Am avut o intervenție în plenul Camerei Deputaților pentru a susține sistemul de învățământ și de cercetare. Chiar dacă legea pe care o discutăm aici presupune plăți derizorii către profesori, și acestea venite în urma presiunilor și grevelor profesorilor ajunși la exasperare, sigur, AUR a susținut-o.
Dar e limpede, așa cum am spus în plen, aceste peticiri nu rezolvă o problemă de sistem. O problemă care se vede de pe Lună!
Mulți se grăbesc cu vorbe colțuroase să numească asta reformă! Cu obiective propuse, cu semnificații longitudinale, transversale sau multimodale, cu fel și fel de termeni și fel și fel de raportări infernale pentru a acoperi formalități și bifări de dosare, sau termene și proiecte care trebuie acoperite prin măsuri birocratice.
Profesorii și cercetătorii nu mai au timp să facă norma sau cercetarea de profunzime, pe cât timp trebuie să aloce să scrie hârtii și rapoarte. Ne îngropăm în hârtii și dosare și uităm pentru ce suntem profesori, pentru ce și cum să facem cercetare.
Nu mai încăpem de reguli contabile, de contabili care evaluează impactul performanței prin numere, statistici și bifări! Unde e profunzimea? Unde e gândirea critică? Unde ne sunt dorințele și pasiunea să fim liniștiți, să gândim și să șlefuim oameni? Unde — prin statistici? Prin ce să faci performanță? Până când tot ne amăgim?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu