Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – De ce criza financiară din anul 33 AD, cauzată de falimentul băncii fraților Pittius, a precipitat evenimentele care au dus la Răstignirea pe Cruce (III)

De ce criza financiară din anul 33 AD, cauzată de falimentul băncii fraților Pittius, a precipitat evenimentele care au dus la Răstignirea pe Cruce

(III)

Ce veți citi mai jos vă va șoca, în mod sigur.

Unul dintre versetele rugăciunii Tatăl nostru este tradus, în mai toate limbile Pământului, cu acest înțeles:

„Și ne iartă nouă greșelile noastre, așa cum iertăm și noi greșiților noștri”.

Numai că, în Latina originară, acest verset sună așa:

„et dimitte Nobis debita nostra sicut et nos dimittimus debitoribus nostris”.

În traducere literală: „și ne iartă nouă datoriile noastre, așa cum iertăm și noi datornicilor noștri”.

Aceasta este nimic altceva decât Shmita, antica lege evreiască a iertării datoriilor din 7 în 7 ani. Shmita este inserată în cea mai importantă rugăciune a creștinilor, spusă chiar de Iisus Hristos.

Nu se știe prin ce accident istoric sau prin ce manipulare a etimologiei s-a ajuns ca termenii greșeală/greșiți să fie sinonimi cu termenii datorie/datornici, dar este clar ca undeva, cândva, cineva a transformat „datorie” în „greșeală”. Ulterior, sinonimia a fost simplu de extrapolat la tradițiile și cutumele creștine construite în jurul ideii că toți suntem oameni și supuși greșelii și că, de aceea, toți avem nevoie de iertarea greșelii. Este un sens cât se poate de legitim și liniștitor pentru mulți „greșiți” și păcătoși deciși să se pocăiască, dar nu este sensul originar.

Uitând că datoriile se pot șterge la 7 ani, iar acest lucru este o lege dumnezeiască, lumea noastră creștină a ajuns la un fel de sacralizare a datoriei. Banii sunt, ei înșiși, datorie, rezultând nu din tezaurizarea lor de către bănci, ci din inițializarea contractelor de împrumut. Datoriile nu doar că au sufocat lumea (totalul lor este echivalent cu de 2,5 ori resursele și valoarea produsă pe Pâmânt), dar au remodelat-o după chipul și asemănarea băncilor, care au ajuns să creeze bani din nimic, adică să producă aur alchimic ... Mari gânditori creștini, cum a fost Ralph Waldo Emerson, au ajuns să inverseze total Shmita, afirmând: „plătește-ți datoria ca și când factura ar fi fost emisă de Dumnezeu Însuși” … Ceea ce ne-a transmis Iisus Hristos – datoriile să fie șterse (iertate), pentru ca fiecare dator să fie obligat, la rândul său, să șteargă (să ierte) datoriile propriilor datornici – a fost învăluit pas cu pas într-o pâclă deasă, în care ne-a țintuit civilizația creditului cu dobânda.

Mai mult decât atât, cei ce au scris sau tradus textele sfinte au ascuns chiar și disputa dintre Iisus Hristos și „cărturarii și fariseii” care I se opuneau.

În Predica de pe munte este evident că Iisus Chistos asta face: îi combate pe oponenții săi, care vor ca un imperiu mundan să prevaleze asupra Împărăției lui Dumnezeu.

Faptul că acea criză financiar-bancară din anul 33 AD coincide cu anul Răstignirii ne spune multe.

De o importanță mare este proba istorică a prezenței lui Iisus Hristos pe Pământ, exact atunci când textele sacre o proclamă.

De o importanță crucială este motivația plauzibilă a nedreptului calvar la care a fost supus Iisus Hristos, adică, o conspirație a leadership-ului roman și evreiesc de la acea vreme și a birocrației aferente, care nu puteau pierde controlul asupra imperiului lor mundan.

Au fost mulți teoreticieni ai acestei conspirații care, foarte probabil, au fost șterși din istorie.

Dar nu toți.

Cine nu e cotropit de obligația de semnalizare a virtuții, să citească în Frații Karamazov, de Dostoievsky, capitolul intitulat Marele Inchizitor. Va putea înețelege de ce omenirea are nevoie de teoreticieni ai conspirației, pentru a putea fi salvată de conspiraționiști & uneltitori.

Diavolul se ascunde în detaliile bunelor intenții. Când vi se spune oficial că totul e pentru siguranța voastră, să nu îi credeți. E complet invers.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – De ce criza financiară din anul 33 AD, cauzată de falimentul băncii fraților Pittius, a precipitat evenimentele care au dus la Răstignirea pe Cruce (II)

De ce criza financiară din anul 33 AD, cauzată de falimentul băncii fraților Pittius, a precipitat evenimentele care au dus la Răstignirea pe Cruce

(II)

Când Iisus Hristos a spus că a fost trimis ca să împlinească Legea, iar nu să o strice, se referea și la Shmita, adică la legea evreiască a iertării din 7 în 7 ani a datoriilor.

Această lege evreiască are o sumedenie de consecințe benefice pentru omul individual și pentru societate, motiv pentru care este, pur și simplu, o lege dumnezeiască: atenuează discrepanțele de avuție, determină coeziunea socială și diminuarea tensiunilor sociale (inclusiv războaiele) și crează un potential enorm de înălțare spirituală, în scopul internalizării Împărăției lui Dumnezeu.

Poporul evreu din vremea lui Iisus Hristos nu numai că asta credea – exacta asta profesa. Shmita nu era un simplu precept religios, ci un catalizator comportamental.

Numai că, în acea vreme, societatea evreiască era sub o imensă presiune imperialistă. Ca și noi, acum, de altfel.

Juridic, această lege era incompatibilă cu principiul din dreptul roman intitulat pacta sunt servanda (contractele sunt obligatorii).

Economic, Shmita era în contradicție cu interesele bogaților deținători de terenuri și resurse și cu interesele bancherilor și ale birocraților care roiau în jurul administrației imperiale și al Templului.

Cultural, Shmita era în contradicție cu corectitudinea politică internaționalistă, cu ordinea globală liberală bazată pe reguli impuse de Pax romana, prin intermediul culturii elevate elenistice de la acea vreme.

Așadar, Shmita nu putea fi lăsată să opereze în continuare, în forma pe care i-a dat-o Moise și pe care o propăvăduia Iisus Hristos.

Cărturarii și fariseii erau oameni cultivați, vorbitori de latină și de greacă, cunoscători ai cărților sacre și ai scrierii. Dar Evangheliile se referă la ei în repetate rânduri ca fiind răutatea întruchipată. Sunt pictați ca niște închipuiți și niște ipocriți care afișau imaginea unor oamenii dedicați total studiului și aplicării Legii și profeților, dar care nu credeau în altceva decât în raiul lor pământesc, făcut din lucruri palpabile, mundane. Evident, nu toți erau așa, dar vârfurile lor, da.

Cărturarii și fariseii de top de atunci au fost, de fapt, influenceri utilizați pentru a înlătura de la aplicare legi sacre, ca Shmita, adică legea dumnezeiască a iertării datoriei. Această sarcină și-a asumat-o Hillel, considerat mereu cel mai mare fariseu, întemeietorul unei dinastii de conducători ai Sinedriului evreiesc care s-a întins pe 15 generații, până pe la anul 500 AD. Discipolii și urmașii săi nu au făcut altceva decât să lucreze asiduu pentru a atinge acest țel – să se asigure că Shmita nu se va aplica decât în condiții de limitată excepție bancherilor și împăraților sau regilor. Toți cei care le-au stat în cale, au fost înlăturați.

Există o singură derogare legitimă de la Legea lui Moise: atunci când este nevoie pentru a salva un om, Legea este înlăturată de la aplicare. Această idee apare în Talmud și, la 500 de ani distanță, este preluată în Coran – Sura 35 scrie că „cel ce a salvat un om de la moarte se socotește că a salvat întreaga lume”, chiar dacă salvarea a însemna încălcarea Legii.

Nu același lucru se poate spune despre derogarea de la Shmita.

Prin tehnica pur juridică intitulată Prosbul, Hillel a interpretat Shmita într-un asemenea fel încât să se permită perpetuarea la infinit a unei datorii, precum și perceperea de dobânzi.

Iar acest lucru este nu numai ilegitim – este blasfemie.

Intuiesc că această tehnică juridică datează din perioada acelei crize financiar – bancare din anul 33 AD. A fost, cel mai probabil, „soluția” aplicabilă în provincia Syria – Palestina pentru a implementa bail in – ul împăratului Tiberiu pentru salvarea bancherilor și a latifundiarilor.

Dar această tehnică juridică venea în contradicție cu propăvăduirea lui Iisus Hristos.

(va urma)

(I)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea