Îmi pare rău că trebuie să scriu din nou pe feisbuc - un mediu absolut toxic pentru adevăr și valori normale, controlat de indivizi rudimentari care au redus lumea la meta-adevărurile lor și la un maniheism infantil, inchizitorial. De exemplu, dacă vei critica idioții și iresponsabilii care au creat dependența Europei de gazele rusești sau care au transformat UE într-un totalitarism digital de tip chinezesc, imediat vei fi etichetat drept pro-rus… Deci, dacă nu ești verde, neapărat ești roșu. Dacă intri în jocul lor de sumă nulă, tot ceea ce pierd cei mulți, câștigă cei puțini și deja ultra-bogați.
Dar, citesc acum noua lege a registrului comerțului și a registratorilor comerciali (Legea nr.265/2022) și îmi sare în ochi această definiție de o prostie sinistră și de o periculozitate extremă:
„autorizarea funcţionării - asumarea de către solicitant a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţilor declarate prin depunerea declaraţiei-tip pe propria răspundere”
V-ați fi așteptat ca autorizarea să presupună o procedură, niște funcționari, o sumedenie de semnături (care antrenează răspunderea celor care le dau). Cam așa v-au obișnuit autoritățile, băncile, cărăușii, aeroporturile etc. Dar nu, legiuitorul, în înțelepciunea lui, ne spune că asumarea răspunderii de către solicitant este autorizare de funcționare.
Simplu, nu? Dacă vrei să vinzi cârnați sau măști de „protecție” pe podul Basarab e suficient să îți asumi răspunderea și poc!, gata autorizarea funcționării.
V-ați fi așteptat ca măcar unele preconizate activități ale „solicitantului” să treacă prin niște analize, verificări, chestii - socoteli. De exemplu, activități care ar putea repeta tragedia de la Colectiv, care ar putea face teste pisiar fără autorizație de funcționare în parcarea de la mall, care ar putea vinde aer curat la pungă, care ar putea face vakseenuri în pavilionul expozițional sau la coadă la mici sau care ar colecta creanțe și ar executa silit sau evacua debitorii din locuința familială în plină iarnă. Dar nu, e suficientă asumarea răspunderii solicitantului... Sigur, după un sinistru deosebit de grav (cum au fost cele 17 incendii de la ATI, din plandemie, unde au ars de vii câteva zeci de internați) se face anchetă, se muncește „pe rupte” circa 7 ani (până la eventuala prescripție), se găsește (puțin probabil) un țap ispășitor (de exemplu, polițiștii și jandarmii care au aplicat cu exces de zel amenzile neconstituționale dictate de Arafat) și cam asta e tot. Noi să fim sănătoși, că afacerile merg. Dar, parcă trebuia ca lunra să fie precàută, ca să nu fie proastă, nu? Cel puțin în fața bolii…
PS O să revin și cu alte „elemente” din legislația recentă - una pe care francezii o numesc loi bavarde (lege vorbăreață, lege a flecărelii, care nu spune nimic, dar e foarte abundentă). O să mai scriu și pe temele mele predilecte, mai ales că lumea chiar e luată de proastă de acești „deștepți” care se află la butoanele digitale - nu știu dacă ați observat, dar „moartea subită” este pusă, în ultima vreme, pe seama dușului, a sarcasmului, a mersului pe bicicletă, iar tinerețea și amortalitatea sunt la un centimetru de transplantul de fecale ... Culmea penibilului este că se fabrică rapoarte „științifice” despre asta, factchecker - ii veghează neîntrerupt ca aceste cuceriri ale științei să nu fie bagatelizate, iar presa main-stream este obligată să propage aceste „știri” ca instrumente de luptă contra rusului... Culmea proto-totalitarismului este că cenzura este din ce în ce mai gregară și mai de Ev mediu timpuriu, iar minciuna prin omisiune este din ce în ce mai troglodită...
PPS Știu, sunt subiecte multiple mai sus, dar asta e și idea - cenzorii trebuie băgați în ceață, ca să nu mai știe dacă trebuie să intervină sau nu. Hai Liberare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu