Sfânta Biserica Ortodoxă

Se afișează postările cu eticheta Clauze. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Clauze. Afișați toate postările

duminică, 27 octombrie 2024

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - “termeni și condiții” clauză obligatorie de mediere și arbitraj raporturi juridice - nu ai voie să dai corporațiile în judecată la tine în țară, ci trebuie să te duci la ei, la mediere, cu jalba în proțap, sau la arbitrajul care, de regulă, le dă lor dreptate (sau îi obligă la despăgubiri de 25 de cenți).

 

Am renunțat la abonamentul la canalul de streaming Disney +. Nu numai pentru că are filme pentru copii de 7 ani cu propagandă cu un acronim și cu alt +, ci și pentru că francizele lor sunt plicticoase, ci și pentru că este deseori vomitiv de woke și candel culture să te uiți la filmele de pe Disney +.

Există, însă, un motiv mai important.
Acum două luni a fost mediatizat cu juma’ de gură un caz judiciar incredibil.
Un cuplu american, el și ea, au fost la Disneyland. Ea a murit în urma unui tragic accident petrecut în roller coaster, adică în chestia cu care mai toată lumea se distrează în acele parcuri de povești.
El a dat în judecată Disneyland pentru a cere despăgubiri ce ar fi urmat să fie acordate de un juriu de oameni obișnuiți. Cam cum se întâmplă în filmele holiudiene.
Avocații Disneyland au pretins că procesul nu se poate judecat de o curte cu jurați, ci de către arbitri specializați, dar numai după o procedură confidențială de mediere.
Ce temei au invocat pricepuții avocați?
Cuplul nenorocit de roller coaster - ul de la Disneyland era abonat la Disney +, iar în “termenii și condițiile” impuse de corporația Disney odată cu acordarea accesului la canalul de streaming scrie că pentru orice dispută cu ei, supremii, consumatorul amărăștean trebuie să urmeze calea medierii și a arbitrajului, iar nu calea curții cu juri. Cale care, în America, poate duce la despăgubiri de zeci sau chiar sute de milioane de dolari.
Evident, cuplul format din el și ea nu cunoștea această clauză. Nici măcar 0,1% dintre abonații Disney + nu știu asta. Nici măcar 0,1% dintre abonații tuturor canalelor de streaming nu știu asta.
Mai șocant este că nici măcar 0,001% din populația de miliarde de abonați la canalele de streaming nu știu că, dacă oamenii sunt supuși acestor “termeni și condiții” în privința Netflix, HBO (Max), Disney +, Amazon Prime, Rakuten etc., respectiva clauză obligatorie de mediere și arbitraj este by default aplicabilă și restului raporturilor juridice cu alte companii din grup. De exemplu, poți face un atac de panică la un film de groază foarte prost al Disney Cinema sau poți face urticarie de la o țoală proastă și scumpă de pe Amazon - nu ai voie să dai corporațiile în judecată la tine în țară, ci trebuie să te duci la ei, la mediere, cu jalba în proțap, sau la arbitrajul care, de regulă, le dă lor dreptate (sau îi obligă la despăgubiri de 25 de cenți).
Acesta este unul dintre cele mai grave și cele mai bine ascunse riscuri ale digitalizării generalizate. Iar lumea este în mod insidios determinată să creadă că, dacă te opui digitalizării, ești un conspiraționist medieval…
Acesta este și motivul pentru care s-au scris DMA (Digital Market Act) și DSA (Digital Services Act) și pentru care reglementările UE sunt făcute pentru a fi încălcate de către marile corporații. Căci, dacă ar fi făcute pentru a fi respectate, pentru o astfel de clauză Disney + și Disneyland ar fi trebuit să fie amendate de CE cu 10% din cifra de afaceri.
PS 1: În România, o asemenea clauză este considerată nescrisă de art. 1203 Cciv.
PS 2: Mai nou, marile evenimente sportive migrează pe canalele de streaming. Nu le mai poți urmări pe canalele furnizate orin cablu și, cu atât mai puțin, nu le mai poți “prinde” pe antenă, gratuit, ca acum 25 de ani. Nu doar că asta costă. Asta determină și aplicabilitatea clauzei respective, fără ca microbiștii să realizeze că, dacă au pierdut transmisia live din motiv de lipsă de semnal, tre’ să meargă pentru o mediere sau un arbitraj cu HBO (Max) la San Francisco.

vineri, 26 aprilie 2024

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (III) Chiriașul unui comerciant este consumator, deci este subiect al protecției legislației în domeniu


Chiriașul unui comerciant este consumator, deci este subiect al protecției legislației în domeniu

Dacă închirierea de imobile este o activitate economică a proprietarului - locator, iar imobilul cu destinația de locuință este utilizat de chiriaș în scopuri personale sau familiale, chiriașul are calitatea de consumator, întrucât acţionează în scopuri care se află în afara meseriei, a domeniului de afaceri sau a profesiunii sale. În această calitate, chiriașul este beneficiar al legislației protecției consumatorilor, în special sub raportul dreptului la informare, al interdicției clauzelor abuzive și a practicilor înselătoare ale locatorilor-comercianți, precum și sub aspectul răspunderii pentru produsele sau serviciile cu defecte.
Din această perspectivă, atributul de titlu executoriu al contractului de închiriere de imobile cu destinația de locuințe este în contradicție cu jurisprundența CJUE relativă la clauzele abuzive* și la protecția locuinței familiale**.
În altă ordine de idei, Codul civil protejează chiriașul față de vânzările sau închirierile succesive ale imobilului, dar numai în măsura în care contractele sunt înregistrate în cartea funciară sau la fisc. În rest, contractul de închiriere încetează prin simplul transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului cu destinație de locuință (și chiar prin simpla închiriere succesivă a acestuia). În practică, astfel de înregistrări nu se fac, pentru a permite „optimizarea fiscală” practicată de proprietarii-locatori.
Majorarile chiriei, impuse de proprietar, sunt dincolo de puterea de negociere a chiriașului. De regulă, astfel de contracte comerciale de închiriere sunt tipizate. Consimțământul chiriașului se obține ca și în orice alt caz de contract de adeziune, adică prin aderarea fără rezerve la oferta proprietarului – locator de a contracta, ofertă care nu conține mecanisme de protecție a chiriașului, ci mecanisme de indexare a chiriei, de consolidare in valuta, de adaptare la conjuncturile economice, legale sau fiscale etc., după „modelul” contractelor bancare.
*Este vorba, în special, de Cauza C – 415/11, Mohamed Aziz împotriva Caixa d’Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa), în care s-a decis că legislația națională nu ar trebui să împiedice judecătorul intern să analizeze clauzele abuzive dintr-un contract pe motiv că acesta are caracter de titlu executoriu prin el însuși.
**În speța Kušionová (cauza C – 34/14, Monika Kušionová vs. SMART Capital a.s.) s-a decis că dreptul consumatorului la protecția locuinței familiale este prioritar față de dreptul de proprietate asupra creanței, garantat creditorului. Cu titlu de argument suplimentar, CJUE trimite la cateva spețe din jurisprudenta CtEDO, cum ar fi speța Bäck contra Finlandei (2004).