(II)
Plângerea municipalității San Francisco contra corporațiilor Big Food pune accentul pe acțiunile companiilor care țintesc minorii, considerați în centrul strategiei comerciale. Copii sunt nu doar actuali consumatori, ci și baza de profit viitoare, iar companiile au urmărit deliberat să le formeze gusturile și dependența de alimentele ultra-procesate de la vârste cât mai mici, făcând produsele mai distractive și mai greu de refuzat. Pârâtele au folosit coloranți și aditivi atrăgători pentru copii, substanțe chimice despre care există indicii serioase că au efecte nocive, pernicioase, asupra comportamentului și sănătății copiilor (hiperactivitate, deficit de atenție, depresii).
Marketingul este direcționat explicit către copii prin ambalaje cu personaje de desene animate, mascote, jocuri, prin reclame TV, online și social media orientate către canale și platforme pentru copii, prin promoții în școli sau în proximitatea lor, prin porții și produse concepute special pentru „lunchbox”/ gustări pentru copii.
Aceste strategii au reușit: copiii americani au ajuns să își ia până la două treimi din aportul zilnic de energie din alimentele ultra-procesate, chimizate, nesănătoase, ceea ce duce încă din copilărie spre obezitate, diabet de tip 2 și multe alte boli de adulți.
Minorii din comunități vulnerabile (afro-americani și latino) sunt vizați disproporționat de acest tip de marketing, ceea ce amplifică inegalitățile de sănătate.
Până în 2006, pârâtele cheltuiau peste 1,6 miliarde de dolari pe an pentru publicitate direcționată către copii. Din această sumă, aproximativ 870 de milioane de dolari erau cheltuite pe marketing adresat copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Pârâta Coca-Cola și-a propus* în mod explicit să crească consumul individual de Coca-Cola peste consumul individual de lapte și apă (!!!).
Orașul San Francisco acuză companiile de practici comerciale neloiale și înșelătoare pentru că au ascuns sau minimizat riscurile reale ale alimentelor ultra-procesate și au folosit tactici de marketing manipulative, inclusiv față de copii, și de atingerea gravă și continuă adusă sănătății publice în San Francisco (public nuisance). Orașul San Francisco solicită interzicerea practicilor de marketing înșelător, remedierea de către pârâte a efectelor marketingului fals din trecut, precum și despăgubiri, constând în costurile publice antrenate de autorități pentru tratamentul bolilor și afecțiunilor psihice cauzate de pârâte. S-au cerut, de asemenea, și daune punitive consistente, pentru efect disuasiv (intimidant, descurajator).
Să reținem că nu vorbim de produse obscure, ci de branduri pe care le vedem zilnic la raft și în reclame în România.
Pentru spațiul european, unde aceste mărci sunt bine ancorate în consumul de zi cu zi, cazul din San Francisco duce inevitabil discuția la întrebarea dacă regimul actual de informare, publicitate și taxare a alimentelor ultra-procesate este suficient sau dacă, asemenea tutunului și alcoolului, avem nevoie de un cadru mult mai strict atunci când produsul țintă ajunge, sistematic, în farfuriile copiilor. Cazul din San Francisco mută discuția de la clișeul „părinții trebuie să fie mai atenți” la dilema „cât de departe pot merge companiile atunci când știu, din propriile lor cercetări, că produsele lor sunt riscante, de calitate îndoielnică, greu de controlat și, totuși, ajung la minori, pentru că tehnicile lor de (neuro)marketing sunt eficiente”.
Din această perspectivă, este evident că sunt necesare restricții dure privind marketingul țintit către copii, avertismente explicite pe ambalaj, limitarea prezenței acestor produse în școli și, eventual, taxe speciale pe alimentele ultra-procesate, întrucât impactul asupra sănătății publice este comparabil sau îl depășește pe cel al tutunului, alcoolului și drogurilor.
Consumul de produse procesate și chimizate NU (mai) este o simplă alegere personală, este rezultatul unei construcții malefice și deliberate care ne împinge pe toți, adulți și copii laolaltă, exact în direcția opusă unei alimentații sănătoase. Și trebuie să luăm atitudine, căci ne omoară la foc lent.
*Pentru Todd Putman, fostul șef de marketing al Coca-Cola pentru SUA, obiectivul era: „Cum putem face să băgăm mai multe uncii în cât mai multe corpuri, cât mai des?”, „când [copiii] împlineau doisprezece ani, îi atacăm brusc ca o haită de lupi” [cu campanii de marketing].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu