Chiriașul unui comerciant este consumator, deci este subiect al protecției legislației în domeniu
Dacă închirierea de imobile este o activitate economică a proprietarului - locator, iar imobilul cu destinația de locuință este utilizat de chiriaș în scopuri personale sau familiale, chiriașul are calitatea de consumator, întrucât acţionează în scopuri care se află în afara meseriei, a domeniului de afaceri sau a profesiunii sale. În această calitate, chiriașul este beneficiar al legislației protecției consumatorilor, în special sub raportul dreptului la informare, al interdicției clauzelor abuzive și a practicilor înselătoare ale locatorilor-comercianți, precum și sub aspectul răspunderii pentru produsele sau serviciile cu defecte.
Din această perspectivă, atributul de titlu executoriu al contractului de închiriere de imobile cu destinația de locuințe este în contradicție cu jurisprundența CJUE relativă la clauzele abuzive* și la protecția locuinței familiale**.
În altă ordine de idei, Codul civil protejează chiriașul față de vânzările sau închirierile succesive ale imobilului, dar numai în măsura în care contractele sunt înregistrate în cartea funciară sau la fisc. În rest, contractul de închiriere încetează prin simplul transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului cu destinație de locuință (și chiar prin simpla închiriere succesivă a acestuia). În practică, astfel de înregistrări nu se fac, pentru a permite „optimizarea fiscală” practicată de proprietarii-locatori.
Majorarile chiriei, impuse de proprietar, sunt dincolo de puterea de negociere a chiriașului. De regulă, astfel de contracte comerciale de închiriere sunt tipizate. Consimțământul chiriașului se obține ca și în orice alt caz de contract de adeziune, adică prin aderarea fără rezerve la oferta proprietarului – locator de a contracta, ofertă care nu conține mecanisme de protecție a chiriașului, ci mecanisme de indexare a chiriei, de consolidare in valuta, de adaptare la conjuncturile economice, legale sau fiscale etc., după „modelul” contractelor bancare.
*Este vorba, în special, de Cauza C – 415/11, Mohamed Aziz împotriva Caixa d’Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa), în care s-a decis că legislația națională nu ar trebui să împiedice judecătorul intern să analizeze clauzele abuzive dintr-un contract pe motiv că acesta are caracter de titlu executoriu prin el însuși.
**În speța Kušionová (cauza C – 34/14, Monika Kušionová vs. SMART Capital a.s.) s-a decis că dreptul consumatorului la protecția locuinței familiale este prioritar față de dreptul de proprietate asupra creanței, garantat creditorului. Cu titlu de argument suplimentar, CJUE trimite la cateva spețe din jurisprudenta CtEDO, cum ar fi speța Bäck contra Finlandei (2004).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu