Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Situație incredibilă. România poate să intre într-o zonă critică de instabilitate energetică

Situație incredibilă. România poate să intre într-o zonă critică de instabilitate energetică și nu pentru că va scădea producția totală însumată, ci pentru că va cădea resursa sincronă. Bonus de prostie: vom mai plăti și o amendă de 1 miliard de euro pentru că nu respectăm angajamentul din PNRR, care a fost negociat de guvernele anterioare atât de bine, încât vom sfârși așa: sistemul energetic este pus la pământ.

„România se află în negocieri cruciale cu Comisia Europeană pentru a amâna închiderea centralelor pe cărbune” – este un titlu din presa națională. Deci am ajuns în situația excepțională să stăm în genunchi, altfel cade sistemul energetic. Explic mai jos ce se întâmplă.

În cadrul PNRR, "ne-am angajat solemn" să închidem până în 2026 capacități pe cărbune însumând aproximativ 1.400 MW, fără ca până acum să fi pus nimic în loc în termeni de energie sincronă sigură. În același interval, hidrocentrala Vidraru – una dintre cele mai importante surse flexibile și stabile – va fi oprită pentru lucrări tehnice de refacere. În sezonul rece, când consumul atinge valori maxime, aceste două pierderi simultane vor reduce rezerva de putere sincronă sub 700 MW, pragul minim de siguranță pentru sistemul energetic național.

Problema nu este câtă energie putem produce sau importa, ci raportul dintre puterea generată de surse cu inerție reală — hidrocentrale, termocentrale și reactoare nucleare — și puterea produsă de eoliene și panouri fotovoltaice, care nu au masă rotativă sincronă. Cu cât acest raport se micșorează (cu cât este mai mare energia fotovoltaică și eoliană și este mai mică energia produsă prin inerția rotorului centralelor hidro, termo, gaz, cărbune), cu atât stabilitatea rețelei devine mai fragilă în lipsa unor capacități de inerție rapide (baterii specifice pentru stabilizarea frecvenței).

Asta înseamnă că orice avarie la oricare dintre reactoarele nucleare de la Cernavodă, în această iarnă, în condițiile actuale, poate deveni critică.

Dacă una dintre unități s-ar opri brusc în această iarnă, într-un moment de consum maxim, în timp ce cei 1.400 MW pe cărbune sunt deja scoși din sistem, pierdem instantaneu circa 700 MW din puterea sincronă activă.

În lipsa unei rezerve rapide și cu o inerție redusă la nivel național, frecvența ar scădea cu peste 0,5 Hz/s, iar sistemul ar putea intra într-o zonă de instabilitate în lanț – adică exact scenariul de blackout regional pe care operatorii europeni îl încearcă să evite prin reglementări stricte.

Așadar, chiar și fără oprirea Unității 1 pentru retehnologizare, România se află deja într-o situație vulnerabilă în iarna 2025–2026. Ca sa nu ne mai amintim care este costul la populatie /KWh...

Dacă aceste măsuri nu sunt aplicate, iar reactorul Unitatea 1 de la Cernavodă va fi decuplat pentru retehnologizare în 2026, România va rămâne fără nicio capacitate sincronă nouă instalată și va intra într-o fereastră de risc energetic major.

Orice cădere bruscă a Unității 2, în acele condiții, ar putea antrena o pierdere de frecvență de peste 0,5 Hz/s – pragul care declanșează automat protecțiile și decuplările în lanț.

Este o situație inacceptabilă, critică, în care se pune în joc securitatea țării, un dezastru generat de graba de a bifa jaloanele PNRR fără o viziune tehnică de siguranță energetică.

România trebuie să renegocieze urgent aceste angajamente, dar va trebui să plătească penalizări de 1 miliard de euro!!!!, să prelungească sau să amâne pe o perioadă nedeterminată termenele de închidere a capacităților pe cărbune, până la finalizarea noilor unități sincrone pe gaz, și să asigure finalizarea rapidă a proiectelor Iernut, Mintia și Tarnița–Lăpuștești.

Am ajuns, din păcate, într-un moment HORROR, în care stabilitatea energetică a țării este pusă în așa pericol. Este o problemă de securitate națională, nu doar de economie.

În aceste condiții, singura măsură posibilă pentru a evita scenarii de risc este gestionarea extrem de atentă a resurselor interne:

- folosirea hidrocentralelor și centralelor pe gaz la 70–85% din capacitate, pentru a păstra rezerve de urcare rapidă în caz de fluctuații;

- menținerea unei baze sincrone minime de 5–6 GW active permanent;

- limitarea injectării fotovoltaice și eoliene la 60–65% în orele de vârf, pentru a evita scăderea bruscă a inerției sistemului.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui 

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Contra – revoluția bugetară a Ursulei von der Leyen

Contra – revoluția bugetară a Ursulei von der Leyen

După îndelungi amânări și cu un stil haotic și chiar rizibil pe alocuri, Comisia Europeană a lansat ieri, 16 iulie 2025, proiectul de buget multianual al UE, pe anii 2028 – 2034.

În mod intenționat, resursele oficiale de comunicare ale UE au concentrat discursul pe „revoluția” pe care ar aduce-o cu sine acest buget, în valoare de 2 mii de miliarde de euro.

Suma în sine, însă, a ridicat imediat obiecții – de la 1,2 trilioane, la 2 trilioane, este vorba de un surplus de 800 de miliarde de euro, care trebuie asigurat de statele membre, prin majorarea contribuției la UE. Germania a spus deja că această suplimentare a bugetului este inacceptabilă. Franța, confruntată cu propriul deficit bugetar excesiv, a respins implicit ideea. La fel au procedat statele net contributoare la buget – Olanda și țările nordice. O eventuală creștere a taxelor sau crearea de taxe noi, pe care să le colecteze direct UE*, ar putea stârni valuri de mânie în statele membre, în rândul întreprinderilor și, mai ales, la cetățeni. Presa europeană reflectă deja reacții dure, furioase chiar, ale Consiliului, ale Parlamentului European și ale statelor membre.

De altfel, acest surplus nu este nici măcar o evoluție. Este o stagnare sau chiar o involuție. Cu o inflație prognozată de 37% în 7 ani, suma de 800 de miliarde de euro nu înseamnă decât un maxim de 10% în plus, în termeni reali. Uniunea Europeană are de rambursat, începând cu 2028, cei 650 de miliarde de euro împrumutați pentru a finanța programul NewGenerationEU (mecanismul de redresare și reziliență, utilizat pentru acoperirea consecințelor negative ale pandemiei de covid). Deci, “surplusul” e, de fapt, deficit bugetar excesiv.

De fapt, acest buget este o contra-revoluție, este înscrierea UE pe un drum îngust, cu sens unic, care poate duce la faliment sau la totalitarism.

Iată de ce:

1. Socialiștii au condiționat votul lor contra moțiunii de cenzură de săptămâna trecută și, implicit, pentru menținea Ursulei la putere, de menținerea neatinsă a Fondului Social European. Proiectul de buget multi-anual l-a desființat. Banii alocați protecției sociale și luptei contra sărăciei vor fi plasați sub umbrela unui mega – fond, denumit National and Regional Partnership Plans (NRPP), care va conține și fondurile de coeziune regională, și fondurile pentru agricultură. Acest NRPP înseamnă 48% din buget, adică, 960 de miliarde de euro. Conform declarațiilor date ieri presei de doi comisari europeni (Christophe Hansen, agricultură, Rafaelle Fito, dezvoltare regională), minim 300 de miliarde de euro vor fi alocați plăților directe făcute fermierilor și minim 218 miliarde de euro vor fi alocați plății directe către regiuni, restul urmând a fi alocat agriculturii și dezvoltării regionale prin intermediul diverselor scheme de sprijin. Roxana Mânzatu, comisar european pentru protecție socială, a declarat că a obținut promisiuni de la Ursula că minim 14% din buget va merge în protecție socială. În teorie, ar urma ca minim 280 de miliarde de euro să fie alocate protecției sociale și luptei contra sărăciei. Socialiștii vor râmâne, însă, cu teoria și cu promisiunile: în realitate, dată fiind unificarea articială a celor trei domenii de acțiune și finanțare într-un singur „plan”, câștigătorii acestui joc al alocării vor fi fermierii și regiunile. Ca de obicei, o treime din banii europeni vor merge către agricultură și 20% vor merge către regiuni. Restul va râmâne de alocat protecției sociale și luptei contra sărăciei. Vorbim, deci, de cel mult 100 de miliarde de euro. Fondul Social European are azi valoarea de 147 de miliarde de euro...

În consecința, pentru a rămâne în funcție, Ursula le-a făcut o promisiune mincinoasă socialiștilor, pe care nu a onorat-o. Socialiștii au menținut-o în funcție degeaba. Urmează, deci, o nouă moțiune de cenzură, de data asta, de la socialiști.

2. În timp ce proiectul de buget tinde să văduvească agricultura și regiunile de aproape 200 de miliarde de euro, Ucrainei i se alocă un fond special, extrabilanțier, de 100 de miliarde de euro.

În timp ce protecția socială și lupta contra sărăciei sunt văduvite de aproape 50 de miliarde de euro, mai multe sute de miliarde de euro merg către înarmare.

3. Proiectul de buget conține și un Fond European al Competitivității, căruia i se va aloca un procent de 23% din buget, adică 460 de miliarde de euro.

Intersant este că, în cadrul acestui fond este ascuns bugetul pentru înarmare, unor state membre urmând a li se permite să utilizeze bani din acest fond cu titlu de cheltuieli militare. În plus, acestor state li se va permite să depășească deficitul bugetar maxim, de 3% din PIB, pentru a se putea încadra fără constrîngeri în trendul de creștere a cheltuielilor cu apartenența la NATO, de 5% din PIB. Precizez că România nu se află în rândul acestor stateme membre, ceea ce denotă incompetență și indolență ale decidenților politici actuali.

4. Problema enormă pe care o ridică acest proiect de budget este că, fără consultarea Parlamentului și fără acordul Consiliului, Ursula urmează a desființa sute de programe, unele dintre ele cu o anumită eficiență, altele cu o tradiție îndelungată și o experiență birocratică bogată (de exemplu, fondurile pentru agricultură).

Așadar, vorbim nu doar de concentrarea puterii, denumită și „comisionalizare” în presa europeană, ci și de evitarea mecanismelor democratice care implică Parlamentul și Consiliul în procesul decizional.

Aceasta este exact una dintre acuzațiile pe care le-am făcut cu ocazia moțiunii de cenzură de săptămâna trecută.

Presa oficială a aplaudat respingerea moțiunii, dar acum este plină de această acuză, care sună chiar mai rău decât formula din moțiunea de cenzură.

Majoritatea deputaților europeni care au luat atitudine în chestiunea proiectului de buget „s-au arătat deosebit de îngrijorați de propunerile care ar putea slăbi rolul autorităților regionale și locale în gestionarea fondurilor și care ar putea pune fermierii împotriva regiunilor sau regiunile împotriva guvernelor naționale” (apud euractiv**).

În lipsa unui control parlamentar și a participării la decizie a Consiliului și a autorităților naționale și regionale, suntem lăsați descoperiți față de trendul resimțit în ultimii 6 ani: un regres democratic foarte riscant și deranjant.

5. Proiectul de buget nu conține nimic liniștitor din perspectiva corupției, a deturnării de fonduri și a ineficienței cheltuirii banilor publici. Chiar și euractiv consideră că se fură***. Ceea ce zice și Curtea Europeană de Conturi. Ceea ce a zis și ex-ombudsman – ul european, Emilly O’Reilly, acum 2-3 ani.

Ceea ce ziceam și eu în moțiune.

6. Sumele alocate protecției sociale, agriculturii și coeziunii regionale vor fi partajate în 27 de pachete naționale, oarecum după principiul fondator al Mecanismului de redresare și Reziliență (PNRR). Precum se știe, accesul la acest gen de fonduri a fost condiționat de reforme și de respectarea statului de drept, unde “reforme” au însemnat tranziția climatică, net zero, digitalizarea și bancarizarea generalizate, prioritizarea drepturilor minorităților de gen și a migranților și alte nebunii ideologice, iar “statul de drept” a însemnat exact ceea ce a vrut Ursula să însemne. Ei bine, și aceste noi planuri de parteneriat național și regional (NRPP) vor fi gestionate după același tipar.

Nu știm care sunt valorile europene, dar știm sigur că un cerber al lor va putea decide oricând că un anume stat membru nu le respectă, și, deci, accesul la borcanul cu miere îi va fi fost interzis.

Nu mai știm exact nici ce anume înseamnă statul de drept, în accepțiunea Comisiei și a Ursulei. Nu de alta, dar Comisia și Ursula însăși au încălcat statul de drept, în varianta sa clasică, cea care presupune separația, echilibrul și distribuția puterii, drepturile individuale și libertățile cetățenești, libertatea de opinie și de consțiință, respectul tratatelor și al Constituției ...

Comisia Europeană este o instituție europeană care încalcă ea însăși statul de drept, ignorând cu grație rapoartele Curții de Conturi, disprețuind rolul Parlamentului și încălcând cu intenție decizii ale CJUE, așa cum am susținut în moțiunea de cenzură și cum probează documentele oficiale și faptele notorii.

Acești bani din noul buget european vor fi, precum se poate intui, la discreția Ursulei.

Nu ești suficient de incluziv cu minoritățile de gen și cu migranții, încalci. Ești prea incluziv cu săracii, antreprenorii, fermierii, încalci. Nu ești suficient de anti-climate change, încalci. Nu ești suficient de digitalizat și bancarizat, nu elimini suficient de rapid cash-ul, încalci. Nu te supui narativului oficial (minciuna bună, nobilă), încalci. Nu combați suficient de sever și prompt (în accepțiunea turnătorilor profesioniști și a ONG – urlor progresiste) conspiraționiștii, extremiștii și populiștii (termeni care înseamnă exact ceea ce Comisia Europeană vrea să însemne, iar nu ceea ce înseamnă etimologic și natural), încalci.

Notă: România este indexată ca statul membru UE cu cel mai mic nivel al democrației și al statului de drept din întreaga UE. Printre altele, calificativul a fost “meritat” din cauza anulării alegerilor, anulare fabricată de și de care au profit la maxim ... pro-europenii. Nu Ungaria și nici Slovacia vor fi oile negre ale fondurilor europene, ci România.

PS Ce vă spuneam despre Ursula? Că v-ați pus pe soclu un idol fals, cu ifose de țarină. Trebuie rapid forțată să coboare de acolo.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - O scrisoare către Comisia Europeană a fost co-semnată și trimisă de 117 europarlamentari din 5 grupuri politice, printre care și Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea.

 

O scrisoare către Comisia Europeană a fost co-semnată și trimisă de 117 europarlamentari din 5 grupuri politice, printre care și subsemnatul.

Documentul solicită Comisiei Europene să revizuiască de urgență Regulamentul referitor la emisiile de carbon ale vehiculelor de pasageri și vehiculelor comerciale ușoare.

Acesta regulament a fost adoptat pe genunchi, fără a avea legătură cu lumea în care trăim, ca mai toate actele legislative europene de punere în aplicarea a pactului verde. Producătorii din industria auto europeană sunt obligați să reducă substanțial nivelul emisiilor de dioxid de carbon, până la așa-zisul net zero. Consecința va fi eliminarea motoatelor termice până în anul 2035. În plus, producătorii vor fi penalizați pentru că nu pot ține pasul cu ambițiile climatice ale Comisiei Europene.

De precizat că măsurile respective au scumpit deja foarte mult ambele tipuri de mașini, cu consecința că din ce în ce mai mulți oameni utilizează mașini „clasice” mai vechi de 15 ani sau realizate din piese de schimb și din ce în ce mai puțini cumpără mașini electrice. Practic, pe șosele se întorc mașinile euro 3 sau 4, ca într-un fel de „efect cobra” al planului UE de a scăpa de mașinile cu motoare termice*.

De precizat, de asemenea, că UE se preocupă mai puțin sau deloc de restul formelor de poluare, din ce în ce mai gravă: cu microparticule de la pneurile mașinilor, cu pesticide, cu resturi de medicamente și materiale sanitare, cu NOx etc.

În contextul în care mașinile electrice din China deja inundă piața europeană, iar UE nu este capabilă să-și protejeze propria industrie, aceste măsuri legislative aberante vor sufoca economia UE și, implicit, a statelor membre.

Deja avem de-a face cu așa-numitul „Efect Havana” în anumite state membre, acolo unde oamenii sunt nevoiți să utilizeze mai mult mașinile vechi, mai nesigure și mai poluante decât înainte de Green Deal, iar asta se întâmplă doar pentru că alternativa „verde” este prea scumpă, iar infrastructura nu are dimensiunea necesară înlocuirii întregului parc de mașini.

În consecință, cerem urgent Comisiei Europene să revizuiască legislația astfel încât tranziția verde în domeniul producției de automobile să se facă în mod realist, echitabil și corect față de toate statele membre, în ritmul în care industria o va permite. Cerem Comisiei Europene, de asemenea, să își extindă preocupările pentru energie verde la alte tipuri de motoare (de exemplu, pe hidrogen) sau de alimentare cu energie (de exemplu, prin caroseria sau ferestrele mașinii, după modelul roverelor care sunt trimise în misiuni pe Marte) și să declanșeze controale serioase contra acelor companii care practică greenwashing (=inducerea în eroare a consumatorilor și a autorităților în legătură cu pretinsele politici verzi sau ecologice) sau pinkwashing (=idem, în legătură cu „diversitatea” sexuală).

*efectul cobra este numele care s-a dat în teoria economică pățaniei britanicilor coloniști ai Indiei care, în intenția de a scăpa de cobre, a oferit localnicilor o sumă consistentă de bani pentru orice târâtoare veninoasă ucisă, de unde a rezultat o „producție” domestică de cobre care au înmulțit în loc să reducă populațiile de șerpi ...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Pe Euronews România se face știre din potențiala candidatură a lui Mario Draghi la președinția Comisiei Europene.

 Pe Euronews România se face știre din potențiala candidatură a lui Mario Draghi la președinția Comisiei Europene.

Mario Draghi poate fi un concurent serios pentru Ursula von der Leyen.

Pentru noi, europenii de rând, această posibilitate ar fi de groază. Ar fi ca și când am cădea din lac în puț.

Mario Draghi este un bancher-politician-șef de multinațională care a forfecat funcția de director executiv al Băncii Mondiale, jobul de vice-președinte al Goldman Sachs, demnitatea de guvernator al Băncii Centrale a Italiei, funcția președinte al Băncii Centrale Europene și demnitatea de premier al Italiei în timpul plandemiei.

Precum vedeți, sar în ochi “profesia” de șef de bănci centrale și ștampila de executiv în banca globală de investiții Goldman Sachs (vinovată de falimentul Greciei din anii 2009 și 2011 și hiper-beneficiară a ajutoarelor de stat de după falimentul Lehman Brothers).

Poate ați uitat, dar Mario Draghi este cel care a aruncat bani din elicopter în perioada 2014-2019, când a practicat cu sârg “relaxarea cantitativă”, adică scăderea puterii de cumpărare a euro pentru a salva (din nou) băncile de la faliment.

Din cauza lui Draghi (și, ulterior, a lui Macron, campionul împrumuturilor publice din plandemie), euro are azi o putere de cumpărare cu 60% mai mică decât cea din 2014.

Tot Mario Draghi este cel care a forțat procedura de “rezoluție” bancară, care înseamnă salvarea de la faliment a băncilor cu banii din depozitele bancare ale oamenilor, ale fondurilor de pensii și ale întreprinderilor - se numește bail in, dacă ați uitat. A fost pusă în practică în cazul Bank of Cyprus și al Bankia. Sute de mii de pensionari au rămas fără economiile de-o viață. Miliarde de euro li s-au confiscat pentru a salva niște bănci - zombies.

Tot Mario Draghi, este autorul expresiei whatever it takes (preluată de Macron sub numele de quoi qu’il en coute).

Orice este necesar pentru a ne atinge scopurile ascunse, va fi făcut: iată deviza tehnopoliticianului de tipul lui Draghi și al lui Macron (care e și el bancher, apropos).

Cel mai grav dintre toate: Draghi este cel care a introdus cea mai severă serie de măsuri obligatorii în plandemie. În Italia, vakseenarea nu doar că a fost obligatorie. A fost de-a dreptul nazistă. A falimentat, a sărăcit, a băgat la psihiatrie. A împrumutat Italia - și, prin PNRR, UE, deci și România - cu sute de miliarde euro, pe termene care se întind până în 2080.

Ex-președintele Comisiei Europene, Manuel Barosso, a devenit președinte al boardului în Goldman Sachs imediat după expirarea mandatului. Culmea ridicolului este că acest tip a și luat … premiul Nobel pentru pace în 2012.

(chiar, cum ar fi ca, la anul, să ne trezim că Ursula von der Leyen devine CEO al Pfizer și ia premiul Nobel pentru … pace?)

Deși este avocat de profesie, actuala președintă a BCE, Christine Lagarde, este bancher de bănci centrale de o viață întreagă - și va mai fi încă 30-40 de ani de acum încolo. Bancherii centrali nu au obiceiul să moară repede, ei au viață lungă și mandate interminabile: Isărescu are 75 de ani și nu pleacă nicăieri de la BNR, iar Draghi are 77 de ani și, iată, se pregătește pentru un mandat de 5 ani ca președinte al CE. La finalul mandatului va fi avut 82 de ani și 3-4 organe vitale transplantate pentru a continua la Goldman Sachs în 20-30 de ani glorioșiz

Bancocrația de tip Draghi - Macron - Barosso - Lagarde - Isărescu este expresia cea mai evidentă a dictonului ex-premierului Marii Britaniei, Margaret Thatcher: there is no alternative.

TINA.

Nu se poate fără bancocrați și, mai ales, fără gerontocrați. Asta e deviza banco-gerontocrației.

Warren Buffet, un multimiliardar nonagenar, a spus că banii înseamnă un război de clasă, iar clasa din care face el parte câștigă războiul.

It is a class war, and my class is winning - Warren Buffet dixit.

Sper că sesizați linia roșie bancară, tehnocratic - stabilă, gerontocrată, care leagă stăpânii banilor de lorzii războiului. De unde și conceptele de război sustenabil și de ierarhie a sărăciei, menținută prin “ordinea mondială liberală bazată pe reguli”.

Războiul este pace, ignoranța e putere, libertatea e sclavie.

Dacă vă doriți o lume care să nu mai fie la cheremul acestor moși acriți, stricați-le planurile. Anul acesta este crucial pentru umanitate. Puteți să îi trimiteți la groapa de gunoi a istoriei prin votul vostru. Nu prin boicot, prin vot.

Hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - The answer, my friends, is blowing in the wind ... Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt (II)

 The answer, my friends, is blowing in the wind ... Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt

(II)

Comisia Europeană a propus în data de 16 martie 2023 un proiect de Regulament privind industria net-zero - Net Zero Industry Act (NZIA). Pe 16 februarie 2024, Parlamentul și Comisia au ajuns la un acord politic provizoriu asupra proiectului.

Regulamentul, încă neintrat în vigoare, își propune să ofere un cadru de reglementare simplificat pentru capacitatea de producție a produselor care sunt esențiale pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de neutralitate climatică, cum ar fi bateriile, turbinele eoliene, pompele de căldură, panourile solare, electrolizoarele și tehnologiile de captare și stocare a dioxidului de carbon (1), dar prezintă interes mai ales din perspectiva obligației de captare și stocare a CO2 (carbon capture and storage - CCS).

Este vorba, pur și simplu, de capt(ur)area, transportul și stocarea CO2 pentru a-l împiedica să ajungă în atmosferă.

Teoretic, este posibilă și convertirea CO2 stocat și captat în alte produse ce ar putea fi folosite ulterior – este vorba de captarea și utilizarea carbonului - carbon capture and utilisation (CCU). A se vedea mai jos în ce constă diferența.

Vânătoarea de vânt va determina abandonarare metodei naturale de inversare retroactivă a emisiilor de CO2. Plantarea copacilor în acest scop este, de altfel, este dezavuată de „mari” oameni de știință în domeniu, cum ar fi Bill Gates, patronul Micrsoft, cel care a cumpărat păduri pentru a sacrifica copaci și a împământa buștenii de pe sute de mii de hectare. Cam la fel sunt abandonate toate metodele naturale de primenire a Pământului, exact ca „universurile artificiale” ale lui Oscar Wilde ...

Chiar dacă scopul procedurii de vânare a vântului este unul bine intenționat, ne putem întreba dacă eonrmul și inutilul efort (financiar, dar nu numai) care trebuie depus în vederea aplicării acestei idei este proporțional cu rezultatele. Având în vedere că nu sunt expres reglementate ipotezele în care ar trebui să intervină captarea și stocarea emisiilor de CO2, ar fi rezonabil să presupunem că acest mecanism ar putea deveni un „get out of jail free card”(2), companiile simțindu-se îndrituite să emane la fel de mult sau poate chiar mai mult CO2 doar în baza faptului că au banii și resursele necesare vânării de vânt.

Evident că în această ecuație trebuie luate în calcul și costurile ridicate ale unui astfel de proces tehnologic. Finanțarea publică nu va putea acoperi întreaga sumă necesară derulării și finalizării unui proiect de o asemenea anvergură, astfel că vor fi necesare finanțări private care bineînțeles că se vor răsfrânge în mod inevitabil asupra consumatorilor finali. Companiile care se vor lansa în mod obligatoriu în operațiunea de vânare și stocare a vântului și a fumului vor fi nevoite să își acopere aceste costuri, „investiția” în viitorul verde găsindu-și urmări financiare în prețurile impuse ulterior consumatorilor.

Proiectul mai implică o incertitudine. Care vor fi statele membre care vor trebui să implementeze această tehnologie și, deci, să îi suporte costurile? Este evident că nu toate statele au „potențial” de stocare a CO2, însă ceea ce este și mai evident este că România nu face parte dintre acestea. România nu deține astfel de premize.

Obligația de stocare a CO2 vizează, în mod promordial, producătorii europeni de petrol și de gaze. Potrivit Regulamentului, provizoriu adoptat în aprilie 2024, fiecare entitate care deține o autorizație de explorare și/sau exploatare de hidrocarburi va trebui să aibă o contribuție individuală în vederea atingerii obiectivului stabilit la nivelul UE referitor la cantitatea de CO2 stocată, iar acest obiectiv consolidat la nivelul tuturor celor 27 de state membre este de cel puțin 50 de milioane de tone CO2 până în 2030. Aceste contribuții individuale vor fi calculate după o formulă de calcul care are în vedere producția din 1 ianuarie 2020 până pe 31 decembrie 2023. Este evident că nu toate statele au astfel de producători, deci nu toate economiile și nici toți cetățenii UE vor avea de suferit de pe urma acestei noi obligații impuse pentru a trăi în minunata lume nouă de după 2030.

România, fie că vrea sau nu vrea, este al doilea producător de petrol și gaze din Europa, având două mari companii - OMV Petrom și Romgaz, astfel că, prin aplicarea formulei Comisiei, o mare parte din sarcina stabilită de UE prin Regulamentul ce urmează a fi adoptat formal în curând urmează să implice aceste două companii și, deci, România. Având în vedere poziția României în ecuație, a rezultat că producătorilor români ar urma să le revină aproximativ 20% din obligația instituită, ceea ce ar însemna aproximativ 9 milioane de tone de CO2(3). Practic, până la primul termen vizat, adică anul 2030, România va trebui să aibă deja depozitele care ar avea potențialul de a stoca acele milioane de tone CO2 care trebuie captate și stocate în subsol. Această acțiune necesită investiții foarte mari, stațiile de colectare și de injectare fiind ele însele costisitoare.

În cazul nerespectării acestor obligații, UE lasă statele membre să stabilească penalitățile aferente (ce mărinimie ...).

Cu privire la perspectivele stakeholderilor din România asupra acestui mecanism și asupra implementării sale fost elaborat, desigur, și un studiu (4). Ce ne-am face noi fără studii ... Stakeholderii vizați au fost consultați, printre altele, cu privire la carbon capture and storage (CCS), precum și cu privire la carbon capture and utilisation (CCU). Majoritar, este preferată această din urmă procedură. Nimeni nu își dorește ca România să devină un loc de stocare de CO2, deoarece acest lucru va duce la acumularea de „pungi de CO2” în subteran(5). Evident că CCS ar putea constitui premisa CCU, astfel că aceste „pungi” nu ar fi automat stocate pentru totdeauna în subsol, ci doar până când ar interveni posibilitatea metamorfozării CO2 în alte produse, dar această discuție pare prematură.

Totuși, utilitatea acestui mecanism și aplicabilitatea efectivă a sa rămâne cel puțin pentru moment sub semnul întrebării. Sunt multe probleme care au fost abordate chiar de către petrolieri români care nu și-au găsit răspunsul sau consensul. În plus, nu este favorabilă nici împrejurarea lipsei de încredere acordată acestui mod de luptă împotriva schimbărilor climatice, nici impactul financiar puternic pe care îl impune chiar de la început un astfel de demers.

*acest text face parte din studiul mai amplu privitor la taxele de carbon elaborat de studenta Arina Vasilescu sub coordonarea mea, din care sâmbătă am publicat aici o primă parte

1. COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Un Plan industrial al Pactului verde pentru era cu zero emisii nete
   
2. în sens contrar Industry will use CCS where it makes the best business sense
   
3. cu privire la mecanismul introdus de Regulament și riscurile și oportunitățile pe care acesta le implică:Stocarea CO2 în România: între obligații europene, oportunități naționale și riscuri economice
   
4. BUILDING MOMENTUM FOR THE LONG-TERM CCS DEPLOYMENT IN THE CEE REGION
   
5. În acest sens p. 47 BUILDING MOMENTUM FOR THE LONG-TERM CCS DEPLOYMENT IN THE CEE REGION
   

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Comisia Europeană și Banca Centrală recomandă plățile în numerar, arătând și avantajele pentru cetățeni ale numerarului.

Comisia Europeană și Banca Centrală recomandă plățile în numerar, arătând și avantajele pentru cetățeni ale numerarului.

CJUE statuează că plățile în numerar sunt un drept fundamental al cetățeanului, comercianții și autoritățile fiind obligați să încaseze numerar de la persoanele fizice.

În fine, țări ca Suedia, Germania și Marea Britanie, după ce au experimentat cu insucces plățile obligatorii prin bănci sau online, se întorc la numerar. Iar țări ca Slovacia, Austria sau Elveția pun chiar în constituțiile lor obligativitatea încasărilor în numerar…

Numai funcționari obtuzi și lipsiți de simț practic din birocrația română gândesc că eliminarea plăților în numerar este modernă și bună pentru combaterea bla bla bla…

[…] „având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292, întrucât:

(i) Statutul de mijloc legal de plată al bancnotelor în euro este stabilit la articolul 128 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, la capitolul privind politica monetară. Conform articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Uniunea are competență exclusivă în privința politicii monetare pentru statele membre a căror monedă este euro (statele membre participante);

(ii) Conform articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului din 3 mai 1998 privind introducerea euro, monedele în euro sunt singurele monede cu statut de mijloc legal de plată în toate statele membre participante.

[…]

Comisia Europeană […] adoptă prezenta recomandare:

1. Definiția comună a conceptului de mijloc legal de plată

În cazul în care există o obligație de plată, caracteristica bancnotelor și a monedelor euro de mijloc legal de plată trebuie să implice:

(a) Obligația de a accepta:

Creditorul unei obligații de plată nu poate refuza bancnotele și monedele în euro decât în cazul în care părțile au convenit asupra utilizării altor mijloace de plată.

(b) Acceptare la valoarea nominală totală:

Valoarea monetară a bancnotelor și monedelor în euro este egală cu valoarea indicată pe bancnote și monede.

(c) Capacitatea de a stinge obligația de plată:

Un debitor poate să stingă o obligație de plată oferind creditorului bancnote și monede euro.

2. Acceptarea plăților în bancnote și monede euro în cadrul tranzacțiilor cu amănuntul.

Acceptarea bancnotelor și monedelor euro în cadrul tranzacțiilor cu amănuntul trebuie să fie regula. Prin urmare, un refuz poate fi acceptat doar în cazul în care se bazează pe motive legate de „principiul bunei credințe” (de exemplu, dacă un comerciant nu are numerar disponibil pentru a da restul).

3. Acceptarea bancnotelor de mare valoare în tranzacțiile cu amănuntul

Bancnotele de valoare mare trebuie acceptate ca mijloc de plată în cadrul tranzacțiilor cu amănuntul. Prin urmare, un refuz poate fi acceptat doar în cazul în care se bazează pe motive legate de „principiul bunei credințe” (de exemplu, valoarea nominală a bancnotei este disproporționată comparativ cu suma datorată creditorului).

4. Absența costurilor suplimentare pentru utilizarea bancnotelor și monedelor euro

Nu trebuie să existe costuri suplimentare la plata cu bancnote și monede euro”.

[…]

Recomandarea din 20 martie 2010 a Comisiei Europene (2010/191/UE)

Partea a doua este și mai interesantă:

Banca Centrală Europeană evocă în mod public avantajele numerarului:

• asigură libertate și autonomie. Bancnotele și monedele reprezintă singura formă de bani pe care cetățenii o pot deține fără implicarea unei părți terțe. Nu este necesar accesul la echipamente, internet sau electricitate pentru a plăti cu numerar, ceea ce înseamnă că acesta poate fi utilizat în cazul unei pene de curent sau al pierderii cardului;

• este un mijloc legal de plată. Creditorii, precum magazinele și restaurantele, nu pot refuza numerarul, cu excepția cazului în care convin, în prealabil, cu clienții asupra unui alt mijloc de plată;

• asigură protecția vieții private. Operațiunile cu numerar respectă dreptul fundamental la protecția vieții private, a datelor și a identității în chestiuni financiare;

• are caracter incluziv. Numerarul oferă opțiuni de plată și de economisire persoanelor cu acces limitat sau nu au acces deloc la conturi bancare sau la monede digitale, ceea ce este esențial pentru incluziunea cetățenilor vulnerabili din punct de vedere social, precum categoria vârstnicilor sau cea a persoanelor cu venituri mai scăzute;

• ajută la evidența cheltuielilor și reducerea tendinței îndatorării pentru consum. Numerarul permite ținerea cheltuielilor sub un control și împiedică depășirea bugetului prin credite de consum, carduri de credit sau plăți online exagerate ori obsesive (de exemplu, jocurile de noroc, pariurile și videochat-ul);

• este rapid. Bancnotele și monedele permit reglarea imediată a unei plăți;

• este sigur în ceea ce privește criminalitatea cibernetică, frauda și contrafacerea. Întrucât reprezintă bani ai băncii centrale, numerarul nu presupune riscuri financiare nici pentru inițiatorul plății, nici pentru destinatarul acesteia;

• este un mijloc de tezaurizare. Numerarul permite cetățenilor economisirea fără riscul de nerambursare și este util pentru plăți de mică valoare între persoane fizice fără a fi necesare contracte sau operațiuni bancare/online.

Asta ca să știm cum e cu obligarea tuturor la plata prin bănci sau online, pe motiv că Statul nu știe cum să lupte eficient contra evaziunii fiscale…

PS La un moment dat, Suedia scosese total din piață plățile în numerar. După numeroase plângeri în justiție și proteste populare, le-a re-introdus. Chiar Isărescu a constatat asta, stupefiat, anul trecut. De asemenea, Germania a obligat băncile, anul trecut, să planteze mai multe bancomat-uri acolo unde, inițial, fuseseră desființate, obligând super-marketurile să primească plăți cash (asta s-a întâmplat și în Marea Britanie anul trecut). În fine, reamintesc că CJUE a statuat, în ianuarie 2021, asupra dreptului fundamental al cetățeanului european de a face plăți în numerar în orice cantități și pentru orice marfă sau serviciu.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea