Toți murim, mai devreme sau mai târziu. Nu a "scăpat" niciunul pe care să îl fi văzut noi.
Ce se întâmplă după aceea, că ne ducem în alt loc, că ne întoarcem înapoi sau pur și simplu "dispărem" de tot, nu știm nimic cu certitudine. Fiecare crede câte ceva, mai mult spre bătrânețe când moartea devine certitudine și începe să își pună întrebări și să creadă că ceva mai există după moarte, ca să mai aibă o speranță că poate totuși nimic nu se termină aici.
Cu toate acestea, toți ne-am născut. Am apărut brusc ca ființe și cel mai probabil am venit de undeva și nu, nu din pântec. Din pântec a venit trupul, sufletul nu știm de unde.
Dar cum tot din jurul nostru este creat de ceva sau cineva, ca să existe și sufletul nostru trebuie să fi avut un creator.
Creatorul a căpătat diverse nume și s-au creat diverse religii. Toate având în esență aceeași idee: că cineva a creat omul, i-a stabilit niste reguli după care să se ghideze cât există în lumea asta, să fie bun cu alții, iar la sfârșit poate comportamentul lui în lumea asta va fi "recompensat".
Religia și credința înseamnă speranță.
Credința naște și menține speranța.
Speranța că cineva, undeva, cumva există, te-a creat, veghează asupra ta și îi pasă de tine, iar la finalul existenței tale ți se va arăta și vei afla dacă ai trăit degeaba sau nu, fiind "recompensat" după propriile merite și comportament.
Nu degeaba se spune că speranța moare ultima. Cât timp trăim sperăm că cineva acolo sus ne veghează și ne va ajuta mai ales în cele mai negre momente ale vieții noastre.
Oricât de ateu ai fi, atunci când nu mai ai nicio speranță că cineva de pe lumea asta mai poate să facă ceva, când ești la greu, dacă îți dorești ceva, mai ales dacă este vorba de viața cuiva drag, ajungi să spui: "cum o vrea Dumnezeu!" sau "Dumnezeu cu mila!".
Cu toate acestea, în lumea asta religiile au început să fie pervertite de chiar susținătorii și propovăduitorii lor, mulți dintre ei fiind numai aparenți, de fața, autoproclamați credincioși sau "slujitori" ai religiei.
Unii dintre așa-zișii "slujitori" creează zanzanie în chiar "interiorul religiei", reușind să împartă credincioșii în tabere și îi facă să aibă îndoieli chiar cu privire la propria credința. Din cauza dorinței unora de a își aroga diverse merite și a ieși în evidență, religia și credința au de suferit.
Alții se cred "trimișii" Creatorului pe Pamant, iar în nebunia lor încep să facă rău. Reușind să își fidelizeze unii susținători care incep sa îi creadă, sa îi sprijine și să îi laude pentru faptele lor rele, religia și credința au de suferit.
Alții, pozând in mari credincioși (cu toate că nu au nicio legătură cu religia și credința) în goana lor nebună după popularitate și manipularea celorlalți, dar prin faptele lor arătând că fac rău, rău pe care îl prezintă ca fapte făcute în numele religiei și credinței, ii fac pe alții să se îndoiască de religia respectiva, percepând că faptele improbabile și dăunătoare omenirii în general ar reprezenta esența religiei respective.
Dacă ne uităm în jur, constatăm că s-a lucrat intens împotriva religiilor și credinței, iar acestea se clatină.
Odată omorâtă credința, omul nu va mai avea speranță.
Odată omorâtă speranța înainte de moartea omului, omul va trăi degeaba, fără niciun sens și nu îi va mai păsa de nimeni și de nimic.
Nu ii urmați, nu ii susțineți și nu îi adulați pe falșii credincioși și pe falșii "slujitori", indiferent ce religie ați avea!
Nu puneți umărul la distrugerea religiilor și a credinței, pentru că odată cu distrugerea credinței vă veți distruge propria speranță, care va muri înaintea voastră, iar după aceea viața nu va mai avea niciun sens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu