Polarizarea socială, circulația elitelor și statul paralel
Episodul I
Un sociolog italian, Vilfredo Pareto, a teoretizat conceptul de „circulație a elitelor”. În Tratatul de sociologie generală, subintitulat Mintea și societatea și publicat în anul 1917, Pareto a arătat că elitele se nasc, cresc și decad într-o mișcare ciclică, intermeinabilă. Atât din nevoia omului de autodepășire și propășire, cât și din nevoia elitelor de primenire, de regenerare, se creează natural o circulație de jos în sus a elitelor. Ca și când ar urca într-un ascensor social, indivizii înzestrați trec dintr-o pătură socială pauperă sau amorfă, într-o zonă rarefiată, a elitelor, indivizii ratați sau ruinați decad, iar elitele degenerează în mod colectiv. Când ascensorul social se blochează, apare violența socială și izbucnesc revoluțiile.
Teoria circulației elitelor poate proba și explica mult-hulitul concept de stat paralel (profund, abscons).
Conform lui Vilfredo Pareto, orice societate cuprinde 2 categorii de populație: cea inferioară, o clasă lipsită de merite, total străină conceptului de organizare socială, cu o influență minimă sau nulă asupra guvernării, și cea superioară, adică elita. Așadar, societatea trebuie să fie condusă de elite, pentru că masele nu știu a se organiza. Elita are un rol pozitiv în istorie, fiind chiar salvatoare a maselor*. Cu cât elita e mai rarefiată și mai sus-pusă, cu atât e mai eficientă.
De precizat că Mihai Eminescu, în scrierile sale politice, avea o perspectivă radical diferită. În concepția eminesciană, elita, alias „pătura superpusă”, este în realitate forța dezorganizatoare și irațională care subjugă clasele pozitive și „țara reală”, prin haosul pe care îl generează corupția și impostura lor. În mod curios, această descriere a elitelor negative, făcută cu peste 150 de ani în urmă de Eminescu, definește aproape perfect prostocrația actuală din România și din UE. Realitățile pe care le-am trăit în ultimii 15 ani probează că cea mai sigură cale către auto-distrugerea lumii contemporane este încredințarea problemelor globale spre rezolvare elitelor globale auto-mandatate …
În termeni oarecum diferiți, adepții așa-numitei meritocrații ajung la concluzia lui Pareto – că elita trebuie să conducă. Pentru „meritocrați” și simpatizanții lor elitiști, democrația este tot atât de rea ca și autocrația, căci permite „tirania” maselor needucate contra minorității meritorii, iar masele de votanți sunt total incompetente. De aceea, societatea trebuie condusă de meritocrați, plasați dincolo de emoționalitatea gregară a maselor și imuni din punctul de vedere al răspunderii.
Adevărul este că în societate există nu numai o elită pozitivă, aristocratică sau înobilată prin idealuri înalte și străduință, ci și o așa-numita „elită cu sens minus”, care este o contra-selecție a meritelor, bazată pe etichete false și pe apartenența la rețelele mafiotice de sens. Aceste etichete, remarcate atât de Pareto, cât și de Eminescu, indică în mod fals apartenența la o elită. Este ceea ce noi numim, mai sugestiv și emoțional, ciocoi, vechi sau noi. Odată ce intră în joc aceste „etichete”, apare și o circulație pe orizontală. Elitele pozitive sunt deseori înlocuite cu elitele cu semn minus, adică, „etichetele” (persoane care nu sunt elite propriu-zise, ci simulanți).
Când elitele pozitive întră într-o rutină auto-satisfăcută și o stare de apatie, sunt înocuite cu falsele elite, care câștigă poziția socială prin viclenie și corupție.
Degenerarea elitelor determină, de asemenea, revoluții, care vin de fiecare dată pe valuri de violență. Elitele pozitive exercită puterea în mod (aparent) natural, legitim, dar și ca urmare a unor conspirații (uneltiri). Vechile elite sunt înlocuite prin forță de uneltitori.
Deoarece aristocrațiile fac parte din pătura superioară a elitelor, iar acestea nu sunt nici pe departe veșnice, ci supuse unui proces de decădere care se va solda cu dispariția lor, istoria este, după expresia lui Pareto, un „cimitir al aristocrațiilor”.
*din acest punct de vedere, se poate spune că sună cel puțin interesant termeni și sintagme ca: „frontul salvării naționale”, „uniunea salvați România”, „planul național de redresare și reziliență”, „save planet Earth”, „there is no Planet B” …
(va urma)
