The answer, my friends, is blowing in the wind ...
(Deșertăciunea deșertăciunilor: vânare de vânt)
(I)
Regulamentul (UE) 2023/956 privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) instituie o adevărată Taxă pe carbon care va acoperi, în primă fază, importurile bunurilor și precursorilor a căror producție necesită o mare cantitate de carbon (ciment, fier și oțel, aluminiu, îngrășăminte, electricitate și hidrogen), în faza ulterioară urmând a i se extinde domeniul de aplicare în așa fel încât să cuprindă mai mult de 50% din emisiile din sectoarele acoperite de Sistemul European de Tranzacționare a Emisiilor (ETS).
CBAM impune o altă obligația de raportare cu privire la consumul de energie, emisiile incorporate (emisiile directe, emisiile indirecte, emisii provenind din procese și activități ce țin de întregul lanț valoric), țara de origine a mărfurilor importate, identitatea și locația unităților în care au fost produse mărfurile și prețul carbonului care trebuie plătit în țara de origine pentru emisiile conținute de mărfurile importate.
După faza de tranziție, importatorii vor fi obligați să achiziționeze certificate CBAM.
[Se poate face o paralelă cu sistemul deja existent al pieței certificatelor de emisii de CO2, care se aplică producătorilor industriali interni – în afară de caracterul puternic speculativ pe care l-a căpătat, acest sistem de tranzacționare a emisiilor de carbon s-a dovedit deja nociv pentru economii slabe, conduse prin politici publice neîndemânatice, așa cum este România; de asemenea, s-a dovedit anti-concurențial, întrucât între întreprinderile normale și întreprinderile „prea mari pentru a fi lăsate să falimenteze” s-a înfiripat un iritant dublu-standard, care face ca marile companii germane, franceze, olandeze, italiene sau spaniole să fie ignorate de la sancțiuni pentru poluare sau să fie „calificate” șă își deruleze propriile metode de calcul al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, în timp ce întreprinderile normale, cum ar fi cele publice românești sunt intenționat falimentate chiar și pentru lipsa unei virgule; este clar, oricum, că noul sistem al certificatelor de CO2 pentru importuri este un nou glonț tras de UE în propriul picior, care îi va vătămă și mai abitir economia slăbită și îi va sărăci și mai mult populația]
Acest mecanism își dorește să stabilească un echilibru între importatorii de produse pentru a căror obținere este necesară emiterea unei cantități considerabile de CO2 și producătorii din cadrul UE, cărora li se aplică schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS). Evident că, în acest sens, obiectivul Regulamentului este unul întemeiat, echilibrând raporturile dintre comercianți. Totuși, pentru ca acest echilibru să existe, consumatorul „trebuie” să fie dezavantajat, căci în sarcina sa va ajunge suportarea efectivă a acestor taxe.
Nerespectarea cerințelor de raportare CBAM sau inexactități cuprinse în cadrul raportului pot conduce la penalități pe care le va stabili fiecare stat membru. Cuantumul penalității este cuprins între 10 EUR și 50 EUR pe tonă de emisii neraportate/raportate cu inexactități. Desigur că și aceste costuri vor fi incluse în prețul produselor și serviciilor, care va fi suportat de consumatorul final. Consecința va fi accentuarea sărăciei. Colateral, consecința va fi abținerea de la consum și austeritatea, adică, mai puțin bani colectați la bugetele publice, cu titlu de tva și accize, mai puțină producție și comerț, mai puține locuri de muncă, mai mult șomaj, mai prostești așteptările ca toată această nefericire în lanț să fie acoperită de digitalizare și de „inteligența” artificială.
*Regulamentul (UE) 2023/956 a intrat în vigoare, în faza sa de tranziție, de la 1 octombrie 2023, prima perioadă de raportare încheindu-se la 31 ianuarie 2024. Perioada 1 octombrie 2023 - 31 decembrie 2025 este definită ca perioadă de tranziție, în care importatorii vor avea obligații de raportare a emisiilor încorporate în produsele CBAM importate, fără obligația de plată a unei taxe.
NOTĂ importantă: acest text este o prelucrare minimală făacută de mine unui pasaj care face parte dintr-un studiu mai amplu, redactat de Arina Vasilescu, studentă în anul 3 la Facultatea de Drept a Universității din București și intern/voluntar la Piperea și asociații. Studiul de specialitate este redactat sub coordonarea mea și face proba dublă a faptului că dreptul este încă obiect de interes și pasiune pentru tinerii români care au decis să rămână în țară și, respectiv, că eu, personal, nu fac umbră Pământului degeaba la acea facultate, unde predau de 29 de ani drept comercial. Studiul, integral, va fi publicat curând în revistele de specialitate, pentru că merită. Aici, pe această pagină, voi mai publica spicuiri din el, în intenția de a arăta că temerile privind taxele pe aerul pe care îl expirăm nu sunt cauzate de fantasme, ci au baze cât se poate de reale și de palpabile. Iar realitatea acestor politici demențiale este echivalentă cu tigrul din odaie pe care refuzăm să îl vedem ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu