Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Guvernul intenționează să desființeze OSPA (Oficiile de Studii Pedologice și Agrochimice) Video

 

 Prin OUG nr. 92/2025, Guvernul intenționează să desființeze o infrastructură publică strategică – rețeaua OSPA (Oficiile de Studii Pedologice și Agrochimice) – care asigura monitorizarea științifică a solurilor României și fundamentarea politicilor agricole și de mediu. Această măsură, aflată în curs de aplicare prin proceduri de reorganizare administrativă, are implicații directe asupra securității alimentare, capacității statului de a gestiona efectele modificărilor severe meteorologice și asupra protejării resurselor naturale strategice ale României.

Astăzi am participat să susțin cercetarea din acest domeniu, la ședința comună a comisiilor de agricultură din Senat și Camera Deputaților, alături de colegii mei din AUR membri ai acestor comisii (Constantinescu Rodica, Spau Dumitru, Ștefănescu  Daniela, Matieş Călin-Gheorghe) care au avut luări de pozițiii în acest sens. 

👉Ministrul nu a fost prezent.👈

Motivația acestor „reforme” este puerilă și lipsită de studii riguroase. Discuțiile de acolo au confirmat ceea ce specialiștii din teren spun de luni de zile: nu este vorba doar despre OSPA. Sub aceeași umbrelă a „reorganizărilor de austeritate” sunt afectate și alte verigi critice ale cercetării și infrastructurii agricole: domeniul semințelor (producerea și certificarea materialului semincer), stațiunile de cercetare pentru materialul biologic vegetal, structurile de zootehnie (ameliorare, genetică, reproducție) și rețeaua de specialiști care asigură controlul științific al producției agricole.

România nu are o agricultură „generică”. Are soluri diferite, condiții pedoclimatice specifice fiecărei regiuni, un relief variat, regimuri de precipitații tot mai instabile și fenomene meteo extreme din ce în ce mai frecvente. Avem nevoie de semințe adaptate la condițiile locale, de soiuri și hibrizi rezistenți la secetă, arșiță și înghețuri târzii, de tehnologii agricole calibrate pe realitatea din teren. Toate acestea se construiesc prin cercetare națională, nu prin import mecanic de soluții „la pachet”.

În lipsa unei rețele publice proprii de monitorizare a solului și de cercetare aplicată, România își pierde capacitatea de a-și cunoaște și proteja propria avuție: calitatea solului, rezervele de nutrienți, gradul de degradare, vulnerabilitățile la eroziune, secetă sau poluare. Solul nu este doar „teren agricol” – este patrimoniu național, capital natural strategic, baza oricărei producții agricole sănătoase și durabile.

Ceea ce se întâmplă în această perioadă, sub pretextul „eficienței” și al „austerității”, este o lovitură dată tocmai acestei capacități naționale de a ne cunoaște, îngriji și proteja propriul pământ. În loc să investim masiv în laboratoare, în instrumente moderne de caracterizare și monitorizare, în cercetare de profunzime și în oameni, îi pierdem. În loc să construim suveranitate agricolă, o subminăm.

OSPA nu sunt instituții inutile și nici „ineficiente”. Sunt structuri autofinanțate, care funcționează din venituri proprii obținute din studii de specialitate solicitate de fermieri și autorități publice și care aduc venituri la bugetul de stat. Ele reprezintă singura infrastructură publică națională specializată care monitorizează fertilitatea solului, degradarea terenurilor, nivelul de poluare și capacitatea agricolă reală a României. La fel, structurile din domeniul semințelor și zootehniei sunt esențiale pentru calitatea producției agricole, pentru sănătatea materialului biologic și pentru reziliența sistemului agroalimentar.

Această destructurare are efecte directe:

– pierderea controlului statului asupra informațiilor strategice despre sol și resurse biologice;

– vulnerabilizarea fermierilor români, obligați să apeleze la servicii private mai scumpe;

– slăbirea capacității statului de a construi politici agricole coerente, adaptate realităților pedoclimatice naționale;

– riscuri majore pentru securitatea alimentară a României, într-un context de schimbări meteorologice accelerate și instabilitate a lanțurilor de aprovizionare.

Să fie limpede: agricultura nu este doar o ramură economică. Este o chestiune de securitate națională și de protejare a avuției naționale. O țară care își pierde capacitatea de a-și cunoaște, proteja și valorifica propriul sol, propriile semințe și propriul material biologic își pierde autonomia.

Reforma reală înseamnă investiție în cercetare, în oameni și în infrastructură națională. Demolarea acestora nu este reformă.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui 

Protejarea solului românesc, chestiune de siguranță națională.

 

Comunicat public .Protejarea solului românesc, chestiune de siguranță națională.

Ieri am participat la o întâlnire de lucru la o fermă de pomicultură, alături de mai mulți producători locali. Mesajul lor a fost unul foarte grav și alarmant: România riscă să piardă controlul asupra informațiilor strategice despre cea mai importantă resursă a sa pământul.

Sub pretextul „austerității”, Guvernul a decis, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2025, coroborată cu OUG nr. 85/2024, desființarea Oficiilor de Studii Pedologice și Agrochimice (OSPA) ca instituții publice cu personalitate juridică și comasarea acestora prin absorbție în cadrul Direcțiilor Agricole Județene (DAJ). Prin acest mecanism juridic, OSPA își pierd autonomia instituțională, patrimoniul, bazele de date și capacitatea de a funcționa ca structură publică specializată, activitatea fiind fragmentată și, în mod inevitabil, externalizată ulterior către mediul privat.

Vorbim despre instituții care nu sunt o povară bugetară, ci se autofinanțează din venituri proprii, obținute din studii de specialitate solicitate de fermieri, autorități publice și operatori economici, și care generează anual venituri importante pentru bugetul de stat prin taxe și impozite. Mai mult, OSPA reprezintă singura infrastructură publică națională de specialitate care monitorizează științific fertilitatea solului, degradarea terenurilor, nivelul de poluare și capacitatea agricolă reală a României, fiind implicată direct în obținerea autorizațiilor de mediu, implementarea Directivei Nitrați și în programele de combatere a deșertificării.

Decizia este cu atât mai gravă cu cât Uniunea Europeană introduce standarde și obligații tot mai stricte privind monitorizarea calității solului și protejarea terenurilor agricole, prin Directiva (UE) 2025/2360 privind monitorizarea și reziliența solului.

În loc să întărească această infrastructură publică, statul român o desființează prin OUG, devenind dependent de expertiza unor entități private. Datele strategice despre sol... esențiale pentru politici agricole, de mediu și de siguranță alimentară... riscă astfel să ajungă în afara controlului public, fără garanții privind interesul național.

Producătorii locali ne-au atras atenția asupra unor riscuri reale:

1. pierderea controlului statului asupra informațiilor strategice despre sol;

2. vulnerabilizarea fermierilor români prin dependență de servicii private;

3. creșterea costurilor pentru analize și studii de sol;

4. slăbirea capacității statului de a construi politici agricole coerente, bazate pe date proprii;

5. riscuri directe pentru securitatea alimentară a României, într-un context de secetă, schimbări climatice și degradare accelerată a terenurilor agricole.

Se știe: agricultura nu este doar o ramură economică. Este o chestiune de siguranță națională. Adoptarea prin ordonanță de urgență a unei măsuri care desființează o infrastructură științifică strategică, fără dezbatere parlamentară și fără studiu de impact transparent, este profund greșită și periculoasă pe termen lung.

Este legitim să ne întrebăm:

👉 De ce a fost aleasă calea ordonanței de urgență (OUG nr. 92/2025) pentru o decizie structurală cu impact pe termen lung asupra siguranței alimentare?

👉 De ce se destructurează o instituție publică funcțională și autofinanțată, în loc să fie modernizată și întărită?

👉 Cui folosește ca datele strategice despre sol să ajungă în mediul privat, unde pot apărea aranjamente netransparente?

Această măsură, girată politic de premierul Ilie Bolojan și pusă în aplicare de ministrul Agriculturii, riscă să afecteze direct viitorul agriculturii românești și securitatea alimentară a țării.

România trebuie să-și păstreze controlul asupra resurselor sale strategice. OSPA, cu o tradiție de peste 70 de ani, nu este doar o instituție profitabilă, ci un pilon al siguranței alimentare, al protecției mediului și al dezvoltării durabile.

Ne asumăm ca, în perioada următoare, împreună cu parlamentarii AUR Iași, să începem demersuri parlamentare concrete pentru modificarea sau respingerea acestor ordonanțe de urgență și pentru protejarea instituțiilor strategice ale statului.

Sprijinim producătorii locali, micii întreprinzători și toți cei care muncesc pământul acestei țări.

Unirea face puterea!

#Romania

#AUR

#ProtejămSolul

#AgriculturaRomânească

#FermieriRomâni

#SecuritateAlimentară

#DezvoltareDurabilă

#Mediu

#TerenuriAgricole

Paul Vladu

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Poluare foarte mare în această noapte la Iași.

Poluare foarte mare în această noapte la Iași.

Valorile poluanților se mențin ridicate până spre miezul nopții. Abia după miezul nopții, odată cu intensificarea curenților atmosferici, este posibilă o ușoară dispersie a poluanților din aer.

Din datele disponibile în acest moment, cea mai afectată zonă rămâne zona Ungheni, unde concentrațiile sunt constant cele mai mari. Situația confirmă încă o dată vulnerabilitatea Iașului la episoadele de stagnare atmosferică, mai ales în perioadele reci, cu inversiuni termice și circulație slabă a aerului.

Recomandare pentru populație (mai ales copii, vârstnici, persoane cu afecțiuni respiratorii):

– evitați activitățile fizice intense în aer liber în această seară;

– aerisiți locuințele doar după ce valorile încep să scadă;

– limitați expunerea prelungită în zonele cu trafic intens.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Până mâine, România se confruntă cu un episod de poluare accentuată.

Până mâine, România se confruntă cu un episod de poluare accentuată. Un val de poluare traversează țara de la nord la sud, fiind înregistrate concentrații ridicate de sulfați, oxizi de azot și particule fine (PM2.5). La acest fond de poluare regională se adaugă și poluarea locală specifică zonelor urbane.

Stațiile APM indică deja valori crescute ale poluanților în mai multe regiuni. Analiza circulației atmosferice și a distribuției poluanților arată că acest episod are o componentă importantă de transport regional, cu mase de aer încărcate cu poluanți provenite din nordul și estul Europei (inclusiv din zona Europei de Est – Ucraina, vestul Rusiei), precum și din sud-estul continentului (Balcani), pe fondul condițiilor meteorologice de iarnă care favorizează stagnarea și acumularea poluanților la sol.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Un alt bir peste români

Un alt bir peste români: a sosit vremea altor majorări de taxe și impozite pentru 2026. Am dat un interviu la postul de televiziune Tele M Iasi  și am prezentat cateva detalii. Pe larg, prezint mai jos mai multe date!

Toată țara este în aer. Biruri suplimentare peste biruri: pe case, pe terenuri, pe mașini. Iar acum revine în forță și „poluarea” ca element suplimentar de taxare și impozitare. Dacă această măsură ar fi fost parte dintr-o politică serioasă, coerentă și fundamentată științific, aș fi fost primul care să o susțină. 

Dacă ar fi venit la pachet cu investiții reale în monitorizare, cercetare, infrastructură și soluții concrete de reducere a poluării, discuția ar fi fost alta. Dar, din păcate, nu acesta este cazul. În realitate, asistăm la o nouă rundă de creșteri de taxe, puse în grabă sub umbrela unui „jalon PNRR”, mai exact din componenta Transport, în valoare totală de aproximativ 7,6 miliarde de euro. Se invocă principiul „poluatorul plătește”, dar fără ca statul să fi construit înainte instrumentele minime care să măsoare corect poluarea și sursele ei reale.

Mai mult, trebuie spus clar un lucru: primăriile și consiliile locale au posibilitatea legală de a majora sau reduce aceste impozite cu până la 50%. Tocmai de aceea, ele ar trebui să țină cont de povara totală a tuturor taxelor care cresc simultan în 2026. 

Pentru mulți cetățeni, taxa pe poluare „mai lipsea” dintr-un lung șir de creșteri.

Repet: această taxă, pusă la pachet cu celelalte majorări, riscă să transforme o problemă serioasă într-o abordare superficială și nedreaptă. Poluarea nu se rezolvă printr-o cifră pusă în tabel, ci prin înțelegerea fenomenului în ansamblu.

Poluarea nu poate fi evaluată doar în funcție de clasa Euro a mașinii. Ea depinde de:

-gradul de uzură al vehiculului,

-orele de funcționare și de staționare,

-blocajele din trafic,

-ambuteiaje,

-intervalul orar (dimineața, seara, la prânz),

-anotimp,

-condițiile meteorologice,

-circulația maselor de aer,

-poluarea adusă din alte zone sau chiar din afara țării.

Poluarea este cumulativă și provine din toate sursele, indiferent de tipul de propulsie. Inclusiv mașinile electrice sau hibride contribuie prin particulele rezultate din uzura anvelopelor, a plăcuțelor și discurilor de frână, a carosabilului. Aceste particule fine sunt astăzi recunoscute ca o sursă majoră de poluare urbană — și ele nu sunt deloc neglijabile.

Cu toate acestea, în PNRR găsim o adevărată „varză de Bruxelles”: mult limbaj tehnic, multe concepte la modă, dar foarte puțină substanță acolo unde contează. 

Nu găsim un program coerent pentru:

-o rețea națională modernă de monitorizare a aerului,

-senzori performanți și distribuiți inteligent,

-sisteme de măsurare în timp real,

-infrastructură de cercetare,

-laboratoare moderne,

-analiză științifică a fenomenelor locale.

Se vorbește mult despre digitalizare, despre tranziție verde, despre închiderea unor capacități energetice, despre reactoare modulare, despre mașini electrice, dar nu se explică cine măsoară, cum măsoară și pe ce date reale se bazează toate aceste decizii.

În domeniul deșeurilor, situația este similară. Există bani pentru stații, pentru instalații, pentru infrastructură, dar aproape nimic pentru cercetare, pentru tehnologii moderne de reciclare adaptate noilor tipuri de deșeuri, pentru procese care să recupereze materii prime fără a polua suplimentar. Se construiesc instalații, dar nu se investește suficient în știință.

Într-o țară care a avut la dispoziție miliarde de euro prin PNRR, faptul că nu s-a construit o infrastructură solidă de monitorizare și cercetare este o mare problemă. Folosim în continuare rețele vechi de 10 de ani, cu date incomplete și adesea nefuncționale, iar pe baza lor impunem taxe noi!???

Poluarea nu este doar o chestiune fiscală. Este o problemă de sănătate publică. Afectează bolile respiratorii și cardiovasculare, dar influențează și fenomenele meteo extreme: ploi torențiale, grindină, furtuni violente, descărcări electrice. Toate acestea sunt documentate științific, dar ignorate în politicile publice curente.

Am pierdut ani și miliarde care puteau fi folosite pentru modernizarea hidrocentralelor, pentru infrastructură energetică curată, pentru cercetare și pentru sisteme reale de măsurare. Unele decizii au fost greșite, altele pur și simplu executate fără viziune.

Paradoxal, acolo unde a existat presiune reală, cum a fost cazul autostrăzii A7 (pandemie= PNRR = termen rambursare limita iunie 2026!!!), lucrurile s-au mișcat rapid. Cu mii de oameni, mii de utilaje, într-un ritm fără precedent. Pentru că exista riscul pierderii banilor. Acolo s-a putut.

La fel și în cazul A8, unde contextul geopolitic și războiul din Ucraina au creat o fereastră strategică. Altfel, Moldova ar fi rămas, din nou, la coada investițiilor.

Concluzia este simplă: se poate, atunci când există voință și responsabilitate.

Dar nu putem accepta ca lipsa de strategie, lipsa de cercetare și lipsa de infrastructură să fie compensate doar prin creșterea taxelor pentru cetățeni. Poluarea nu se combate prin biruri, ci prin știință, investiții și politici publice inteligente.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Resursele primare si energia România

Astăzi particip la o nouă sesiunea organizata de AUR, acum dedicată resurselor primare și a energiei României, alături de profesori universitari, cercetători, ingineri, parlamentari, reprezentanți ai Guvernului, ai patronatelor, oameni de afaceri și tineri antreprenori. Este o dezbatere esențială într-un moment în care sistemul energetic național are nevoie de strategie și soluții.

Discutăm despre problemele fundamentale ale energiei în România: prețurile ridicate, facturile greu de suportat, pierderile uriașe din rețele și lipsa investițiilor în infrastructură. Consumatorii – casnici și industriali – ajung să plătească ineficiențele unui sistem care nu mai corespunde nevoilor actuale. Pierderile tehnologice și comerciale, care în unele zone ating niveluri inadmisibile, sunt transferate direct în factură, iar companiile românești își pierd competitivitatea tocmai din cauza costurilor energetice ridicate.

În același timp, vorbim despre resursele noastre primare – cupru, bismut, germaniu, grafit și multe altele –, resurse strategice ale viitorului, pe care România le exportă ca materie brută, în timp ce importăm produse finite la prețuri chiar și de zece ori mai mari. Este o risipă uriașă și o pierdere economică pe care nu ne-o mai putem permite.

Un subiect esențial îl reprezintă energia solară. Deși România a instalat capacități fotovoltaice importante, randamentul real al panourilor este puternic afectat de temperaturile ridicate și de poluare. Când panourile ajung la 35–40°C, randamentul scade cu 10–25%, iar depunerile de praf, particule PM10, PM2.5 sau praful transfrontaliet reduc și mai mult producția. Panourile nu funcționează la randamentul din broșuri, iar asta trebuie spus clar în strategia energetică. Fără optimizare, fără monitorizare, fără curățare sistematică, pierdem energie exact când avem nevoie mai mare.

La fel de important, "tranziția energetică" produce propriile deșeuri. Panourile, bateriile și sistemele electronice asociate vor genera, în următorii ani, un volum enorm de materiale toxice și compozite greu de reciclat. România nu are încă o infrastructură de reciclare la scară mare pentru aceste tehnologii. Dacă nu acționăm rapid, riscăm să transformăm tranziția verde într-o nouă criză de mediu: metale grele, chimicale, litiu, cobalt, grafit – toate ajung în sistemul de deșeuri fără control.

Pe de altă parte, creșterea accelerată a regenerabilelor pune o presiune imensă asupra stabilității sistemului energetic. Sursele solare și eoliene sunt nesincrone, fără inerție, fără rotor. Ele nu pot stabiliza rețeaua. În lipsa unui suport inertial, sistemul devine vulnerabil la fluctuații rapide ale producției, ceea ce poate genera dezechilibre de sute de megawați în câteva secunde.

Aici intervin bateriile de tip grid-forming – poate cea mai importantă tehnologie pentru următorul deceniu. Acestea nu sunt simple depozite de energie. Ele creează tensiune, stabilizează frecvența, oferă inerție sintetică și reacționează în milisecunde. Cu alte cuvinte, înlocuiesc rolul clasic al generatoarelor cu rotor, dar într-un mod mult mai rapid și flexibil. Fără astfel de baterii, sistemul energetic românesc va fi tot mai expus instabilităților, pe măsură ce ponderea regenerabilelor crește.

România are resurse, are inteligență, are tehnologie. Pentru a reduce prețurile, pentru a stabiliza sistemul și pentru a valorifica resursele naționale, trebuie să investim în infrastructură modernă, reciclare, eficiență, baterii grid-forming și lanțuri industriale complete. Valoarea adăugată trebuie să rămână în România, nu exportată. Energia viitorului nu este doar producție, ci și stabilitate, eficiență și suveranitate economică.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Poluare serioasă cu toluen

Cel mai probabil din Republica Moldova spre Iași se propagă frecvent o poluare serioasă cu toluen, nu numai noaptea! De la Prut, de la Ungheni, de la Bosia — exact de acolo. Între timp, autoritățile din România o tot „scaldă” cu explicații creative despre trafic, „coșul caselor, calul, drumul și vaca”. Extraordinară analiză, aproape științifică.

Atenție! Primii „scăldați” în toluen sunt oamenii din est, de la Prut. În funcție de condițiile meteo, chiar și de inversiunea termică și blocarea poluanților aproape de sol, valul de poluare ajunge dinspre est și în Municipiul Iași, cauzat de mișcarea maselor de aer dintr-un strat de până la 50 m înălțime, desigur, cu câteva ore întârziere — ca orice lucru „bine făcut”, când vântul bate din est spre vest.

Iar concentrațiile sunt uneori de 10–20 de ori peste media urbană! Ca să fie treaba completă. Toluenul provoacă oboseală, greață, palpitații, amețeli, pierderea concentrării — dar, desigur, nu ne facem griji, că „e de la trafic”.

Între timp, oamenii respiră acest „parfum industrial” fără voia lor, iar autoritățile se uită la stațiile de măsurare ca la un decor: frumos colorate, dar inutil interpretate.

Așadar dacă, aparent, aveți cândva senzațiia de „înfundarea urechilor”, țiuit persistent, senzație de presiune, mici pierderi de auz temporare sau permanente, amețeli (urechea internă controlează și echilibrul) ...poate fi și de la TOLUENUL INHALAT.

Așadar, să fim cu ochii pe toluenul din judetul Iași! Desigur, aștept răspunsurile de la Minister!

Sigur, conform cutumei, și după postarea aceasta, mă aștept din nou la o perioadă liniște...cu aer curat.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Despre comerțul speculativ și manevrele ilicite cu certificate de CO2

Despre comerțul speculativ și manevrele ilicite cu certificate de CO2

Combinatul Siderurgic de la Galați este din nou în pragul colapsului. Mai are câteva zile (până la 30 aprilie, adică săptămâna viitoare) să producă 3 milioane de certificate de emisii de gaze cu efect de seră care, cică, au dispărut, pur și simplu, din contabilitatea combinatului. La prețul de 43 de dolari pe certificate, managementul și proprietarii combinatului trebuie să aloce imediat suma minimă de 129 de milioane de dolari pentru a le procura. În caz contrar, amenda aplicabilă de către Agenția de Mediu poate ajunge la o sumă echivalentă cu de 4 până la 7 ori prețul de piață al certificatelor.

Cazul de la DNA care îl privește de fostul ministru al mediului, Costel Alexe (un „penal în funcții publice”, căci în prezent este presedinte al consiliului județean Iași) are o legătură cu această situație de la combinatul din Galați – conform procurorilor DNA, ex-ministrul ar fi fost de acord „să închidă ochii” un picuț, ca să nu se vadă manevra „dispariției” celor 3 milioane de certificate de emisii de CO2 și a realocării ilegale de certificate pentru anul 2020. Pentru asta, Costel Alexe, a primit un cadou constând în 22 de tone de tablă de la fostul director al combinatului. De aceea i s-a spus și „ministrul – tablă”.

[…]

De foarte mulți ani, acest combinat siderurgic este în mare dificultate financiară. Nu pentru că nu ar mai fi nevoie de oțel, ci pentru că a fost utilizat de cei doi proprietari indieni succesivi, Lakshmi Mittal și Sangeev Gupta, pentru manevre financiare ilicite, externalizarea profitului în vederea „optimizării fiscale” și facilități acordate în cantități vagonabile de Statul român.

Nu strică o mica istorie a „privatizării” și a funcționării pe sponci a acestui combinat.

În 2001, pe vremea guvernării lui Năstase, combinatul a fost vândut unei case de comerț, în condiții toxice din punctul de vedere al conflictelor de interese și al mărețelor fapte de corupție, cu suma infimă de 50 de milioane de dolari. Este prea târziu pentru investigații penale și, în plus, a fost o operațiune clasică a SIE, deci toată lumea a fost pe mucles (aka mute) toți acești ani în legătură cu mizeriile penale petrecute atunci (mizerii de care nu este străină o casă de avocatură cu patron fost securist de bine, bine mersi și acum).

Timp de 12 ani, câți au trecut până la vânzarea pe doi lei către Lakshmi Mittal, combinatul a costat Statul român cca 3 miliarde de euro – taxe, impozite și contribuții neîncasate și, ulterior, șterse sau prescrise, costuri de „ecologizare” preluate de stat sau partajate „frățește” cu patronii combinatului, garanții de stat, facilități și subvenții, idemnizații de concediere (cam 80% dintre salariații din 2001 au fost trimiși acasă) suportate din fonduri publice etc.

Pe de altă parte, cu mulți ani inainte de a vinde combinatul din Galati, Lakshmi Mittal a închis treptat combinatul, până aproape de zero activitate. Evident, fără activitate, nu există emisii de CO2.

Sistemul certificatelor de emisii de CO2 funcționează după regula atribuirii gratuite, an de an, a unui numar de certificate care corespund procentului anual de reducere tehnologică a emisiei poluante. Dacă se încadrează în ținta alocată, industriașul restituie același numar de certificate de CO2, fără vreun impact financiar. Cine se încadrează, prin investiții tehnologice, în ținta de reducere a emisiilor, primește în continuare gratuit certificate de CO2. Daca reușește o reducere mai mare a poluării, industriașul în cauză va restitui un număr mai mic de certificate de CO2, restul fiind la dispoziția sa, pentru a le vinde pe piață.

În spiritul reglementării, suplimentul de certificate de CO2 ar trebui să subziste doar o perioadă mică de timp (un an) și să fie justificat exclusiv de reducerile de emisii de CO2, mai mari decât cele impuse de cotele alocate industriașului în cauză, rezultate din îmbunaătățirea sau modernizarea tehnologiilor, în sensul ecologizării, și nu din oprirea producției, pur și simplu. Daca ar fi altfel, acordul Kyoto ar avea caracter absurd și anti-economic, ducând la pierderea inutilă a unor industrii si a unui mare număr de locuri de muncă pentru un scop (benefic, în teorie), care nu va fi atins niciodată - neutralizarea poluării industriale cu CO2.

În schimb, în cazul combinatului de la Galați, excedentul de certificate de CO2 din anii 2017-2018 a rezultat din oprirea aproape totală a productiei. Reziduurile activității anterioare nu au fost neutralizate. Dimpotrivă, la Galați există un adevarat munte de reziduuri siderurgice (halda de steril), pentru care România este chemată în fața CJUE pentru a da socoteală pentru poluare cu deșeuri industriale.

[…]

Pentru sumplimentul de certificate de CO2 rezultate (artificial și ilegal) din oprirea aproape totală a producției combinatului, proprietarul, Lakshmi Mittal, a încasat și utilizat cum a vrut întreaga sumă rezultată din vânzare. Vorbim de sute de milioane, poate chiar de miliarde de dolari. Nu cunoaștem exact suma, întrucât este vorba de bani scutiți de impozite și taxe, scoși de mult timp din țară, cu acordul tacit al autorităților fiscale care, ca de fiecare data în astfel de cazuri neimportante, închid larg ochii. Atenție, este vorba de certificate pe care autoritatile le-au pus gratuit la dispoziția industriașului - ce poate fi mai cool decât să câștigi un asemenea premiu și să nici nu fii nevoit să plătești impozite sau să justifici externalizarea respectivei sume din Romania?

Notă intermediară - sistemul acordului de la Kyoto este nu doar ipocrit și naiv, este chiar nociv, întrucât a aruncat pe drumuri sute de mii de oameni, ca urmare a închiderii unor intregi sectoare economice în țări ca România, iar speculatorii, care erau excesiv de bogați, au devenit ultragiant de bogați, făcând vapoare de bani din utilizarea sistemului contra oamenilor de rând. Sunt bani din aer (ne)curat, dupa buna tradiție a băncilor, care fabrică bani - datorie din nimic.

În decembrie 2018, combinatul a trecut la un alt indian, Sangeev Gupta. Cu tupeu, omul a declarat - “e timpul sa reindustrializăm Europa”. Nu avea un asemenea plan.

În primul rând, să observăm că Mittal a plecat (cu tot cu banii din certificatele de CO2) fără să facă nimic la combinatul din Galați. Industrializarea de care vorbea Gupta s-a făcut, cîteva luni, prin re-condiționarea utilajelor și furnalelor vechi, rămase acolo din anii `60 ai secolului trecut. La ora la care vorbim, combinatul este din nou închis tehnologic, urmând, mai mult ca sigur, să intre în faliment.

În al doilea rând, Gupta s-a pus în fruntea grupului de lobby care a cerut și a obținut de la guvernul Orban subvenționarea prețului la gaze. A fost una dintre primele măsuri luate de acest guvern (alături de emascularea OUG nr.88/2018, care prevedea o taxă pe activele băncilor).

[…]

Comisia Europeană cere restituirea ajutoarelor de stat în valoare de multe miliarde de euro pompate timp de decenii în aceste combinate „privatizate”.

În afară de dosarul penal contra „ministrului – tablă”, patronul indian al combinatului de la Galați are și alte probleme judiciare și fiscale. Nu numai în România, ci și în Marea Britanie și la chiar nivel global.

În Marea Britanie, grupul industrial al lui Gupta a primit garanții de stat de 500 de milioane de lire sterline, cu titlu de ajutor de plandemie. Banii nu au fost utilizați în acest scop, ci au fost deturnați (Gupta a preferat să își liniștească investitorii sau creditorii internaționali cu acești bani, care ar fi trebuit utilizați pentru depășirea dificultăților generate de plandemie), așa că statul britanic i-a retras aceste garanții, urmând executări silite ale băncilor și, cel mai probabil, o lungă perioadă de lupte judiciare cu sau despre falimentul grupului.

Unul dintre împrumutători, Greensill, este deja în faliment (cu consecința unor pierderi de multe miliarde de dolari anunțate de băncile elvețiene și japoneze care constituie acționariatul semnificativ al Greensill), ceea ce face ca grupul lui Gupta să nu mai poată accesa niciun credit de la acest falit și, de altfel, de la nimeni altcineva. Retragerea garanției acordate de statul britanic este dărâmătoare în planul credibilității.

Este evident că deturnarea banilor publici este un modus operandi al acestui grup. Tocmai de aceea este clar că cele 3 milioane de certificate de CO2 care au „dispărut” din contabilitatea combinatului de la Galați au fost, de fapt, valorificate de Gupta, banii obținuți fiind deturnați întru susținerea „încrederii” investitorilor.

Faptul că, de doi ani, combinatul „se împrumută” la grup cu dobânzi de 35%, în timp ce pe piața bancară dobânzile sunt de 12 ori mai mici, nu mai are importanță decât în privința acțiunilor în anulare (claw back action) și a acțiunilor în răspundere pentru cauzarea insolvenței, care se vor fi introdus după ce combinatul va intra în faliment – treabă sigură după 30 apilie.

Ce mă (ne) interesează este ca nu cumva Statul roman sau Eximbank să acorde garanția de 230 de milioane de dolari cerută de Gupta pentru a finanța … cumpărarea de certificate de CO2, la prețul de piață, de 43 de dolari.

Cu 230 de milioane de dolari se pot construi 5 spitale cu 1000 de paturi ATI și personalul aferent, totuși.

(reamintire de la feisbuc, din aprilie 2021)

PS Noutățile sunt un dosar penal de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prin utilizarea ilegală a ... certificatelor de CO2, un împrumut de peste 350 de milioane de euro acordat combinatului de către Exim Bank (estimam prea jos acest împrumut în 2021 ...) precum și un concordat preventiv, care maschează un faliment de mult instalat, cu datorii de peste un miliard de euro și activitatea în colaps ...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

1. Vânare de vânt- The answer, my friends, is blowing in the wind ... I - II - III
2. Jocul absurd al certificatelor de CO2 și al ajutoarelor de stat acordate pentru a le achiziționa
   
3. Marile tunuri ale privatizăriilor!
   
4. Grupul indian Gupta a cumpărat recent combinatul siderurgic Dunaferr din Ungaria, într-un consorțiu cu o companie chineză, CISDI Engineering Co. Tranzacția din Ungaria s-a perfectat în 20 septembrie 2023.