Cernobîl, România și Lecțiile Neînvățate! În aceste zile ne amintim de tragedia de la Cernobîl, una dintre cele mai grave catastrofe nucleare din istoria omenirii. La 26 aprilie 1986, explozia reactorului 4 de la Centrala Nucleară Cernobîl a eliberat în atmosferă cantități uriașe de material radioactiv. Din cauza unui test greșit și a unor erori de proiectare și operare, reactorul a explodat, iar incendiul care a urmat a purtat norul radioactiv pe mii de kilometri, afectând grav regiuni întinse din Ucraina, Belarus, Rusia și Europa, inclusiv România.
Norul radioactiv a contaminat imediat "Pădurea Roșie" (Red Forest) din apropierea centralei – o pădure de pini care a murit în câteva ore din cauza dozei uriașe de radiații. Și astăzi, la incendii de pădure sau lucrări agricole în jurul zonei, particulele radioactive sunt ridicate în aer, reintrând în circuitul biologic și afectând populațiile din vecinătate. (Sursa: IAEA, UNSCEAR)
În România, impactul a fost real și dureros. Contaminarea radioactivă a solului, apei și aerului a condus la creșterea cazurilor de:
■cancere tiroidiene, în special la copii,
■afecțiuni oncologice diverse (leucemii, cancere de sân, cancere de colon),
■boli autoimune și malformații congenitale.
(Studiu: O. Oprea, „Cernobîl și efectele în România”, Revista de Oncologie, 2006)
În 1986, România nu a avut nicio educație publică privind protecția la radiații. Nu existau manuale, lecții, exerciții de simulare sau informare corectă pentru populație. Guvernul de atunci a ascuns datele reale. Oamenii au fost lăsați pradă hazardului.
Și astăzi, după aproape 40 de ani, România este într-o situație gravă:
■Suntem printre puținele țări europene fără o hartă publică de monitorizare a radiațiilor în timp real.
■Țări ca Ucraina, Franța, Germania oferă astfel de date live pentru cetățeni. Noi, nu.
■Multe stații de monitorizare din România folosesc echipamente vechi, unele chiar din anii 1960–1970.
În calitate de deputat, îmi asum angajamentul de a propune inițiative legislative pentru:
■Redeschiderea și extinderea educației științifice experimentale în școli, prin introducerea de ore de laborator dedicate fenomenelor naturale, riscurilor și protecției în caz de accidente tehnologice sau de mediu.
■Crearea unei hărți naționale de monitorizare a radiațiilor accesibilă publicului în timp real, modelată după standardele europene.
■Modernizarea rețelei de stații de monitorizare, cu echipamente noi, precise și conectate la rețele internaționale de alertă rapidă.
Siguranța noastră depinde de educație, transparență și pregătire. Nu avem dreptul să repetăm greșelile trecutului.
Bibliografie și surse:
■UNSCEAR Reports on Chernobyl (United Nations Scientific Committee on the Effects of Atomic Radiation)
■IAEA Reports on the Chernobyl Accident (International Atomic Energy Agency)
■Oprea, O., „Cernobîl și efectele în România”, Revista de Oncologie, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu