Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel Episodul II

 

Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel

Episodul II

Așadar, nicio elită nu e veșnică. Nimic uman nu durează la nesfârșit.

Potrivit lui Vilfredo Pareto, distribuția caracterelor intelectuale și a meritelor într-o populație (societate) nu se desfășoară la întâmplare, ci după legea sociologică a polarizării indivizilor în elite și mase.

Lumea de azi este o lume cinică și câinoasă, un rezultat al polarizării sociale. În ciuda ipocritei afișări a „valorilor” comunității și a principiilor „ordinii liberale bazate pe reguli”, lumea noastră se împarte în elite și mase. Există ultrabogați și enorm de mulți săraci. Există privilegiați, rentieri și monopoliști, pe de o parte, și proletari și țărani, pe de altă parte. Noi, oamenii sănătoși, dar prezumați bolnavi, am fost segregați de „elita imunizaților”. Secta progresiștilor inteligenți care cred în știință s-a distanțat aseptic de gloata medievalilor needucați, care încă mai cred în Dumnezeu (și care încă se ghidează emoțional după istorie și tradiții). De asemenea, sistemul legal și judiciar a generat elita persoanelor auguste, oneste și imune la orice fel de răspundere, în opoziție cu lumpen – proletariatul oamenilor de rând, care sunt prezumați suspecți*. Există birocrați, tehnocrați și establishment, pe de o parte, și există supuși recalcitranți, pe de altă parte.

Vilfredo Pareto descrie acțiunea umană ca fiind orientată după două tipuri de tendințe instinctive:

(i) propășirea materială, pâmânteană (Pareto numește „combinații” instrumentele acestei tendințe ...) și

(ii) idealurile etice și escatologice, adică valorile spirituale (Pareto dă exemplul credințelor în zei sau în abstracțiuni reificate, cum ar fi Echitatea, Știința sau Progresul, pe care le numește „persistențe de grup”).

Instinctul pentru „combinații”, poate conduce clasele sociale de elită la prosperitate economică și recunoaștere socială. Acest instinct predispune elitele la concentrarea pe prezent (carpe diem) și ignorarea viitorului. Întrucât acest instinct, odată alimentat cu succes, devine dominanta comportamentului și a emoționalității acestor elite, instinctul pentru valorile etice și religioase este treptat adormit și chiar neutralizat.

Dostoievsky spunea că, dacă nu există Dumnezeu, totul este permis. Pentru hedoniști, totul este permis, chiar și joaca de-a Dumnezeu sau liturghiile negre. Așa cum spuneam într-o carte de eseuri din 2021, trăim un lamentabil amurg al zeilor, cauzat de elitele auto-mandatate ale lumii de azi și de „etichetele” cumpărate pentru a putea afișa o falsă apartenență la elitism. Când valorile etice și religioase sunt abandonate, ne găsim în plin tărâm de dincolo de bine și de rău, în abisul nesfârșit al indistincției dintre bine și rău.

După trecerea acestui gen de Rubicon, elitele devin a-morale, se dedau la hedonism și ajung să înlocuiască forța sentimentului religios natural cu tot felul de religii de substituție (ersatzreligionen), cum ar fi credința în știință, idealizarea meritocrației sau frica evlavioasă de crize și de știri false.

De aceea, așa cum susținea și Pareto, elitele aristocratice nu durează. Descendenții lor degenerează rapid și, pentru a-și păstra pozițiile dominante, elitele remanente se văd nevoite să încerce a se perpetua prin cooptare, iar nu prin transmiterea ereditară a privilegiilor. Elitele se primenesc prin aportul de indivizi înzestrați provenind din clasele „inferioare”. Dacă această circulație eșuează, elitele decad ireversibil, urmând a fi înlocuite prin forță.

Cu trimitere la o surprinzătoare clasificare a lui Machiavelli, Pareto distinge între „elitele lei” și „elitele vulpi”. Elitele lei preiau puterea prin violență și guvernează folosind forța. Elitele vulpi preiau puterea pe nesimțite și se folosesc de viclenie pentru a guverna.

Estomparea instinctului etic și religios alungă treptat de la putere elitele. În procesul de „tocire” a sentimentului etic și religios, elitele lei vor face pasul decisiv către intrigă, speculă, fraudă și corupție, devenind sau lăsându-se invadate de elite vulpi. Această metamorfoză va stârni obida și furia maselor. De vreme ce blocarea ascensorului oprește circulația elitelor, nu mai este posibilă primenirea, ceea ce va provoca răsturnarea prin violență a vechilor elitele. Din rândul maselor se vor ridica alte elite lei. Legitimitatea elitei înlocuitoare va fi dată de un puternic instinct moral și religios, de care vechea elită s-a debarasat, pentru a se concentra pe hedonism.

Însă cercul e ... rotund. Noii lei devin și ei vulpi. E un cerc vicios implacabil.

* în viziunea sa „mesianică”, Marx șterge deosebirile dintre neamuri și comunități, îneacă religiile în cultul unic al proletarului și profețește o societate egalitaristă a maselor omogenizate, fără elite. Realitatea istorică a probat că, de fapt, societatea comunistă nu făcea decât să impună maselor o egalitate în sărăcie, fiind destinate a fi conduse brutal de o elită a nomenklaturiștilor comuniști, de o clasă ultra-minoritară de privilegiați ai regimului. Așadar, tot de un stat profund, al elitelor.

(va urma)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel Preambul

Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel

Preambul

Sunt două tipuri de întrebări obsedante și pline de obidă care ne muncesc mințile și sufletele cu ocazia fiecărei noi catastrofe care depășește în tragism și absurditate dezastrul imediat anterior.

Pe scurt, iată-le: de ce ei nu pățesc niciodată nimic? de ce noi, în schimb, suntem vinovați fără vină sau măcar suspecți?

Pe larg, iată-le:

(i) cum este posibil ca, pentru ilegalități atât de fățișe, comise parcă

(a) în disprețul armatelor de organe de control și al redundantelor autorități plătite regește din bani publici,

(b) sfidând eticheta de cea mai „transparentă” și mai „informată” dintre lumi și

(c) batjocorind „ordinea liberală bazată pe reguli”,

infractorii, criminalii, drogații și chiar nătărăii care, din incompetență crasă, aruncă în aer bugete naționale, spitale sau depozite de carburant, reușesc mereu să scape nepedepsiți și nevătămați?

(ii) cum e posibil ca, în timp ce noi, toți ceilalți, am ajuns să fim suspectați, controlați, executați silit, carantinați și spionați permanent, o întreagă pletoră de corupți, de prestatori de servicii infracționale și de cocalari reușesc să își blureze identitatea și să își dilueze vina în mulțime, fiind mereu beneficiari ai imunității de răspunderea juridică, morală sau politică?

Explicația simplificată* se rezumă la două atribute ale lumii subterane și ale statului profund: stabilitatea și predictibilitatea.

Stabilitatea ...

Rețelele mafiotice de sens se aglutinează în timp, deci necesită stabilitate. Este nevoie de lideri interminabili, transformați în idoli (falși, desigur, dar care dau bine pe soclu) aureolați cu mitul invincibilității și al infailibilității. Cu astfel de ancore, locotenenții și consilierii dobândesc gravitație, atrăgând fluxurile de numerar, oportunități și resurse. Devin rapid dispeceri de bani și, deci, noduri indispensabile în rețeaua mafiotică de sens.

Isărescu nu poate fi schimbat de nimeni și nu poate greși. La fel și Arafat.

Locotenenții și consilierii lor, ONG – urile, smurd-urile, presa și influencerii care se alimentează de la fluxul de grăunțe aruncate de statuile vii ale rețelelor, ba chiar ambasadele și instituțiile financiare sau politice internaționale la care sunt mufate zisele statui vii reprezintă exoscheletul care îi fac aproape inexpugnabili pe toți membrii rețelei.

Predictibilitatea...

Pentru rețea, să crezi că: (i) dacă pleci din punctul A, după ce achiți tichetul (în bani, natură sau libertate) și (ii) respecți șoferul, atunci (iii) vei ajunge cu siguranță în punctul B, unde vei putea bea șampanie cu roaba și poți consuma liniștit iarbă și prafuri de calitate, este o regulă sfântă.

Fluxurile de bani și resurse, administrația, diplomația (relațiile cu rețelele paralele, concurente sau rivale) sunt precise și de nezdruncinat.

Afacerile, politicile, trendurile sociologice sau culturale – toate se derulează aproape exclusiv în rețea. Așa-numitele „externalități” sunt fie rarități exotice sau excentrice, fie probe falsificate, de fațadă, ale caracterului concurențial și liberal al activității.

De exemplu, achizițiile publice nu se câștigă – ele se încredințează. În ultimii 20 de ani, jumătate din achizițiile publice ale României au luat căi corupte. Vorbim de peste 500 de miliarde de euro. Nimic nu a ieșit din rețea către concurenți neaveniți.

Dacă membrul rețelei a plătit, el își va fi recuperat înzecit investiția, în vreun fel sau altul.

Asta înseamnă sfânta predictibilitate.

Imunitatea și convingerea că membrul rețelei este implacabil...

Chiar dacă „afacerea” este criminală, membrul rețelei va fi apărat de răspundere, atât prin intervenții directe în administrație și justiție, cât și prin conspirația tăcerii (cunoașteți acest fenomen mai ales sub numele de omerta).

Pentru a salva aparențele, din când în când, un țap ispășitor este aruncat la lei sau obligat să ia asupra sa toate crimele. Ca să fie ușor de înțeles, luați exemplul lui Nelu Iordache sau exemplul lui Sebastian Ghiță - unul ispășește, altul se ascunde în Serbia, ca să nu ispășească.

Iată explicația simplă, frustrantă, a fenomenului infracțional care se extinde ca o pecingine în lumea noastră**.

Este un fenomen care nu generează aproape deloc pușcărie, nici faliment și nici excomunicare a delincvenților.

Circulația elitelor sau a etichetelor în rețea nu subminează rețeaua, ci conduce la cimentarea relațiilor și a încrederii în cercul din jurul idolilor eternizați pe post ai sistemului, la cultivarea conștiinței faptului că mafiotului, mic sau mare, nu i se poate întâmpla nimic în rețea, pentru că are o imunitatea totală și interminabilă, atribut pe care și-l procură în schimbul cotizației la sistem (cu excepția țapilor ispășitori, care fac parte din joc).

Stabilitatea și predictibilitatea rețelelor mafiotice de sens vor perpetua la nesfârșit acest fenomen.

Fenomenul nu va fi oprit prin execuția publică, la tv, a sărăntocilor rețelei, care au avut neșansa de a trage paiul scurt al pariului de desemnare a vinovatului de serviciu.

Demolarea trebuie să înceapă prin torpilarea postamentului pe care au fost puse statuile idolilor falși, eternizați pe post, ai sistemului.

Notă: așa cum se va vedea în episodul II, germenele auto-distrugerii există chiar în ADN-ul acestui sistem. Leii, care preiau puterea prin violență, sunt înlocuiți de vulpi, care preiau puterea prin viclenie. Masele, sătule de corupție și de reguli din care Dumnezeu a fost evacuat, alungă vulpile de la putere, prin intermediul unor lei noi, prin violență. După care reapar vulpile.

Este o lege sociologică, după cum o califica Vilfredo Pareto.

*explicația mai detaliată face obiectul episoadelor I – III.

**nota bene: e o lume care se mândrește că este „modernă”, digitală, evoluată, progresistă, dar în fapt e o lume care a regresat cognitiv și comportamental către evul mediu.

(episodul I, în postarea de mâine)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel Episodul I

  

Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel

Episodul I

Un sociolog italian, Vilfredo Pareto, a teoretizat conceptul de „circulație a elitelor”. În Tratatul de sociologie generală, subintitulat Mintea și societatea și publicat în anul 1917, Pareto a arătat că elitele se nasc, cresc și decad într-o mișcare ciclică, intermeinabilă. Atât din nevoia omului de autodepășire și propășire, cât și din nevoia elitelor de primenire, de regenerare, se creează natural o circulație de jos în sus a elitelor. Ca și când ar urca într-un ascensor social, indivizii înzestrați trec dintr-o pătură socială pauperă sau amorfă, într-o zonă rarefiată, a elitelor, indivizii ratați sau ruinați decad, iar elitele degenerează în mod colectiv. Când ascensorul social se blochează, apare violența socială și izbucnesc revoluțiile.

Teoria circulației elitelor poate proba și explica mult-hulitul concept de stat paralel (profund, abscons).

Conform lui Vilfredo Pareto, orice societate cuprinde 2 categorii de populație: cea inferioară, o clasă lipsită de merite, total străină conceptului de organizare socială, cu o influență minimă sau nulă asupra guvernării, și cea superioară, adică elita. Așadar, societatea trebuie să fie condusă de elite, pentru că masele nu știu a se organiza. Elita are un rol pozitiv în istorie, fiind chiar salvatoare a maselor*. Cu cât elita e mai rarefiată și mai sus-pusă, cu atât e mai eficientă.

De precizat că Mihai Eminescu, în scrierile sale politice, avea o perspectivă radical diferită. În concepția eminesciană, elita, alias „pătura superpusă”, este în realitate forța dezorganizatoare și irațională care subjugă clasele pozitive și „țara reală”, prin haosul pe care îl generează corupția și impostura lor. În mod curios, această descriere a elitelor negative, făcută cu peste 150 de ani în urmă de Eminescu, definește aproape perfect prostocrația actuală din România și din UE. Realitățile pe care le-am trăit în ultimii 15 ani probează că cea mai sigură cale către auto-distrugerea lumii contemporane este încredințarea problemelor globale spre rezolvare elitelor globale auto-mandatate …

În termeni oarecum diferiți, adepții așa-numitei meritocrații ajung la concluzia lui Pareto – că elita trebuie să conducă. Pentru „meritocrați” și simpatizanții lor elitiști, democrația este tot atât de rea ca și autocrația, căci permite „tirania” maselor needucate contra minorității meritorii, iar masele de votanți sunt total incompetente. De aceea, societatea trebuie condusă de meritocrați, plasați dincolo de emoționalitatea gregară a maselor și imuni din punctul de vedere al răspunderii.

Adevărul este că în societate există nu numai o elită pozitivă, aristocratică sau înobilată prin idealuri înalte și străduință, ci și o așa-numita „elită cu sens minus”, care este o contra-selecție a meritelor, bazată pe etichete false și pe apartenența la rețelele mafiotice de sens. Aceste etichete, remarcate atât de Pareto, cât și de Eminescu, indică în mod fals apartenența la o elită. Este ceea ce noi numim, mai sugestiv și emoțional, ciocoi, vechi sau noi. Odată ce intră în joc aceste „etichete”, apare și o circulație pe orizontală. Elitele pozitive sunt deseori înlocuite cu elitele cu semn minus, adică, „etichetele” (persoane care nu sunt elite propriu-zise, ci simulanți).

Când elitele pozitive întră într-o rutină auto-satisfăcută și o stare de apatie, sunt înocuite cu falsele elite, care câștigă poziția socială prin viclenie și corupție.

Degenerarea elitelor determină, de asemenea, revoluții, care vin de fiecare dată pe valuri de violență. Elitele pozitive exercită puterea în mod (aparent) natural, legitim, dar și ca urmare a unor conspirații (uneltiri). Vechile elite sunt înlocuite prin forță de uneltitori.

Deoarece aristocrațiile fac parte din pătura superioară a elitelor, iar acestea nu sunt nici pe departe veșnice, ci supuse unui proces de decădere care se va solda cu dispariția lor, istoria este, după expresia lui Pareto, un „cimitir al aristocrațiilor”.

*din acest punct de vedere, se poate spune că sună cel puțin interesant termeni și sintagme ca: „frontul salvării naționale”, „uniunea salvați România”, „planul național de redresare și reziliență”, „save planet Earth”, „there is no Planet B” …

(a se vedea și Preambulul)

(va urma)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Pentru că 3 ianuarie vine rapid și există toate „șansele” ca așa-zisa socializare prin feisbuc să se schimbe radical negativ, iar postările unor deviaționiști eretici ca mine să nu se mai vadă, zic să vă aduc la cunoștință ce cred eu că se va întâmpla în 2023 …

Pentru că 3 ianuarie vine rapid și există toate „șansele” ca așa-zisa socializare prin feisbuc să se schimbe radical negativ, iar postările unor deviaționiști eretici ca mine să nu se mai vadă, zic să vă aduc la cunoștință ce cred eu că se va întâmpla în 2023 … 

(i) În plan politic, PSD va trebui să dea piept cu realitatea crudă și cruntă a refuzului președintelui Iohannis de a-l numi premier pe dl Ciolacu. În mod normal, într-o asemenea situație, PSD ar trebui să iasă de la guvernare, dar nu o va face, invocând situația grea, crizele, poate chiar o nouă stare de urgență/alertă pe motive economice sau climatic-meteorice. Consecința nu va fi recâștigarea de către pnl și usr a vreunei părți din electorat (nu mai crede nimeni în ei), ci un gol imens în „piața” politică, de unde o cerință de umplere rapidă cu alte oferte. Poate fi vorba de un curent sănătos, suveranist și patriotic, sau de un curent de scandal, trivial, nefrecventabil, de genul celui creat în 2000 de Corneliu Vadim Tudor.  

(ii) În plan social, polarizarea socială se va acutiza – vom avea mult mai mulți săraci și flămânzi și mult mai puțini bogați, îmbogățiți cu asupra de măsură. Pentru săraci, ascensorul social se va bloca la subsol. Pentru clasa de mijloc, ascensorul social se va bloca între mezanin și etajul unu. Clasa de mijloc va începe să sărăcească accentuat. Sprijinul din pandemie și cel referitor la criza energetică și de carburanți nu vor putea ține la nesfârșit, pentru că economia nu mai permite nici subsidii, nici împrumuturi în acest scop. 

(iii) În plan economic, cred că marile întreprinderi vor avea de înfruntat probleme grave, venind din două direcții: mai întâi, costurile cu energia și materiile prime vor deveni imposibil de susținut fără majorări de prețuri, de unde un recul în consum (oamenii deja sunt sufocați de scumpiri) și, deci, o reducere cronică a producției și a locurilor de muncă; în al doilea rând, regulile absurde ale „sobrietății” energetice și ale așa-numitului green deal le-au obligat pe marile corporații să adopte un incredibil discurs care descurajează consumul și circulația fizică a persoanelor și a capitalurilor, de unde un alt tip de recul al consumului – caraghis glonț tras în propriul picior de întreprinzătorul woke; oricum, anii 2021-2022 au însemnat deja reducerea consumului, pe toate palierele – oamenii fie au virat către economisirea cu prețul strângerii curelei, fie au scos bani din depozite pentru a consuma (ceea ce înseamnă implicit evitarea oricărei „risipe” viitoare sau a răsfățului și a luxului). De aici va veni depresiunea economică - până în prezent sunt doar semne de recesiune.

(iv) În planul sănătății economice și financiare a afacerilor, anul 2023 va fi un an al scadențelor. Creditele de capital de lucru nu au fost luate, în anii 2020-2022, decât pentru rostogolirea unor datorii mai vechi, iar creditele de investiții au fost rare (de exemplu, sub 15% din creditele IMM Invest s-au dus în investiții). De vreme ce statul va fi obligat să oprească programele de sprijin, este destul de clar că bolovanul datoriilor nu se ma mai putea rostogoli. În altă ordine de idei, economia este deja infectată de pierderi din ce în ce mai mari, unele dintre ele fiind cronicizate, întrucât au rămas neacoperite sau asumate de întreprinzători de mai mult de 15 ani. Conform datelor BNR, mai mult de o treime din numărul total de societăți comerciale (400 de mii din 1,1 milioane) au pierderi majore și capitaluri negative, realități care ar fi reclamat dizolvarea – și asta nu de ieri, ci de mai mult de 15 ani. De fapt, dacă ne luăm după cifra societăților care depun situații financiare anuale, deci care „există” pentru fisc, cifră care nu depășește 700 de mii (restul de societăți nu depun situații financiare, de unde concluzia că ar trebuie să fie de mult radiate), proporția dezastrului e mult mai mare. Vor fi, în consecință, multe lichidări și falimente, iar legislația oferă facilități de dispariție rapidă a unei afaceri, în timp ce se menține parcimonioasă cu metodele și instrumentele de evitare/prevenție a insolvenței. 

(v) În plan macro-economic, inflația va continua să stea la niveluri mari, poate chiar mai mari de 20% anual. Paradoxal și oarecum cinic, autoritățile (BNR și INS) spun că inflația de acum este de cca 16,5%, dar atrag atenția că la alimente și alte produse sau servicii de bază inflația este de peste 30%. În plus, o problemă gravă, de redistribuire injustă a averilor, este data de scăderea abruptă a puterii de cumpărare a banilor. Ceea ce cumpăram în 2019 cu 100 de lei vom putea cumpăra cu minim 160 de lei în 2023. Acesta este efectul pervers al politicii de relaxare cantitativă practicată oarecum confidential de BNR. Spre deosebire de Federal Reserve, de Banca Angliei și de BCE, care fac publice momentele emiterii și sumele de bani suplimentari față de masa de produse și servicii de pe piață pe care le aruncă pe piață pentru a „stimula” inflația, BNR nu ne-a spus că, timp de doi ani, a emis mai mult de 130 de miliarde de lei, suplimentari față de masa monetară care era în circulație la finalul anului 2019. Or, acest lucru nu numai că stimulează inflația (care reduce nominal puterea de cumpărare a banului), dar are și minunata aptitudine de a gonfla artificial prețurile (ceea ce reduce în mod real puterea de cumpărare a banilor). Nu numai banii de consum s-au erodat, ci și depozitele. Dacă am avut 100 de lei în cont în 2019, acei bani valorează mult mai puțin acum – proportional cu aruncarea de bani din elicopter de către BNR, bani din care au făcut profituri extrem de mari și nejustificate unele bănci. 

(vi) Apropos de bănci, cred că vom asista, în 2023, la mai multe concedieri și închideri de sucursale, în primul rând pentru că interesul particularilor pentru creditare se reduce drastic lună de lună (interesat mai râmâne doar statul, dar la asemenea afaceri cu statul sunt abonate doar 7-8 bănci, dintre care două sunt … austriece, restul băncilor fiind sortite amărăciunii și depresiei) și, în al doilea rând, pentru că se insistă din ce în ce mai irational pe „digitalizarea” serviciilor de plăți/încasări și a restului activităților bancare. Or, algoritmii și IA-urile nu au nevoie de oameni la ghișeu sau în birouri. Este paradoxal, dar faptul că nu se vor mai permite plăți în numerar nu este în avantajul celor care lucrează în bănci. De altfel, dacă se va trece, chiar și cu titlu experimental, la moneda digitală emisă de banca centrală (👉💥CBDC💥👈), băncile comerciale nu vor mai avea rațiune de a exista. 

(vii) Există și un aspect pozitiv al trendurilor românești – întâmplările recente, mai ales cele relative la refuzul accesului României în spațiul de liberă circulație Schengen și cele relative la arestările pentru corupție ale unor euro-parlamentari au întors românii cu fața către origini și către țară și le-au arătat o față urâtă a UE, pe care nu o bănuiau. Măsurile birocratice haotice și ilogice al Comisiei Europene în materie de pandemie, modul infantile în care a abordat criză energetică, green deal-ul, schimbările climatice, sancțiunile economice la adresa Rusiei (de care nu suferă Rusia, ci populația Europei) și finanțarea continuării unui război distrugător la granița noastră, au alimentat un curent euro-sceptic pe care nu îl credeam posibil acum 3 ani. Românului îi este clar acum că este considerat un fel de cetățean de mâna a treia al UE, dedicat muncii ieftine în metropolele europene și consumului de produse slabe calitativ, stereotipice și nocive, în țară, la el acasă. Românului îi este clar acum că nu mai vrea „o țară ca afară”, ci o țară demnă, dacă se poate, în interiorul UE, o țară egala celorlalte țări membre ale UE de dimensiuni demografice și economice echivalente. Nu de alta, dar marile economii europene s-au comportat suveranist-naționalist atunci când a fost vorba de crize – bancare, de imigrație, relative la terorism, la pandemie, la energie, la alimente și la război. 

Așa că vă urez un an 2023 în care să fiți tari.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea