Scoaterea Cinstitei Cruci de la Palatul împărătesc în cetatea Constantinopol

 

Troparul Sfintei Cruci, glasul 1

Mântuieste, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Condacul Sfintei Cruci, glasul 1

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra celui potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Scoaterea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului

(1 august)

Prăznuirea scoaterii cinstitei Cruci a Domnului s-a aşezat în această zi, încă de pe vremea dreptcredinciosului împărat grec Manuil şi a marelui domn al Rusiei, Andrei Gheorghievici. Acest praznic s-a aşezat în această zi de Preasfinţitul Luca, patriarhul Constantinopolului, de mitropolitul Constantin al Kievului şi de Nestor, episcopul Rostovului. Deci l-au aşezat pentru o pricină ca aceasta: Împăratul Manuil şi marele domn al Rusiei petrecînd în pace şi iubire de fraţi, s-a întîmplat într-o zi de au ieşit la război, cel din Constantinopol împotriva turcilor, iar cel din Rostov împotriva bulgarilor, că atunci marele domn Andrei petrecea în Rostov. Bulgarii erau un popor necredincios, care se chemau aşa după rîul Volga (volgari), fiindcă petreceau mai jos de acest rîu. Şi le-a dăruit Domnul Dumnezeu la amîndoi biruinţă împotriva potrivnicilor. Împăratul grec a biruit pe turci, iar domnul Rusiei a biruit pe bulgari şi i-a supus lui, făcîndu-i birnici ai stăpînirii sale.

Marele domn Andrei avea obicei, cînd mergea la război împotriva vrăjmaşilor, de lua cu sine în cetele sale, cinstita icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care avea în braţele sale pe Pruncul Cel mai înainte de veci, pe Hristos, Mîntuitorul nostru. El mai lua încă şi cinstita Cruce a Domnului, pe care o purtau doi preoţi îmbrăcaţi în sfintele veşminte. Astfel ieşea la război, cu aducere de multe rugăciuni către Hristos Dumnezeu şi către Preacurata Lui Maică, împărtăşindu-se cu dumnezeieştile Taine ale Domnului. Cu nişte arme ca acestea nebiruite se înarma mai mult decît cu săbiile şi cu suliţele; deci, mai mult nădăjduia spre ajutorul Celui Preaînalt, decît spre vitejia şi puterea oştirii sale, ştiind bine cuvîntul lui David: Nu în puterea calului va voi, nici în pulpele bărbatului nu-I va plăcea. Domnul va binevoi întru cei ce se tem de Dînsul şi întru cei ce nădăjduiesc spre mila Lui. Acest binecredincios domn întărea oastea sa, pe de o parte cu chipul cucerniciei sale prin rugăciuni, iar pe de alta, cu porunca spre rugăciuni. Deci, toţi căzînd înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a cinstitei Cruci, se rugau Domnului cu lacrimi.

Marele domn, privind spre icoană, zicea în rugăciunea sa astfel: "O, Stăpînă, ceea ce ai născut pe Hristos, Mîntuitorul nostru, tot cel ce nădăjduieşte spre tine, nu va pieri; deci, şi eu, robul Tău, te am pe Tine, după Dumnezeu, zid şi acoperămînt, iar Crucea Fiului tău, armă ascuţită împotriva vrăjmaşilor. Roagă pe Mîntuitorul lumii, pe Care îl ţii în braţele tale, ca să fie puterea Crucii ca un foc, arzînd feţele potrivnicilor, care doresc război cu noi; iar folosirea ta cea atotputernică să ne ajute nouă şi să calce pe vrăjmaşii noştri". După această rugăciune, sărutînd ei sfînta icoană şi cinstita Cruce, toţi au pornit cu îndrăzneală împotriva vrăjmaşilor, şi astfel le-a ajutat lor Domnul cu puterea Crucii, iar Preasfînta Născătoare de Dumnezeu le-a ajutat lor cu mijlocirile sale cele către Dumnezeu.

Marele domn, avînd totdeauna un obicei ca acesta, a ieşit cu oastea sa într-o rînduială ca aceea împotriva bulgarilor - precum de demult marele împărat Constantin a purtat semnul Sfintei Cruci înaintea oastei - şi, mergînd la cîmp, s-a luptat cu oştirea bulgărească. Deci, biruindu-i, au venit după dînşii şi au luat şi patru cetăţi ale lor, precum şi a cincea, anume Vrehimul, de la rîul Kamii. Cînd s-a întors de la lupta cu păgînii, în cortul său, a văzut ieşind din icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu o strălucire luminoasă ca focul, care strălucea peste toate cetele. Aceasta a fost în luna august, în ziua întîi. De aceea, marele domn, luînd iarăşi mai mare bărbăţie şi mai multă îndrăzneală, şi-a întors puterea sa împotriva păgînilor şi a ars cetăţile acelea cu foc, încît a lăsat pămîntul acela pustiu; iar asupra celorlalte cetăţi ce rămăseseră a pus dajdie, apoi s-a întors înapoi cu prăznuire.

Asemenea şi Manuil, împăratul grecilor, care ieşise cu oastea sa împotriva turcilor, a văzut tot atunci aceeaşi minune, adică nişte raze de foc ce ieşeau din icoana Preacuratei Fecioare, pe care o avea cu cinstita Cruce în cetele sale. Cu aceasta el a biruit în acea zi puterea turcilor. Deci, ei s-au înştiinţat unul pe altul prin epistolă de biruinţa lor, cu ajutorul lui Dumnezeu, împotriva vrăjmaşilor, şi de strălucirea cea minunată pe care o văzuseră ieşind din chipul Mîntuitorului şi au preamărit pe Dumnezeu. Sfătuindu-se cu arhiereii lor cei mai mari, au aşezat prăznuire în ziua întîi a lui August, dînd mulţumire lui Hristos, Mîntuitorul, şi Preacuratei Lui Maici. Pentru pomenirea puterii Sfintei Cruci, prin care, fiind înarmaţi, au biruit pe vrăjmaşi, ei au poruncit ca să scoată preoţii cu mîinile lor cinstita Cruce din Sfîntul Altar şi să o pună în mijlocul bisericii, să se închine ei toate popoarele creştine şi cu dragoste să o sărute, preamărind pe Hristos Domnul, Care a fost răstignit pe dînsa. Arhiereii au mai poruncit să facă şi sfinţirea apei. Deci, de atunci s-a numit prăznuirea aceasta, "Scoaterea Cinstitei Cruci". Cînd se scoate la pîraie, la fîntîni şi la izvoare Crucea Domnului, trebuie să se scoată împreună şi cu sfintele icoane.

Aşadar, să prăznuim, fraţilor, lăudînd şi mulţumind Preamilostivului Dumnezeu, Mîntuitorului nostru Iisus Hristos şi Maicii Lui celei fără de prihană, Stăpîna noastră cea binecuvîntată Fecioara Maria, şi slăvita Cruce să o cinstim cu dreaptă credinţă. Să prăznuim cu cucernicie şi cu plăcere dumnezeiască, avînd între noi pace şi dragoste, mîngîind cu milostenie pe cei săraci, depărtîndu-ne de toate lucrurile cele rele şi luînd aminte la frica lui Dumnezeu. Astfel, plăcînd Ziditorului şi Stăpînului nostru, să ne învrednicim prăznuirii celei veşnice, împreună cu toţi sfinţii, în ziua aceea, în care se va arăta pe cer semnul Fiul Omului, adică cinstita Lui Cruce, care va merge înaintea Celui ce va să vie cu slavă şi cu putere multă, ca judecător al viilor şi al morţilor.

Acela va străluci pe toţi drepţii cu străluciri luminoase şi dătătoare de bucurie. După săvîrşirea judecăţii, va merge înaintea tuturor cetelor sfinţilor, povăţuindu-i în Împărăţia cerului. Atunci vor prăznui, dănţuind în vecii cei fără de sfîrşit, toţi sfinţii, cu care şi pe noi, păcătoşii, să ne numere, Preamilostivul Hristos Mîntuitorul nostru, cu rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Amin.

Vietile Sfintilor - August

Conform noilor schimbări legislative, se modifică impozitarea salariilor persoanelor care lucrează cu normă redusă

 

O situație care riscă, din punctul meu de vedere, sa facă mult rău exact celor care au nevoie de sprijin.

Conform noilor schimbări legislative, se modifică impozitarea salariilor persoanelor care lucrează cu normă redusă. Aveți mai jos o simulare pentru o persoană care lucrează 2 ore pe zi (ex: student, proaspăt absolvent, mamă cu copii acasă ...etc).

Pana la 1 august, impozitul era de 224lei, pentru un salariu net de 414 lei.

Puteți concepe faptul ca acum creste la 907 LEI??????

Pur şi simplu plătim la stat dublul sumei pe care o primeste omul în mână.

Nu vorbesc despre productivitate, costul efectiv cu angajatul ... vreau sa semnalez doar diferenta fabuloasă şi să vă întreb: ce şanse mai au oamenii aceştia sa-şi păstreze locul de muncă????

Vor merge acasă şi vor deveni candidați la ajutor social....

Romania Nesupusa - AICDP BRASOV

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - „Elemente” din legislația recentă

 Îmi pare rău că trebuie să scriu din nou pe feisbuc - un mediu absolut toxic pentru adevăr și valori normale, controlat de indivizi rudimentari care au redus lumea la meta-adevărurile lor și la un maniheism infantil, inchizitorial. De exemplu, dacă vei critica idioții și iresponsabilii care au creat dependența Europei de gazele rusești sau care au transformat UE într-un totalitarism digital de tip chinezesc, imediat vei fi etichetat drept pro-rus… Deci, dacă nu ești verde, neapărat ești roșu. Dacă intri în jocul lor de sumă nulă, tot ceea ce pierd cei mulți, câștigă cei puțini și deja ultra-bogați. 

Dar, citesc acum noua lege a registrului comerțului și a registratorilor comerciali (Legea nr.265/2022) și îmi sare în ochi această definiție de o prostie sinistră și de o periculozitate extremă: 

„autorizarea funcţionării - asumarea de către solicitant a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţilor declarate prin depunerea declaraţiei-tip pe propria răspundere” 

V-ați fi așteptat ca autorizarea să presupună o procedură, niște funcționari, o sumedenie de semnături (care antrenează răspunderea celor care le dau). Cam așa v-au obișnuit autoritățile, băncile, cărăușii, aeroporturile etc. Dar nu, legiuitorul, în înțelepciunea lui, ne spune că asumarea răspunderii de către solicitant este autorizare de funcționare. 

Simplu, nu? Dacă vrei să vinzi cârnați sau măști de „protecție” pe podul Basarab e suficient să îți asumi răspunderea și poc!, gata autorizarea funcționării. 

V-ați fi așteptat ca măcar unele preconizate activități ale „solicitantului” să treacă prin niște analize, verificări, chestii - socoteli. De exemplu, activități care ar putea repeta tragedia de la Colectiv, care ar putea face teste pisiar fără autorizație de funcționare în parcarea de la mall, care ar putea vinde aer curat la pungă, care ar putea face vakseenuri în pavilionul expozițional sau la coadă la mici sau care ar colecta creanțe și ar executa silit sau evacua debitorii din locuința familială în plină iarnă. Dar nu, e suficientă asumarea răspunderii solicitantului... Sigur, după un sinistru deosebit de grav (cum au fost cele 17 incendii de la ATI, din plandemie, unde au ars de vii câteva zeci de internați) se face anchetă, se muncește „pe rupte” circa 7 ani (până la eventuala prescripție), se găsește (puțin probabil) un țap ispășitor (de exemplu, polițiștii și jandarmii care au aplicat cu exces de zel amenzile neconstituționale dictate de Arafat) și cam asta e tot. Noi să fim sănătoși, că afacerile merg. Dar, parcă trebuia ca lunra să fie precàută, ca să nu fie proastă, nu? Cel puțin în fața bolii… 

PS O să revin și cu alte „elemente” din legislația recentă - una pe care francezii o numesc loi bavarde (lege vorbăreață, lege a flecărelii, care nu spune nimic, dar e foarte abundentă). O să mai scriu și pe temele mele predilecte, mai ales că lumea chiar e luată de proastă de acești „deștepți” care se află la butoanele digitale - nu știu dacă ați observat, dar „moartea subită” este pusă, în ultima vreme, pe seama dușului, a sarcasmului, a mersului pe bicicletă, iar tinerețea și amortalitatea sunt la un centimetru de transplantul de fecale ... Culmea penibilului este că se fabrică rapoarte „științifice” despre asta, factchecker - ii veghează neîntrerupt ca aceste cuceriri ale științei să nu fie bagatelizate, iar presa main-stream este obligată să  propage aceste „știri” ca instrumente de luptă contra rusului... Culmea proto-totalitarismului este că cenzura este din ce în ce mai gregară și mai de Ev mediu timpuriu, iar minciuna prin omisiune este din ce în ce mai troglodită... 

PPS Știu, sunt subiecte multiple mai sus, dar asta e și idea - cenzorii trebuie băgați în ceață, ca să nu mai știe dacă trebuie să intervină sau nu. Hai Liberare!

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea 

Sfântul Mucenic Calinic din Cilicia, care s-a săvârşit prin foc în Gangra (+250)

 Troparul Sfântului Mucenic Calinic, glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Calinic, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfântului Mucenic Calinic, glasul al 2-lea

Cele de sus frumoase după vrednicie acum le-ai moştenit, căci de dragostea lui Hristos aprinzându-te, Calinic, asupra focului prin aceasta bărbăteşte ai îndrăznit. Aceluia şi acum stându-I înainte, nu înceta rugându-te pentru noi toţi.

Pătimirea Sfîntului Mucenic Calinic

(29 iulie)

Sfîntul Mucenic Calinic s-a născut în părţile Ciliciei şi a fost crescut în religia creştină. Venind el în vîrsta bărbatului desăvîrşit, a văzut mulţi oameni lepădîndu-se de Stăpînul Hristos şi trecînd la religia păgînă. Deci, întunecîndu-se ei de drăceasca înşelăciune, crezînd pietrelor celor fără suflare şi aducînd jertfe spurcate idolilor, plîngea pentru pierderea lor. El a început a-i învăţa la arătare cunoştinţa adevărului, întorcînd pe mulţi elini de la rătăcirea lor către Hristos Dumnezeu. Deci, mergînd prin multe cetăţi şi sate şi propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu, s-a dus în Ancira, cetatea Galatiei, căutînd mîntuirea sufletelor omeneşti.

Petrecînd el multă vreme acolo şi ostenindu-se întru buna vestire a lui Hristos, a cîştigat lui Dumnezeu pe mulţi. Apoi, fiind prins de cei necredincioşi, a fost dus la judecată înaintea unui ighemon cu numele Sacherdon, om prea aspru şi slujitor aprins al diavolilor, vrăjmaşul lui Hristos şi cumplit muncitor al creştinilor. Deci, toţi păgînii strigau către judecători, zicînd: "Acesta este Calinic, care a venit din alte ţări în cetatea noastră şi învaţă poporul să nu aducă jertfe zeilor, nici să li se închine lor şi pe mulţi îi duce în urma înşelăciunii sale". Atunci ighemonul, căutînd spre dînsul cu iuţime, a început a-l întreba cu glas groaznic, zicînd: "Pentru ce îndrăzneşti, nebunule nemernic, a răzvrăti popoarele, învăţîndu-le să-şi lase pe zeii care ne fac fericiţi şi pe care îi cinsteşte împăratul şi lumea toată? Au doară tu nu înţelegi puterea lor?" Iar sfîntul i-a răspuns lui cu blîndeţe: "Eu sînt robul lui Hristos. Deci, văzînd poporul ducîndu-se la pieire, mă doare inima de dînsul şi, pe cît pot, mă sîrguiesc prin învăţătura cea bună a-l întoarce de la întuneric la lumină şi de la pierzare spre mîntuire, pentru că în cărţile noastre stă scris: De va întoarce cineva pe cel păcătos de la rătăcirea căii lui, va mîntui suflet de la moarte şi va acoperi mulţime de păcate. Deci, aş fi voit să te aduc şi pe tine la lumină, din întunecarea diavolească care te-a cuprins şi astfel să te povăţuiesc la calea adevărului". Ighemonul, umplîndu-se de mînie, a zis: "Au doară voieşti să mă lepăd de zei şi să cinstesc moartea cea amară, mai bine decît viaţa cea dulce, ascultînd cuvintele tale nebune? Nu voi face aceasta nicidecum, ci pe tine te voi sili să te închini zeilor noştri, căci cumplite chinuri voi pune asupra ta şi voi vedea de va veni Dumnezeul tău să te scape din mîinile mele. Nu voi cruţa trupul tău, pînă ce nu vei cunoaşte puterea şi stăpînirea zeilor şi pînă nu le vei aduce lor jertfe".

Atunci sfîntul a început a-i răspunde cu îndrăzneală, zicînd: "Cu aceasta nu vei înfricoşa pe robul lui Hristos, căci mie îmi este atît de dorită munca cea pentru Dumnezeul meu, precum hrana este dorită celui flămînd. Deci, nu zăbovi îngrozindu-mă cu cuvinte, ci începe muncirea ta asupra mea. Iată, trupul meu stă înaintea ta şi este gata la munci, avînd în sufletul său pe Dumnezeu care ne pregăteşte, mie mîntuire, iar ţie pierzare". Ighemonul, umplîndu-se şi mai mult de mînie, a zis: "O, ticălosule, cum îndrăzneşti să mă cerţi pe mine cu nişte cuvinte ca acestea? Mă jur pe zei, că nu te voi milui, ci voi despărţi carnea de pe oasele tale şi toată munca o voi aduce asupra ta, pînă ce te voi pierde cu o moarte cumplită".

Sfîntul a răspuns: "O, om necurat, mai mult decît toţi oamenii cei necuraţi, pînă cînd vei cheltui vremea în deşert, iuţindu-te cu mînie şi nesăvîrşindu-ţi fapta? Munceşte-mă odată şi vei vedea bărbăţia şi răbdarea nevoitorului lui Hristos, care aşteaptă să ia de la Mîntuitorul său cununa biruinţei".

Atunci ighemonul a poruncit ca, dezbrăcînd şi întinzînd pe mucenic la pămînt, să-l bată cu vine de bou fără cruţare. Astfel au bătut pe sfînt multă vreme. Apoi propovăduitorul striga: "Calinic, cunoaşte pe zei, cheamă-i pe ei, căci aceia te vor scăpa de munci!" Sfîntul mucenic, fiind chinuit, îşi bătea joc de ighemon şi de muncile lui. El striga către dînsul, zicînd: "Mi-ai făgăduit munci mari, dar cum văd, îmi dai munci foarte mici. Deci adu asupra mea mai cumplită muncire, pentru că eu nu mă tem de foc şi nu mă înspăimînt de sabie; ci rîd de moarte, aşteptînd să iau de la Domnul meu viaţa cea veşnică".

Ighemonul a dat poruncă apoi să-l spînzure pe mucenic de un lemn de muncă şi să-i strujească trupul cu piepteni de fier. Şi astfel i-au strujit trupul pînă la oase. Răbdînd el toate acestea ca în trup străin, rîdea de muncirea păgînilor şi zicea către ighemon: "Porunceşte să mă strujească mai tare, căci cu cît vei struji trupul meu mai mult, cu atît vei sătura sufletul meu. Pentru că am pe Hristos, Care-mi ajută şi cu al Cărui dar întărindu-mă, nu simt durerile în munci".

După aceasta, pogorînd de la muncire pe pătimitorul lui Hristos, ighemonul a poruncit să încalţe pe mucenic cu încălţăminte de fier care avea piroane ascuţite. Şi astfel să-l ducă pe el la cetatea Gangra, care era departe de cetatea Ancira, ca la 80 de stadii şi acolo să-l ardă cu foc, fiindcă în acea cetate Sfîntul Calinic întorsese mulţi oameni la Hristos şi voia ca aceia să-i vadă sfîrşitul lui şi să se teamă. Deci, cumplitul ighemon a dat pe slujitorul lui Hristos, ostaşilor celor nemilostivi ai săi, poruncindu-le să alerge pe cai iuţi, iar pe mucenic să-l silească să alerge înaintea cailor şi să-l bată cu bice. Sfîntul, fiind încălţat în încălţămintele cele cu piroane, umbla ca şi cum nu simţea durerea din rănirea picioarelor şi cînta psalmul lui David: Aşteptînd, am aşteptat pe Domnul. El a privit la mine şi a auzit rugăciunea mea. El m-a scos din groapa patimilor şi din tina noroiului. El a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei.

Deci, mergînd în calea ce i se poruncise, a întrecut în alergare chiar şi caii. După ce a alergat 60 de stadii şi au ajuns la un loc ce se chema Matrica, ostaşii au însetat foarte mult, din pricina arşiţei soarelui, căci era luna lui iulie. Negăsindu-se apă în cale, au început a slăbi de sete şi caii lor abia mai suflau. Fiind ei aproape de sfîrşit au zis cu lacrimi către Sfîntul Calinic: "Robul adevăratului Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, deznădăjduiţii de viaţa noastră, şi roagă-te Dumnezeului tău, ca să ne dea apă şi să nu murim. Căci noi am auzit, că Dumnezeul tău toate le poate face. Deci, să nu pomeneşti răutăţile făcute de noi ţie, căci nu de voia noastră te-am muncit, ci din porunca ighemonului".

Sfîntul Calinic, văzîndu-i topindu-se de sete, s-a milostivit spre ei şi, vrînd să facă bine vrăjmaşilor săi, s-a oprit lîngă o piatră ce se întîmplase în cale şi, ridicîndu-şi ochii spre cer, s-a rugat, zicînd: "Stăpîne al cerului, al pămîntului, al mării şi a toată făptura, care altădată ai scos apă din piatră în pustie şi ai adăpat pe robul Tău Moise şi cu dînsul pe poporul cel însetat, arată şi acum minunile Tale şi fă ca să izvorască apă din această piatră, ca să se adape aceşti însetaţi ca şi spre cei ce nu Te ştiu pe Tine, să se arate lucrurile Tale minunate şi să se preamărească numele Tău cel sfînt!" Astfel rugîndu-se el, îndată a izvorît din piatra aceea izvor de apă vie, încît toţi au băut şi s-au răcorit şi cu glas mare strigau: "Mare şi mai minunat decît toţi zeii este Dumnezeul creştinilor!" Deci, izvorul acela n-a încetat de atunci a izvorî apă, spre pomenirea minunii lui Dumnezeu, care s-a făcut cu rugăciunile mucenicului.

Ostaşii şi dobitoacele lor, adăpîndu-se din izvorul care a curs cu minune din destul, au trecut înainte fără osteneală depărtarea căii care le rămăsese şi au ajuns la cetatea Gangra. Ei n-au voit să dea morţii pe Sfîntul Calinic, făcătorul lor de bine, care i-a scăpat pe cale; însă temîndu-se de moarte, din partea voievodului, au făcut fără de voie porunca lui. Deci, arzînd un cuptor de foc, au pus pe mucenic aproape de văpaia cuptorului care ardea. El, bucurîndu-se şi veselindu-se, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi s-a rugat, zicînd: "Mulţumesc Ţie, Părinte ceresc, că m-ai făcut vrednic de ceasul acesta, în care mor pentru numele Tău cel Sfînt. Deci, primeşte în pace duhul meu, iar pe vrăjmaşii Tăi ruşinează-i".

Zicînd aceasta, a intrat în mijlocul cuptorului de foc şi culcîndu-se şi-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu. Apoi, stingîndu-se cuptorul, s-a găsit cinstitul său trup nevătămat de foc, pe care, luîndu-l, l-au îngropat cu cinste cuvioasă, slăvind pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, pe unul Dumnezeu în Treime, Căruia şi de la noi să-I fie cinste şi slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Vietile Sfintilor - Iulie

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Condiment și antidot la republica experților

 

Vă invit să citiți și să analizați răspunsurile la interviul pe care l-am acordat dlui Cornel Nistorescu, publicat pe cotidianul.ro link. Aș aprecia comentariile și partajările (share) voastre.

Iată un extras lămuritor:

„Critica mea este un permanent exercițiu civic. Nu pot să tac, mai ales când simt că pot face ca lumea să iasă din starea de hipnoză sau din stereotipiile de comportament pe care azi se construiesc toate tehnicile comerciale și politice de fabricare a consimțământului (la achiziție sau la vot) și de canalizare a voinței. Când cetatea este sub asediu – azi, în sec. XXI, asta se întâmplă când drepturile și libertățile individuale sunt atacate și cotropite – un cetățean informat, responsabil, nu poate să tacă. Faptul că am vorbit în pandemie, cu toate riscurile și consecințele de rigoare, a avut efect. O sumedenie de oameni îmi scriu sau îmi spun verde în față că permanenta stare de trezie pe care am întreținut-o în pandemie le-a fost ancoră sau parâmă de fixare la țărm, care i-au împiedicat să intre în derivă sau să abandoneze tot și să plece pe alte meleaguri. Este un motiv de mândrie pentru mine să spun că mulți oameni au descoperit greșeala din sintagma „vreau o țară ca afară” de pe vremea „luptei” cu ciuma roșie. Asta pentru că „afară” a cam început înghețul totalitar, în timp ce „acasă” încă mai simțim aer de libertate.

Deci, da, exersez permanent un demers de informare, de avertizare asupra riscurilor derapajului totalitarist, în încercarea de a trage de mânecă lumea din jurul meu pentru a se trezi din hipnoză. Enervez multă lume, desigur (mai nimeni nu e încântat de ceea ce vede când se uită în oglindă, de aceea oglinda poate fi detestată pentru că ne arată ridurile), dar și mai multă lume a (re)învățat, alături de mine, cum „miroase” totalitarismul și cum arată purtătorii săi „bine” intenționați, cei care ne spun că tirania, restricțiile, penuria, înfometarea, sărăcia, înțeparea cu tot soiul de substanțe experimentale sunt „pentru siguranța noastră”.

[…] sunt lucruri care pot fi făcute și din afara sistemului politic. De exemplu, pot fi organizate o sumedenie de inițiative civice și demersuri de democrație directă sau participativă. Insist să le spun oamenilor că un cetățean informat și băgăcios poate să facă toate lucrurile pe care le face un politician (primar, consilier local sau județean, parlamentar, membru al unor comisii și comitete), cu excepția votului. De asemenea, cetățenii pot face legi prin inițiativă cetățenească, referendumuri locale sau naționale, demersuri administrative sau judiciare colective, voturi de blam sau de susținere în spațiul digital, adunarea de fonduri populare pentru proiecte economice și sociale, organizarea unor „plase de siguranță socială”, pe care statul „democratic și social” nu o face, fiind concentrat pe alte „priorități”, care nu sunt ale omului obișnuit … Acesta este motivul pentru care s-a constituit pe 💥Facebook un grup, intitulat România Nesupusă, cu 50 de mii de membri, precum și vehiculul instituțional al acestui grup, intitulat Asociația pentru Acțiune Civică și Democrație Participativă (ACDP).💥 Încerc să pun pe picioare acest ONG, inclusiv prin constituirea unor filiale teritoriale sau în străinătate.

[…]

Președintele României trebuie:

– să redea poporului încrederea în democrație,

– să pună punct „republicii experților” și „republicii procurorilor”, luându-și în serios rolul de mediator între societate și puterile publice,

– să pună serviciile secrete sub controlul civil efectiv și prompt al Parlamentului,

– să redea celor 3 puteri ale statului dreptul și autoritatea de a limita intruziunea puterii economice în legislativ, executiv și justiție,

– să repună la locul cuvenit răspunderea tuturor decidenților pentru faptele proprii, punând capăt epidemiei de reglementări și contracte care îi cadorisesc pe decidenți cu imunitatea sau cu impunitatea,

– să respecte și să impună respectul dispozițiilor constituționale relative la dreptate, ca valoare fundamentală a Statului român, la caracterul democratic și social al acestuia, la obligația de a proteja drepturile personalității și condiția umană, la libertatea conștiinței și a presei, la libertatea comerțului,

– să se preocupe permanent de protejarea interesului național prioritar în activitatea economică, inclusiv în privința resurselor naturale (agricole, industriale sau tehnologice),

– să garanteze proprietatea individuală,

– să asigure libertatea presei, inclusiv pe platformele online sau în rețelele de socializare,

– să se preocupe permanent de menținerea independenței magistraților,

– să facă din educație, cercetare științifică fundamentală și aplicată și din sănătate priorități naționale absolute și perene,

– să facă din circulația liberă și rapidă a cetățenilor în interiorul țării un țel permanent al executivului,

– să acționeze în permanență în așa fel încât orice locuitor al acestor meleaguri să se simtă acasă, opunându-se oricărei forme de segregare (sanitară, ideologică, religioasă).

Cine ar putea să vă susțină?

Cel mai probabil, oamenii care simt că suntem la răscrucea istoriei și care vor să nu o luăm pe calea greșită a totalitarismului, sub impactul nociv al progresismului și al globalismului… Cei care vor să trăiască în pace, alături de neamul lor. Cei care consideră că există un loc sub soare pentru toți. Oamenii normali, care nu mai pot fi induși în eroare de surferii care s-au urcat cu placa pe diverse mituri”.

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Sfinţii Apostoli dintre cei 70: Prohor, episcop de Nicomidia, Nicanor, Timon, episcop de Bostra şi Parmena, din numărul primilor 7 diaconi ai Bisericii creștine (I)

 Troparul Sfinţilor Apostoli, glasul al 3-lea

Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.

Condacul Sfinţilor Apostoli, glasul al 3-lea

Diaconi cinstiţi, singuri văzători ai Cuvântului şi vase alese v-aţi arătat prin credinţă, Nicanor şi Prohor, Parmena şi Timon mărite. Pentru aceasta astăzi a voastră sfinţită pomenire prăznuim întru veselia inimii, pe voi fericindu-vă.

Sfinţii Apostoli şi Diaconi Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena, din numărul celor 70

(28 iulie)

În zilele Sfinţilor Apostoli, după Înălţarea Domnului şi după primirea Sfîntului Duh, pe cînd încă nu se despărţiseră ei prin toată lumea la propovăduirea lui Hristos, bisericile creştinilor din Ierusalim se înmulţiseră. Deci, s-au ales spre slujba diaconiei aceşti şapte bărbaţi mărturisiţi, plini de Sfîntul Duh şi de înţelepciune: Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae Antiohianul. Sfinţii Apostoli, rugîndu-se, şi-au pus mîinile peste dînşii şi i-au făcut diaconi. Dintre aceştia, pomenirea Sfîntului Întîiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan se cinsteşte la 27 decembrie, iar a Sfîntului Filip la 11 octombrie. Sfînta Biserică îi prăznuieşte pe toţi împreună, afară de pomenirea Sfîntului Nicolae, care nu este scris în numărul sfinţilor în ziua de astăzi. Ei s-au sfîrşit prin pătimire, propovăduind apostoleşte pe Hristos în diferite locuri.

Sfîntul Prohor a urmat mai întîi Sfîntului Mare Apostol Petru, împreună cu ceilalţi ucenici, mai înainte de Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. El a fost pus episcop al cetăţii Nicomidiei, în ţara Bitiniei, precum adevereşte despre aceasta fericitul Simeon Metafrast, în viaţa Sfîntului Apostol Petru, de la 29 iunie. Apoi, după Adormirea Maicii Domnului, Sfîntul Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu a fost multă vreme împreună călător şi părtaş al ostenelilor lui, cercetînd multe ţări împreună cu dînsul şi suferind dureri şi chinuri de la cei necredincioşi, pentru buna vestire a lui Hristos. Sfîntul Prohor a fost surghiunit cu dînsul în insu-la Patmos şi cele ce-i spunea Cuvîntătorul de Dumnezeu, Ioan, din descoperirea lui Dumnezeu, pe acelea le scria din gura lui. După aceea, iarăşi s-a ostenit în cetatea Nicomidiei, în care întîi a fost episcop, întorcînd pe oamenii cei rătăciţi la Hristos Dumnezeu şi înmulţind biserica cea adunată din nou. Mergînd în Antiohia, s-a sfîrşit muceniceşte, fiind ucis de cei necredincioşi pentru propovăduirea lui Hristos.

În aceeaşi zi în care a fost ucis cu pietre Întîiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, după cum este scris în Faptele Apostolilor, Sfîntul Nicanor a fost ucis împreună cu două mii de oameni, care crezuseră în Hristos. Felul uciderii se pomeneşte în canon, că iudeii, înjunghiindu-l ca o oaie, s-a jertfit lui Hristos.

După slujba diaconiei, Sfîntul Timon a fost pus de Sfinţii Apostoli, episcop al cetăţii Vostrichia din Arabia şi, propovăduind numele lui Hristos, a pătimit multe de la iudei şi de la elini. Fiind aruncat într-un cuptor, a ieşit din foc nevătămat. Iar în Prologul românesc cel mucenicesc se spune despre dînsul, că, după nevătămarea focului, răstignindu-l pe cruce, s-a sfîrşit.

Sfîntul Parmena, săvîrşind slujirea cea încredinţată lui de Apostoli, în propovăduirea cea plină de credinţă, a murit înaintea ochilor apostolilor şi a fost îngropat de dînşii, cu plîngere şi cu smerenie. Cei ce vorbesc de dînsul, spun că a avut sfîrşit mucenicesc şi s-a încununat cu cununa mucenicească.

Vietile Sfintilor - Iulie

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Homeostazia este ubicuă. E mâna lui Dumnezeu pe Pământ. Este prezentă chiar și în regnul vegetal, care se comportă, la scală medie (de exemplu, o pădure sau o localitate umană) sau mare, la fel de homeostatic

 

Corpul animal viabil caută în permanență să se (re)pună în echilibru homeostatic. Constantele interne se mențin, indiferent de condițiile externe - frig, cald, intemperii, sete, foamete, boală, impact fizic etc. E un mecanism natural intrinsec, inefabil, aproape magic, dar cât se poate de real și științific probat. Evident, îmbătrânirea sau colapsul fizic ori mental determină oprirea regresivă sau intempestivă a sistemului, iar animalul se prăpădește. Dispariția sa fizică este, însă, parte din homeostazia ecosistemului - individul devine sursa de re-echilibrare a naturii înconjurătoare. De aceea murim.

Homeostazia este ubicuă. E mâna lui Dumnezeu pe Pământ. Este prezentă chiar și în regnul vegetal, care se comportă, la scală medie (de exemplu, o pădure sau o localitate umană) sau mare, la fel de homeostatic.

Individul, în timp, se re-echilibrează homeostatic: se însănătoșește sau se adaptează la noile condiții de mediu exterior, chit că îi este ostil.

Colapsul individului asigură homeostazia ecosistemului. Din țărână ne-am născut, în țărână ne întoarcem. Sau, dacă vreți, mai pă progresism dă holiud: suntem toți făcuți din praf de stele, deci toți vom merge cândva la stelele din care suntem făcuți. Ecosistemul se repară în timp, homeostatic.

Acele ecosisteme care colapsează intră în marea schemă a refacerii Pământului. Planeta, în sine, se comportă homeostatic. Este ca un corp uman sau ca o pădure. Se repară în timp, în mod natural.

Echilibrul homeostatic poate fi, însă, dereglat sau distrus, prin industrie pernicioasă (=bolnăvicioasă, infecțioasă).

Animalul de consum este umplut cu hormoni de creștere, cu antibiotice, cu nutrețuri obținute din proteine animale (deși sunt erbivore) și, mai nou, cu găuri în cavitatea abdominală prin care i se introduce furaj și i se scot fecale, ca să “producă” mai mult și mai rapid.

Omul e burdușit cu medicamente, seruri de “imunizare” și suplimente alimentare sau energizante și, mai nou, cu viruși și bacterii intra-spitalicești. E “pentru siguranța voastră”, desigur.

Pășunile sau ogoarele sunt cotropite de pesticide și de tot felul de alte chimicale care distrug flora și fauna regenerative, homeostatice. Evident, ca să producă mai mult. Și mai cinic: ca să arunce mai multă mâncare și să genereze mai multe deșeuri și reziduuri omul occidental.

Pădurile sunt tăiate, arse, “redate” agriculturii intensive și agresate permanent cu chemtrails. Pădurile subt resurse economice, iar nu plămânii planetei.

Mările și oceanele sunt secătuite de pește și alte viețuitoare acvatice și sufocate de pungi, pet-uri, măști de unică folosință (de “protecție”) și micro-particule de plastic. Și apa trebuie să producă mai mult. Și apa e o resursă economică - de unde penuria, secarea râurilor și a lacurilor, seceta…

Planeta este supusă unor experimente climatice drăcești: grindină la Sharm - el - Scheik, zăpadă la Hurgada, 5 grade de Crăciun la Rovaniemi, un miliard de herzi aruncați în ionosferă prin HAARP, plandemie, foamete programată.

Planeta poate să își piardă homeostazia. Dumnezeu poate să își ia mâna de pe Pământul oamenilor o vreme.

E suficient ca planetei să îi lipsească acest echilibru vindecător timp de 50 de ani pentru ca homo sapiens să fie anihilat.

Cred că extratreștrii, dacă ar exista, fie s-ar lua cu mâinile de cap, fie s-ar amuza copios la vederea felului imbecil în care “experții” și tehnocrații infantili se joacă la butoanele homeostatice ale planetei.

Știți care e culmea?

Că la butoane sunt ramoliți pe care i-a uitat Dumnezeu pe Pământ, senili de 80-90 de ani, indivizi care au fost exact uneltele cu care homeostazia lumii noastre a fost alungată de Necuratul.

Dar, desigur, toate cele de mai sus sunt teorii medievale ale conspirației, nu?

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea -Viktor Orban a venit în România într-o vizită privată - a fost la un meci pe un stadion pe care statul maghiar l-a finanțat*, a fost la o școală de vară și a făcut băi de mulțime pe o căldură de 40 de grade (temperatură care pe herr präesident-ul nostru l-a ținut ascuns, la aer condiționat sau la plaja de la Neptun sau la vila din Miami)

 

Viktor Orban a venit în România într-o vizită privată - a fost la un meci pe un stadion pe care statul maghiar l-a finanțat*, a fost la o școală de vară și a făcut băi de mulțime pe o căldură de 40 de grade (temperatură care pe herr präesident-ul nostru l-a ținut ascuns, la aer condiționat sau la plaja de la Neptun sau la vila din Miami).

V. Orban a făcut (conform Bloomberg) niște afirmații foarte tari referitoare la poziția Vestului în fața războiului din Ucraina. Venind de la cel mai înalt oficial al statului vecin și prieten, informațiile, chiar șocante, trebuie luate în foarte serios. Sunt declarații la foarte cald, într-un discurs liber, dar coerent (stil de care ai noștri se tem ca dracu’ de tămâie, căci ei spun, de regulă, trei cuvinte și 5 prostii sau agramatisme). Interesante și de luat aminte informații, zic.

V. Orban a susținut că Vestul trebuie să înceteze să înarmeze Ucraina, căci Ucraina nu are cum să termine cu bine acest război. A sugerat că NATO poartă un război indirect cu Rusia - chiar dacă această afirmație a fost făcută pe teritoriul României, nu cred că ai noștri ar trebui să ceară explicații, ci NATO. Ungaria este un membru important al NATO și, deci, NATO ar trebui să ceară și să dea explicații. Dacă Orban spune adevărul, atunci avem toți o problemă. Dacă Orban nu spune adevărul, atunci NATO și Ungaria au o problemă, care nu este a noastră.

V. Orban a mai spus că politica UE de a sprijini o parte a războiului, deși ar fi trebuit să fie neutră și pe poziția de mediator, este un eșec, din punct de vedere economic. Pentru că acest lucru este vizibil, Orban nu poate fi contrazis în acest punct. Este clar că, indiferent cine va câștiga războiul și cât va mai dura, țările membre UE vor pierde un război în care a fost antrenate, cel mai probabil, pentru ca birocrații UE și liderii principalelor state membre UE să fie iertați pentru greșelile și infracțiunile din plandemie. Se vede deja - la consecințele nocive ale unei politici sanitare și financiare stupide și iresponsabile dusă în plandemie (inflație, hiper-îndatorare statală, recesiune, segregare socială, prostificare în masă) acum trăim și penuria energetică și alimentară, plus șomajul, plus falimentele în lanț. Din acest punct de vedere, îndemnul lui V. Orban de a reorienta eforturile UE către pace, iar nu către înarmare și război, nu sunt deloc de blamat, ci de aplaudat. În definitiv, în timp ce o țară, Ucraina, se distruge pe oră ce trece, o altă țară, Germania, reîncepe efortul de înarmare, iar Rusia își reface stocurile și efectivele armate, cu bani de la UE și de la granzii UE, care în ultimii 22 de ani s-au făcut prostește dependenți de gazul rusesc. Nu ar trebui să uităm niciodată cine au fost principalii co-beligeranți în al doilea război mondial și ce catastrofe a generat confruntarea lor și cine a beneficiat masiv de pe urma acestora.

Pe de altă parte, V. Orban a venit cu noi mesaje naționaliste, aplaudate de concetățenii noștri etnici maghiari sau secui. Au fost reacții (greșite) ale unor mici politicieni care, fie s-au dus să protesteze la manifestările de la Băile Tușnad, fie au cerut public, pe feisbuc, să se închidă școala de vară de acolo. De fapt, eu aș merge acolo în fiecare an, ca speaker sau ca reprezentant al autorității - în lipsa unei invitații, aș cere să fiu invitat. Le-aș spune și lui Orban și organizatorilor că suntem norocoși să trăim împreună, căci avem dependențe reciproce. Le-aș spune că, de fapt, Ungaria este dependentă economic de România, iar nu invers - BRUA trece pe la noi ca să ajungă în Ungaria, produsele agricole și alimentare ungurești se vând bine în România, românii se duc la băi în Ungaria, românii le dau apă maghiarilor, iar cuplurile mixte româno-maghiare sunt depășite ca număr doar de cuplurile mixte româno-rome. Deci, suntem cam condamnați să trăim împreună. Nu ar fi logic ca Orban și statul maghiar să creeze conflicte cu România, care este o țară cu populație și o economie mai mari decât cele maghiare. Rivalitatea ar trebui păstrată pentru stadion. Sau pentru bazinele olimpice de înot. În plus - iar acest lucru e mult mai important - avem un element comun: suntem două popoare conservatoare, majoritar suveraniste și ultra-majoritar creștine, ceea ce ne poate ajuta în încercarea de evitare a tendinței globalismului progresist de anihilare a omului, creație ultimă a lui Dumnezeu.

Eu, unul, dacă aș fi președinte, aș pleca în prima vizită privată la Gyula, unde sunt peste 30 de mii de români, o stațiune balneară foarte mișto și o universitate bună - acolo l-aș invita la un mic și la un kurtos kalacs pe úr Orban. Poate și la o palincă. Pe urmă m-aș duce la Mileștii Mici, lângă Chișinău. E vin bun acolo. Nu credeți că sunt mai multe lucruri care să ne solidarizeze, în loc să ne dezbine?

*mă întreb ce sporturi mai finanțează Statul român, exceptând sportul cu armament vechi, anacronic și super-scump, sportul cu cazarea soldaților NATO care dau foc gliei, holdelor și stânelor și sportul cu seringile de fachir și cu fiolele golite de ser și transformate în frumoși “brazi” de Crăciun

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Rezerva de apa din aer

 

Am fost luat cu asalt, legat de subiectul celor prezentate în postarea cu apa câștigată (extrasă din aer). Mi-ați cerut să vă prezint date. Eu nu vreau să fac reclamă gratuită unor companii. Aș dezavantaja pe alții și aș da idei altora. Gândurile mele se îndreptă spre ce trebuie făcut bine aici în țară și să dezvoltam aici tehnologie și mai bună.

Functionarea se bazează pe un principiu simplu: o bucată de material răcit suficient, condensează apa din aer (ne amintim de apa condensată pe o sticlă de bere, scoasă din frigider).

Apa este colectată și folosită, fie în agricultură fie pentru a fi consumată.

Pentru asta, funcție de regimul de functionare, este nevoie de: pompă de vid (de aspirație aer din atmosfera), grup de răcire (se răcește un radiator cu o configurație specială, radiator ce poate fi asimilat cu un schimbator de căldură), un circuit de recuperare a apei, o pompă de apă și un bazin.

Pentru obtinerea apei potabile, se mai includ urmatoarele: filtru de particule plasat la întrarea pompei de vid, filtre de particule din apa obținută după condensare, si surse UV pentru curățarea apei de microbi.

După cum se vede, e necesară o sursă de energie electrică. Se poate folosi o centrală eoliană, solară, sau alte surse disponibile.

Randamentul și fluxurile de gaz, temperatura schimbătorului de căldură și caracteristicile filtrelor se configurează funcție de condiții de mediu, de poluare, de randament, de viteza de conversie a apei, etc. Pe piață, o instalație poate scoate cam 20 000 litri de apă/zi.

Ca și schimbător de căldură, sunt cunoscute mai multe tehnologii. Unele includ capacități mari de racire/compresoare care condensează un volum mare de apa (acestea sunt așadar construite să rămână într-o zona data, ramin fixe). Altele folosesc elemente Peltier de genul celor folosite la frigiderele auto (o matrice de asemenea elemente) care folosesc energia electrică să răcească una din suprafete). Aceste matrici Peltier fac ca astfel de generatoare de apă să fie portabile (pot ocupa spatii mici, au masă mai mică).

Mai sunt și alte tehnologii care pot fi îmbunătățite sau total schimbate. Asta înseamnă cercetare...Spre asta vreau să mergem. Să finanțăm cercetarea și companiile din România să le realizeze și să le punem la treabă.

Ne plângeam că nu știm cum să stocăm energia de la celulele solare și de la turbinele eoliene? Ne mai plângeam de secetă? Iată o soluție! Faceți apă!

Pentru stocarea energiei pentru vremuri grele, evident ca mai sunt soluții. Important sa vrem sa facem ceva!

În imagini prezint, nimic deosebit. Condensul vaporilor de apă pe o placă rece. Am folosit două elemente Peltier, suprapuse. Un element din asta are 16 cm2 (4x4) și costa cam 20 de lei.

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui

LECȚIA DE ISTORIE- 23 iulie: Ultimatumul dat Serbiei de către Austro-Ungaria, actul care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial

 

LECȚIA DE ISTORIE- 23 iulie: Ultimatumul dat Serbiei de către Austro-Ungaria, actul care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial.

În data de 23 iulie 1914, la ora 11 dimineața, Austro-Ungaria a emis Serbiei un dur și nedrept ultimatum, asta după ce la 28 iunie, Franz Ferdinand, moştenitor al tronului Austro-Ungariei fusese asasinat la Sarajevo de către un student sârb. Termenii acestui ultimatum erau deosebiți de duri deoarece Austria solicita dizolvarea tuturor grupărilor naționaliste din Serbia, demiterea unor ofițeri importanți din conducerea armatei sârbe, arestarea unor importante figuri politice din regatul sârb, precum și solicitarea ca poliţia austriacă să opereze nestingherită pe teritoriul Serbiei. Acest ultimatum a precedat izbucnirea Primului Război Mondial, deoarece după emiterea acestui ultimatum, Austro-Ungaria va declara război Serbiei, țară în ajutorul căreia va veni Rusia. Acest lucru a făcut ca Germania să intervină și ea în conflict şi să declare război Franţei şi Angliei, aliatele Rusiei, iar succesiunea rapidă a acestor declarații de război va duce în scurt timp la izbucnirea unei conflagrații mondiale. Referitor la ultimatumul emis la data de 23 iulie de către Austro-Ungaria, prin care cerea Serbiei să răspundă în termen de 48 de ore, acest lucru a făcut ca întreaga comunitate internațională să fie convinsă că ultimatumul reprezintă doar un pretext pentru desființarea regatului sârb. Și chiar dacă guvernul sârb a acceptat majoritatea termenilor ultimatumului, Austro-Ungaria a declarat război, convinsă fiind că va putea obține ușor victoria asupra Serbiei și își va consolida și mai mult poziția în zona Balcanilor. Astfel, în ziua de 28 iulie 1914, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, iar monitoarele austriece de pe Dunăre au început să bombardeze Belgradul, acest bombardament fiind considerat momentul de declanșare a Primului Război Mondial, unul dintre cele mai sângeroase conflicte din istoria umanității.

LECȚIA DE ISTORIE

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Exploziile solare pot sa grabeasca producerea cutremurelor de pamint?

 

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Exploziile solare pot sa grabeasca producerea cutremurelor de pamint?

Despre evenimentul produs zilele astea: exploziile solare. Exploziile solare raspindesc un "ocean" de radiatii electromagnetice si particule de energii relativiste. Ele sunt accelerate la viteze apropiate de viteza luminii. Radiatia optica parcurge distata pina la Pamint in 8 minute. Particulele (electroni, protoni, etc) ajung dupa 1-3 zile.

Petele solare sunt martorii unor potentiale explozii puternice. Ele sunt cauzate de un cumul de fenomene, intre care de cimpuri magnetice de o complexitate extrema, perturbate sau generate de fluxurile de sarcini electrice din masa solara (genereaza curenti mari si implicit genereaza cimpuri mari) care inhiba propagarea energiei termice dinspre interior, din acest motiv sunt mai reci decit zonele vecine. Petele solare sunt esentiale pentru predictia exploziilor solare.

Activitatea solara este ciclica cu o periodicitate de 11 ani. In minim, avem numar mic de pete solare si de explozii - nr este 1 la 5 zile. In maxim de activitate solara, avem nr maxim de pete si explozii, in jur de 3 pe zi.

De ce vorbim de ele?

NASA si ESA au lansat in spatiu - SOHO - un observator solar. A fost lansat in 1995 sa traiasca 3 ani dar are deja 25 de cind ne ofera atitea date. Trimite date continuu cu 200kb/sec si practic in timp real cunoastem mai cite ceva sau mai mult despre linistea Soarelui. Acest observator in calatoria sa a studiat si 4000 de comete. Este la 1.5 milioane km de Pamint si la 150 mil de km de Soare. E o masinarie de 4m×2m×3 m aproximativ, cintareste citeva sute de kg, are 12 super echipanente de spectroscopie de masa, spectrofotometrie, etc. Aici au contribuit 15 tari, peste 20 de institutii de cercetare. Costa 1 miliard de euro. Adica de 3 ori cit bugetul cercetarii Romaniei pt 2021!!!

Efectele particulelor si fotonilor spre Pamint pot fi devastatoare pt toti. Deopotriva pt cei care sunt in statii de observare extraterestre, pt sateliti, pt oameni, pt animale, pt clima! Un exemplu a fost in 1859. A devastat retelele la sol de telegrafie. A produs pagube imense, incendii. Teama!

Aceste explozii solare perturba cimpul magnetic al Pamintului, mai produc fenomene luminoase in atmosfera, dar pot fi cele care dezamorseaza anumite seisme, miscari tectonice, cutremure. Lucrurile sunt clar evidentiate si arata ca fluxul energeti de protoni pot produce, prin asa numitul efect piezolelectric invers, microdedormari, fisuri suplimentare, acea mica energie de care mai are nevoie placile tectonice aflate in prag de rupere prin frecare.

Cercetarea e o latura cheie a securitatii omenirii si de altfel a intregii planete, cu tot ce tine de clima, vietuitoare, plante, etc.

imagini in timp real: LINK

Poate vă interesează 👇

1. Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Poluarea aduce grave perturbatii atmosferice, fulgere si trasnete tot mai violente. Poluarea produce poluare!
2. Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Sincronizarea
   

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui

Iulie 1522 - Iulie 2022. Nicio vorbă despre luptele lui Radu de la Afumați, domnitorul Țării Românești și ale lui Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei, pentru eliberarea Valahiei de sub turci

 

Iulie 1522 - Iulie 2022

Nicio vorbă despre luptele lui Radu de la Afumați, domnitorul Țării Românești și ale lui Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei, pentru eliberarea Valahiei de sub turci

Celebrarea istoriei e selectivă. Dacă nu e Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș sau Mihai Viteazul (apropo, se mai face încă un film cu Mihai Viteazul), atunci nu există.

Vara asta "Historia" scrie despre... Războiul troian. "Magazin Istoric" scrie, nu știu despre ce, că au tot formatul acela neprietenos pe care nu-l mai cumpăr de 15 ani.

Deci țineți minte - românii au avut 3 eroi mari și lați: Ștefan, Țepeș și Mihai, iar ei s-au bătut cu turcii și i-au biruit, firește.

Despre subtilități că Radu de la Afumați a împiedicat transformarea Țării Românești în pașalâc, păstrându-se vechiul model de autonomie în relația cu Imperiul Otoman ce a urmat a fi aplicat și Moldovei lui Rareș (1538) și Transilvaniei lui Ioan - Sigismund Zapolya (1541), nu e loc în manualele școlare și în revistele istorice estivale.

Radu de la Afumați a blocat ambiția pașalelor otomane de la Dunăre de a ocupa Țara Românească (1522) și a reașezat raporturile cu Imperiul Otoman pe vechile baze (1525) chiar dacă cu tribut sporit, înainte de a sfârși asasinat după o încercare eșuată de a se alătura alianței anti-otomane a lui Ferdinand de Habsburg, regele (disputat) al Ungariei, pentru că sultanul Soliman considera voievozii Valahiei și Moldovei ca fiind similari beilor de provincie, ce nu trebuiau să-i iasă din cuvânt sau să desfășoare politică externă proprie. Iată, se poate într-o frază mai lunguță.

Eh. Las atunci aici ilustrația asta răsuflată de Valentin Tănase, veche de 40 de ani - că de atunci și de la monografia lui Nicolae Stoicescu (1983) nu a mai editat nimeni nimic despre Radu de la Afumați - pentru menționa bătălia de la satul Grumazi, în cuvintele domnitorului - săpate pe piatra de mormânt - "cel mai iute și mai vârtos din toate războaiele, cu 7 sangeacuri". Adică 7 pașale, guvernatori provinciali, sau aproximativ 10.000 de turci, înfrânți de cetele boierești și de oastea de strânsură a Țării Românești, ajutați de ardelenii lui Zapolya.

Strămoșii dorm în colb de cronici...

Romulus Andrei Bena, master studii medievale Universitatea din București