Și tot în această zi facem pomenirea Sfântului Cuvios Dionisie cel Smerit (Exiguul), originar din Scitia Mică și întemeietorul erei creștine (+ 545).
In afara de Sfantul Ioan Casian, o a doua mare personalitate din randurile monahale care s-a facut cunoscuta pe plan international, a fost Dionisie Exiguul. El a atras atentia multor cercetatori care l-au numit "erudit daco-roman", sau "Dionisie Romanul, o podoaba a Bisericii noastre stramosesti". S-a nascut in Scythia Minor intre anii 460-470 si a murit in Italia, la Vivarium, pe la 545-550.
La fel ca si Sfantul Ioan Casian, el s-a format in scolile si manastirile din Dobrogea, dupa metode scolare si duhovnicesti asemanatoare. A intrat de tanar in manastire ca si Sfantul ioan Casian, a ajuns in Orient pentru a cunoaste mediul monahal din aceste parti, dar din cauza raspandirii monofizitismului, a ramas putina vreme acolo si a plecat la Constantinopol unde ramane o vreme greu de precizat; de acolo se duce, spre sfarsitul anului 496, la Roma, la chemarea papei Ghelasie, care avea nevoie de traducatori din greaca in latina. In Italia a ramas-pana la sfarsitul vietii lucrand in timpul pastoririi a zece papi.
In manastire sau scoala, Dionisie a avut printre indrumatori si pe Petra, devenit, catre sfarsitul secolului V, episcop al Tomisului si caruia ii scrie cu recunostinta din Italia, adresandu-i-se: "Domino beatissimo patri, Petro episcopo", apoi: "mi-aduc aminte de binefacerile voastre, venerabile parinte si podoaba aleasa a invatatorilor lui Hristos si am mereu inaintea ochilor mintii ravna sfanta pentru hrana duhovniceasca pe care o cheltuiati cu mine cand eram copil, ravna pe care nici spatiul nici timpul nu o pot uita; va rog sa primiti o multumire pe care stiu ca nu pot sa v-o dau la inaltimea cuvenita".
Din indepartata Italie, Dionisie isi aduce aminte cu dor de pamantul tarii sale si de oamenii locului, la fel ca si predecesorul sau, Casian: "Poate este un lucru nou celor nestiutori, ca Scythia, care se arata ingrozitoare prin frig si in acelasi timp prin barbari, a crescut barbati plini de caldura si minunati prin blandetea moravurilor. Ca lucrul sta asa, eu il stiu nu numai printr-o cunoastere din nastere, ci mi l-a aratat si experienta. Se stie ca acolo (in Scythia Minor), intr-o comunitate pamanteasca deschisa (exposita terrena congregatione) am fost renascut cu harul lui Dumnezeu prin taina botezului si am fost invrednicit sa vad viata cereasca in trap fragil a preafericitilor Parinti (calugari), cu care acea regiune se mandreste ca de o rodire duhovniceasca deosebita".
Din textul de mai sus reiese larga dezvoltare a monahismului in Dobrogea in vremea in care traia Dionisie si ca printre "barbatii plini de caldura si minunati prin bunatatea moravurilor" si-a facut ucenicia si el la varsta tanara ("in came fragili"). Mediul in care s-a format Dionisie este acela al "calugarilor sciti", cu care a ramas in legatura si i-a sprijinit atunci cand se afla in Italia.
Dionisie a fost, ca si Sfantul Casian, bine instruit in scoala si manastire, incat a devenit un reputat cunoscator al limbilor latina si greaca, de aceea este invitat sa mearga la Roma de catre papa Ghelasie (492-496). In activitatea pe care o depune in Italia, vedem ca in afara de traduceri a fost si profesor la o "Academie" din Vivarium (in Calabria, sudul Italiei), intemeiata de Casiodor si unde a predat Dialectica. Pregatirea lui teologica si filosofica trebuie sa fi fost de asemenea buna, fiindca altfel nu putea realiza traduceri din marii Parinti ai Bisericii. Avea bune cunostinte de astronomie asa cum a dovedit in lucrarile sale de cronologie bisericeasca, initiind pentru prima oara era crestina, adica numararea anilor de la nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, nu de la imparatul persecutor Diocletian, cum era pana atunci. O observatie preliminara la aceasta activitate se cuvine sa fie data, si anume ca traducerile sale nu s-au limitat la redarea fidela a textului dintr-o limba in alta, ci ele au fost deseori insotite de prefete lamuritoare, note si comentarii.
a) Traduceri din Sfintii Parinti:
1. Sfantul Grigorie de Nyssa, Despre crearea omului;
2. Doua scrisori ale Sfantului Chiril, a XLV-a, a XLVI-a, catre Successus (primatul diocezei Isauria), lucrare inchinata "fratilor preaiubiti, Ioan si Leontie din Scythia";
3. Scrisoare sinodala din anul 430 a Sf. Chiril al Alexandriei catre Nestorie, patriarhul Constantinopolului (Ep. XVII). In prima parte, Dionisie expune ratacirea teologiei lui Nestorie, iar in cea de-a doua cele 12 anatematisme.
4. Tomosul patriarhului Proclu (434-447) catre armeni, o lucrare cerata de episcopii din Armenia pentru a combate invataturile eterodoxe ale vremii, mai cu seama ale lui Teodor de Mopsuestia. Proclu scrie acest tomos expunand invatatura hristologica despre cele doua firi intr-o singura Persoana, combatandu-l pe Teodor de Mopsuestia. Dionisie trimite traducerea si calugarilor sciti, iar in prefata critica pe partizanii lui Nestorie, care sustineau ca Iisus Hristos nu este unul din Treime, ci o a patra persoana, in afara Ei. De aceea, Dionisie, impreuna cu ceilalti calugari sciti, apara adevarul crestin ca "Unul din Treime a suferit pentru noi cu trupul".
b) Traduceri de canoane
Canoanele date de cele patru sinoade ecumenice si de cele locale au o importanta deosebita pentru organizarea si viata Bisericii. Ele reglementeaza viata crestina si au in acelasi timp un bogat continut doctrinar. Insa, cum toate cele patra sinoade ecumenice recunoscute de ambele Biserici mari, Ortodoxa si Romano-Catolica, s-au tinut in rasaritul bizantin, unde limba greaca era predominanta, iar hotararile au fost consemnate in aceasta limba, mai greu perceptibila in apus, se simtea deci nevoia unui acces mai usor la ele, care nu putea fi realizat decat prin traduceri in limba latina. Sarcina i-a fost incredintata lui Dionisie, care avea cunostintele lingvistice si pregatirea teologica de a reda corect si placut ceea ce traducea. Ostenelile lui Dionisie s-au concretizat in traducerea canoanelor primelor patru sinoade ecumenice - Niceea, Constantinopol, Efes si Calcedon -, si a unor sinoade locale. In afara de aceste traduceri, Dionisie a editat intr-o prima colectie Decretatele pontificale, de la papa Siricius (385-398) pana la Anastasius (496-498), in care sunt grupate 38 de scrisori papale importante.
O a doua colectie dateaza din timpul pastoririi papei Simahus (498-514), pe care-o anexeaza primei, constituind impreuna Collectio Dionysiana sau Dionysiana.
Apoi, a treia colectie o realizeaza in timpul papei Hormisdas (S VI-523). Stradaniile acestea atat de ample in domeniul canoanelor i-au adus lui Dionisie un primat necontestat in drept canonic, el fiind recunoscut ca parinte al acestei discipline.
Cum am mai amintit, Dionisie a avut in preocuparile sale si biografiile unor sfinti, cu scopul de a crea modele de viata morala dusa in duhul Evangheliei si al traditiei apostolice. In acest domeniu se cunosc cateva titluri: Viata Sfantului Pahomie cel Mare, dupa un autor grec necunoscut, iar prefata este adresata unei nobile romane, poate Galla, fiica patricianului Symachus; Descoperirea capului Sf. Ioan Botezatorul, lucrarea lui Marcel si este un elogiu al Sfantului Ioan Botezatorul si al vietii monahale si Pocainta Sfanta Taisia.
c) Ultima categorie de lucrari este cea de cronologie si poate fi considerata originala:
Liber de Paschate; Argumente pascale, doua scrisori: De ratione Paschae cuprind urmatoarele texte: 1) Praefatio (ad Petronium episcopum); 2) Cyclus decemnovennalis; 3) Argumenta Paschalia; Proterii episcopii Alexandrini epistola ad Leonem pupam; Epistola de ratione Paschae (ad Bonifatium primicerium et Bonum secundicerium); 4) Epistulae duae de ratione Paschae (ad Petronium episcopum).
Noutatea cea mai de seama in lucrarile sale de cronologie este, asa cum am mai amintit, ca Dionisie renunta la calcularea traditionala a anilor, care avea punct de plecare intemeierea Romei (754 a.Hr.) ori imparati romani. El incepe datarea evenimentelor cu Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos: "Eu nu am voit sa pun la baza calculelor mele amintirea acelui om fara de lege si persecutor (Diocletian), ci mai degraba am ales sa socotesc anii de la Intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca, astfel,, sa fie tuturor mai cunoscut inceputul nadejdii noastre si pentru ca sa apara mai clara cauza rascumpararii neamului omenesc, adica Patimile Mantuitorului nostru (Al. L., Tautu, op.cit., p. 22; Nestor Vornicescu, Primele scrieri in literatura noastra (sec. IV-XVI), Craiova, 1984, p. 72-73).
Dionisie a tinut seama de hotararile Sinodului I ecumenic de la Niceea, care prevedeau ca Sfintele Pasti sa fie sarbatorite la data calculata de Patriarhia de Alexandria, pe baza cercetarilor locale de astronomie. Astfel, el preluand calendarul alexandrin a alcatuit prin anii. 525-526 tabela pascala pe o lunga perioada de timp. Acceptarea acestui sistem a rezolvat problema pascala pentru apus, imprumutand calculul rasaritean (Teodor M. Popescu, Problema generalizarii datei Pastelor, Ortodoxia, 16, 1964, 3, p 362-364).
Unii cercetatori atribuie lui Dionisie si o culegere de texte din Sfintii Parinti (Exempla Sanctorum Patruum) alese cu scopul de a avea o documentare patristica care sa justifice ortodoxia formulei theopaschite a calugarilor sciti si sa se adauge marturiilor scripturistice si celor de logica teologica. Exista si opinie contrara atribuirii acestei lucrari lui Dionisie, dar mai putin credibila. Autorul a ales o suta de texte din operele lui Ciprian de Cartagina, Ilarie de Pictavium, Athanasie cel Mare, Grigorie de Nyssa, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ambrozie si Fericitul Augustin. Tinand seama de angajarea lui Dionisie de partea calugarilor sciti in apararea formulei theopaschite, este posibil ca el sa fie autorul acestei lucrari.
Opera lui Dionisie, variata, ampla si valoroasa a fost de mare folos crestinatatii intregi, contribuind mult la cunoasterea celor doua lumi, a rasaritului si a apusului, si la schimbul de valori dintre ele. Prestigiul sau a fost mare chiar in timpul vietii, bucurandu-se de aprecierea unor personalitati de prim rang, cum a fost Casiodor, prim-ministru al regelui Teodoric cel Mare si autor de lucrari istorice si literar-stiintifice. Casiodor l-a cunoscut foarte bine pe Dionisie si o lunga perioada de timp au fost amandoi profesori la Vivarium. Psiholog si fin observator, Casiodor ne-a lasat un portret impresionant al lui Dionisie privind aptitudinile sale intelectuale si tinuta morala, din care spicuim: "Naste inca si astazi Biserica universala barbati ilustri, stralucind de podoabele dogmelor adevarate. Caci a fost in zilele noastre si calugarul Dionisie, scit de neam (scytha eatione) dar dupa caracter cu totul roman (sed moribus omnirto Romanus), foarte invatat in amandoua limbile, dovedind prin faptele sale echilibrul sufletesc pe care il invatase din cartile Domnului. A cercetat Scripturile cu o ravna atat de mare si le-a inteles astfel, incat oriunde ar fi fost intrebat, avea raspunsul pregatit, dandu-l fara nici o ezitare.
Acesta a predat dialectica cu mine si a petrecut cu ajutorul lui Dumnezeu foarte multi ani din viata in cadrul invatamantului glorios. Mi-e rusine sa spun despre un coleg ceea ce nu gasesc in mine, in el era mai multa simplitate unita cu intelepciunea, smerenie unita cu stiinta, elocinta insotita de sobrietate, incat el nu se socotea superior nimanui, sau unul dintre cei din urma slujitori, desi era vrednic, fara indoiala de societatea regilor. Acesta... a strans laolalta cu marea lumina a elocintei sale, caci era simplu si intelept, din exemplarele grecesti, canoanele bisericesti, potrivit cu obiceiurile sale, pe care Biserica romana le-a insusit astazi printr-o folosinta frecventa ... si multe a tradus din greceste in latineste, care pot sa fie spre folosul cerintelor bisericesti. El se folosea cu o pricepere atat de mare de latina si de greaca, incat orice carti grecesti lua in mana le traducea fara poticnire in latineste si, la fel, pe cele latinesti le citea in greceste, incat credeai ca aceasta este scrisa asa cum o pronunta gura sa, cu o iuteala nestavilita... Intre alte virtuti... a avut si acest lucra admirabil, anume ca desi se daruise lui Dumnezeu in intregime, nu refuza sa ia parte la intalniri cu oameni de lume. Era de o castitate rara, desi vedea zilnic sotiile altora; bland desi era manat de firea patimasa a celor maniosi; varsa lacrami miscat de durere, cand auzea cuvinte necuviincioase in timpul veseliei; postea fara sa reproseze celor ce mananca. Mai mult, lua parte la mese, dorind ca intre bucatele trupesti sa impartaseasca totodata bogatii sufletesti. Ca daca manca totusi uneori, manca putin si mai ales mancaruri comune.
Din aceasta cauza socotesc ca cel mai mare gen de infranare este sa fii intre placerile omenesti si sa pastrezi masura cumpatarii. Dar ca sa ne referim la bunele podoabe ale mintii lui, cu un cuvant de lauda, putem spune ca era un credincios integru, legat total, cu statornicie, de randuielile stramosesti".
Evlavios si smerit, rugator si postitor, invatat si harnic lucrator in Biserica lui Hristos, Cuviosul Dionisie Exiguul merita sa fie trecut in calendarul crestin si pentru ca este parintele erei crestine.
Acad. prof. dr. Emilian Popescu
.jpg)
