Sfânta Biserica Ortodoxă

Se afișează postările cu eticheta Plăți. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Plăți. Afișați toate postările

duminică, 5 noiembrie 2023

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - În România, plățile în numerar între persoane juridice au fost interzise, practic, dintotdeauna. Plățile în numerar ale persoanelor fizice au fost mai mereu limitate. Mai precis, din 1996.


În România, plățile în numerar între persoane juridice au fost interzise, practic, dintotdeauna. Plățile în numerar ale persoanelor fizice au fost mai mereu limitate. Mai precis, din 1996.

În ciuda Constituției, desigur. Mai precis, în disprețul acesteia.
Reamintesc că în Constituție este garantat dreptul de proprietate, inclusiv asupra banilor, iar caracterul licit al dobândirii averii este prezumat: art. 45. De asemenea, este garantată libertatea economică (art. 45), precum este protejată economia de piață și concurența loială (art. 135), cu consecinta că monopolul economic și spionajul bancar, fiscal sau, mai nou, digital, sunt indirect interzise.
Procesul de torpilare a plăților în numerar și a proprietății asupra banilor personali a început cu OG 15/1996 privind întărirea disciplinei financiare a continuat cu Codul civil din 2011 și cu Legea nr.70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare și modificarea OUG nr. 193/2002 privind introducerea instrumentelor “moderne” de plată (sic!). Legea nr. 296/2023 este doar un episod al acestui proces totalitar.
Din 1996 încoace, plățile în numerar au fost mereu excepția, modificată regresiv de guvern, în repetate rânduri.
Garanția “rezilienței” acestui proces totalitar a fost mereu BNR, mereu condusă de același guvernator.
În condițiile art. 2191 Cciv, banii pe care îi depunem în bănci devin proprietatea băncii imediat, iar noi căpătăm riscanta calitate de creditori ai băncii, cu nimic asigurați în caz de faliment al băncii și de suspiciuni la adresa noastră (că, de exemplu, protestăm contra regimului sau că purtăm jachete galbene).
Cele două acte normative relative la “disciplina financiară”, care au interzis, cu puține excepții, plățile și încasările în numerar fizic, au avut ca scopuri teoretice (declarate, dar ipocrite și false) prevenția falimentelor sistemice și a evaziunii fiscale.
Sub OG 15/1996, au dat faliment efectiv 8 bănci, dintre care 4 sunt și acum pe rol.
Toți deponenții și, mai ales, acționarii nesemnificativi, și-au pierdut economiile și investițiile în acele bănci.
De asemenea, a dat faliment FNI, cea mai mare și mai toxică schemă Ponzi a României, din care statul și cetățenii plătesc și acum despăgubiri “investitorilor” în FNI. Cea mai mare bancă a statului, CEC, era să intre în faliment din cauza implicării, ca garant, în această schemă Ponzi.
Tot faliment a fost și în cazul Bancorex, doar că a fost camuflat sub achiziția respectivei bănci de către BCR. Pierderile de un miliard de dolari din 1998 (15 miliarde de euro în banii de azi) au fost preluate de AVAB, actualmente, AAAS. Plătim și acum acele pierderi. Plus o taxă de drum inventată de Băsescu, inclusă în prețul carburantului.
Evaziunea fiscală a fost mereu astronomică sub acea reglementare din 1996.
Sub Legea nr. 70/2015 au dat faliment efectiv, vizibil, 4 mari companii de asigurări (Astra, Carpatica, City Insurance, Euroins), cu pagube de 3 miliarde de euro, suportate la final de asigurători.
De asemenea, sub camuflajul unor preluări și fuziuni ordonate de BNR, au dat faliment alte 6 bănci: Bank of Cyprus, Volksbank, Bancpost, Pireaus, Banca Românească, Banca Carpatica.
În ciuda super-profiturilor din sistemul bancar, și acum sunt în faliment virtual câteva bănci.
Fondurile de pensii administrate privat au avut investiții ciudate, cum ar fi acțiuni la o bancă rusească sau la o societate acuzată de corupție chiar de către DNA - sute de milioane de euro riscate prin plăți bancare, iar nu prin numerar.
Peste toate cele de mai sus tronează două realități remarcate și făcute publice de premierul Ciolacu:
- evaziunea fiscală se situează azi la 10% din PIB, adică la cca 40 de mld euro anual;
- din împrumuturile contractate de guvern în plandemie, 100 de mld lei (20 mld euro) au rămas fără urmă: pur și simplu, nu se știe unde sunt și ce s-a făcut cu ei.
Așadar, obligativitatea plăților și încasărilor prin bănci, existentă de 27 de ani în România, nu a eliminat nici falimentele bancare, nici evaziunea fiscală. Nici măcar nu le-a redus sau prevenit. Dimpotrivă, au proliferat mereu.
Bonus: nimic nu ne asigură că plafoanele actuale (excepția de la REGULA plăților prin virament bancar/digital) nu vor fi și mai reduse și că, ulterior, la finalul experimentului cu broasca fiartă la foc mic, nu se va trece la eliminarea oricărei plăți cu numerar.
Ce mai rămâne, ca scop al acestor reglementări totalitare?
Doar controlul și spionajul permanent al cetățenilor și al afacerilor.
Doar monopolul bancar, în asigurări și în gestiunea unor fonduri publice, cum ar fi pensiile și banii de sănătate.
Doar tâlhăriile bancare, cele din asigurări și, mai nou, tâlhăriile digitale.

luni, 2 octombrie 2023

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Comisia Europeană și Banca Centrală recomandă plățile în numerar, arătând și avantajele pentru cetățeni ale numerarului.


Comisia Europeană și Banca Centrală recomandă plățile în numerar, arătând și avantajele pentru cetățeni ale numerarului.

CJUE statuează că plățile în numerar sunt un drept fundamental al cetățeanului, comercianții și autoritățile fiind obligați să încaseze numerar de la persoanele fizice.
În fine, țări ca Suedia, Germania și Marea Britanie, după ce au experimentat cu insucces plățile obligatorii prin bănci sau online, se întorc la numerar. Iar țări ca Slovacia, Austria sau Elveția pun chiar în constituțiile lor obligativitatea încasărilor în numerar…
Numai funcționari obtuzi și lipsiți de simț practic din birocrația română gândesc că eliminarea plăților în numerar este modernă și bună pentru combaterea bla bla bla…
[…] „având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292, întrucât:
(i) Statutul de mijloc legal de plată al bancnotelor în euro este stabilit la articolul 128 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, la capitolul privind politica monetară. Conform articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Uniunea are competență exclusivă în privința politicii monetare pentru statele membre a căror monedă este euro (statele membre participante);
(ii) Conform articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului din 3 mai 1998 privind introducerea euro, monedele în euro sunt singurele monede cu statut de mijloc legal de plată în toate statele membre participante.
[…]
Comisia Europeană […] adoptă prezenta recomandare:
1. Definiția comună a conceptului de mijloc legal de plată
În cazul în care există o obligație de plată, caracteristica bancnotelor și a monedelor euro de mijloc legal de plată trebuie să implice:
(a) Obligația de a accepta:
Creditorul unei obligații de plată nu poate refuza bancnotele și monedele în euro decât în cazul în care părțile au convenit asupra utilizării altor mijloace de plată.
(b) Acceptare la valoarea nominală totală:
Valoarea monetară a bancnotelor și monedelor în euro este egală cu valoarea indicată pe bancnote și monede.
(c) Capacitatea de a stinge obligația de plată:
Un debitor poate să stingă o obligație de plată oferind creditorului bancnote și monede euro.
2. Acceptarea plăților în bancnote și monede euro în cadrul tranzacțiilor cu amănuntul.
Acceptarea bancnotelor și monedelor euro în cadrul tranzacțiilor cu amănuntul trebuie să fie regula. Prin urmare, un refuz poate fi acceptat doar în cazul în care se bazează pe motive legate de „principiul bunei credințe” (de exemplu, dacă un comerciant nu are numerar disponibil pentru a da restul).
3. Acceptarea bancnotelor de mare valoare în tranzacțiile cu amănuntul
Bancnotele de valoare mare trebuie acceptate ca mijloc de plată în cadrul tranzacțiilor cu amănuntul. Prin urmare, un refuz poate fi acceptat doar în cazul în care se bazează pe motive legate de „principiul bunei credințe” (de exemplu, valoarea nominală a bancnotei este disproporționată comparativ cu suma datorată creditorului).
4. Absența costurilor suplimentare pentru utilizarea bancnotelor și monedelor euro
Nu trebuie să existe costuri suplimentare la plata cu bancnote și monede euro”.
[…]
Partea a doua este și mai interesantă:
Banca Centrală Europeană evocă în mod public avantajele numerarului:
• asigură libertate și autonomie. Bancnotele și monedele reprezintă singura formă de bani pe care cetățenii o pot deține fără implicarea unei părți terțe. Nu este necesar accesul la echipamente, internet sau electricitate pentru a plăti cu numerar, ceea ce înseamnă că acesta poate fi utilizat în cazul unei pene de curent sau al pierderii cardului;
• este un mijloc legal de plată. Creditorii, precum magazinele și restaurantele, nu pot refuza numerarul, cu excepția cazului în care convin, în prealabil, cu clienții asupra unui alt mijloc de plată;
• asigură protecția vieții private. Operațiunile cu numerar respectă dreptul fundamental la protecția vieții private, a datelor și a identității în chestiuni financiare;
• are caracter incluziv. Numerarul oferă opțiuni de plată și de economisire persoanelor cu acces limitat sau nu au acces deloc la conturi bancare sau la monede digitale, ceea ce este esențial pentru incluziunea cetățenilor vulnerabili din punct de vedere social, precum categoria vârstnicilor sau cea a persoanelor cu venituri mai scăzute;
• ajută la evidența cheltuielilor și reducerea tendinței îndatorării pentru consum. Numerarul permite ținerea cheltuielilor sub un control și împiedică depășirea bugetului prin credite de consum, carduri de credit sau plăți online exagerate ori obsesive (de exemplu, jocurile de noroc, pariurile și videochat-ul);
• este rapid. Bancnotele și monedele permit reglarea imediată a unei plăți;
• este sigur în ceea ce privește criminalitatea cibernetică, frauda și contrafacerea. Întrucât reprezintă bani ai băncii centrale, numerarul nu presupune riscuri financiare nici pentru inițiatorul plății, nici pentru destinatarul acesteia;
• este un mijloc de tezaurizare. Numerarul permite cetățenilor economisirea fără riscul de nerambursare și este util pentru plăți de mică valoare între persoane fizice fără a fi necesare contracte sau operațiuni bancare/online.
Asta ca să știm cum e cu obligarea tuturor la plata prin bănci sau online, pe motiv că Statul nu știe cum să lupte eficient contra evaziunii fiscale…
PS La un moment dat, Suedia scosese total din piață plățile în numerar. După numeroase plângeri în justiție și proteste populare, le-a re-introdus. Chiar Isărescu a constatat asta, stupefiat, anul trecut. De asemenea, Germania a obligat băncile, anul trecut, să planteze mai multe bancomat-uri acolo unde, inițial, fuseseră desființate, obligând super-marketurile să primească plăți cash (asta s-a întâmplat și în Marea Britanie anul trecut). În fine, reamintesc că CJUE a statuat, în ianuarie 2021, asupra dreptului fundamental al cetățeanului european de a face plăți în numerar în orice cantități și pentru orice marfă sau serviciu.