Planul Național de Redresare și Reziliență este un plan de reorganizare și salvare de la faliment a fiecărui stat membru al UE în parte.
Falimentul a fost cauzat de închiderea economiei și de arestarea la domiciliu a populației, care au determinat uriașe costuri bugetare, finanțate cu gigantice împrumuturi publice.
Nu uitați ce obișnuiește să spună Warren Buffet:
It is a war class and my class is winning.
(E un război de clasă, iar clasa mea câștigă).
Săracii Marx, Engels, Lenin și Stalin: ei se limitau la o “simplă” luptă de clasă, iar bietul Trotsky se mulțumea cu revoluția continuă. Spre deosebire, cei de azi au trecut la nivelul următor: ei sunt fani ai războiului sustenabil.
Nu m-aș mira ca, la anul, Ursula von der Leyen să primească premiul Nobel pentru pace.
Căci, se știe, războiul este pace.
Ce voiam să provoc?
O deducție logică…
Voila: @
Dacă niște instituții, cum ar fi Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană, sau dacă niște entități quasi-non-guvernamentale, cum e OMS, și-au pervertit atribuțiile și au uzurpat puteri și competențe ale statelor naționale, cauzând falimentul ziselor state naționale, nu ar fi corect să deducem că aceste instituții și quasi-ONG-uri au ajuns în postura de ruine nocive care trebuie demolate pentru a pune altceva mai bun și mai onest în loc?
Adică, nu mai bine le-am aplica lor sloganul inventat la Davos, build back better?
În procedurile de faliment comercial, când cauza falimentului este culpa sau frauda managerului, toate consecințele patrimoniale și penale ale falimentului trec pe capul managerului. El urmează să plătească datoriile falitului, chiar cu riscul propriului faliment și al propriei dispariții. De asemenea, el poate merge la pușcărie pentru bancrută frauduloasă și, în plus, poate fi exclus 10 ani din mediul de afaceri.
De vreme ce Comisia Europeană, BCE și OMS au fost managerii care cauzat falimentul statelor membre UE, iar statele au fost transformate în comercianți, la presiunea lor, nu ar fi logic ca aceste instituții și liderii lor de neclintit să suporte consecințele?
Nu de alta, dar datoriile de stat sunt datoriile noastre, ale copiilor, nepoților și strănepoților noștri, în vecii vecilor.
Acest cerc vicios al hiper-îndatorării poate fi întrerupt doar prin demolarea și reconstrucția acestor instituții.
(Bine, personal cred că OMS și BCE sunt inutile, iar Comisia Europeană ar trebui să aibă atribuții de funcționar și atât)
Dacă tot e goană după resurse, atunci e clar că economia și politica pe credit nu mai pot exista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu