Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Corporațiile Big Food sunt tot atât de rele ca și corporațiile Big Pharma (II)

(II)

Plângerea municipalității San Francisco contra corporațiilor Big Food pune accentul pe acțiunile companiilor care țintesc minorii, considerați în centrul strategiei comerciale. Copii sunt nu doar actuali consumatori, ci și baza de profit viitoare, iar companiile au urmărit deliberat să le formeze gusturile și dependența de alimentele ultra-procesate de la vârste cât mai mici, făcând produsele mai distractive și mai greu de refuzat. Pârâtele au folosit coloranți și aditivi atrăgători pentru copii, substanțe chimice despre care există indicii serioase că au efecte nocive, pernicioase, asupra comportamentului și sănătății copiilor (hiperactivitate, deficit de atenție, depresii).

Marketingul este direcționat explicit către copii prin ambalaje cu personaje de desene animate, mascote, jocuri, prin reclame TV, online și social media orientate către canale și platforme pentru copii, prin promoții în școli sau în proximitatea lor, prin porții și produse concepute special pentru „lunchbox”/ gustări pentru copii.

Aceste strategii au reușit: copiii americani au ajuns să își ia până la două treimi din aportul zilnic de energie din alimentele ultra-procesate, chimizate, nesănătoase, ceea ce duce încă din copilărie spre obezitate, diabet de tip 2 și multe alte boli de adulți.

Minorii din comunități vulnerabile (afro-americani și latino) sunt vizați disproporționat de acest tip de marketing, ceea ce amplifică inegalitățile de sănătate.

Până în 2006, pârâtele cheltuiau peste 1,6 miliarde de dolari pe an pentru publicitate direcționată către copii. Din această sumă, aproximativ 870 de milioane de dolari erau cheltuite pe marketing adresat copiilor cu vârsta sub 12 ani.

Pârâta Coca-Cola și-a propus* în mod explicit să crească consumul individual de Coca-Cola peste consumul individual de lapte și apă (!!!).

Orașul San Francisco acuză companiile de practici comerciale neloiale și înșelătoare pentru că au ascuns sau minimizat riscurile reale ale alimentelor ultra-procesate și au folosit tactici de marketing manipulative, inclusiv față de copii, și de atingerea gravă și continuă adusă sănătății publice în San Francisco (public nuisance). Orașul San Francisco solicită interzicerea practicilor de marketing înșelător, remedierea de către pârâte a efectelor marketingului fals din trecut, precum și despăgubiri, constând în costurile publice antrenate de autorități pentru tratamentul bolilor și afecțiunilor psihice cauzate de pârâte. S-au cerut, de asemenea, și daune punitive consistente, pentru efect disuasiv (intimidant, descurajator).

Să reținem că nu vorbim de produse obscure, ci de branduri pe care le vedem zilnic la raft și în reclame în România.

Pentru spațiul european, unde aceste mărci sunt bine ancorate în consumul de zi cu zi, cazul din San Francisco duce inevitabil discuția la întrebarea dacă regimul actual de informare, publicitate și taxare a alimentelor ultra-procesate este suficient sau dacă, asemenea tutunului și alcoolului, avem nevoie de un cadru mult mai strict atunci când produsul țintă ajunge, sistematic, în farfuriile copiilor. Cazul din San Francisco mută discuția de la clișeul „părinții trebuie să fie mai atenți” la dilema „cât de departe pot merge companiile atunci când știu, din propriile lor cercetări, că produsele lor sunt riscante, de calitate îndoielnică, greu de controlat și, totuși, ajung la minori, pentru că tehnicile lor de (neuro)marketing sunt eficiente”.

Din această perspectivă, este evident că sunt necesare restricții dure privind marketingul țintit către copii, avertismente explicite pe ambalaj, limitarea prezenței acestor produse în școli și, eventual, taxe speciale pe alimentele ultra-procesate, întrucât impactul asupra sănătății publice este comparabil sau îl  depășește pe cel al tutunului, alcoolului și drogurilor.

Consumul de produse procesate și chimizate NU (mai) este o simplă alegere personală, este rezultatul unei construcții malefice și deliberate care ne împinge pe toți, adulți și copii laolaltă, exact în direcția opusă unei alimentații sănătoase. Și trebuie să luăm atitudine, căci ne omoară la foc lent.

*Pentru Todd Putman, fostul șef de marketing al Coca-Cola pentru SUA, obiectivul era: „Cum putem face să băgăm mai multe uncii în cât mai multe corpuri, cât mai des?”, „când [copiii] împlineau doisprezece ani, îi atacăm brusc ca o haită de lupi” [cu campanii de marketing].

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Corporațiile Big Food sunt tot atât de rele ca și corporațiile Big Pharma (I)

 

Corporațiile Big Food sunt tot atât de rele ca și corporațiile Big Pharma

Municipalitatea orașului San Francisco a declanșat recent* un proces cu totul neobișnuit contra unor mari corporații din domeniul băuturilor răcoritoare și al alimentelor ultra procesate**, proces care se află acum pe rolul Curții Superioare a Statului California. Municipalitatea acuză corporațiile pârâte de prejudicii majore cauzate consumatorilor, în special copii, prin alimentația nesănătoasă, promovată prin practici înșelătoare și neuro-marketing, derulate cu intenție și cu susținerea „oamenilor de știință”.   

Speța, deși ține de jurisdicția americană, este esențială și pentru UE, mai ales pentru România, întrucât toate aceste corporații sunt prezente și în UE, practicând același tip de comerț înșelător și nociv. Reamintesc că, în legislația românească, orice practică înșelătoare a comercianților este drastic sancționată, iar produsele puse pe piață trebuie să fie sigure și să nu pună în pericol sănătatea și viața consumatorilor. 

(I)

Pe scurt, acestea sunt acuzațiile aduse de municipalitatea San Francisco pârâtelor:

1. produc și vând în masă alimente ultra-procesate, fabricate din ingrediente ieftine, cu aditivi***, alimente care nici măcar nu mai seamănă cu mâncarea reală și care au efecte nocive asupra sănătății, privând intenționat consumatorii de o alegere informată a alimentelor consumate;

2. proiectează alimente în mod deliberat pentru a da dependență, folosind „știința” consumului, prin combinații de zahăr, grăsimi, sare, texturi, aditivi și arome, precum și tehnici de neuro-marketing, astfel încât să stimuleze intens sistemul de recompensă din creier și să ducă la consum compulsiv, ca în cazul altor substanțe adictive (tutun, alcool, cocaină);

3. țintesc direct și prin tehnici imparabile, subliminale, subconștientul și emoționalitatea copiilor, pe care îi transformă în păpuși emoționale; în acest scop, corporațiile pârâte folosesc resurse, capacități științifice și tehnologice și campanii de marketing care „lucrează” direct asupra subconștientului și a emoționalității consumatorului; de exemplu, Nestlé a angajat numeroși psihologi senzoriali care studiază activitatea cerebrală, inclusiv cu electroencefalografie, pentru fabrica reacții emoționale care canalizează preferințele alimentare ale copiilor mici; municipalitatea susține chiar că s-a ajuns la utilizarea de ADN și de inteligență artificială pentru a formula produse noi, adictive, destinate copiilor; PepsiCo folosește neuro-marketingul, utilizând chiar RMN-ul funcțional, o tehnică de imagistică ce măsoară activitatea creierului prin fluxul de sânge, pentru a scana și clasifica emoțiile copiilor și, ulterior, a ghida tipologia produselor adictive dedicate lor.

Municipalitatea afirmă că pârâtele au sponsorizat ani de zile armate de cercetare nutrițională partizană (biased), care a dat mereu concluzii „științifice” favorabile intereselor lor comerciale, în contradicție cu studiile independente. De exemplu, în studiile finanțate de Coca-Cola nu s-a găsit nicio legătură între băuturile zaharoase și creșterea în greutate, ceea ce a fost complet invers în cazul cercetării independente. Coca Cola este, de altfel, acuzată de „spălare de studii” (interesantă formulă ...), unul dintre cazurile exemplificate fiind o plată de cca. 1,5 milioane de dolari făcută de Coca Cola unui grup de oameni de știință reuniți în Global Energy Balance Network (GEBN) pentru a promova mesajul „științific” (total fals) că sedentarismul, iar nu alimentația nesănătoasă ar fi principalul vinovat pentru obezitatea infantilă. Tot Coca-Cola este acuzată că a folosit International Life Sciences Institute (ILSI) ca organizație-paravan pentru a influența Centrul Chinez pentru Controlul Bolilor (CCDC) și a modifica mesajele oficiale prin eliminarea referirilor la reducerea consumului de alimente ultra-procesate, pentru a se concentra aproape exclusiv pe „mai multă activitate fizică”.

Să credem în „știință”, nu?

Municipalitatea San Francisco acuză părâtele că a știut de ani de zile**** că aceste produse sunt periculoase, că sunt asociate cu obezitatea, diabetul, bolile cardiovasculare, cu anumite cancere, cu depresia, cu tulburările digestive etc., dar au continuat să le promoveze agresiv și au minimalizat sau ascuns riscurile (prin tehnica tipică avocaților de rea-credință „deny, denounce, delay”).

În acest fel, pârâtele au creat o criză de sănătate publică în San Francisco, contribuind semnificativ la epidemia de boli cronice legate de dietă, cu costuri uriașe pentru sistemul public de sănătate.

(va urma)

*litigiul este evocat într-un recent număr al publicației britanice The Guardian

**pârâtele sunt Kraft Heinz, Mondelez, Post Holdings, Coca-Cola, PepsiCo, General Mills, Nestle, Kellanova, Kellogg, Mars, ConAgra și Does 1-50

***îndulcitori, emulsifianți, coloranți, arome; de exemplu, sirop de porumb cu conținut ridicat de fructoză, maltodextrină, dextroză/glucoză, lactoză, uleiuri hidrogenate sau interesterificate, proteine hidrolizate, izolat de proteine din soia, carne separată mecanic, emulgatori, aditivi de aromă, coloranți alimentari, îndulcitori artificiali, agenți de îngroșare, agenți de texturare

****în 1999, costul re/cunoscut anual cauzat de alimentele ultra-procesate sistemului public de sănătate era de până la 10 miliarde USD și 300.000 de decese

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Planul Național de Redresare și Reziliență este un plan de reorganizare și salvare de la faliment a fiecărui stat membru al UE în parte.

 

Planul Național de Redresare și Reziliență este un plan de reorganizare și salvare de la faliment a fiecărui stat membru al UE în parte.

Falimentul a fost cauzat de închiderea economiei și de arestarea la domiciliu a populației, care au determinat uriașe costuri bugetare, finanțate cu gigantice împrumuturi publice.

Politicile sanitare și economice din plandemie au fost impuse de birocrația UE, la presiunea OMS, la ordinele imperative ale celor care controlează OMS (China, Big Pharma, Big Tech) și în profitul bancherilor și al deținătorilor pieței de capital.

Nu uitați ce obișnuiește să spună Warren Buffet:

It is a war class and my class is winning.

(E un război de clasă, iar clasa mea câștigă).

Săracii Marx, Engels, Lenin și Stalin: ei se limitau la o “simplă” luptă de clasă, iar bietul Trotsky se mulțumea cu revoluția continuă. Spre deosebire, cei de azi au trecut la nivelul următor: ei sunt fani ai războiului sustenabil.

Nu m-aș mira ca, la anul, Ursula von der Leyen să primească premiul Nobel pentru pace.

Căci, se știe, războiul este pace.

Ce voiam să provoc?

O deducție logică…

Voila: @

Dacă niște instituții, cum ar fi Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană, sau dacă niște entități quasi-non-guvernamentale, cum e OMS, și-au pervertit atribuțiile și au uzurpat puteri și competențe ale statelor naționale, cauzând falimentul ziselor state naționale, nu ar fi corect să deducem că aceste instituții și quasi-ONG-uri au ajuns în postura de ruine nocive care trebuie demolate pentru a pune altceva mai bun și mai onest în loc?

Adică, nu mai bine le-am aplica lor sloganul inventat la Davos, build back better?

În procedurile de faliment comercial, când cauza falimentului este culpa sau frauda managerului, toate consecințele patrimoniale și penale ale falimentului trec pe capul managerului. El urmează să plătească datoriile falitului, chiar cu riscul propriului faliment și al propriei dispariții. De asemenea, el poate merge la pușcărie pentru bancrută frauduloasă și, în plus, poate fi exclus 10 ani din mediul de afaceri.

De vreme ce Comisia Europeană, BCE și OMS au fost managerii care cauzat falimentul statelor membre UE, iar statele au fost transformate în comercianți, la presiunea lor, nu ar fi logic ca aceste instituții și liderii lor de neclintit să suporte consecințele?

Nu de alta, dar datoriile de stat sunt datoriile noastre, ale copiilor, nepoților și strănepoților noștri, în vecii vecilor.

Acest cerc vicios al hiper-îndatorării poate fi întrerupt doar prin demolarea și reconstrucția acestor instituții.

(Bine, personal cred că OMS și BCE sunt inutile, iar Comisia Europeană ar trebui să aibă atribuții de funcționar și atât)

Dacă tot e goană după resurse, atunci e clar că economia și politica pe credit nu mai pot exista.

Hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea