Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (III) Chiriașul unui comerciant este consumator, deci este subiect al protecției legislației în domeniu

Chiriașul unui comerciant este consumator, deci este subiect al protecției legislației în domeniu

Dacă închirierea de imobile este o activitate economică a proprietarului - locator, iar imobilul cu destinația de locuință este utilizat de chiriaș în scopuri personale sau familiale, chiriașul are calitatea de consumator, întrucât acţionează în scopuri care se află în afara meseriei, a domeniului de afaceri sau a profesiunii sale. În această calitate, chiriașul este beneficiar al legislației protecției consumatorilor, în special sub raportul dreptului la informare, al interdicției clauzelor abuzive și a practicilor înselătoare ale locatorilor-comercianți, precum și sub aspectul răspunderii pentru produsele sau serviciile cu defecte.

Din această perspectivă, atributul de titlu executoriu al contractului de închiriere de imobile cu destinația de locuințe este în contradicție cu jurisprundența CJUE relativă la clauzele abuzive* și la protecția locuinței familiale**.

În altă ordine de idei, Codul civil protejează chiriașul față de vânzările sau închirierile succesive ale imobilului, dar numai în măsura în care contractele sunt înregistrate în cartea funciară sau la fisc. În rest, contractul de închiriere încetează prin simplul transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului cu destinație de locuință (și chiar prin simpla închiriere succesivă a acestuia). În practică, astfel de înregistrări nu se fac, pentru a permite „optimizarea fiscală” practicată de proprietarii-locatori.

Majorarile chiriei, impuse de proprietar, sunt dincolo de puterea de negociere a chiriașului. De regulă, astfel de contracte comerciale de închiriere sunt tipizate. Consimțământul chiriașului se obține ca și în orice alt caz de contract de adeziune, adică prin aderarea fără rezerve la oferta proprietarului – locator de a contracta, ofertă care nu conține mecanisme de protecție a chiriașului, ci mecanisme de indexare a chiriei, de consolidare in valuta, de adaptare la conjuncturile economice, legale sau fiscale etc., după „modelul” contractelor bancare.

*Este vorba, în special, de Cauza C – 415/11, Mohamed Aziz împotriva Caixa d’Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa), în care s-a decis că legislația națională nu ar trebui să împiedice judecătorul intern să analizeze clauzele abuzive dintr-un contract pe motiv că acesta are caracter de titlu executoriu prin el însuși.

**În speța Kušionová (cauza C – 34/14, Monika Kušionová vs. SMART Capital a.s.) s-a decis că dreptul consumatorului la protecția locuinței familiale este prioritar față de dreptul de proprietate asupra creanței, garantat creditorului. Cu titlu de argument suplimentar, CJUE trimite la cateva spețe din jurisprudenta CtEDO, cum ar fi speța Bäck contra Finlandei (2004).

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Numește, acuză, fă de rușine: o poveste cu tâlhari digitali, complicii lor și victimele lor fără de protecție…

 

Numește, acuză, fă de rușine: o poveste cu tâlhari digitali, complicii lor și victimele lor fără de protecție…

Încrezându-se în siguranța păstrării economiilor în bancă, dl. RTG a ajuns victima unei fraude pe internet care l-a lăsat fără economiile de-o viață, agonisite timp de 25 de ani.

Primul pas a fost transferul acestor economii de la o altă bancă, mai mică, la banca mare, „sigură” și modernă, BCR. Motivul – banca mai mică nu mai avea sucursală în orașul domnului RTG. S-a digitalizat recent și nu mai are de clienți de genul dlui RTG, om de 81 de ani. Incluziune bancară, ce să mai …

Adeziunea la BCR a fost determinată de reclama făcută de BCR așa-numitei inteligențe artificiale George. O angajată a BCR i-a introdus aplicația pe smartphone, i-a deschis conturi în lei și valută și i-a înființat 6 depozite, asigurându-l, în permanență, că totul este în siguranță.

Pasul doi – pe data de 15 august, niște hackeri profesioniști au pătruns, prin aplicația Any Desk, în conturile dlui RTG și le-au golit.

Pasul trei – dl. RTG a dat alerta la *2227, la 2 ore după accident, dar a fost ignorată de BCR, care nu a răspuns în termen util. Plângerea la Poliție este în nelucrare de 10 săptămâni. La plângerea făcută de dl RTG, ANPC îi transmite un răspuns copiat dupa un răspuns al BCR. La rândul său, BNR îl trimite pe dl. RTG la niște reglementări care absolvă BCR de orice responsabilitate. Deci, paguba dl. RTG rămâne neacoperită.

Pățaniilor de acest gen, sistemul bancar le răspunde cu mantra lipsei de educație financiară. În același timp, pe internet se găsesc la liber mii de exemple de clonare a identității digitale și chiar trucuri sau tehnici de spargere a codurilor PIN ori de preluare a controlului telefonului mobil. E ca și când cineva ar invita la proliferarea tâlhăriilor digitale. Autoritățile se prefac că fac, în timp ce marile platforme de comerț sau rețelele socializare se „luptă” cu dezinormarea, cu conspiraționiștii, cu negaționiștii și deviaționiști. Și îi alimentează cu uriașe cantități de hrană digitală și de victime pe acești tâlhari digitali.

Ca și dl. RTG, om de 81 de ani, suntem și noi sau putem deveni victime ale tâlhăriei digitale, fără apărare din partea autorităților, care nu fac altceva decât să hrănească foamea de profit a monopolului bancar.

Asemenea accidente au devenit banale prin repetabilitate. Nu ne apără nimeni, dar ne putem apăra singuri – trebuie doar să vorbim despre despre pățanii ca ce a dlui RTG, pentru a ne feri de reclama mincinoasă la inteligențe artificiale și modernism bancar sigur și eficient.

Cele ce se aud și văd aici sunt un tip special de acțiune legală de protecție a consumatorilor de servicii bancare:

„numește, acuză, fă de rușine” (name, shame & blame).

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea