, căci este insidios, greu de sesizat și la sclală globală, afectându-ne pe toți.

În plandemie, dată fiind politica “quoi qu’il en coute/whatever it takes/nu contează cât ne va costa”, banii din elicopter au devenit potop de bani. Băncile centrale au dat bani gratis băncilor comerciale ca să împrumute statele. Doar unele state s-au împrumutat la dobânzi rezonabile. Altele, ca România, s-au împrumutat la dobânzi astronomice, generând incredibile profituri ale băncilor, atunci când toată lumea falimenta sau sărăcea, “pentru siguranța noastră”.

E, și acum, băncile centrale au ajuns să dețină active speculative în bilanț.

Prima și cea mai caraghioasă astfel de bancă centrală cu active speculative este BCE. E banca centrală a băncilor centrele din Zona Euro și tipărește euro. Cam două trilioane, numai în plandemie.

De exemplu, BCE tocmai ce a vândut obligațiuni emise de Adler, un dezvoltător imobiliar german care este în faliment virtual, obligațiuni în valoare de 400 de milioane de euro. Vânzarea s-a făcut la o valoare reală cu o treime mai mică decât valoarea nominală (pierdere, cca 130 de milioane de euro). Bine că s-au vândut - era cât pe-aci să nu reușească, pentru că nu prea se înghesuie lumea să cumpere obligațiuni al căror emitent este în faliment. Experiența fondurilor de pensii românești, care au în portofoliu obligațiuni emise de o bancă rusească, dar nu le mai pot vinde, este lămuritoare sub acest aspect.

Dar ce mă deranjează e că banii din relaxarea cantitativă s-au dus în conturile unor actori economici anume țintiți.

Dezvoltător imobiliar: Adler, Germania. Faliment virtual. Distribuitor sud-african, care deține Conforama, Franța. Faliment.

Relaxarea cantitativă, care a aruncat bani din elicopter în asemenea găuri negre, a scăzut puterea de cumpărare a banilor cu cca 40% în ultimii zece ani, iar acum se reflectă în inflație galopantă. Băncile centrale tipăresc bani suplimentari față de masa de bunuri și servicii, umplu până la refuz conturile acestor multinaționale frauduloase și falite, iar noi suferim. Noi suportăm reducerea puterii de cumpărare, noi sărăcim prin inflație, noi ajungem la foamete și supra-îndatorare prin creșterea dobânzilor, a taxelor și a impozitelor, noi suntem privați de plasa de siguranță socială pe care ar trebui să ne-o asigure statul social, democratic și plin de specialiști (a căror opinie e sfântă și nu poate fi contrazisă fără a fi condamnat la tăcere de factcheckeri și excomunicat).

Lucrurile astea nu se spun și nu se văd, deci nu se înțeleg. Unde sunt marii jurnaliști economici, marii influenceri, marii politicieni, în fața acestor bombe geo-politice, nu știu. Nu văd nicăieri concluzii decisive și nici intenția de a devoala și corecta mizeriile camuflate de plandemie și de război, precum și de crizele artificiale, permanent livrate vulgului înfricoșat.

Peste tot văd doar informații “obiective” și știri politic-corecte, în ideea de a nu aduce atingere mărețelor politici de (ne)sănătate publică, totalitarismului digital și, mai ales, Sfântului Graal al uniunii monetare, viitoarea monedă digitală, care te ca face să nu mai ai nimic, instantaneu, dar să fii fericit. Băncile centrale își fac puncte de lucru în Snagov, în stil brâncovenesc, unde ocâr-muitorii bancheri se pot retrage după ce o comit și sunt scăpați “pe procedură”, iar noi suntem obligați să strângem cureaua, că așa se face pă penurie de apă și alimente și pă sărăcie energetică și pă codoi prea mult în atmosferă.

În poză aveți un text cu referire la cazul BCE- Adler - Conforama. Vă las pe voi să trageți concluzia de uichend.

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Salvarea băncilor de la faliment cu banii deponenților

 

Băncile europene au început să aplice depozitelor bancare mai mari de 100 de mii de euro* taxe de 0,6-1% pe an. “Pioniera” în acest domeniu este Danske Bank, implicată, anii trecuți, în mari operațiuni de spălare de bani în favoarea oligarhilor ruși, via bănci din țările baltice, foste republici sovietice.

În plus, băncile comerciale europene au primit de la BCE, cu titlu de quantitative easing, 1.200 de miliarde de euro, sub formă de achiziție de active problematice și de obligațiuni cu dobânzi negative.

Pur și simplu, băncile plutesc pe un ocean de lichidități, deci nu mai au nevoie de economiile celor care au stat în casă timp de un an și jumătate și nici de banii suplimentari colectați de la noi de fondurile de pensii.

Banul, în genere, a fost înlocuit cu datoria. Midasul post-modern nu mai vrea să transforme în aur tot ce atinge, ci în datorie.

Persoanele avute, fondurile de pensii și marile întreprinderi nu doar că sunt rugate să nu mai economisească sub formă de depozite bancare - economisirea și plasamentele sigure/prudente în bănci sunt, pur și simplu, combătute prin taxare, suplimentar față de dobânda negativă, care era deja o “obișnuință”, încă de pe vremea primei operațiuni de quantitative easing a BCE, din epoca Draghi (actual premier al Italiei).

Aceasta este, pur și simplu, o expropriere în interesul privat al băncilor.

Banul, oricum devalorizat cu fiecare helicopter money trimis de pompierii Fed sau BCE, se erodează. Își pierde funcția de etalon valoric și funcția de instrument de tezaurizare (economisire).

Costul produselor și serviciilor, oricum covârșit de dobânzi și comisioane la creditele comerciale, va crește proporțional cu noile datorii aruncate pe piață și cu costurile depozitelor bancare. Deci, nu vă bucurați că pierd persoanele avute (de fapt, hiper-bogații nu pierd nimic, căci știu cum să recupereze aceste costuri suplimentare de la noi, cu ocazia achizițiilor curente, sau prin optimizare fiscală, deci tot pe cârca noastră; în plus, având toți banii din lume și toți consultanții din lume, ei știu să își plasează averile în acțiuni, titluri de stat, resurse, proprietate industrială etc., iar voi, nu), pentru că tot noi pierdem, după “principiul” privatizării profitului și socializării pierderilor.

Dacă o astfel de taxă ar fi fost impusă de state, de exemplu, pentru a se finanța vaccinarea africanilor sau a indienilor ori eradicarea malnutriției, a exploatării copiilor sau a războaielor tribale pe surse de apă, toată presa main-stream, toată industria de lobby, toată protipendada, ar fi sărit ca arse și ar fi diabolizat intenția. Asta pentru că lumea noastră “bună” nu e doar cinică, manipulatorie și rău-intențobată, ci și ipocrită și defazată. Dar când aceste fluvii de datorie se duc către bănci, e bine, e de dreapta.

Ce fac băncile cu acest ocean de lichidități?

Nici vorbă să îi reintroducă în economie, pentru revenirea la normal. Au contraire, împrumută masiv statele, pentru ca politica de ajutor de stat și mângâierea paternalistă pe creștet a celor care mai vor să stea un pic sub plăpumioară (ca să “salveze vieți”, desigur) să continue la nesfârșit. De ce ar risca, de vreme ce riscul asociat statelor este zero? De ce ar face eforturi să găsească proiecte, de vreme ce curtea le este permanent umplută de bani din elicopter? Ca să nu mai vorbim de scalare (sume crescătoare exponențial) și permanentizare - sunt țari, ca Spania sau Franța, care vor avea nevoie de 83 de ani, respectiv, 67 de ani, pentru a plăti datoriile făcute în pandemie.

România este exemplul cel mai rău al acestui trend - Cîțu ne-a făcut captivi băncilor pe 30 de ani, cu dobânzi de 30-40 de ori mai mari decât media europeană.

Așa cum întreprinderile Big Tech din clubul gafam au ajuns să valoreze 8 mii de miliarde de dolari pentru că ne-au colectat cu forța “surplusul comportamental”, fiind “îndrituite” să ne dicteze achizițiile și modul de viață, tot așa, și întreprinderile Big Finance au ajuns să ne facă pe toți captivi ai acestei nebunești bucle a îndatorării perpetue fără a avea bani proprii, ci doar incredibilul privilegiu de a primi mereu helicopter money și monopolul asupra economiilor și plăților noastre.

Așa cum se spune cam de 2000 de ani, nu vom mai vinde și nici cumpăra fără a avea pe frunte pecetea lui sărsăilă.

*aceste depozite sunt, oricum, în pericol permanent de expropriere prin bail in (salvarea băncilor de la faliment cu banii deponenților)

Avocat Gheorghe Piperea