Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel
Episodul II
Potrivit lui Vilfredo Pareto, distribuția caracterelor intelectuale și a meritelor într-o populație (societate) nu se desfășoară la întâmplare, ci după legea sociologică a polarizării indivizilor în elite și mase.
Lumea de azi este o lume cinică și câinoasă, un rezultat al polarizării sociale. În ciuda ipocritei afișări a „valorilor” comunității și a principiilor „ordinii liberale bazate pe reguli”, lumea noastră se împarte în elite și mase. Există ultrabogați și enorm de mulți săraci. Există privilegiați, rentieri și monopoliști, pe de o parte, și proletari și țărani, pe de altă parte. Noi, oamenii sănătoși, dar prezumați bolnavi, am fost segregați de „elita imunizaților”. Secta progresiștilor inteligenți care cred în știință s-a distanțat aseptic de gloata medievalilor needucați, care încă mai cred în Dumnezeu (și care încă se ghidează emoțional după istorie și tradiții). De asemenea, sistemul legal și judiciar a generat elita persoanelor auguste, oneste și imune la orice fel de răspundere, în opoziție cu lumpen – proletariatul oamenilor de rând, care sunt prezumați suspecți*. Există birocrați, tehnocrați și establishment, pe de o parte, și există supuși recalcitranți, pe de altă parte.
Vilfredo Pareto descrie acțiunea umană ca fiind orientată după două tipuri de tendințe instinctive:
(i) propășirea materială, pâmânteană (Pareto numește „combinații” instrumentele acestei tendințe ...) și
(ii) idealurile etice și escatologice, adică valorile spirituale (Pareto dă exemplul credințelor în zei sau în abstracțiuni reificate, cum ar fi Echitatea, Știința sau Progresul, pe care le numește „persistențe de grup”).
Instinctul pentru „combinații”, poate conduce clasele sociale de elită la prosperitate economică și recunoaștere socială. Acest instinct predispune elitele la concentrarea pe prezent (carpe diem) și ignorarea viitorului. Întrucât acest instinct, odată alimentat cu succes, devine dominanta comportamentului și a emoționalității acestor elite, instinctul pentru valorile etice și religioase este treptat adormit și chiar neutralizat.
Dostoievsky spunea că, dacă nu există Dumnezeu, totul este permis. Pentru hedoniști, totul este permis, chiar și joaca de-a Dumnezeu sau liturghiile negre. Așa cum spuneam într-o carte de eseuri din 2021, trăim un lamentabil amurg al zeilor, cauzat de elitele auto-mandatate ale lumii de azi și de „etichetele” cumpărate pentru a putea afișa o falsă apartenență la elitism. Când valorile etice și religioase sunt abandonate, ne găsim în plin tărâm de dincolo de bine și de rău, în abisul nesfârșit al indistincției dintre bine și rău.
După trecerea acestui gen de Rubicon, elitele devin a-morale, se dedau la hedonism și ajung să înlocuiască forța sentimentului religios natural cu tot felul de religii de substituție (ersatzreligionen), cum ar fi credința în știință, idealizarea meritocrației sau frica evlavioasă de crize și de știri false.
De aceea, așa cum susținea și Pareto, elitele aristocratice nu durează. Descendenții lor degenerează rapid și, pentru a-și păstra pozițiile dominante, elitele remanente se văd nevoite să încerce a se perpetua prin cooptare, iar nu prin transmiterea ereditară a privilegiilor. Elitele se primenesc prin aportul de indivizi înzestrați provenind din clasele „inferioare”. Dacă această circulație eșuează, elitele decad ireversibil, urmând a fi înlocuite prin forță.
Cu trimitere la o surprinzătoare clasificare a lui Machiavelli, Pareto distinge între „elitele lei” și „elitele vulpi”. Elitele lei preiau puterea prin violență și guvernează folosind forța. Elitele vulpi preiau puterea pe nesimțite și se folosesc de viclenie pentru a guverna.
Estomparea instinctului etic și religios alungă treptat de la putere elitele. În procesul de „tocire” a sentimentului etic și religios, elitele lei vor face pasul decisiv către intrigă, speculă, fraudă și corupție, devenind sau lăsându-se invadate de elite vulpi. Această metamorfoză va stârni obida și furia maselor. De vreme ce blocarea ascensorului oprește circulația elitelor, nu mai este posibilă primenirea, ceea ce va provoca răsturnarea prin violență a vechilor elitele. Din rândul maselor se vor ridica alte elite lei. Legitimitatea elitei înlocuitoare va fi dată de un puternic instinct moral și religios, de care vechea elită s-a debarasat, pentru a se concentra pe hedonism.
Însă cercul e ... rotund. Noii lei devin și ei vulpi. E un cerc vicios implacabil.
* în viziunea sa „mesianică”, Marx șterge deosebirile dintre neamuri și comunități, îneacă religiile în cultul unic al proletarului și profețește o societate egalitaristă a maselor omogenizate, fără elite. Realitatea istorică a probat că, de fapt, societatea comunistă nu făcea decât să impună maselor o egalitate în sărăcie, fiind destinate a fi conduse brutal de o elită a nomenklaturiștilor comuniști, de o clasă ultra-minoritară de privilegiați ai regimului. Așadar, tot de un stat profund, al elitelor.
(va urma)
