Lumină Lină Sibiu - PĂRINTELE COLTEA NU MOARE NICIODATĂ !

 PĂRINTELE COLTEA NU MOARE NICIODATĂ !

Aflat sub aparate, cu inima obosită de atâta iubire, Părintele Coltea așteaptă rugăciunea voastră, iar inima mea ii oferă versuri:

Poteci de iubire și-al toamnei fior,

Pășesc printre frunze și aștept o speranță,

Că totul e bine, că totul e dor,

Și aici pe pământ mai avem cutezanță.

Și ca din adânc de lumină căruntă,

Filmarea ar vrea să înceapă firesc,

Când inima lui în spital se frământă,

Părintelui Colțea îi spun: Te aștept!

E gata montajul, și live-ul de suflet,

Așteaptă cei dragi, să mai spui despre noi,

Cum e cu iubirea, cu raiul din cuget,

Cum încă există în dar cifra doi.

Tu ești cavalerul puternic în toate,

O spadă de sfinți porți în dreapta ta blând,

Și-o floare oferi în direct, cu splendoare,

Să învingă iubirea aici pe pământ.

Dar cine înțelege de fapt infinitul,

Mereu te-au oprit să oferi tot ce poți,

O, lume deșartă ce împarți mărginutul,

Și nu vezi nici plânsul, nici floarea de colț.

Părintele Colțea stă în dor și veghează,

În pat de spital, parcă așteaptă un ton,

Căci inima lui este caldă și trează,

Poftind un apel la un drag telefon.

Am fost lângă el, lângă patul durerii,

Cu rugă de îngeri că așa ne dorea,

Și în har am văzut pe obrazul tăcerii,

O mână de înger sfios mângâia.

Mă inchin către munte, ca sfinții să știe,

Că dragostea totuși nu moare nicicând,

Blânduță e taina, ce-i dată să fie,

Eroii se întorc între noi pe pământ.

Mai sunt file noi, dacă mare e cartea,

E scris ce e dat, dar mai cer ce e drept,

Părintele Colțea să învingă și moartea,

Că eu la un "live" de iubire il aștept.

Lumină Lină Sibiu