Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Pe Euronews România se face știre din potențiala candidatură a lui Mario Draghi la președinția Comisiei Europene.

 Pe Euronews România se face știre din potențiala candidatură a lui Mario Draghi la președinția Comisiei Europene.

Mario Draghi poate fi un concurent serios pentru Ursula von der Leyen.

Pentru noi, europenii de rând, această posibilitate ar fi de groază. Ar fi ca și când am cădea din lac în puț.

Mario Draghi este un bancher-politician-șef de multinațională care a forfecat funcția de director executiv al Băncii Mondiale, jobul de vice-președinte al Goldman Sachs, demnitatea de guvernator al Băncii Centrale a Italiei, funcția președinte al Băncii Centrale Europene și demnitatea de premier al Italiei în timpul plandemiei.

Precum vedeți, sar în ochi “profesia” de șef de bănci centrale și ștampila de executiv în banca globală de investiții Goldman Sachs (vinovată de falimentul Greciei din anii 2009 și 2011 și hiper-beneficiară a ajutoarelor de stat de după falimentul Lehman Brothers).

Poate ați uitat, dar Mario Draghi este cel care a aruncat bani din elicopter în perioada 2014-2019, când a practicat cu sârg “relaxarea cantitativă”, adică scăderea puterii de cumpărare a euro pentru a salva (din nou) băncile de la faliment.

Din cauza lui Draghi (și, ulterior, a lui Macron, campionul împrumuturilor publice din plandemie), euro are azi o putere de cumpărare cu 60% mai mică decât cea din 2014.

Tot Mario Draghi este cel care a forțat procedura de “rezoluție” bancară, care înseamnă salvarea de la faliment a băncilor cu banii din depozitele bancare ale oamenilor, ale fondurilor de pensii și ale întreprinderilor - se numește bail in, dacă ați uitat. A fost pusă în practică în cazul Bank of Cyprus și al Bankia. Sute de mii de pensionari au rămas fără economiile de-o viață. Miliarde de euro li s-au confiscat pentru a salva niște bănci - zombies.

Tot Mario Draghi, este autorul expresiei whatever it takes (preluată de Macron sub numele de quoi qu’il en coute).

Orice este necesar pentru a ne atinge scopurile ascunse, va fi făcut: iată deviza tehnopoliticianului de tipul lui Draghi și al lui Macron (care e și el bancher, apropos).

Cel mai grav dintre toate: Draghi este cel care a introdus cea mai severă serie de măsuri obligatorii în plandemie. În Italia, vakseenarea nu doar că a fost obligatorie. A fost de-a dreptul nazistă. A falimentat, a sărăcit, a băgat la psihiatrie. A împrumutat Italia - și, prin PNRR, UE, deci și România - cu sute de miliarde euro, pe termene care se întind până în 2080.

Ex-președintele Comisiei Europene, Manuel Barosso, a devenit președinte al boardului în Goldman Sachs imediat după expirarea mandatului. Culmea ridicolului este că acest tip a și luat … premiul Nobel pentru pace în 2012.

(chiar, cum ar fi ca, la anul, să ne trezim că Ursula von der Leyen devine CEO al Pfizer și ia premiul Nobel pentru … pace?)

Deși este avocat de profesie, actuala președintă a BCE, Christine Lagarde, este bancher de bănci centrale de o viață întreagă - și va mai fi încă 30-40 de ani de acum încolo. Bancherii centrali nu au obiceiul să moară repede, ei au viață lungă și mandate interminabile: Isărescu are 75 de ani și nu pleacă nicăieri de la BNR, iar Draghi are 77 de ani și, iată, se pregătește pentru un mandat de 5 ani ca președinte al CE. La finalul mandatului va fi avut 82 de ani și 3-4 organe vitale transplantate pentru a continua la Goldman Sachs în 20-30 de ani glorioșiz

Bancocrația de tip Draghi - Macron - Barosso - Lagarde - Isărescu este expresia cea mai evidentă a dictonului ex-premierului Marii Britaniei, Margaret Thatcher: there is no alternative.

TINA.

Nu se poate fără bancocrați și, mai ales, fără gerontocrați. Asta e deviza banco-gerontocrației.

Warren Buffet, un multimiliardar nonagenar, a spus că banii înseamnă un război de clasă, iar clasa din care face el parte câștigă războiul.

It is a class war, and my class is winning - Warren Buffet dixit.

Sper că sesizați linia roșie bancară, tehnocratic - stabilă, gerontocrată, care leagă stăpânii banilor de lorzii războiului. De unde și conceptele de război sustenabil și de ierarhie a sărăciei, menținută prin “ordinea mondială liberală bazată pe reguli”.

Războiul este pace, ignoranța e putere, libertatea e sclavie.

Dacă vă doriți o lume care să nu mai fie la cheremul acestor moși acriți, stricați-le planurile. Anul acesta este crucial pentru umanitate. Puteți să îi trimiteți la groapa de gunoi a istoriei prin votul vostru. Nu prin boicot, prin vot.

Hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - The answer, my friends, is blowing in the wind ... Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt (II)

 The answer, my friends, is blowing in the wind ... Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt

(II)

Comisia Europeană a propus în data de 16 martie 2023 un proiect de Regulament privind industria net-zero - Net Zero Industry Act (NZIA). Pe 16 februarie 2024, Parlamentul și Comisia au ajuns la un acord politic provizoriu asupra proiectului.

Regulamentul, încă neintrat în vigoare, își propune să ofere un cadru de reglementare simplificat pentru capacitatea de producție a produselor care sunt esențiale pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de neutralitate climatică, cum ar fi bateriile, turbinele eoliene, pompele de căldură, panourile solare, electrolizoarele și tehnologiile de captare și stocare a dioxidului de carbon (1), dar prezintă interes mai ales din perspectiva obligației de captare și stocare a CO2 (carbon capture and storage - CCS).

Este vorba, pur și simplu, de capt(ur)area, transportul și stocarea CO2 pentru a-l împiedica să ajungă în atmosferă.

Teoretic, este posibilă și convertirea CO2 stocat și captat în alte produse ce ar putea fi folosite ulterior – este vorba de captarea și utilizarea carbonului - carbon capture and utilisation (CCU). A se vedea mai jos în ce constă diferența.

Vânătoarea de vânt va determina abandonarare metodei naturale de inversare retroactivă a emisiilor de CO2. Plantarea copacilor în acest scop este, de altfel, este dezavuată de „mari” oameni de știință în domeniu, cum ar fi Bill Gates, patronul Micrsoft, cel care a cumpărat păduri pentru a sacrifica copaci și a împământa buștenii de pe sute de mii de hectare. Cam la fel sunt abandonate toate metodele naturale de primenire a Pământului, exact ca „universurile artificiale” ale lui Oscar Wilde ...

Chiar dacă scopul procedurii de vânare a vântului este unul bine intenționat, ne putem întreba dacă eonrmul și inutilul efort (financiar, dar nu numai) care trebuie depus în vederea aplicării acestei idei este proporțional cu rezultatele. Având în vedere că nu sunt expres reglementate ipotezele în care ar trebui să intervină captarea și stocarea emisiilor de CO2, ar fi rezonabil să presupunem că acest mecanism ar putea deveni un „get out of jail free card”(2), companiile simțindu-se îndrituite să emane la fel de mult sau poate chiar mai mult CO2 doar în baza faptului că au banii și resursele necesare vânării de vânt.

Evident că în această ecuație trebuie luate în calcul și costurile ridicate ale unui astfel de proces tehnologic. Finanțarea publică nu va putea acoperi întreaga sumă necesară derulării și finalizării unui proiect de o asemenea anvergură, astfel că vor fi necesare finanțări private care bineînțeles că se vor răsfrânge în mod inevitabil asupra consumatorilor finali. Companiile care se vor lansa în mod obligatoriu în operațiunea de vânare și stocare a vântului și a fumului vor fi nevoite să își acopere aceste costuri, „investiția” în viitorul verde găsindu-și urmări financiare în prețurile impuse ulterior consumatorilor.

Proiectul mai implică o incertitudine. Care vor fi statele membre care vor trebui să implementeze această tehnologie și, deci, să îi suporte costurile? Este evident că nu toate statele au „potențial” de stocare a CO2, însă ceea ce este și mai evident este că România nu face parte dintre acestea. România nu deține astfel de premize.

Obligația de stocare a CO2 vizează, în mod promordial, producătorii europeni de petrol și de gaze. Potrivit Regulamentului, provizoriu adoptat în aprilie 2024, fiecare entitate care deține o autorizație de explorare și/sau exploatare de hidrocarburi va trebui să aibă o contribuție individuală în vederea atingerii obiectivului stabilit la nivelul UE referitor la cantitatea de CO2 stocată, iar acest obiectiv consolidat la nivelul tuturor celor 27 de state membre este de cel puțin 50 de milioane de tone CO2 până în 2030. Aceste contribuții individuale vor fi calculate după o formulă de calcul care are în vedere producția din 1 ianuarie 2020 până pe 31 decembrie 2023. Este evident că nu toate statele au astfel de producători, deci nu toate economiile și nici toți cetățenii UE vor avea de suferit de pe urma acestei noi obligații impuse pentru a trăi în minunata lume nouă de după 2030.

România, fie că vrea sau nu vrea, este al doilea producător de petrol și gaze din Europa, având două mari companii - OMV Petrom și Romgaz, astfel că, prin aplicarea formulei Comisiei, o mare parte din sarcina stabilită de UE prin Regulamentul ce urmează a fi adoptat formal în curând urmează să implice aceste două companii și, deci, România. Având în vedere poziția României în ecuație, a rezultat că producătorilor români ar urma să le revină aproximativ 20% din obligația instituită, ceea ce ar însemna aproximativ 9 milioane de tone de CO2(3). Practic, până la primul termen vizat, adică anul 2030, România va trebui să aibă deja depozitele care ar avea potențialul de a stoca acele milioane de tone CO2 care trebuie captate și stocate în subsol. Această acțiune necesită investiții foarte mari, stațiile de colectare și de injectare fiind ele însele costisitoare.

În cazul nerespectării acestor obligații, UE lasă statele membre să stabilească penalitățile aferente (ce mărinimie ...).

Cu privire la perspectivele stakeholderilor din România asupra acestui mecanism și asupra implementării sale fost elaborat, desigur, și un studiu (4). Ce ne-am face noi fără studii ... Stakeholderii vizați au fost consultați, printre altele, cu privire la carbon capture and storage (CCS), precum și cu privire la carbon capture and utilisation (CCU). Majoritar, este preferată această din urmă procedură. Nimeni nu își dorește ca România să devină un loc de stocare de CO2, deoarece acest lucru va duce la acumularea de „pungi de CO2” în subteran(5). Evident că CCS ar putea constitui premisa CCU, astfel că aceste „pungi” nu ar fi automat stocate pentru totdeauna în subsol, ci doar până când ar interveni posibilitatea metamorfozării CO2 în alte produse, dar această discuție pare prematură.

Totuși, utilitatea acestui mecanism și aplicabilitatea efectivă a sa rămâne cel puțin pentru moment sub semnul întrebării. Sunt multe probleme care au fost abordate chiar de către petrolieri români care nu și-au găsit răspunsul sau consensul. În plus, nu este favorabilă nici împrejurarea lipsei de încredere acordată acestui mod de luptă împotriva schimbărilor climatice, nici impactul financiar puternic pe care îl impune chiar de la început un astfel de demers.

*acest text face parte din studiul mai amplu privitor la taxele de carbon elaborat de studenta Arina Vasilescu sub coordonarea mea, din care sâmbătă am publicat aici o primă parte

1. COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Un Plan industrial al Pactului verde pentru era cu zero emisii nete
   
2. în sens contrar Industry will use CCS where it makes the best business sense
   
3. cu privire la mecanismul introdus de Regulament și riscurile și oportunitățile pe care acesta le implică:Stocarea CO2 în România: între obligații europene, oportunități naționale și riscuri economice
   
4. BUILDING MOMENTUM FOR THE LONG-TERM CCS DEPLOYMENT IN THE CEE REGION
   
5. În acest sens p. 47 BUILDING MOMENTUM FOR THE LONG-TERM CCS DEPLOYMENT IN THE CEE REGION
   

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Comisia Europeană și Banca Centrală recomandă plățile în numerar, arătând și avantajele pentru cetățeni ale numerarului.

Comisia Europeană și Banca Centrală recomandă plățile în numerar, arătând și avantajele pentru cetățeni ale numerarului.

CJUE statuează că plățile în numerar sunt un drept fundamental al cetățeanului, comercianții și autoritățile fiind obligați să încaseze numerar de la persoanele fizice.

În fine, țări ca Suedia, Germania și Marea Britanie, după ce au experimentat cu insucces plățile obligatorii prin bănci sau online, se întorc la numerar. Iar țări ca Slovacia, Austria sau Elveția pun chiar în constituțiile lor obligativitatea încasărilor în numerar…

Numai funcționari obtuzi și lipsiți de simț practic din birocrația română gândesc că eliminarea plăților în numerar este modernă și bună pentru combaterea bla bla bla…

[…] „având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292, întrucât:

(i) Statutul de mijloc legal de plată al bancnotelor în euro este stabilit la articolul 128 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, la capitolul privind politica monetară. Conform articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Uniunea are competență exclusivă în privința politicii monetare pentru statele membre a căror monedă este euro (statele membre participante);

(ii) Conform articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului din 3 mai 1998 privind introducerea euro, monedele în euro sunt singurele monede cu statut de mijloc legal de plată în toate statele membre participante.

[…]

Comisia Europeană […] adoptă prezenta recomandare:

1. Definiția comună a conceptului de mijloc legal de plată

În cazul în care există o obligație de plată, caracteristica bancnotelor și a monedelor euro de mijloc legal de plată trebuie să implice:

(a) Obligația de a accepta:

Creditorul unei obligații de plată nu poate refuza bancnotele și monedele în euro decât în cazul în care părțile au convenit asupra utilizării altor mijloace de plată.

(b) Acceptare la valoarea nominală totală:

Valoarea monetară a bancnotelor și monedelor în euro este egală cu valoarea indicată pe bancnote și monede.

(c) Capacitatea de a stinge obligația de plată:

Un debitor poate să stingă o obligație de plată oferind creditorului bancnote și monede euro.

2. Acceptarea plăților în bancnote și monede euro în cadrul tranzacțiilor cu amănuntul.

Acceptarea bancnotelor și monedelor euro în cadrul tranzacțiilor cu amănuntul trebuie să fie regula. Prin urmare, un refuz poate fi acceptat doar în cazul în care se bazează pe motive legate de „principiul bunei credințe” (de exemplu, dacă un comerciant nu are numerar disponibil pentru a da restul).

3. Acceptarea bancnotelor de mare valoare în tranzacțiile cu amănuntul

Bancnotele de valoare mare trebuie acceptate ca mijloc de plată în cadrul tranzacțiilor cu amănuntul. Prin urmare, un refuz poate fi acceptat doar în cazul în care se bazează pe motive legate de „principiul bunei credințe” (de exemplu, valoarea nominală a bancnotei este disproporționată comparativ cu suma datorată creditorului).

4. Absența costurilor suplimentare pentru utilizarea bancnotelor și monedelor euro

Nu trebuie să existe costuri suplimentare la plata cu bancnote și monede euro”.

[…]

Recomandarea din 20 martie 2010 a Comisiei Europene (2010/191/UE)

Partea a doua este și mai interesantă:

Banca Centrală Europeană evocă în mod public avantajele numerarului:

• asigură libertate și autonomie. Bancnotele și monedele reprezintă singura formă de bani pe care cetățenii o pot deține fără implicarea unei părți terțe. Nu este necesar accesul la echipamente, internet sau electricitate pentru a plăti cu numerar, ceea ce înseamnă că acesta poate fi utilizat în cazul unei pene de curent sau al pierderii cardului;

• este un mijloc legal de plată. Creditorii, precum magazinele și restaurantele, nu pot refuza numerarul, cu excepția cazului în care convin, în prealabil, cu clienții asupra unui alt mijloc de plată;

• asigură protecția vieții private. Operațiunile cu numerar respectă dreptul fundamental la protecția vieții private, a datelor și a identității în chestiuni financiare;

• are caracter incluziv. Numerarul oferă opțiuni de plată și de economisire persoanelor cu acces limitat sau nu au acces deloc la conturi bancare sau la monede digitale, ceea ce este esențial pentru incluziunea cetățenilor vulnerabili din punct de vedere social, precum categoria vârstnicilor sau cea a persoanelor cu venituri mai scăzute;

• ajută la evidența cheltuielilor și reducerea tendinței îndatorării pentru consum. Numerarul permite ținerea cheltuielilor sub un control și împiedică depășirea bugetului prin credite de consum, carduri de credit sau plăți online exagerate ori obsesive (de exemplu, jocurile de noroc, pariurile și videochat-ul);

• este rapid. Bancnotele și monedele permit reglarea imediată a unei plăți;

• este sigur în ceea ce privește criminalitatea cibernetică, frauda și contrafacerea. Întrucât reprezintă bani ai băncii centrale, numerarul nu presupune riscuri financiare nici pentru inițiatorul plății, nici pentru destinatarul acesteia;

• este un mijloc de tezaurizare. Numerarul permite cetățenilor economisirea fără riscul de nerambursare și este util pentru plăți de mică valoare între persoane fizice fără a fi necesare contracte sau operațiuni bancare/online.

Asta ca să știm cum e cu obligarea tuturor la plata prin bănci sau online, pe motiv că Statul nu știe cum să lupte eficient contra evaziunii fiscale…

PS La un moment dat, Suedia scosese total din piață plățile în numerar. După numeroase plângeri în justiție și proteste populare, le-a re-introdus. Chiar Isărescu a constatat asta, stupefiat, anul trecut. De asemenea, Germania a obligat băncile, anul trecut, să planteze mai multe bancomat-uri acolo unde, inițial, fuseseră desființate, obligând super-marketurile să primească plăți cash (asta s-a întâmplat și în Marea Britanie anul trecut). În fine, reamintesc că CJUE a statuat, în ianuarie 2021, asupra dreptului fundamental al cetățeanului european de a face plăți în numerar în orice cantități și pentru orice marfă sau serviciu.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea