Lume, lume, gata, iată.... liber la pesticide. Comisia Europeană ia în calcul să dea drumul la o varietate de pesticide care vor decima sigur albinele și alte viețuitoare esențiale pentru echilibrul ecosistemelor.
Asta în condițiile în care, în România, poluarea este deja la cote amețitoare, iar nimeni — nici statul, nici legislația — nu oferă populației instrumentele reale pentru a măsura chimia acestor toxine. Nu știm ce respirăm, nu știm ce ajunge în sol, nu știm ce intră în apă și în hrană. Dar vom avea și mai multe otrăvuri. Că nu era de ajuns!
Aerul va deveni și mai toxic, iar albinele au un sfârșit previzibil.
Un sfârșit care va duce direct la prăbușirea polenizării.
Iar fără polenizare, nu mai vorbim de agricultură. Dispar legumele, pomii fructiferi, culturile care depind de insecte. Nu este o metaforă, este un proces biologic clar.
Multe dintre aceste pesticide nu ucid imediat, dar sunt extrem de nocive: afectează orientarea albinelor, sistemul nervos, capacitatea de reproducere și rezistența la boli. Efectele sunt lente, cumulative și, de multe ori, invizibile la început.
Mai grav este că impactul real încă nu este pe deplin cunoscut. Tocmai de aceea reevaluările erau esențiale. Fără ele, folosim substanțe ale căror efecte secundare se pot vedea peste ani — când va fi prea târziu să mai reparăm ceva.
Într-o țară fără infrastructură de mediu, fără monitorizare serioasă și fără control real, asta nu este agricultură modernă.
Este un experiment chimic făcut pe natură, pe hrană și pe oameni.
