Sfânta Biserica Ortodoxă

Se afișează postările cu eticheta Elite. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Elite. Afișați toate postările

sâmbătă, 23 decembrie 2023

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Anul 2024 este un an de răscruce. Vom putea continua să fim mințiți și deturnați de elitele – vulpi, care s-au instalat la guvernare prin viclenie, sau vom putea redeveni lei, conduși de elitele – lei, pe baza idealurilor Revoluției din Decembrie 1989. Hai Liberare!


România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Acestea sunt texte primordiale ale Constituției, dacă vă vine să credeți. Figurează chiar în primul său articol. 

Auzi ce aberații: 

-respectarea Constituției (iar nu a „recomandărilor” UE, OMS, FMI, BM, World Economic Forum și nici a protocoalelor „medicale” arahatiene și nici a „științei” oficiale și nici a superstițiilor sau a tabu-urilor ecoteroriste) este obligatorie;

-demnitatea, drepturile și libertățile, dreptatea, ba chiar și pluralismul politic, sunt valori supreme garantate (totuși, individul nu mai contează în societatea progresului totalitar globalist, mai ales când este vorba de binele mai mare, the greater good, iar pluralismul politic nu e permis decât dacă este vorba de mișcări politice de tip cartel, conforme, stabile, acționând la comandă unică);

-spiritul tradițiilor democratice ale poporului român fixează liniile de demarcație atunci când acțiunea politică, economică sau ideologică derapează de la valorile supreme, garantate de Constituție (în schimb, noi vedem că tradiția, istoria, cultura, trecutul, înțelepciunea seculară venită de la moși – strămoși sunt anihilate prin cultura anulării, cancel culture, prin trezism, woke, și prin corectitudine politică); 

-ancora necesară în caz de derivă a bărcii în care ne aruncă pe toți diversele naufragii (crize, războaie sustenabile, stari de urgență perpetue), mai mult sau mai puțin regizate, o reprezintă idealurile Revoluției de la 1989. 

Da, chiar aberații. 

Cine ar mai crede așa ceva azi, când suntem atât de … progresiști?

Cândva, auto-intitulatul gomandand de la agziune spunea că nu se împiedică el de Constituție când trebuie să se scalde în dezastre regizate, ca un idol fals ce se află, pus fiind de idolatrii săi pe soclu ... 

Mie, totuși, mi-au atras din nou atenția textele de mai sus ale Constituției întrucât mâine este ziua când comemorăm morții de la Revoluție. 

Multă lume a început să se întrebe dacă a meritat ca România să plătească acel tribut de sânge (și, ulterior, să plătească sute de miliarde, în bani sau active, plus 5 milioane de refugiați economici în UE). 

Multă lume chiar regreta perioada lui Ceaușescu, uitând pentru ce s-a luptat atunci, în acel Decembrie agitat și însângerat. 

Iată o „izbândă” măreață a celor 34 de ani de conducere a acestei țări de către partidul-cartel care ne-a sufocat și mințit atâta amar de vreme... 

Ironic, cei care s-au născut după anul 2000 chiar nu mai fac diferența între libertate, responsabilitate individuală, raționalitate și rost în viață, pe de o parte, și eficiență, comoditate, blocare în colivia de confort și cinismul de a prospera pe baza sărăciei și nenorocirii altora, pe de altă parte. 

De fapt, dacă stăm strâmb și judecăm drept, la rece, este clar ca cristalul că ne-am întors pas cu pas în comunism. 

Doar că acest comunism este mult mai atroce. Este un comunism cu zâmbetul pe buze, susținut digital, bancar și militar, făcut să fie perpetuu. Este captivitatea păsărilor născute în colivie care au ajuns să considere zborul ca o boală. Este supunerea emoțională, la nivel de subconștient, unde consimtământul fabricat de creatorii totalitarismului digital se confundă cu „libertatea” și „rațiunea”. Este un totalitarism pe care nu îl mai simțim. 

Dacă nu vedeți comunismul ubicuu instalat, vă dau, totuși, niște exemple: 

-pe vremea comunismului hard, care nu se sfia să se auto-intituleze comunism, aveam un singur partid, o singură radio-televiziune cu program prestabilit, de preamărire a sistemului, două ore pe zi de electricitate și de emisiune tv (din care o oră era dedicată odelo aduse conducătorului iubit și planului national unic de dezvoltare economică și socială); avem azi, aparent, mai multe partide, dar ele sunt doar sucursale ale partidului – cartel; partidele care nu cadrează cu sistemul sunt extremiste, populiste, conspiraționiste, dacopate și, deci, puse la respect în spatele „cordonului sanitar”; mass media main stream este organizată în așa fel încât să ducă exclusiv mesajul sistemului, care este, cică, singurul de încredere (trusted media initiative este cel mai comunist experiment global);

-oamenii sunt separați în cetățeni supuși, care au toate „drepturile și libertățile” (în fapt, niște iluzii), pe de o parte, și deviaționiștii, negaționiștii, conspiraționiștii și extremist-teroriștii, pe de altă parte; culmea sarcasmului, se utilizeaza exact limbajul de lemn sovietic al anilor 50 ai secolului trecut; 

-economia este din ce în ce mai acut centralizată de mari întreprinderi transnaționale, iar marile bogății și privilegii se concentrează din ce în ce mai acut la vârful societății neo-feduale, mai abitir decât în communism (unde existau 30 de mii de hiper-bogați și privilegiați și noi, toți ceilalți, egalii în sărăcie);   

-Uniunea Europeană devine o Uniune Sovietică;

-delațiunea (wistleblowers) și vânătoarea de dizidenți (fact checkers) sunt nu doar mai extinse și mai încurajate decât în comunism - acum sunt plătite regește, cu bani publici sau privați;

-instituțiile de forță ale statului totalitar (servicii secrete, miliție, jandarmi) sunt mult mai bine plătite și cultivate decât în comunism, ba chiar sunt prioritare față de educație, sănătate, cultură și pensii. 

Nu ar fi rău ca azi, la 34 de ani de la revoluție, să ne reamintim cine suntem, totuși. Să remorăm acele idealuri clare, vizibile, concrete. Spre deosebire, „valorile europene” și, mai ales, „valorile și standardele comunității” nu doar că nu au fost niciodată precizate. Ele sunt și deturnate către toate nebuniile totalitare, menite a desprinde omul de tradiție, istorie, națiune, familie și libertate și a-l transforma într-un copac în ghiveci, pe rotile, bun de transportat din loc în loc pentru a consuma cât mai mult plastic și a emana cât mai puțin codoi. Ori într-o figurină de plastilină.   

Anul 2024 este un an de răscruce. 

Vom putea continua să fim mințiți și deturnați de elitele – vulpi, care s-au instalat la guvernare prin viclenie, sau vom putea redeveni lei, conduși de elitele – lei, pe baza idealurilor Revoluției din Decembrie 1989.            

Hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea 

sâmbătă, 2 septembrie 2023

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Episodul VI Elitele simulante ale mediul universitar și academic românesc

 Episodul VI

Elitele simulante ale mediul universitar și academic românesc
Publicațiile listate ISI (International Scientific Indexing), cerute birocratic cu titlu de condiție prealabilă obligatorie a obținerii unui titlu didactic, științific sau academic, reprezintă principalele „etichete de status” ale elitei universitare cu semn minus. Fără substanță, fără operă fundamentală, doar pe bază de publicații ISI de fațadă, se poate obține titlul de profesor, rector și chiar academician, fără a scrie măcar o lucrare fundamentală într-un domeniu științific. Cu numărul minim de articole publicate unde trebuie, se obține vizibilitate internațională și imagine publică de “personalitate științifică”. Deși elitele universitare pozitive publică astfel de opere, indexabile internațional (slavă Domnului, rezervorul de resurse intelectuale românești nu a secat niciodată), aceste etichete de status sunt, deseori, făcute cadou. Gradele universitare au devenit recompense pentru accesarea de fonduri, pentru poziții politice înalte și pentru apartenența la rețelele de sens. Aceste recompense nu au nicio legătură cu meritul didactic sau academic.
Rectorul actual de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj se prezintă drept „cel mai citat psiholog din lume”, deși nu a scris decât o carte căznită despre psihologia poporului roman*. Universitatea din Cluj, sub conducerea sa, a cooptat treptat, ca „profesori”, foști lucrători fățiși sau acoperiți ai serviciilor secrete, de la care, desigur, tânăra generație are enorm de multe de învățat …
Și mai „interesant” este că Universitatea din București are încă din 2018 un protocol (valabil până în 2025) pentru școlirea unor studenți SRI în facultățile universității.
Potrivit unei publicații**, Serviciul Român de Informaţii (SRI) recrutează viitori studenți în vederea școlirii în facultățile „civile”. Candidații selectați de SRI au locuri rezervate (inclusiv cazare și hrană gratuite, finanțate de la buget). Absolvenții trebuie să lucreze în sau pentru SRI cel puțin 10 ani.
Un protocol de colaborare între Universitatea din București și „Academia” de informații a SRI, vizând aceste locuri rezervate (studenții SRI nu concurează cu nimeni pe aceste posturi) la Facultatea de Informatică, există și funcționează încă din 2018, fiind modificat în iulie 2021, pentru a asigura o perioadă de funcționare extinsă pe încă 4 ani… Protocolul prevede chiar și un schimb de studenți și de profesori între facultatea „civilă” și „academie”… În lipsă de precizare a protocolului, e foarte probabil ca schimbul să vizeze și „acoperiții”.
Așadar, avem în solda SRI*** studenți în universitățile „civile”, fiind pregătiți pentru circulația elitelor și apartenența la statul profund, paralel cu dinamica socială și cu democrația reprezentativă.
Mediul academic și universitar este un domeniu al acțiunii sociale extrem de important pentru societate. Era odinioară serios, dar azi este confiscat de statul paralel, constituit ca urmare a circulației elitelor cu semn minus, adică, a „etichetelor de status”. Aceasta este, pe scurt, explicația impactului zero al activității universităților de la noi în aria științifică internațională, efectul pe termen lung al „penetrării tactice informative” și al transformării universităților în rezervoare pentru cadrele politice și fals-tehnocratice, tot mai prospere și mai înfloritoare, dar tot mai prost pregătite și mai avide de „combinații”, în dauna valorilor etice și religioase. Orice primenire a domeniului cu persoane înzestrate născute și crescute de mase, orice curățire prin acțiunea elitelor lei, trebuie să înceapă cu demolarea acestui sistem al epoleților și caschetelor milităroase.
*Caracteristicile emoționale ale unui popor sunt de domeniul filosofiei, al politicului sau al mitului, iar nu de domeniul psihologiei.
***Cam ce informații despre noi or fi puși să culeagă acești studenți speciali? despre noi, ceilalți, ne-specialii...

joi, 31 august 2023

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel Episodul II

 

Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel

Episodul II
Așadar, nicio elită nu e veșnică. Nimic uman nu durează la nesfârșit.
Potrivit lui Vilfredo Pareto, distribuția caracterelor intelectuale și a meritelor într-o populație (societate) nu se desfășoară la întâmplare, ci după legea sociologică a polarizării indivizilor în elite și mase.
Lumea de azi este o lume cinică și câinoasă, un rezultat al polarizării sociale. În ciuda ipocritei afișări a „valorilor” comunității și a principiilor „ordinii liberale bazate pe reguli”, lumea noastră se împarte în elite și mase. Există ultrabogați și enorm de mulți săraci. Există privilegiați, rentieri și monopoliști, pe de o parte, și proletari și țărani, pe de altă parte. Noi, oamenii sănătoși, dar prezumați bolnavi, am fost segregați de „elita imunizaților”. Secta progresiștilor inteligenți care cred în știință s-a distanțat aseptic de gloata medievalilor needucați, care încă mai cred în Dumnezeu (și care încă se ghidează emoțional după istorie și tradiții). De asemenea, sistemul legal și judiciar a generat elita persoanelor auguste, oneste și imune la orice fel de răspundere, în opoziție cu lumpen – proletariatul oamenilor de rând, care sunt prezumați suspecți*. Există birocrați, tehnocrați și establishment, pe de o parte, și există supuși recalcitranți, pe de altă parte.
Vilfredo Pareto descrie acțiunea umană ca fiind orientată după două tipuri de tendințe instinctive:
(i) propășirea materială, pâmânteană (Pareto numește „combinații” instrumentele acestei tendințe ...) și
(ii) idealurile etice și escatologice, adică valorile spirituale (Pareto dă exemplul credințelor în zei sau în abstracțiuni reificate, cum ar fi Echitatea, Știința sau Progresul, pe care le numește „persistențe de grup”).
Instinctul pentru „combinații”, poate conduce clasele sociale de elită la prosperitate economică și recunoaștere socială. Acest instinct predispune elitele la concentrarea pe prezent (carpe diem) și ignorarea viitorului. Întrucât acest instinct, odată alimentat cu succes, devine dominanta comportamentului și a emoționalității acestor elite, instinctul pentru valorile etice și religioase este treptat adormit și chiar neutralizat.
Dostoievsky spunea că, dacă nu există Dumnezeu, totul este permis. Pentru hedoniști, totul este permis, chiar și joaca de-a Dumnezeu sau liturghiile negre. Așa cum spuneam într-o carte de eseuri din 2021, trăim un lamentabil amurg al zeilor, cauzat de elitele auto-mandatate ale lumii de azi și de „etichetele” cumpărate pentru a putea afișa o falsă apartenență la elitism. Când valorile etice și religioase sunt abandonate, ne găsim în plin tărâm de dincolo de bine și de rău, în abisul nesfârșit al indistincției dintre bine și rău.
După trecerea acestui gen de Rubicon, elitele devin a-morale, se dedau la hedonism și ajung să înlocuiască forța sentimentului religios natural cu tot felul de religii de substituție (ersatzreligionen), cum ar fi credința în știință, idealizarea meritocrației sau frica evlavioasă de crize și de știri false.
De aceea, așa cum susținea și Pareto, elitele aristocratice nu durează. Descendenții lor degenerează rapid și, pentru a-și păstra pozițiile dominante, elitele remanente se văd nevoite să încerce a se perpetua prin cooptare, iar nu prin transmiterea ereditară a privilegiilor. Elitele se primenesc prin aportul de indivizi înzestrați provenind din clasele „inferioare”. Dacă această circulație eșuează, elitele decad ireversibil, urmând a fi înlocuite prin forță.
Cu trimitere la o surprinzătoare clasificare a lui Machiavelli, Pareto distinge între „elitele lei” și „elitele vulpi”. Elitele lei preiau puterea prin violență și guvernează folosind forța. Elitele vulpi preiau puterea pe nesimțite și se folosesc de viclenie pentru a guverna.
Estomparea instinctului etic și religios alungă treptat de la putere elitele. În procesul de „tocire” a sentimentului etic și religios, elitele lei vor face pasul decisiv către intrigă, speculă, fraudă și corupție, devenind sau lăsându-se invadate de elite vulpi. Această metamorfoză va stârni obida și furia maselor. De vreme ce blocarea ascensorului oprește circulația elitelor, nu mai este posibilă primenirea, ceea ce va provoca răsturnarea prin violență a vechilor elitele. Din rândul maselor se vor ridica alte elite lei. Legitimitatea elitei înlocuitoare va fi dată de un puternic instinct moral și religios, de care vechea elită s-a debarasat, pentru a se concentra pe hedonism.
Însă cercul e ... rotund. Noii lei devin și ei vulpi. E un cerc vicios implacabil.
* în viziunea sa „mesianică”, Marx șterge deosebirile dintre neamuri și comunități, îneacă religiile în cultul unic al proletarului și profețește o societate egalitaristă a maselor omogenizate, fără elite. Realitatea istorică a probat că, de fapt, societatea comunistă nu făcea decât să impună maselor o egalitate în sărăcie, fiind destinate a fi conduse brutal de o elită a nomenklaturiștilor comuniști, de o clasă ultra-minoritară de privilegiați ai regimului. Așadar, tot de un stat profund, al elitelor.

miercuri, 30 august 2023

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel Episodul I

  

Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel

Episodul I
Un sociolog italian, Vilfredo Pareto, a teoretizat conceptul de „circulație a elitelor”. În Tratatul de sociologie generală, subintitulat Mintea și societatea și publicat în anul 1917, Pareto a arătat că elitele se nasc, cresc și decad într-o mișcare ciclică, intermeinabilă. Atât din nevoia omului de autodepășire și propășire, cât și din nevoia elitelor de primenire, de regenerare, se creează natural o circulație de jos în sus a elitelor. Ca și când ar urca într-un ascensor social, indivizii înzestrați trec dintr-o pătură socială pauperă sau amorfă, într-o zonă rarefiată, a elitelor, indivizii ratați sau ruinați decad, iar elitele degenerează în mod colectiv. Când ascensorul social se blochează, apare violența socială și izbucnesc revoluțiile.
Teoria circulației elitelor poate proba și explica mult-hulitul concept de stat paralel (profund, abscons).
Conform lui Vilfredo Pareto, orice societate cuprinde 2 categorii de populație: cea inferioară, o clasă lipsită de merite, total străină conceptului de organizare socială, cu o influență minimă sau nulă asupra guvernării, și cea superioară, adică elita. Așadar, societatea trebuie să fie condusă de elite, pentru că masele nu știu a se organiza. Elita are un rol pozitiv în istorie, fiind chiar salvatoare a maselor*. Cu cât elita e mai rarefiată și mai sus-pusă, cu atât e mai eficientă.
De precizat că Mihai Eminescu, în scrierile sale politice, avea o perspectivă radical diferită. În concepția eminesciană, elita, alias „pătura superpusă”, este în realitate forța dezorganizatoare și irațională care subjugă clasele pozitive și „țara reală”, prin haosul pe care îl generează corupția și impostura lor. În mod curios, această descriere a elitelor negative, făcută cu peste 150 de ani în urmă de Eminescu, definește aproape perfect prostocrația actuală din România și din UE. Realitățile pe care le-am trăit în ultimii 15 ani probează că cea mai sigură cale către auto-distrugerea lumii contemporane este încredințarea problemelor globale spre rezolvare elitelor globale auto-mandatate …
În termeni oarecum diferiți, adepții așa-numitei meritocrații ajung la concluzia lui Pareto – că elita trebuie să conducă. Pentru „meritocrați” și simpatizanții lor elitiști, democrația este tot atât de rea ca și autocrația, căci permite „tirania” maselor needucate contra minorității meritorii, iar masele de votanți sunt total incompetente. De aceea, societatea trebuie condusă de meritocrați, plasați dincolo de emoționalitatea gregară a maselor și imuni din punctul de vedere al răspunderii.
Adevărul este că în societate există nu numai o elită pozitivă, aristocratică sau înobilată prin idealuri înalte și străduință, ci și o așa-numita „elită cu sens minus”, care este o contra-selecție a meritelor, bazată pe etichete false și pe apartenența la rețelele mafiotice de sens. Aceste etichete, remarcate atât de Pareto, cât și de Eminescu, indică în mod fals apartenența la o elită. Este ceea ce noi numim, mai sugestiv și emoțional, ciocoi, vechi sau noi. Odată ce intră în joc aceste „etichete”, apare și o circulație pe orizontală. Elitele pozitive sunt deseori înlocuite cu elitele cu semn minus, adică, „etichetele” (persoane care nu sunt elite propriu-zise, ci simulanți).
Când elitele pozitive întră într-o rutină auto-satisfăcută și o stare de apatie, sunt înocuite cu falsele elite, care câștigă poziția socială prin viclenie și corupție.
Degenerarea elitelor determină, de asemenea, revoluții, care vin de fiecare dată pe valuri de violență. Elitele pozitive exercită puterea în mod (aparent) natural, legitim, dar și ca urmare a unor conspirații (uneltiri). Vechile elite sunt înlocuite prin forță de uneltitori.
Deoarece aristocrațiile fac parte din pătura superioară a elitelor, iar acestea nu sunt nici pe departe veșnice, ci supuse unui proces de decădere care se va solda cu dispariția lor, istoria este, după expresia lui Pareto, un „cimitir al aristocrațiilor”.
*din acest punct de vedere, se poate spune că sună cel puțin interesant termeni și sintagme ca: „frontul salvării naționale”, „uniunea salvați România”, „planul național de redresare și reziliență”, „save planet Earth”, „there is no Planet B”