Statul român vrea să salveze companiile aeriene românești - Blue Air (privat) și Tarom (public), preluând controlul acționarial asupra acestora.
În principiu, e o intenție ocheiuță. Și alte state și-au salvat de la lichidare companiile aeriene.
Numai că...
În primul rând, a înlocui un management defectuos/incompetent cu un management împănat cu sinecuriști politici nu duce niciodată la salvare. Ceea ce este necesar, adică un management de criză, independent, nu poate fi obținut decât prin insolvență.
În al doilea rând, în afara procedurii de insolvență, „salvarea” pe care o anunță Statul român are „șanse” mari să fie automat calificată drept ajutor de stat ilegal de către onorabila DG Competition din cadrul CE. A făcut-o de nenumărate ori cu România și cu alte state mici ale UE, spre deosebire de atitudinea docilă avută față de statele mari. AlItalia, de exemplu, a fost de trei ori în insolvență, utilizând pentru „salvare” (care nu a mai venit) miliarde de euro din banii contribuabililor. Numele, în sine, a fost schimbat, pentru a se uita valul de ngativism atras de eșecul celor trei încercări de salvare, întinse pe vreo 14 ani. De aceea, salvarea de care vorbește dl. Bode nu poate interveni decât prin intermediul procedurii insolvenței. Anul trecut am convins Tribunalul UE de la Luxemburg, în proces cu pârâta CE (Oltchim versus CE), că procedura insolvenței nu poate fi considerată ajutor de stat, ci o procedură de salvare a întreprinderilor aflate în dificultate financiară. Am desființat o decizie ilegală a CE de restituire a sumei de 1,5 miliarde de lei, considerată a fi ajutor de stat nepermis. TUE a contrazis ferm CE, printr-o decizie pronunțată în data de 15 decembrie 2021. Iată un precedent judiciar pe care Statul îl poate utiliza fără frica de CE în salvarea celor două companii aeriene românești.
În al treilea rând, trebuie mare atenție la Blue Air. Compania se află azi, când vorbim, sub concordat preventiv (o procedură de prevenție/salvare ea însăși, care poate degenera oricând în faliment) și tocmai ce a primit o amendă de la ANPC, în valoare de 2 milioane de euro, având și obligația a restitui 11 milioane de euro pentru cauzarea de prejudicii prin cursele anulate. A vorbi de salvare, în acest caz, poate avea semnificația unei amnistii a acestei amenzi și de ștergere a acestei obligații. În plus, anunțata „salvare” are și potențialul de a accelera trecerea la faliment, prin efect de contagiune - pasagerii potențiali vor fugi de această companie, către Wizz Air sau Ryanair, care sunt tot atât de problematice în relația cu clienții (sau chiar mai rele).
În orice caz, nu trebuie să fie uitate Metrorex, CFR Călători și chiar STB - aceste companii, care asigură bruma de transport în comun în București, sunt de mai mult de doi ani în situație de lichidare, pentru că au pierderi care sunt cu mult mai mari decât activul net contabil - de fapt, Metrorex și CFR Călători au chiar capitaluri negative. În loc să rezolve această problemă majoră, ex-ministrul Drulă s-a pus cu ranga pe „buticurile” din stațiile de metrou și s-a luat la bătaie cu sindicatele. Dacă Statul, respectiv, Primării București, nu reîntregesc urgent capitalul acestor companii (e vorba de câteva milioane de euro), urmează inexorabil lichidarea sau falimentului.
Cum toată lumea ne amenință cu reducerea libertății de a circula cu mijloace proprii (o mașină maxim pe familie, o reducere de minim 15% a consumului, un preț prohibitiv al carburanților), a lăsa chiar și mijloacele de transport în comun de izbeliște ne-ar arunca înapoi în timp, în secolul XIX, la tramvaiul tras de cai și la diligențe.
De altfel, francezii de la Alstom ar fi fericiți să li se ofere această pleașcă - ar lua în contul creanței Metrorex și ar prelua STB, ca să fie „bine” și la iarnă frig. Pardon, cald, că așa e narativul.
