Părintele Mircea Cristian Pricop : Pentru că mi s-a cerut și mie un punct de vedere legat de cele întâmplate la București

Părintele Mircea Cristian Pricop : Pentru că mi s-a cerut și mie un punct de vedere legat de cele întâmplate la București

1. În mod premeditat, nu m-am precipitat cu privire la cazul "Alexa". Nu cunosc personajul și niciodată nu am interacționat cu el. Am preferat să observ, până acum, reacțiile tuturor. Și aici am văzut tot evantaiul de manifestări (de la frustrări și invidii personale față de respectivul până la negarea feroce a oricărei suspiciuni, oricât de întemeiate). M-au mâhnit unele exprimări de-a dreptul porcoase venite de la slujitori bisericești. Zeflemele la care râd numai ei, de obicei, și care nu își găsesc rostul în nici o circumstanță au fost folosite tocmai de comentatori clerici. Mulți laici, inclusiv atei, se feresc de astfel de glume primitive. În orice caz, au fost și câteva abordări (clericale și laice) mai cerebrale, minoritare în marea de veninuri aruncate "înspre și dinspre" zona V. A.

2. Instinctual, am o aversiune față de dulcegăriile introduse în viața bisericească. Le consider complet neserioase, chiar primejdioase (după cum se poate vedea din cazul acesta și din altele). Aș sfătui credincioșii să evite atât "mieunăturile" cât și "dictatura" așa-zișilor clerici "cu har" și să rămână în învățătura lui Hristos care îndeamnă la echilibru, la prudență, la soluții înțelepte.

3. Nu școala e de vină. V. A. nu a comis ceea ce se presupune că a comis din lipsă de educație teologică, nici din cauză că nu a beneficiat la școală de un curs de Spiritualitate adaptat viitorilor duhovnici (nu că nu ar fi necesar). Era bine școlit. Faptele sale nu au treabă cu nivelul cunoștințelor. Din cuvântările sale ne dăm seama că știa deosebirea morală dintre bine și rău în slujirea lui. Deci nu asta îi lipsea.

4. Nu modul sau frecvența spovedaniei ortodoxe l-a predispus la presupusa comitere a acelor nelegiuiri. Taina Mărturisirii își menține valoarea indiferent de unii sau alții care o distorsionează. Poporul nostru are un proverb inteligent: "Pentru un purice nu arunci cojocul pe foc".

5. Nu existența paternității duhovnicești în viața ortodoxă este de vină pentru ce se presupune că a făcut omul acesta și alți decăzuți din slujire (Corneliu, Pomohaci, etc) ci confundarea ei voită cu exercitarea unei puteri omenești (în rău și în bine).

6. Pentru căderea și ridicarea unui duhovnic, recomand cu căldură nuvela "Părintele Serghei" de Tolstoi. Veți găsi multe explicații valoroase acolo, precum și o "aproape imposibilă" cale de întoarcere a celui care a făcut atât de mult rău semenilor săi și implicit Bisericii lui Hristos.

7. „Păstorii trebuie să aibă o grijă neîncetată, ca, cu cât observă că se lățește și crește puterea lor, cu atât să o înfrâneze în inima lor” ( Sfântul Grigorie Dialogul, Cartea Regulei Pastorale).

8. În concepția creștină preotul este mai înalt decât orice împărat pământesc (Sf. Ioan Hrisostom) și de aceea slujirea lui (veșmintele preoțești sunt asemănătoare întru totul cu cele ale împăraților romani iar în timpul slujirii preotul și episcopul stau pe scutul cu acvilă ca și împărații romani) trebuie să fie susținută OBLIGATORIU de cele patru criterii imperiale: romanitas (calitatea de "roman" dar nu în sensul păgân ci în cel dat de Sf. Constantin cel Mare: "Romanus ac Christianus"/ Roman adică/prin urmare creștin), dignitas (demnitate, valoare bazată pe noblețe morală, politețe și merit), gravitas (termen care arată aici cuvântul încărcat de greutatea adevărului), virtus (puterea izvorâtă din entuziasm, curaj și din sacrificiu, după modelul Domnului: "Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu" 1Cor. 1, 18).

9. Se cere o primenire autentică a comportamentului clerului. Rugăciunea și predica se asociază NATURAL cu o viață morală ireproșabilă. Cui nu îi convine, ducă-se în drumul fericirii sale. Sunt asociații și fundații, cluburi și loje cu caracter mai libertin care l-ar primi cu plăcere. Nu are de ce să se mai plictisească în curtea noastră. Să ne lase în pace, așa "înapoiați" cum suntem și să meargă unde o pofti.

10. Turbulențele iscate în viața bisericească de recentele "dezvăluiri" nici nu trebuie să ne sperie, nici să ne smintească. Cu date adevărate sau nu, propaganda anticreștină și anticlericală e o realitate în care trăim de multă vreme. O cucoană (pusă pe tricouri de unii) zicea cu "inspirație": „Eu sunt de părere să dăm sarcină cuiva să găsească preoților sau ceva în legătură cu femei, sau alte chestiuni compromițătoare...” (Ana Pauker, Stenogramele ședințelor Biroului Politic și ale Secretariatului Comitetului Central al PMR, 1949, vol.II, Arhivele Naționale Române, București, 2003, pp.XIV, 550).

Mă rog, ar mai fi de zis destule, însă mă limitez la cele de mai sus, ca răspuns la întrebările primite.

Doamne ajută!