Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Economia de piață, acoperirea în aur a masei monetare

Cândva, pe vremea când lumea încă mai avea încredere în economia de piață, acoperirea în aur a masei monetare era de 50 la 1, adică, pentru 50 de promisiuni de acoperire în aur, doar una era realizabilă. Deci, 49 de dolari din 50 erau bani apăruți din nimic și acoperiți de nimic. Acum, că lumea a trecut la capitalismul de spionaj și supraveghere în favoarea corporațiilor (=fascism amestecat cu feudalism), raportul este de 500 la 1. Și crește. Ironic, după ce lumea s-a sufocat singură cu fiat money și cu datorii, la modă va ajunge curând moneda digitală a băncii centrale (CBDC), care va fi un tip de bani foarte ciudat și totalitar. CBDC e concepută ca o monedă temporară care nu poate fi utilizată decât în perioada de valabilitate și în limitele impuse de sistem (de exemplu, ratingul social chinezesc sau perimetrul de 15 minute ușor de parcurs pe jos în care trăiești), putând fi anulată imediat ce sistemul suspectează o dizidență a cetățeanului sau imediat ce fiscul, o bancă sau UE o confiscă (de exemplu, pentru a finanța tranziția climatică, războiul sau falimentul băncii).

Am teoretizat paraleul ca monedă locală/regională în anul 2021, când intuiam că autoritățile plandemice, care au aruncat mari procente din populație în afara zidurilor cetății (extra muros), vor crea alte crize și, oarecum natural, vor determina apariția unor comunități sau chiar societăți paralele, constituite din proscriși, excluși și dizidenți (ca în Minunat lume nouă sau în Divergent). Evident, aceste societăți care vor avea nevoie de propria economie și monedă.

Para - leu = ceva paralel, alternativ leului, ceva foarte puternic și aprig (ca în expresia “leu - paraleu”), dar care ar avea o acoperire exactă în produse și servicii ale economiei locale, valoarea fiind dată de negocierea dintre părți, de la egal la egal.

Monedele locale sunt legale în UE și nu e nevoie să despartă societatea în triburi și clanuri. E o soluție la toate problemele financiare ale lumii de azi: datorii înspăimântătoare, acutizarea inegalității economice, pierderea puterii de cumpărare a banilor și, deci, a valorii muncii și activelor omului de rând, războiul sustenabil, pierderea libertăți economice a consumatorilor și a antreprenorilor.

Evident că vremea unor astfel de monede n-a venit încă, mai ales că acum lumea e momită cu cryptomonede, care au rolul insidios de a o obișnui treptat cu CBDC. Când CBDC va fi utilizat pe scară largă și va implica inteligența artificială, libertatea și proprietatea vor fi dispărut deja din cetate, putând supraviețui doar dincolo de zidurile cetății (fizice sau digitale). Cetatea va deveni pe nesimțită o închisoare a fericiților.

Cândva, însă, voi aduce și legea paraleului, căci omul nu poate accepta captivitatea perpetuă fără a-și pierde atributele fundamentale.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Fără să vreau să sâcâi pe cineva, fac remarcată o știre strecurată printre rânduri săptămâna trecută - cică băncile din România intenționează să desființeze 3000 de bancomate

Fără să vreau să sâcâi pe cineva, fac remarcată o știre strecurată printre rânduri săptămâna trecută - cică băncile din România intenționează să desființeze 3000 de bancomate.

Daci se va pune în practică în mod coordonat, mișcarea va reduce și mai mult circuitul banilor peșin în economia vizibilă (cu consecința că va crește corespunzător circulația din economia gri, ne-vizibilă). Este foarte probabil că gestul cartelar, coordonat, al băncilor vine în pregătirea iminentei introduceri a monedei digitale emisă de băncile centrale (CBDC - central bank digital curency), instrument totalitar prin intermediul căruia vom fi încarcerați într-o colivie digitală globală unde fiecare va sta, ca în feudalism, pe bara corespunzătoare statutului său social. Fiecare albină a stupului va avea dreptul să cumpere cu banii SĂI, obținuți prin munca/activitatea SA și taxați/impozitați/penalizați cu sumele plătite de EA (statului sau corporației agreate de stat), DOAR acele produse sau servicii pe care i le va permite banca centrală.

Acest oribil apartheid va fi o treabă simplă, urmând a fi perfectată de la butoanele platformei digitale în interiorul căreia sunt depozitate și stocate toate avatarurile noastre digitale, construite din estimările comportamentului nostru, efectuate pe baza a ceea ce lăsăm/încărcăm noi pe internet sau în rețelele de socializare de fiecare dată când le utilizăm - iar asta o facem cu conștiința că viața noastră e mai bună, mai ușoară, mai spectaculoasă, iar decizia ne aparține, nefiind fabricată, pe nesimțite, de golemul tehnologic în care am fost adânc afundați.

Cu pe frunte, sub piele, în zmartfon sau în sânge nu vom mai putea cumpăra și nici vinde decât ceea ce Fiara ne va fi permis, Fiară al cărui semn vom fi obligați să îl purtăm peste tot, în culcare și-n sculare, la munca în amfiteatru sau la câmp, în biserică sau la bodegă.

Cu toate acestea, iată ce spune art. 2191 alin.1 Cciv:

„Prin constituirea unui depozit de fonduri la o instituţie de credit, aceasta dobândeşte proprietatea asupra sumelor de bani depuse şi este OBLIGATĂ să restituie aceeaşi cantitate monetară, de aceeaşi specie, la termenul convenit sau, după caz, ORICÂND, la cererea deponentului, cu respectarea termenului de preaviz stabilit de părţi ori, în lipsă, de uzanţe”.

În baza acestui text legal, toți cei care au bani în bancă pot cere retragerea lor oricând, integral și peșin. Banca are obligația să restituie acești bani imediat - nu în alte conturi bancare, ci chiar în bani peșin, la ghișeu. Banca poate fi obligată să lucreze cu oameni și cu bani fizici, măcar pentru a ne da banii înapoi, bani pe care și-au construit, de altfel, imperiul banilor-datorie.

Doar dacă aveți bani peșin puteți face orice vreți cu ei și puteți cumpăra orice cu ei, fără a fi obligați să purtați semnul Fiarei. Doar cu bani peșin veți avea garanția proprietății personale și a libertății de a exista.

Desigur, nu puteți face plăți mai mari de 5 mii de lei pe zi - dar cine are nevoie să consume de 5000 de lei pe zi?

Numai în România sunt peste 100 de miliarde de euro în depozite bancare. Dacă toți deponenții sau măcar un procent oarecare dintre deponenți și-ar cere banii înapoi imediat, nimeni nu ar mai avea tupeul să lucreze sau să se gândească măcar la a ne pecetlui cu semnul Fiarei și a ne încarcera în colivia lor digitală.

Nu mă aștept ca românii să declanșeze o asemenea mișcare (care nu ar încălca nicio lege - dimpotrivă, ar pune în operă un principiu al Codului civil, scris chiar de bancheri), dar este aproape sigur că ea va apărea undeva în Europa, curând, așa cum a apărut, de altfel, mișcarea de boicot al furnizorilor de energie în Marea Britanie, unde oamenii nu își mai plătesc facturile.

Așadar, nu vă supuneți! Lepădați-vă, liberați-vă de cel viclean!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - partea II - a Economiile populației sunt puse la mezat

 

partea II

Sigur că da, nu e ca și când statul ori UE ar confisca acei bănuți ca să salveze niște zombies, dar canalizarea lor către domenii perdante, cum este tranziția climatică, ar putea determina pierderi dezastruoase.

Sigur că da, Uniunea Europeană se declară atentă la siguranța investițiilor și susține că va canaliza acei bănuți către domeniile de interes pentru UE. Omul va fi liber să se avânte sau nu în riscurile de pe piața de capital, dar dacă UE va spune că e ok, lumea va da buluc să investească în domeniile falimentare și războinice indicate de UE.

Așa s-a întâmplat și în cazul falimentului Lehman Brothers.

Toată lumea a pierdut atunci, minus bancherii, asigurătorii și privilegiații politici. Exact așa se va putea întâmpla și în acest caz: neofeudalii economiei și ai politicii vor face profit (doar ei), iar pierderile vor fi socializate, adică împărțite la zecile de milioane de naivi care vor fi mușcat momeala.

Pe lângă cele 10 trilioane de euro din depozitele bancare ale celor 450 de milioane de cetățeni UE trebuie luate în calcul și fondurile (publice sau private) de pensii, precum și fondurile acumulate de companiile de asigurări pentru asigurările de viață, care sunt amestecate cu titluri de valoare achiziționate de pe piața de capital (așa – numitele unit link - uri). E foarte probabil că vorbim de alte 10 de trilioane de euro la nivel european, căci statele membre UE sunt state sociale, care pun mare preț pe asigurări.

Remarc aici că numai Franța, Italia, Germania, Olanda și Spania, împreună, au peste 12 de trilioane de euro datorii.

Din această perspectivă, diluarea puterii de cumpărare a banilor, prin emiterea de bani fără acoperire în produse și servicii (relaxarea cantitativă), devine un mijloc pentru stat de a-și curăța bilanțul și a mai reduce din valoarea reală a datoriilor, iar pentru cetățeni, un coșmar. Într-o perioadă de 6 ani, din 2019 în 2025, puterea de cumpărare a euro a scăzut cu 40%. În acest ritm, în 30 de ani (perioada de „maturitate” a bondurilor emise pe termen lung), euro poate deveni de 5 ori mai puțin valoros decât este azi. Vom plăti statul ca să ne permită să îl împrumătăm.

Nu va fi, deci, deloc simplu de ales între depozite bancare, sigure în limita a 100 de mii de euro, și investiția în piețe de capital, nesigură, dar tentantă în vederea evitării diluării banilor.

În altă ordine de idei, întrucât vor rămâne, cel puțin în parte, fără depozite ale populației, băncile vor fi nevoite a concura piața de capital (ceea ce nu e chiar rău pentru deponenți, căci pot crește dobânzile la depozite, dar e chiar rău pentru creditarea economiei, căci ... pot crește dobânzile). Băncile vor fi nevoite să intre în competiție și cu fondurile de tip shadow banking (cele mai malefice dintre toate sunt Vanguard, Black Rock, State Street și Fidelity) pentru a convinge oamenii să își țină banii în bănci. În plus, băncile vor fi nevoite să intre în hora “investițiilor”: vor putea plasa bani în piața de capital, deci vor intra în competiție cu … fondurile de pensii.

Ne putem întreba cum vor scoate cămeșa băncile și, mai ales, cum vor renunța la banii ieftini atrași de la populația econoamă, care preferă să nu consume sau să își amâne consumul pentru vremuri mai roz...

De departe, cel mai „tare” efect al programului UE de mobilizare a economiilor populației este torpilarea sistemului financiar – bancar clasic. Economisirea este baza acestui sistem, caracterizat prin rezervele fracționare și emiterea din nimic a banilor – datorie (pe scurt, pentru un euro în depozit, banca poate emite 10 euro – datorie, sub forma unui credit). Fără economiile populației, întregul sistem intră în colaps. Cred că se poate trăi și fără bănci, pe termen mediu și lung, dar consecințele imediate asupra omului obișnuit și asupra IMM – urilor pot fi tragice.

În România sunt cca 700 de mii de societăți (din 1,2 milioane) care depun situații financiare anuale (adică, există economic), mai mult de 95% dintre ele funcționând cu fonduri împrumutate de la asociați și, în mică măsură, de la bănci. Sunt doar câteva zeci de astfel de societăți care au ieșit pe piețele de capital pentru a se finanța prin listare și doar câteva sute care reușesc să se finanțeze, parțial, cu bani de la fondurile de investiții. Programul UE de mobilizare a economiilor populației, jugulând bankingul clasic, va sufoca un întreg sector economic, adică IMM – urile.

Ce oferă UE, ca finanțare a acestui mod de atragere de fonduri și de joc la bursă? Chestii imposibil de accesat. De exemplu, în Programul Național de Redresare și Reziliență, PNRR, sunt prevăzute 38 de milioane de euro cu titlu de ajutor pentru ca IMM – urile să se listeze la bursă. Au fost mai multe sesiuni de accesare a acestor fonduri, la care s-au înscris doar trei IMM – uri, doar una fiind calificată, dar și aceasta s-a retras...

Notă fundamentală: aceste investiții dezirabile pentru UE nu vor fi chiar libere, căci vor merge către domeniile și zonele geografice indicate de UE, cum ar fi armamentul, tranziția climatică, IA, pharma, bio-tehnologia etc. și în Franța, Germania și, probabil, Olanda.

Se vor duce acești bani în economia noastră națională? Nici vorbă. Piața de capital românească este „emergentă”, dar foarte mică în comparație cu Marea Britanie (Londra, în special), Franța, Germania, Olanda, Austria. Banii populației vor fi canalizați în acele economii, ocolind România și, în general, ocolind națiunile mici...

În fine, să mai notăm că moneda digitală a băncii centrale, CBDC, pe care o vrea Banca Centrală Europeană, este, cel puțin declarativ, un tip de bani cu existență efemeră și teritorială (limitată la un anumit perimetru geografic, ca în disptopia orașelor de 15 minute). Ca să nu expire, banii digitali trebuie cheltuiți. Consumul imediat va descuraja economisirea. Pare că UE nu mai vrea ca banii să dețină una dintre funcțiile lor ancestrale – tezaurizarea, adică, stocarea de bani albi pentru zile gri sau negre.

Iată cum, și în acest domeniu, diferența dintre teoria conspirației și realitate este de 6 luni.

A se vedea si -

1.  Goldman Sachs a cumpărat administratorul fondului de pensii NN Investments Partners
2. Fondurile de pensii administrate privat au expuneri mari pe obligațiuni emise de Banca Internațională de Investiții
   
3. Un director și apropiații săi fură de aproape 800 de ori din fondul de pensii administrat privat de firma pe care o conduce
   
4. Scăderea valorii activului “asiguratului” la fondurile de pensii asigurate privat cu cca 8%
   
5. Poker cu pensii

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Spionajul permanent căruia marile corporații tehnologice ne supun pentru a extrage de la noi date cu caracter personal, transformate în estimări comportamentale și „produse predictive”

Spionajul permanent căruia marile corporații tehnologice ne supun pentru a extrage de la noi date cu caracter personal, transformate în estimări comportamentale și „produse predictive”, a determinat o incredibilă diluare a unor drepturi pe care le consideram, până nu demult, imuabile și garantate de stat. În mod masiv, sub efectul dictaturii digitale, dispar drepturi și libertăți.

Consimțământul nostru, ca subiecte ale supravegherii continue și ubicue, ne este fabricat, iar voința canalizată. Noul nume al „libertății” e supunerea, căci e pentru „siguranța noastră” de animăluțe înfricoșate și ipohondre, auto-ferecate în colivie. Noul nume al cunoașterii este informarea din sursă unică, oficială, etichetată de către verificatorii faptelor ca fiind „adevărul”.

Drepturile omului sunt în pericol de dispariție sau de neutralizare în condițiile de dezvelire totală și permanentă a emoționalității și a patrimoniului nostru. Ca niște păpuși sentimentale (emotional puppets) ajungem să credem că deciziile insinuate în subconștientul nostru de controlorii panoului de monitorizare sunt chiar deciziile noastre libere și conștiente. Ca niște stăpâni ne-diligenți ai bunurilor noastre (malus pater familias) nu prindem de veste când suntem expropriați.

Iată, în prescurtare, cum ne pierdem aceste drepturi:

(I) corsarii internetului practică auto-împroprietărirea prin ocupațiune asupra datelor noastre cu caracter personal, fără ca marea majoritate a populației să fie conștinentă de asta; omul contemporan a devenit apt, prin dresaj, de a abandona drepturi și libertăți în schimbul unei gratuități sau al comodității de a butona telecomanda;

(II) dreptul de proprietate este limitat sau chiar negat de reglementări ipocrite privitoare la evaziunea fiscală, spălarea de bani, corupție, activități teroriste etc., de care sunt vinovate în mod promordial corporațiile multinaționale, care dețin resursele materiale și financiare necesare lansării în astfel de activități; dacă există luare de mită, este pentru că există dare de mită, adică o acțiune ilegitimă pe care cel cu bani își cumpără un loc în față în competiția economică și socială, un privilegiu, o rentă sau o exclusivitate, adică posibilitatea de a face și mai mulți bani; campionatul mondial de fotbal din Qatar, pe care corporațiile occidentale îl boicotează în mod ipocrit, există pentru că organizații occidentale globale „oneste”, precum și cetățeni occidentali „cinstiți” au dat sau luat mită, iar costul de 200 de miliarde de dolari implicat de acest gigantic gheșeft „sportiv” a fost o sursă majoră de creștere a cifrei de afaceri a unor companii europene sau americane, care dețin know-how-ul în domeniu;

(III) înlocuirea banilor peșin cu cei electronici și, curând, înlocuirea banilor înșiși cu moneda digitală emisă de băncile centrale (👉CBDC👈) erodează treptat, până la aneantizare, dreptul de proprietate individuală – banii de azi, așa cum îi știm, devin vouchere de valoare fixă și cu perioade scurte de valabilitate, iar produsele și serviciile care pot fi cumpărate cu banii de azi nu vor mai putea fi cumpărate decât după criteriile și specificațiile „monedei” digitale, stocate de banca centrală; de exemplu, un cetățean cu un rating social redus nu va mai putea cumpăra decât acele produse sau servicii la care se „califică”; un cetățean care nu s-a „imunizat” nu va mai putea cumpăra decât de la comercianți care se află în cercul redus în care se poate mișca, în așa fel încât să nu îi „infecteze” pe alții; un dizident politic sau religios nu va mai putea cumpăra nimic, căci nu va mai putea purta pecetea digitală, fiind aruncat extra muros; ironic, chiar și băncile comerciale vor dispărea, de vreme ce rolul lor în încasări, plăți, depozite și creditare va fi eliminat;

(IV) digitalizarea total(itar)ă va duce, în final, la aneantizarea libertății de opinie și de credință și va determina înlăturarea dreptului la protecția vieții private și de familie și a dreptului la demnitate, în favoarea unor drepturi colective incerte și iluzorii, cu titulari auto-mandatați să reprezinte „comuitatea” în persoana tehnocraților de stat/corporație (care sunt și interșanjabili).

De aici necesitatea de a introduce în Constituție bariere ale abuzului corporatist de putere, mai ales că statul se îngemănează cu/pleacă genunchiul în fața corporațiilor transnaționale. Statul devine o corporație în cadrul căreia profitul se privatizează iar pierderile se socializează. Statul nu se mai preocupă de responsabilitate când vine vorba de neo-feudalii economiei globale de azi.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care România este parte din 1994, a fost concepută și adoptată, în varianta curentă, pentru abuzurile de putere și încălcările drepturilor omului și ale libertăților cetățenești de către stat, dar nu și de către corporații, ceea ce este o gravă lacuna a reglementării și o garda lăsată/scut lipsă care se întorc mereu contra cetățeanului de rând, cel pe umerii căruia se urcă și corporațiile - dictator și se finanțează și statul abuziv/vătaf al corporației.

Corporația – putere în stat, ar trebui să fie supusă acestui principiu din preambulul Statutului Consiliului Europei:

„Valorile spirituale și morale sunt moștenirea comună a popoarelor europene și sursa reală a libertății individuale, a libertăților politice și a statului de drept, principii care formează orice democrație adevărată”.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Asociatia Parakletos

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Pentru că 3 ianuarie vine rapid și există toate „șansele” ca așa-zisa socializare prin feisbuc să se schimbe radical negativ, iar postările unor deviaționiști eretici ca mine să nu se mai vadă, zic să vă aduc la cunoștință ce cred eu că se va întâmpla în 2023 …

Pentru că 3 ianuarie vine rapid și există toate „șansele” ca așa-zisa socializare prin feisbuc să se schimbe radical negativ, iar postările unor deviaționiști eretici ca mine să nu se mai vadă, zic să vă aduc la cunoștință ce cred eu că se va întâmpla în 2023 … 

(i) În plan politic, PSD va trebui să dea piept cu realitatea crudă și cruntă a refuzului președintelui Iohannis de a-l numi premier pe dl Ciolacu. În mod normal, într-o asemenea situație, PSD ar trebui să iasă de la guvernare, dar nu o va face, invocând situația grea, crizele, poate chiar o nouă stare de urgență/alertă pe motive economice sau climatic-meteorice. Consecința nu va fi recâștigarea de către pnl și usr a vreunei părți din electorat (nu mai crede nimeni în ei), ci un gol imens în „piața” politică, de unde o cerință de umplere rapidă cu alte oferte. Poate fi vorba de un curent sănătos, suveranist și patriotic, sau de un curent de scandal, trivial, nefrecventabil, de genul celui creat în 2000 de Corneliu Vadim Tudor.  

(ii) În plan social, polarizarea socială se va acutiza – vom avea mult mai mulți săraci și flămânzi și mult mai puțini bogați, îmbogățiți cu asupra de măsură. Pentru săraci, ascensorul social se va bloca la subsol. Pentru clasa de mijloc, ascensorul social se va bloca între mezanin și etajul unu. Clasa de mijloc va începe să sărăcească accentuat. Sprijinul din pandemie și cel referitor la criza energetică și de carburanți nu vor putea ține la nesfârșit, pentru că economia nu mai permite nici subsidii, nici împrumuturi în acest scop. 

(iii) În plan economic, cred că marile întreprinderi vor avea de înfruntat probleme grave, venind din două direcții: mai întâi, costurile cu energia și materiile prime vor deveni imposibil de susținut fără majorări de prețuri, de unde un recul în consum (oamenii deja sunt sufocați de scumpiri) și, deci, o reducere cronică a producției și a locurilor de muncă; în al doilea rând, regulile absurde ale „sobrietății” energetice și ale așa-numitului green deal le-au obligat pe marile corporații să adopte un incredibil discurs care descurajează consumul și circulația fizică a persoanelor și a capitalurilor, de unde un alt tip de recul al consumului – caraghis glonț tras în propriul picior de întreprinzătorul woke; oricum, anii 2021-2022 au însemnat deja reducerea consumului, pe toate palierele – oamenii fie au virat către economisirea cu prețul strângerii curelei, fie au scos bani din depozite pentru a consuma (ceea ce înseamnă implicit evitarea oricărei „risipe” viitoare sau a răsfățului și a luxului). De aici va veni depresiunea economică - până în prezent sunt doar semne de recesiune.

(iv) În planul sănătății economice și financiare a afacerilor, anul 2023 va fi un an al scadențelor. Creditele de capital de lucru nu au fost luate, în anii 2020-2022, decât pentru rostogolirea unor datorii mai vechi, iar creditele de investiții au fost rare (de exemplu, sub 15% din creditele IMM Invest s-au dus în investiții). De vreme ce statul va fi obligat să oprească programele de sprijin, este destul de clar că bolovanul datoriilor nu se ma mai putea rostogoli. În altă ordine de idei, economia este deja infectată de pierderi din ce în ce mai mari, unele dintre ele fiind cronicizate, întrucât au rămas neacoperite sau asumate de întreprinzători de mai mult de 15 ani. Conform datelor BNR, mai mult de o treime din numărul total de societăți comerciale (400 de mii din 1,1 milioane) au pierderi majore și capitaluri negative, realități care ar fi reclamat dizolvarea – și asta nu de ieri, ci de mai mult de 15 ani. De fapt, dacă ne luăm după cifra societăților care depun situații financiare anuale, deci care „există” pentru fisc, cifră care nu depășește 700 de mii (restul de societăți nu depun situații financiare, de unde concluzia că ar trebuie să fie de mult radiate), proporția dezastrului e mult mai mare. Vor fi, în consecință, multe lichidări și falimente, iar legislația oferă facilități de dispariție rapidă a unei afaceri, în timp ce se menține parcimonioasă cu metodele și instrumentele de evitare/prevenție a insolvenței. 

(v) În plan macro-economic, inflația va continua să stea la niveluri mari, poate chiar mai mari de 20% anual. Paradoxal și oarecum cinic, autoritățile (BNR și INS) spun că inflația de acum este de cca 16,5%, dar atrag atenția că la alimente și alte produse sau servicii de bază inflația este de peste 30%. În plus, o problemă gravă, de redistribuire injustă a averilor, este data de scăderea abruptă a puterii de cumpărare a banilor. Ceea ce cumpăram în 2019 cu 100 de lei vom putea cumpăra cu minim 160 de lei în 2023. Acesta este efectul pervers al politicii de relaxare cantitativă practicată oarecum confidential de BNR. Spre deosebire de Federal Reserve, de Banca Angliei și de BCE, care fac publice momentele emiterii și sumele de bani suplimentari față de masa de produse și servicii de pe piață pe care le aruncă pe piață pentru a „stimula” inflația, BNR nu ne-a spus că, timp de doi ani, a emis mai mult de 130 de miliarde de lei, suplimentari față de masa monetară care era în circulație la finalul anului 2019. Or, acest lucru nu numai că stimulează inflația (care reduce nominal puterea de cumpărare a banului), dar are și minunata aptitudine de a gonfla artificial prețurile (ceea ce reduce în mod real puterea de cumpărare a banilor). Nu numai banii de consum s-au erodat, ci și depozitele. Dacă am avut 100 de lei în cont în 2019, acei bani valorează mult mai puțin acum – proportional cu aruncarea de bani din elicopter de către BNR, bani din care au făcut profituri extrem de mari și nejustificate unele bănci. 

(vi) Apropos de bănci, cred că vom asista, în 2023, la mai multe concedieri și închideri de sucursale, în primul rând pentru că interesul particularilor pentru creditare se reduce drastic lună de lună (interesat mai râmâne doar statul, dar la asemenea afaceri cu statul sunt abonate doar 7-8 bănci, dintre care două sunt … austriece, restul băncilor fiind sortite amărăciunii și depresiei) și, în al doilea rând, pentru că se insistă din ce în ce mai irational pe „digitalizarea” serviciilor de plăți/încasări și a restului activităților bancare. Or, algoritmii și IA-urile nu au nevoie de oameni la ghișeu sau în birouri. Este paradoxal, dar faptul că nu se vor mai permite plăți în numerar nu este în avantajul celor care lucrează în bănci. De altfel, dacă se va trece, chiar și cu titlu experimental, la moneda digitală emisă de banca centrală (👉💥CBDC💥👈), băncile comerciale nu vor mai avea rațiune de a exista. 

(vii) Există și un aspect pozitiv al trendurilor românești – întâmplările recente, mai ales cele relative la refuzul accesului României în spațiul de liberă circulație Schengen și cele relative la arestările pentru corupție ale unor euro-parlamentari au întors românii cu fața către origini și către țară și le-au arătat o față urâtă a UE, pe care nu o bănuiau. Măsurile birocratice haotice și ilogice al Comisiei Europene în materie de pandemie, modul infantile în care a abordat criză energetică, green deal-ul, schimbările climatice, sancțiunile economice la adresa Rusiei (de care nu suferă Rusia, ci populația Europei) și finanțarea continuării unui război distrugător la granița noastră, au alimentat un curent euro-sceptic pe care nu îl credeam posibil acum 3 ani. Românului îi este clar acum că este considerat un fel de cetățean de mâna a treia al UE, dedicat muncii ieftine în metropolele europene și consumului de produse slabe calitativ, stereotipice și nocive, în țară, la el acasă. Românului îi este clar acum că nu mai vrea „o țară ca afară”, ci o țară demnă, dacă se poate, în interiorul UE, o țară egala celorlalte țări membre ale UE de dimensiuni demografice și economice echivalente. Nu de alta, dar marile economii europene s-au comportat suveranist-naționalist atunci când a fost vorba de crize – bancare, de imigrație, relative la terorism, la pandemie, la energie, la alimente și la război. 

Așa că vă urez un an 2023 în care să fiți tari.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Stați, că nu e tot.(II)

Stați, că nu e tot.

 (II)

Având în vedere această minune de eficiență a luptelor duse de această magnifică birocrație de la UE, propunerile de buget pentru 2025 și, pe mai departe, până în 2035, sunt de majorare a procentelor de prelevare la bugetul UE a unor taxe și impozite. Mai mult decât atât, UE își (ne) propune crearea unor taxe și impozite noi, în siajul mărețelor realizări și proiecte propuse a fi îndeplinite până în 2050, când Green Deal va fi atât de bine realizat încât nu va mai rămîne piatră pe piatră din UE.

În legătură cu modul de cheltuire a acestor resurse financiare stoarse de la statele membre și de la cetățeni, să reamintim doar că există programul de luptă contra consecințelor economice și sociale grave ale „luptei” contra pandemiei, luptă comisă tot de birocrația UE. Este ceea ce, în România, este cunoscut sub numele de PNRR. Este un program de 750 de miliarde de euro, care a fost majorat cu 50 de miliarde de euro, pentru a se extinde ca program de dotare a UE cu energie „vrede”, ca să fie mai eficientă lupta contra schimbărilor climatice (RePower EU). De asemenea, acest buget inițial va fi majorat cu sumele necesare continuării războiului din Ucraina (minim 95 de miliarde de euro). Evident, acești bani sunt bani împrumutați de UE. Nu există, cel puțin aparent, o sursă de rambursare a acestor sute de miliarde. Așadar, e nevoie mare de alți bani, de alte taxe și impozite. Culmea este că a venit Mario Draghi în Parlamentul UE, a vorbit oarecum pereților și a spus că UE este în mare belea economică și socială și are nevoie de investiții de minim 800 de miliarde de euro...

Cel ce are urechi de auzit, să audă: vorbim de aproape 1700 de mii de miliarde de euro, care trebuie scoși cumva, de undeva.

Din ce? Din majorarea taxelor și impozitelor existente și din inventarea unora noi.

Între aceste noi taxe și impozite, la loc de „cinste” stau taxele pe tranzacții cu certificate de emisii (Emissions Trading System - ETS), operaționale deja de 10 ani, sau taxele pe importurile de produse non-UE, fabricate cu tehnologii neamicale cu mediul (Carbon Border Adjustment Mechanism CBAM), aplicabile din 2026. Statele membre vor colecta aceste taxe și le vor vira integral la UE.

Se mai propun:

-taxe pe tranzacțiile în spațiul digital; de aici obsesia pentru digitalizare, plăți și încasări digitale și moneda digital a băncilor centrale (CBDC);

-taxe pe tranzacțiile de pe piața de capital; sunt curios cum va mai putea fi competitivă această piață în UE, în raport de bursa din Londra, New York, Tokio, Shanghai sau Hong Kong;

-taxe pe (ne)colectarea deșeurilor și penalități pentru risipa de mâncare.

De departe cea mai cool și mai nouă „resursă financiară proprie” a UE va fi penalitatea aplicată statelor membre UE care nu respectă echilibrul de gen și care plătesc salarii, bonusuri și beneficii mai mari pentru bărbați și mai mici pentru femei și ... pentru alte persoane...

Dacă UE va fi independentă fiscal nu va mai „atârna” în trena statelor membre UE, în special a celor cu economii mari – Germania, Franța, Italia, Spania, Olanda. Va putea deveni, așa cum vor indivizi ca Timmermans sau ca Verhovstad, un supra-stat, o uniune sovietică având reguli și scopuri proprii. Va putea să își deruleze nestingherit politicile de inginerie socială și de demolare a omului natural, pentru a-l reconstrui „mai bine”, adică, sub forma unei păpuși emoționale sau a unei figurini de plastilină.

Precizez că România este membră a multor organizații internaționale – NATO, FMI, BM, ONU, OMS etc., dar numai Uniunea Europeană, care este o construcție juridică, iar nu un supra-stat, are ambiția de a ne impozita direct și pe față și de a transforma statele membre în ... filiale sau puncte de lucru ale administrației financiare din cadrul Comisiei Europene.

În orice organizație internațională se plătește un fel de taxă de participare la club, dar asta este tot ceea ce se cere, iar nu o taxă sau impozit aplicabile direct cetățenilor, companiilor și instituțiilor.

La fel ar trebui să fie și UE. Nu a acceptat nimeni ca acest atribut al suveranității să fie abandonat în favoarea vreunui soviet suprem al UE. Cel puțin, nu la cunoștința mea.

Noi ne vom opune, aici, în Parlamentul UE, acestui curent periculos și contrar Tratatelor UE. Ne vom opune atât politic, cât și juridic. Vom încerca să barăm acest plan sau, măcar parțial, să îl neutralizăm.

Dar e bine ca lumea să priceapă ce se întâmplă aici, chiar dacă pare plictisitor. De fapt, pe asta se și mizează aici – să nu știți, să nu vreți să știți pentru că e complicat, să nu puteți să știți pentru că atenția vă este deviată către crize, supraviețuire, șantaj emoțional sau non-subiecte.

Notă: În legătură cu unele taxe, UE chiar nu are comptența de a le majora sau schimba destinația. De exemplu, impozitul pe venit sau pe profit sunt de strictă competență a statelor membre. Este unul dintre motive pentru care birocrația UE și liderii partidelor parlamentare mari de aici se străduiesc să desființeze regula unanimității în luarea deciziilor de modificare a Tratelor UE.  

Notă înspăimântătoare: fiind vorba de „resurse financiare proprii” ale UE, înseamnă că de încasarea și cheltuirea lor se va ocupa EPPO, parchetul inventat de UE pentru a fi bățul pe spinarea recalcitranților, băț mânuit azi de Codruța Kovesi.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea