De ce criza financiară din anul 33 AD, cauzată de falimentul băncii fraților Pittius, a precipitat evenimentele care au dus la Răstignirea pe Cruce
(III)
Ce veți citi mai jos vă va șoca, în mod sigur.
Unul dintre versetele rugăciunii Tatăl nostru este tradus, în mai toate limbile Pământului, cu acest înțeles:
„Și ne iartă nouă greșelile noastre, așa cum iertăm și noi greșiților noștri”.
Numai că, în Latina originară, acest verset sună așa:
„et dimitte Nobis debita nostra sicut et nos dimittimus debitoribus nostris”.
În traducere literală: „și ne iartă nouă datoriile noastre, așa cum iertăm și noi datornicilor noștri”.
Aceasta este nimic altceva decât Shmita, antica lege evreiască a iertării datoriilor din 7 în 7 ani. Shmita este inserată în cea mai importantă rugăciune a creștinilor, spusă chiar de Iisus Hristos.
Nu se știe prin ce accident istoric sau prin ce manipulare a etimologiei s-a ajuns ca termenii greșeală/greșiți să fie sinonimi cu termenii datorie/datornici, dar este clar ca undeva, cândva, cineva a transformat „datorie” în „greșeală”. Ulterior, sinonimia a fost simplu de extrapolat la tradițiile și cutumele creștine construite în jurul ideii că toți suntem oameni și supuși greșelii și că, de aceea, toți avem nevoie de iertarea greșelii. Este un sens cât se poate de legitim și liniștitor pentru mulți „greșiți” și păcătoși deciși să se pocăiască, dar nu este sensul originar.
Uitând că datoriile se pot șterge la 7 ani, iar acest lucru este o lege dumnezeiască, lumea noastră creștină a ajuns la un fel de sacralizare a datoriei. Banii sunt, ei înșiși, datorie, rezultând nu din tezaurizarea lor de către bănci, ci din inițializarea contractelor de împrumut. Datoriile nu doar că au sufocat lumea (totalul lor este echivalent cu de 2,5 ori resursele și valoarea produsă pe Pâmânt), dar au remodelat-o după chipul și asemănarea băncilor, care au ajuns să creeze bani din nimic, adică să producă aur alchimic ... Mari gânditori creștini, cum a fost Ralph Waldo Emerson, au ajuns să inverseze total Shmita, afirmând: „plătește-ți datoria ca și când factura ar fi fost emisă de Dumnezeu Însuși” … Ceea ce ne-a transmis Iisus Hristos – datoriile să fie șterse (iertate), pentru ca fiecare dator să fie obligat, la rândul său, să șteargă (să ierte) datoriile propriilor datornici – a fost învăluit pas cu pas într-o pâclă deasă, în care ne-a țintuit civilizația creditului cu dobânda.
Mai mult decât atât, cei ce au scris sau tradus textele sfinte au ascuns chiar și disputa dintre Iisus Hristos și „cărturarii și fariseii” care I se opuneau.
În Predica de pe munte este evident că Iisus Chistos asta face: îi combate pe oponenții săi, care vor ca un imperiu mundan să prevaleze asupra Împărăției lui Dumnezeu.
Faptul că acea criză financiar-bancară din anul 33 AD coincide cu anul Răstignirii ne spune multe.
De o importanță mare este proba istorică a prezenței lui Iisus Hristos pe Pământ, exact atunci când textele sacre o proclamă.
De o importanță crucială este motivația plauzibilă a nedreptului calvar la care a fost supus Iisus Hristos, adică, o conspirație a leadership-ului roman și evreiesc de la acea vreme și a birocrației aferente, care nu puteau pierde controlul asupra imperiului lor mundan.
Au fost mulți teoreticieni ai acestei conspirații care, foarte probabil, au fost șterși din istorie.
Dar nu toți.
Cine nu e cotropit de obligația de semnalizare a virtuții, să citească în Frații Karamazov, de Dostoievsky, capitolul intitulat Marele Inchizitor. Va putea înețelege de ce omenirea are nevoie de teoreticieni ai conspirației, pentru a putea fi salvată de conspiraționiști & uneltitori.
Diavolul se ascunde în detaliile bunelor intenții. Când vi se spune oficial că totul e pentru siguranța voastră, să nu îi credeți. E complet invers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu