Câteva reflecții de început de an 2024
(I)
Atât în Occident, cât și în restul lumii, există sute de milioane de case goale și miliarde de oameni fără de adăpost. S-a construit mult, inutil, prost, cu risipă incredibilă de resurse și cu îndatoarea nebunească a lumii la bănci.
În China, țară cu populalație încă majoritar rurală și săracă (în ciuda imaginii high – tech pe care MSM i-au construit-o) se construiseră, la nivelul anului 2022, peste 180 de milioane de locuințe excedentare, dintre care 100 de milioane cumpărate (majoritar pe credit) și nelocuite. China este, la propriu, o țară de orașe fantomă, anul ăsta urmând a deveni și o țară de mari companii imobiliare sau bancare – fantomă.
Acest rocambolesc stoc de case inutile s-a constituit, în ani de zile, cu consum de ciment, nisip, fier-beton, cabluri, țevi, canalizare, șosele către nicăieri, bitum, ferestre din termopan sau lemn, plastic, izolatori, energie electrică, apă și credite, extrem de multe credite, precum și bani publici aruncați din avion. Continente de bani s-au făcut de pe urma acestui galop către niciunde – bănci, fonduri de investiții, politicieni, consultanți, avocați etc. Se estimează că acest efort prostesc a consumat deja jumătate din resursele corespunzătoare ale Terrei.
Acum cca un an și jumătate circula știrea că, atît la nivel global, cât și la nivelul României, nu prea mai există nisip. Nu vorbim de nisipul de pe plajă, din deșert sau din capul birocraților și al oengiștilor globaliști de la Bruxelles/Washington, ci de nisipul de construcții, care nu se găsește decât în sau pe lângă albiile răurilor și ale fluviilor.
Una dintre cele mai prospere și nocive afaceri din România este cariera de nisip. Se derulează în foarte puține cazuri cu autorizații corespunzătoare de mediu sau de la apele române. Se fură cu furie, se consumă în stil de termită. Suplimentar, dispariția nisipului înseamnă și erodarea sau chiar dispariția cursurilor râurilor. Apele dulci seacă în România (și se pare că asta se întâmplă peste tot în lume). Este pentru că „recoltarea” nisipului distruge filtrul natural al albiilor râurilor. La asta se adaugă și construcția de lacuri de acumulare și de (micro)hidrocentrale. Secarea apelor are puțin sau deloc de-a face cu celebra încălzeală global(ist)ă.
Și nu și-a pus nimeni problema să investească în alte materiale de construcție, pentru a prezerva acest nisip.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu